Contestaţie la executare. Decizia nr. 275/2016. Tribunalul BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 275/2016 pronunțată de Tribunalul BUCUREŞTI la data de 19-01-2016 în dosarul nr. 275/2016
ROMÂNIA
TRIBUNALUL BUCUREȘTI – SECȚIA A III-A CIVILĂ
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR. 275 A
Ședința publică din data de 19.01.2016
Tribunalul constituit din:
Președinte: I. I.
Judecător: C. P.
Grefier: M. P.
Pe rol, se află soluționarea cererii de apel formulată de apelatul – contestator M. BUCUREȘTI prin PRIMAR GENERAL, în contradictoriu cu intimații B. N. și P. I. prin mandatar B. N., având ca obiect contestație la executare.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns intimata B. N. personal, legitimată cu CI . nr._, lipsind celelalte părți.
Procedura de citare a părților este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Nemaifiind alte cereri prealabile de formulat, excepții de ordine publică de invocat ori probe de administrat, tribunalul constată cercetarea judecătorească încheiată și acordă cuvântul părții prezente asupra cererii de apel.
Intimata, depune la dosar concluzii scrise, solicitând respingerea apelului ca nefondat, menținerea sentinței instanței de fond ca fiind legală și temeinică.
Tribunalul reține cauza în pronunțare.
TRIBUNALUL
Prin sentința civilă nr. 9127/23.06.2015 pronunțată de Judecătoria Sectorului 3 București, în dosarul nr._ s-a respins contestația la executare formulată de formulată de contestatorul M. B., în contradictoriu cu intimații B. N. și P. I., ca neîntemeiată.
S-a luat act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată de către intimați.
Instanța de fond a reținut, referitor la primul motiv invocat de contestator, că acesta este neîntemeiat. Executarea silită este procedura prin mijlocirea căreia creditorul, titularul dreptului recunoscut printr-o hotărâre judecătorească sau printr-un alt titlu executoriu, constrânge cu concursul instituțiilor competente în acest sens pe debitorul său, care nu-și execută de bunăvoie obligațiile decurgând dintr-un asemenea titlu, de a și le aduce la îndeplinire, în mod silit. Titlul executoriu este înscrisul care, alcătuit în conformitate cu prevederile legii de către organul competent, permite punerea în executare silită a creanței pe care o constată.
Curtea Europeană a Drepturilor Omului a reținut că statul, în calitate de depozitar al forței publice, este chemat să manifeste un comportament vigilent și să-l asiste pe creditor în executarea hotărârii care îi este favorabilă. Așadar, dreptul la executarea unei hotărâri judecătorești este unul dintre aspectele dreptului de acces la justiție.
Curtea Europeană a Drepturilor Omului a condamnat, în repetate rânduri România, tocmai datorită faptului că nu s-a pus în executare o hotărâre judecătorească sau că procedura executării silite a unei hotărâri judecătorești a durat prea mult. De asemenea, în cauza Metaxas contra Greciei, CEDO a afirmat că nu este oportun a cere unei persoane care, în urma unei proceduri judiciare, a obținut o creanță împotriva statului să recurgă la procedura de executare silită pentru a obține satisfacție. În plus, dacă administrația nu execută hotărârea din proprie inițiativă, iar reclamantul recurge la executarea silită, acest aspect poate fi reținut ca o circumstanță agravantă. Așadar, având în vedere jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, în momentul rămânerii definitive a hotărârii judecătorești care constituie titlu executoriu, contestatorul, ca instituție publică, avea obligația de a executa voluntar obligațiile sale, creditorului neputându-i-se pretinde nici măcar recurgerea la procedura executării silite.
În concluzie, raportat la cele anterior expuse, trebuie reținut, pe de o parte, că obligația stabilită printr-un titlu executoriu se aduce la îndeplinire de bunăvoie, iar, pe de altă parte, că dispozițiile referitoare la executarea silită nu stabilesc un termen în care debitorul trebuie lăsat să se libereze de datorie.
În privința onorariului executorului judecătoresc de 1240 lei (TVA inclus), instanța reține că în cauză este vorba despre executarea silită a unei obligații de a face respectiv de a restitui in natură intimatilor imobilul teren in suprafata de 234,18 mp situat in B., .. 4, sector 1 identificat prin raportul de expertiză topografică intocmit de expertul tehnic judiciar I. D. D..
Prin urmare, în speță sunt incidente prevederile Ordinului nr. 2550/2006 pct.2 privind executările directe în cazul cărora onorariul maxim al executorului judecătoresc este de 2200 lei pentru persoane fizice și de 5200 lei pentru persoane juridice. Având în vedere că executarea silită se derulează împotriva Municipiului București - persoană juridică de drept public, instanța reține că onorariul stabilit de executor aferent activității de executare silită, în cuantum de 1240 lei cu TVA inclus a fost corect calculat și se încadrează în limitele prevăzute de actele normative incidente.
Instanța nu a reținut susținerile contestatorului în sensul că ar trebui aplicat onorariul executorului calculat conform pct. 12 Ordinul nr. 2550/C/2006, întrucât acest text se aplică în cazul altor acte și operatiuni date prin lege in competenta executorului care nu constituie acte de executare. Or, in cauză, executarea silită se realizează în modalitatea executării silite sub aspectul obligatiei de a restitui contestatorului imobilul situat in B., .. 4, sector 1, motiv pentru care sunt aplicabile dispozițiile pct. 2 Ordinul nr. 2550/C-2006.
Obligarea contestatorului la plata cheltuielilor generate de procedura executării silite se fundamentează pe culpa acestuia care nu a înțeles să execute în mod voluntar obligațiile stabilite în sarcina prin titlul executoriu. Astfel, este necesar ca acesta să suporte cheltuielile de executare făcute după înregistrarea cererii de executare și până la data realizării obligației stabilite în titlul executoriu, prin executare voluntară, în măsura în care sunt justificate, au un cuantum rezonabil și sunt consecința atitudinii culpabile a debitorului.
Referitor la anularea Încheierii privind cheltuielile de executare pe motiv ca acestea au fost stabilite înaintea somației si cu nerespectarea termenului de 6 luni, instanța reține că această susținere nu este întemeiată deoarece prevederile art. 2 OG 22/2002 sunt aplicabile numai in situația executării creanțelor stabilite prin titluri executorii împotriva instituțiilor publice; or, in speță nu este vorba despre creanțe, ci despre executarea unei obligații de a face respectiv restituirea in natură a unui imobil.
Față de aspectele expuse anterior, instanța a reținut că actele de executare întocmite în dosarul nr. 321/2014 al B. R. G. respectă prevederile legale iar prezenta contestație la executare este neîntemeiată, motiv pentru care a respins-o.
Raportat la dispozițiile art. 453 alin.1 NCPC, instanta a luat act de faptul că intimatii nu au solicitat cheltuieli de judecată.
Împotriva sentinței civile menționate mai sus contestatorul a formulat apel în termen legal, prin care a susținut că onorariul executorului judecătoresc este exagerat de mare prin raportare la prevederile din Anexa Hotărârii nr. 2/2007 și din O.M.J. nr. 2561/2012, în cauză fiind vorba de o executare silită a unei obligații de a face „intuitu personae”.
Intimata – creditoare a depus la dosar note scrise.
Analizând sentința apelată prin prisma criticilor formulate, tribunalul apreciază că apelul este nefondat.
Astfel, în ceea ce privește unicul motiv de apel invocat de apelantul-contestator, tribunalul reține că Ordinul nr. 2550/2006 al Ministrului Justiției nu contine o dispozitie legalã aplicabilã executării silite a obligatiei de a face sau a nu face, indiferent cã avem ín vedere obligatiile susceptibile de autorizarea creditorului ori de cele care exclud o astfel de autorizare, deoarece nu pot fí aduse la indeplinire de o alta persoanã decât debitorul.
Intrucât executarea silitã a obligatiei de a face este o executare silită directă, care implica o . acte de executare, iar nu un simplu act efectuat de executor, se consideră de către tribunal că onorariul maximal este corect stabilit potrivit pct. 2 subpunct 3 din Anexa la Ordin, fiind identic cu cel stabilit pentru puneri in poseste, grănituiri, servituți, predări de bunuri, urmând a se verifica aplicarea princípiului proportionalitătii.
Din punctul de vedere al proporționalității, tribunalul apreciază că acest onorariu este proporțional cu activitatea desfășurată de executor și cu actele de executare efectuate de acesta în dosarul de executare silită, motiv pentru care apelul urmează a fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat apelul formulat de apelantul-contestator M. BUCUREȘTI prin PRIMAR GENERAL cu sediul în București, Splaiul Independenței nr.291 – 293, sector 6, în contradictoriu cu intimații B. N. cu domiciliul ales în București, .. 19, ., sector 1, și P. I. prin mandatar B. N. cu domiciliul ales în București, ..19, ., sector 1.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 19.01.2016.
Președinte Judecător Grefier
I. I. C. P. M. P.
RED. CP/19.02.2016
DACT. M.G./4EX.
JUDECĂTORIA SECTORULUI 3 BUCUREȘTI
JUDECĂTOR FOND - A. M. D.
| ← Contestaţie la executare. Decizia nr. 354/2016. Tribunalul... | Ordonanţă preşedinţială. Sentința nr. 140/2016. Tribunalul... → |
|---|
