Contestaţie la executare. Decizia nr. 354/2016. Tribunalul BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 354/2016 pronunțată de Tribunalul BUCUREŞTI la data de 25-01-2016 în dosarul nr. 360/2016
ROMÂNIA
TRIBUNALUL BUCUREȘTI SECȚIA A III-A CIVILĂ
Dosar nr._/299/2014
DECIZIA CIVILĂ NR. 354 A
Ședința publică din 25.01.2016
Tribunalul compus din:
Președinte: S. M. P.
Judecător: C. M.
Grefier: M. V.
Pe rol soluționarea apelului civil de față formulat de apelanta-contestatoare ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE SECTOR 6 BUCUREȘTI prin D.G.R.F.P.M.B., împotriva sentinței civile nr. 1387/28.01.2015, pronunțată de Judecătoria S. 1 București, în dosarul nr._/299/2014, în contradictoriu cu intimatul C. D., având ca obiect contestație la executare.
La apelul nominal făcut în ședință publică s-a prezentat intimatul prin avocat D.-P. M.-N., care depune împuternicire avocațială la dosar, fila 43, lipsind apelanta.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care,
Se învederează instanței faptul că avocatul intimatului a depus la dosar, prin serviciul de registratură, o cerere prin care solicită lăsarea cauzei la sfârșitul ședinței de judecată.
La interpelarea instanței, intimatul, prin avocat, arată că nu are cereri de formulat sau probe de administrat.
Tribunalul, constatând cauza în stare de judecată, acordă cuvântul asupra apelului.
Intimatul, prin avocat, solicită respingerea apelului ca nefondat, arătând că, în ceea ce privește contestația la procesul-verbal de stabilire a cheltuielilor de executare, aceasta este tardivă, cum a reținut și instanța de fond. Cu cheltuieli de judecată pe cale separată.
Tribunalul reține dosarul în pronunțare.
TRIBUNALUL
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei S. 1 București, sub nr._/299/2014 la data de 19.11.2014 contestatoarea Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice București, în reprezentarea Administrației Sector 6 a Finanțelor Publice a solicitat instanței, în contradictoriu cu intimatul C. D. ca prin hotărârea ce o va pronunța să se dispună anularea tuturor actelor de executare emise de către B. N. M. în dosarul de executare nr. 744/2014, a încheierii întocmite în același act de executare, precum și suspendarea executării silite pana la soluționarea prezentei contestații, arătând că, prin somația emisă de B. N. M. la data de 30.10.2014, a fost somată să achite intimatului suma de 15.443,78 lei, din care: 9035,12 lei (3323 lei debit principal, 5623,17 lei dobândă legală fiscală și 88,95 lei cheltuieli de judecată) și 6408,66 lei cheltuieli de executare.
Contestatoarea a menționat că prin sentința civilă nr. 881/18.02.2013 pronunțată de Tribunalul București-Secția a IX-a C. Administrativ și Fiscal, s-a admis acțiunea formulată de intimatul din prezenta cauză în contradictoriu cu aceasta și a fost obligată să îi restituie suma de 3233 lei, reprezentând taxa de poluare, la care s-a adăugat dobânda prevăzută de Codul de procedură fiscală și suma de 69,3 lei, cheltuieli de judecată. Prin decizia civilă nr. 4094/22.05.2014, Curtea de Apel București - Secția a VIII-a C. Administrativ și Fiscal a admis recursul declarat de intimat, modificând sentința indicată în parte, în sensul că a fost obligată contestatoarea să îi restituie intimatului dobânda fiscală aferentă taxei de 3233 lei, calculată de la data de 12.07.2007 și până la data restituirii efective și suma de 19,65 lei reprezentând taxa judiciară de timbru și timbru judiciar. Suma menționată atât în somație, cât și în încheierea din 30.10.2014 a fost menționată greșit ca fiind de 3323 lei, în loc de 3233 lei, iar față de natura titlului executoriu în cauză nu sunt incidente în ceea ce privește executarea silită procedura de drept comun reglementată de Codul de procedură civilă, ci cea specială prevăzută de Codul de procedură fiscală.
S-a mai solicitat cenzurarea cuantumului cheltuielilor de executare, în ceea ce privește cele prevăzute pentru procesul-verbal de distribuire al sumelor, onorariul executorului judecătoresc și onorariul de avocat.
Intimatul a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția tardivității formulării contestației la executare împotriva încheierii de stabilire a cheltuielilor de executare, iar pe fondul cauzei a solicitat respingerea acțiunii promovata de contestator, ca neîntemeiata. Intimatul a menționat că, anterior sesizării instanței de contencios administrativ a urmat procedura specială de restituire a sumelor reglementată de art. 117 din OG nr. 92/2003 și de procedura aprobată prin OMFP nr. 1899/2004 și având în vedere că pronunțarea hotărârii judecătorești care reprezintă titlul executoriu este urmarea refuzului instituției publice de soluționare favorabilă a acestei cereri, este vădit neîntemeiată susținerea contestatoarei potrivit căreia nu ar fi urmat procedura specială de restituire. S-a mai arătat că prin somația din data de 30.10.2014, s-a fixat un termen de 6 luni în care să obțină fonduri pentru executarea obligației, și cu toate acestea, contestatoarea nu a făcut dovada niciunui demers pe care l-ar fi efectuat pentru îndeplinirea obligației de plată.
Instanța a admis excepția tardivității formulării contestației la executare în ceea ce privește încheierea de stabilire a cheltuielilor de executare pentru motivele expuse în încheierea de ședință de la acea dată, iar prin sentința civilă nr.1387/28.01.2015 Judecătoria S. 1 București a respins contestația la executare în ceea ce privește încheierea de stabilire a cheltuielilor de executare, ca fiind tardiv formulată; a respins contestația la executare ca neîntemeiată și a respins cererea de suspendare a executării silite, ca rămasă fără obiect.
Pentru a se pronunța astfel prima instanță a reținut că prin sentința civilă nr. 881/18.02.2013 a Trib. București - Secția a IX-a C. administrativ și fiscal, contestatoarea Administrația Finanțelor Publice Sector 6 București a fost obligată să restituie reclamantului suma de 3233 lei, reprezentând taxă auto de primă înmatriculare, actualizată cu dobânda calculată conform art. 124 din OG nr. 92/2003 și la plata sumei de 69,3 lei reprezentând cheltuieli de judecată. Prin decizia civilă nr. 4094/22.05.2014 pronunțată de Curtea de Apel București - Secția a VIII-a C. administrativ și fiscal, s-a modificat în parte sentința menționată mai sus, în sensul că dobânda fiscală aferentă taxei de 3.233 lei, la plata căreia a fost obligată contestatoarea către intimat va fi calculată de la data de 12.07.2007 și până la data restituirii efective. Totodată, contestatoarea a fost obligată la plata către intimat a suma de 19,65 lei reprezentând taxa judiciară de timbru și timbru judiciar.
La data de 24.09.2014 intimatul a solicitat Biroului Executorului Judecătoresc N. M. declanșarea executării silite în baza titlului executoriu menționat. Prin încheierea din data de 24.09.2014 pronunțată de executorul judecătoresc s-a dispus înregistrarea cererii de executare silită în registrul general de dosare al B. N. M. și deschiderea dosarului de executare nr. 744/2014. Prin încheierea de ședință din data de 16.10.2014 pronunțată de Judecătoria S. 1 București în dosarul nr._/299/2014 a fost încuviințată executarea silită în baza titlului executoriu reprezentat de hotărârile judecătorești menționate anterior, iar la data de 30.10.2014 executorul judecătoresc a emis o încheiere prin care a stabilit suma de 6.408,66 lei, ce reprezintă cheltuieli de executare. La aceeași dată executorul judecătoresc a emis somația prin care i s-a pus în vedere contestatoarei obligația sa de plată a sumei de 15.443,78 lei în termen de 6 luni de zile de la comunicarea acestei somații.
Instanța a reținut în drept disp. art. 711 al. 1 și al. 2 C.pr.civ. privind contestația împotriva executării silite, precum și împotriva oricărui act de executare și raportând textul legal la situația de fapt reținută, instanța a constatat că acțiunea având ca obiect contestație la executare este neîntemeiată. Astfel, în ceea ce privește primul motiv de contestație, respectiv că suma menționată în cuprinsul somației și a încheierii de stabilire a cheltuielilor de executare este greșită, instanța a apreciat că în titlul executoriu s-a strecurat o eroare materială, care de altfel a și fost îndreptată de către Tribunalul București prin încheierea din data de 19.01.2015, astfel că acest motiv este neîntemeiat.
Referitor la susținerea contestatoarei în sensul că în cauză nu este incidentă procedura de drept comun în ceea ce privește executarea silită, ci cea specială prevăzută de Codul de procedură fiscală, instanța a apreciat-o de asemenea, neîntemeiată, având în vedere că potrivit art. 117 al. 1 C.proc. fiscală: „(1) Se restituie, la cerere, debitorului următoarele sume:
a) cele plătite fără existența unui titlu de creanță;
b) cele plătite în plus față de obligația fiscală;
c) cele plătite ca urmare a unei erori de calcul;
d) cele plătite ca urmare a aplicării eronate a prevederilor legale;
e) cele de rambursat de la bugetul de stat;
f) cele stabilite prin hotărâri ale organelor judiciare sau ale altor organe competente potrivit legii;
g) cele rămase după efectuarea distribuirii prevăzute la art. 170;
h) cele rezultate din valorificarea bunurilor sechestrate sau din reținerile prin poprire, după caz, în temeiul hotărârii judecătorești prin care se dispune desființarea executării silite”.
Instanța a reținut că, anterior obținerii titlului executoriu, intimatul s-a adresat contestatoarei pentru a i se restitui taxa de poluare, acest aspect reieșind din considerentele sentinței civile nr. 881/18.02.2013 a Trib. București - Secția a IX-a C. administrativ și fiscal, însă aceasta a refuzat să-i restituie integral taxa, instanțele judecătorești constatând că acest refuz a fost nejustificat. În aceste condiții, impunerea formulării unei noi cereri, după ce inițial contestatorul a solicitat restituirea taxei și, ca urmare a refuzului contestatoarei a fost nevoit să declanșeze o procedură judiciară, apare ca fiind excesivă. Pentru a reține aceasta, instanța a avut în vedere jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, care a consacrat, cu titlu de regulă, că executarea unei hotărâri, indiferent de instanța care a pronunțat-o, trebuie considerată ca parte integrantă a „procesului”, în sensul art. 6 din Convenție, iar în ipoteza în care autoritățile sunt obligate să acționeze în vederea executării unei hotărâri judecătorești și manifestă abstențiune, această conduită este apreciată ca angajând răspunderea statului, în condițiile art. 6 paragraful 1 din Convenție, obligația statului de a asigura celeritatea procedurilor judiciare fiind una de rezultat. Totodată, s-a reținut că nu este oportun să i se solicite unei persoane care a obținut, în urma unei proceduri judiciare, o creanță împotriva statului să inițieze ulterior o executare silită pentru a obține o reparație. În asemenea cazuri, statul, prin autoritățile sale, trebuie să ia toate măsurile necesare executării, iar sistemul bugetar al statului, lipsa de fonduri sau a altor resurse nu îl pot scuti pe acesta de obligația sa, în baza Convenției, de a garanta fiecărei persoane dreptul la executarea unei hotărâri judecătorești definitive într-un interval de timp rezonabil. Mai mult decât atât, o omisiune din partea autorităților de a se conforma într-un termen rezonabil unei hotărâri definitive poate genera o încălcare a prevederilor art. 6 paragraful 1 din Convenție și a celor cuprinse în art. 1 din Primul Protocol adițional la Convenție, în special atunci când obligația de executare a deciziei în cauză îi aparține unei autorități administrative.
Instanța a reținut, că de la momentul rămânerii irevocabile a titlului executoriu contestatoarea nu a făcut niciun demers pentru a-si îndeplini obligația de plată față de intimat, si nici nu a emis vreun plan de eșalonare care sa facă previzibilă executarea obligațiilor. În plus, contestatoarea nu a făcut nici dovada lipsei de fonduri și nici nu și-a arătat disponibilitatea de a plăti, chiar și cu întârziere, sumele datorate. De asemenea, instanța a constatat că în cuprinsul somației, executorul judecătoresc a menționat că partea contestatoare are la dispoziție 6 luni de zile de a achita debitul datorat (față de 45 de zile indicate în OMFP nr. 1899/2004), iar până la momentul soluționării nu a făcut dovada că ar fi achitat acest debit.
În ceea ce privește motivele invocate de contestatoare privind cheltuielile de executare, față de faptul că la termenul de judecată din data de 07.01.2015 instanța a admis excepția tardivității formulării contestației la executare în ceea ce privește încheierea de stabilire a cheltuielilor de executare, acestea nemaifiind analizate. De asemenea, față de admiterea excepției tardivității, instanța a respins contestația la executare în ceea ce privește încheierea de stabilire a cheltuielilor de executare, ca fiind tardiv formulată.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a declarat apel contestatoarea Administrația Finanțelor Publice Sector 6 prin DGRFPMB, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Apelanta arată că s-a admis în mod greșit excepția tardivității contestației împotriva încheierii de stabilire a cheltuielilor de executare, emisă în ds. nr. 744/2014 al B. N. M., deși acțiunea fost înregistrată pe rolul instanței în termenul legal.
Referitor la respingerea contestației împotriva actelor de executare, se arată că nu sunt aplicabile disp. art. 622 și urm. NCPC, ci dispozițiile din OG 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, care instituie procedura specială privind restituirea sumelor de la bugetul statutului, la art. 117 lit.f), conform cărora procedura de restituire și rambursare a sumelor de la bugetul statului, inclusiv modalitatea de acordare a dobânzilor se aprobă prin ordin al ministrului finanțelor publice. Atunci când sumele se încadrează în situațiile prevăzute de art. 117, s-a aprobat procedura de restituire prin OMFP nr. 1899/2004, care prevede că în termen de 45 de zile se restituie sumele de la bugetul statului, la cererea contribuabilului, de către organul fiscal căruia îi revine competența de administrare a creanțelor bugetare, cererea trebuind să fie depusă în termenul de 5 ani de la data de 1 ianuarie a anului următor celui în care a luat naștere dreptul la restituire, aceasta fiind însoțită de copii de pe documentele din care rezultă că suma a fost plătită la buget pentru sumele plătite fără existența unui titlu de creanță, precum și de copii de pe hotărârile definitive ale organelor jurisdicționale sau administrative.
Apelanta invocă și disp. art. 13 din OUG nr.9/2013 privind timbrul de mediu și disp. Ordinului nr. 85/2012 privind procedura de restituire a sumelor prevăzute în legea 9/2012 privind taxa pentru emisiunile poluante provenite de la autovehicule, dispoziții în raport cu care actele de executare emise de B. sunt nelegale, nefiind aplicabil dreptul comun în speță.
Mai arată apelanta că potrivit disp. art. XV din OUG nr. 8/2014, plata sumelor prevăzute prin hotărâri judecătorești având ca obiect restituirea taxei de poluare pentru autovehicule și a taxei pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, dobânzile calculate până la data plății și cheltuielile de judecată și alte sume stabilite devenite executorii până la data de 31 decembrie 2015 se va realiza pe parcursul a 5 ani calendaristici, prin plata a 20% din valoarea acestora, iar în cursul acestui termen se suspendă de drept orice procedură de executare silită.
Intimatul C. D. a formulat întâmpinare, solicitând respingerea ca nefondat a apelului.
Examinând sentința apelată, tribunalul constată că în fapt contestatoarea Administrația Finanțelor Publice Sector 6 București a fost obligată să restituie reclamantului suma de 3233 lei prin sentința civilă nr. 881/18.02.2013 a Trib. București - Secția a IX-a C. administrativ și fiscal, reprezentând taxă auto de primă înmatriculare, actualizată cu dobânda calculată conform art. 124 din OG nr. 92/2003 și la plata sumei de 69,3 lei reprezentând cheltuieli de judecată. Sentința menționată a fost modificată în parte prin decizia civilă nr. 4094/22.05.2014 a C.A.B.. - Secția a VIII-a C. administrativ și fiscal, în sensul că dobânda fiscală aferentă taxei de 3.233 lei, la plata căreia a fost obligată contestatoarea către intimat va fi calculată de la data de 12.07.2007 și până la data restituirii efective, contestatoarea fiind obligată totodată la plata către intimat a sumei de 19,65 lei, reprezentând taxa judiciară de timbru și timbru judiciar.
Intimatul a solicitat B. N. M. declanșarea executării silite în baza titlului executoriu menționat, iar prin încheierea din data de 24.09.2014 s-a dispus înregistrarea cererii de executare silită și deschiderea dosarului de executare nr. 744/2014. Prin încheierea de ședință din data de 16.10.2014 pronunțată de Jud. S. 1 București (ds. nr._/299/2014) a fost încuviințată executarea silită în baza titlului executoriu reprezentat de hotărârile judecătorești menționate.
La data de 30.10.2014 executorul judecătoresc a emis o încheiere prin care a stabilit suma de 6.408,66 lei, ce reprezintă cheltuieli de executare, iar pe aceeași dată executorul judecătoresc a emis somația prin care i s-a pus în vedere contestatoarei obligația sa de plată a sumei de 15.443,78 lei în termen de 6 luni de zile de la comunicarea acestei somații.
Împotriva executării silite s-a formulat contestație de către contestatoarea DGRFPMB, instanța admițând excepția tardivității contestației împotriva încheierii de stabilire a cheltuielilor de executare, prin încheierea din 07.01.2015, reținând în mod corect că respectiva încheiere de stabilire a cheltuielilor de executare a fost comunicată la data de 10.11.2014 către contestatoare, conform dovezii atașate dosarului de la fond, iar termenul legal de 5 zile pentru formularea contestației s-a împlinit la data de 17.11.2014, acțiunea fiind trimisă la instanță la data de 18.11.2014.
În consecință, urmează a fi înlăturată prima critică din apel.
A doua critică din apel se referă la neaplicarea procedurii de drept comun în cauză în ce privește executarea silită, contestatoarea invocând faptul că se aplică dispozițiile din Codul de procedură fiscală, precum și din o . alte acte normative, respectiv OMFP nr. 1899/2004, OUG nr.9/2013 privind timbrul de mediu și disp. Ordinului nr. 85/2012 privind procedura de restituire a sumelor prevăzute în legea 9/2012 privind taxa pentru emisiunile poluante provenite de la autovehicule.
Instanța fondului a reținut disp. art. 117 al. 1 C.proc. fiscală, conform cărora, la cerere, se restituie debitorului, printre altele, sume plătite fără existența unui titlu de creanță, sumele plătite în plus față de obligația fiscală, sumele plătite ca urmare a unei erori de calcul, sumele plătite ca urmare a aplicării eronate a prevederilor legale, sumele rambursat de la bugetul de stat, sumele stabilite prin hotărâri ale organelor judiciare sau ale altor organe competente potrivit legii etc. În speță, s-a reținut că, anterior obținerii titlului executoriu, intimatul s-a adresat contestatoarei pentru a i se restitui taxa de poluare, acest aspect reieșind din considerentele sentinței civile nr. 881/18.02.2013 a Trib. București - Secția a IX-a C. administrativ și fiscal, însă aceasta a refuzat să-i restituie integral taxa, instanțele judecătorești constatând că acest refuz a fost nejustificat. În aceste condiții, impunerea formulării unei noi cereri, după ce inițial contestatorul a solicitat restituirea taxei și, ca urmare a refuzului contestatoarei a fost nevoit să declanșeze o procedură judiciară, apare ca fiind excesivă.
Conform jurisprudenței CEDO menționată de instanța fondului, executarea unei hotărâri, indiferent de instanța care a pronunțat-o, trebuie considerată ca parte integrantă a „procesului”, în sensul art. 6 din Convenție, iar în ipoteza în care autoritățile sunt obligate să acționeze în vederea executării unei hotărâri judecătorești și manifestă abstențiune, această conduită este apreciată ca angajând răspunderea statului, în condițiile art. 6 paragraful 1 din Convenție, obligația statului de a asigura celeritatea procedurilor judiciare fiind una de rezultat. Totodată, s-a reținut că nu este oportun să i se solicite unei persoane care a obținut, în urma unei proceduri judiciare, o creanță împotriva statului să inițieze ulterior o executare silită pentru a obține o reparație. În asemenea cazuri, statul, prin autoritățile sale, trebuie să ia toate măsurile necesare executării, iar sistemul bugetar al statului, lipsa de fonduri sau a altor resurse nu îl pot scuti pe acesta de obligația sa, în baza Convenției, de a garanta fiecărei persoane dreptul la executarea unei hotărâri judecătorești definitive într-un interval de timp rezonabil. Mai mult decât atât, o omisiune din partea autorităților de a se conforma într-un termen rezonabil unei hotărâri definitive poate genera o încălcare a prevederilor art. 6 paragraful 1 din Convenție și a celor cuprinse în art. 1 din Primul Protocol adițional la Convenție, în special atunci când obligația de executare a deciziei în cauză îi aparține unei autorități administrative.
În mod just a apreciat instanța că, de la momentul rămânerii irevocabile a titlului executoriu contestatoarea nu a făcut niciun demers pentru a-si îndeplini obligația de plată față de intimat, si nici nu a emis vreun plan de eșalonare care sa facă previzibilă executarea obligațiilor. În plus, contestatoarea nu a făcut nici dovada lipsei de fonduri și nici nu și-a arătat disponibilitatea de a plăti, chiar și cu întârziere, sumele datorate. De asemenea, instanța a constatat că în cuprinsul somației, executorul judecătoresc a menționat că partea contestatoare are la dispoziție 6 luni de zile de a achita debitul datorat (față de 45 de zile indicate în OMFP nr. 1899/2004), iar până la momentul soluționării nu a făcut dovada că ar fi achitat acest debit.
În consecință, înlăturând și acest motiv de apel, și reținând că sentința atacată este temeinică și legală, tribunalul va respinge apelul ca nefondat în baza art. 480 NCPC.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul formulat de apelanta-contestatoare ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE SECTOR 6 BUCUREȘTI prin D.G.R.F.P.M.B., cu sediul în București, sector 2, ., împotriva sentinței civile nr. 1387/28.01.2015, pronunțată de Judecătoria S. 1 București, în dosarul nr._/299/2014, în contradictoriu cu intimatul C. D., domiciliat în București, sector 6, ., ., ca nefondat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 25.01.2016.
Președinte Judecător
S. M. P. C. M.
Grefier
M. V.
Red. C.M.
Dact.SV
4 ex.
Judecătoria S. 1 București
Judecător fond: M. P.
| ← Partide politice. Hotărâre din 05-02-2016, Tribunalul BUCUREŞTI | Contestaţie la executare. Decizia nr. 275/2016. Tribunalul... → |
|---|
