Suspendare executare art.484,507,512,700,718 NCPC/art. 300,319^1,325 CPC. Decizia nr. 183/2016. Tribunalul BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 183/2016 pronunțată de Tribunalul BUCUREŞTI la data de 15-01-2016 în dosarul nr. 183/2016
ROMÂNIA
TRIBUNALUL BUCUREȘTI – SECȚIA A III-A CIVILĂ
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR. 183 A
Ședința publică din data de 15.01.2016
Tribunalul constituit din:
PREȘEDINTE – I. P.
JUDECĂTOR – C. V. A.
GREFIER – M. V. B.
Pe rol, soluționarea cererii de apel formulată de apelanta-intimată C. Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA prin Direcția Regională de Drumuri și Poduri București, împotriva sentinței civile nr. 9685/06.07.2015, pronunțată în dosarul nr._, de Judecătoria Sectorului 3 București, în contradictoriu cu intimatul S. C., având ca obiect contestație la executare.
La apelul nominal făcut în ședință publică, au lipsit părțile.
Procedura de citare a părților este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care a învederat instanței că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
Tribunalul reține cauza în pronunțare, având în vedere că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
TRIBUNALUL
Deliberând, constată următoarele:
Prin sentința civila nr. 9685/06.07.2015, pronunțată în dosarul nr._, de Judecătoria Sectorului 3 București, s-a admis contestația la executare, formulată de contestatorul S. C. în contradictoriu cu intimata CNADNR SA DRDP BUCURESTI; a fost anulată executarea silită efectuată în dosarul de executare nr. 2337/2013 al SCPEJ Franz R. C. și T. A. R.; a fost obligat contestatorul la plata către SCPEJ Franz R. C. și T. A. R. a sumei de 64,48 lei, reprezentând cheltuielile de fotocopiere a dosarului de executare nr. 2337/2013..
Pentru a dispus astfel, prima instanță a reținut ca prin contestația la executare înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 3 București, la data de 12.09.2014 sub nr._, contestatorul S. C. în contradictoriu cu intimatul CNADNR SA DRDP BUCURESTI a solicitat anularea executării silite efectuate în dosarul de executare nr. 2337/2014 al SCPEJ Franz R. C. și Ț. A. R., obligarea intimatului la plata cheltuielilor de judecată, suspendarea executării până la soluționarea contestației șa executare.
În motivarea cererii, contestatorul a arătat că executarea sancțiunii cuprinse în procesul verbal este prescrisă întrucât procesul verbal a fost întocmit cu depășirea termenului prevăzut de art. 9 alin 3 din OG nr. 15/2002.
A mai arătat că este executat silit pentru neachitarea tarifului de despăgubire stabilit în mod nelegal prin procesul verbal de contravenție, întrucât reglementarea acestuia a fost abrogată prin Legea nr. 144/2012. cu toate că această despăgubire a fost abrogată în 2012, pârâta solicită executarea sa după trecerea a trei ani de la săvârșirea faptei și a peste doi ani de la abrogarea reglementării.
A mai învederat contestatorul că, cheltuielile de executare stabilite de executorul judecătoresc sunt nelegale, cuantumul acestora fiind excesiv raportat la debitul principal de 28 euro. De vreme ce debitul principal este în cuantum de 28 euro, echivalentul a 123 lei, nu pot fi solicitate cheltuieli de executare în cuantum de 400 lei.
În drept, a invocat prevederile art. 453, art 411, art. 711 și urm. NCPC, OG 2/2001, OG 15/2002.
La data de 02.03.2012 intimatul a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea contestației la executare ca neîntemeiată.
În motivarea întâmpinării, intimatul a susținut, în esență, că procesul verbal în cauză a fost emis în termenul legal de 6 luni de la data săvârșirii faptei, potrivit art. 13 alin 1 din OG nr. 2/2001.
A mai arătat că procesul-verbal de contravenție a fost comunicat în mod legal, prin afișare, în termen de o lună de la data aplicării sancțiunii, că nu a fost atacat în termenul legal prin plângere contravențională, devenind astfel titlu executoriu, și că nu sunt incidente dispozițiile Legii nr.144/2012.
De asemenea, a arătat că cheltuielile de executare au fost stabilite conform OMJ 2550/2006 și Legii 188/2000, achitarea acestor cheltuieli fiind în sarcina debitorului contestator.
La data de 21.05.2015 a fost comunicat de către executorul dosarul de executare silită în copie conformă cu originalul (f. 51-91).
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța a reținut următoarele:
La data de 13.09.2013, intimatul s-a adresat SCPEJ Franz R. C. și Ț. A. R. cu cerere de executare silită împotriva contestatorului, în baza titlului executoriu reprezentat de procesul-verbal de contravenție . nr._/12.05.2011, pentru recuperarea creanței constând în tariful de despăgubire în cuantum de 28 euro, stabilit în baza art. 8 alin. 3 din OG 15/2002. ( f 89)
La cererea de executare silită au fost anexate procesul-verbal de contravenție . nr._/12.05.2011 și procesul-verbal din data de 10.06.2011 de îndeplinire a procedurilor de comunicare a procesului-verbal de contravenție . nr._/12.05.2011. ( f 90-91)
Cererea a fost înregistrată pe rolul SCPEJ Franz R. C. și Ț. A. R. formându-se dosarul de executare nr. 2337/2013.
La data de 01.11.2013, prin Încheierea pronunțată în dosarul nr._/301/2013 Judecătoria sectorului 3 București a admis cererea formulată de SCPEJ Franz R. C. și Ț. A. R. și a încuviințat executarea silită împotriva debitorului S. C. în baza titlului executoriu reprezentat de procesului-verbal de contravenție . nr._/12.05.2011. ( f 86)
La data de 25.08.2014 SCPEJ Franz R. C. și Ț. A. R. a emis încheierea nr. 2337/2013 privind stabilirea onorariului și a cheltuielilor de executare silită ( f 81), și la aceeași dată a emis Somația către contestator. ( f 80)
Instanța reține că, potrivit art. 712 alin. 1 Cod proc civ, împotriva executării silite, a încheierilor date de executorul judecătoresc, precum și împotriva oricărui act de executare se poate face contestație de către cei interesați sau vătămați prin executare.
Potrivit art. 632 alin. 1 Cod proc civ, executarea silită se poate efectua numai în temeiul unui titlu executoriu.
În speță, instanța a apreciat că executarea silită nu se efectuează în temeiul unui titlu executoriu, precum și faptul că a intervenit prescripția executării sancțiunilor contravenționale.
În acest sens, instanța reține că, potrivit dispozițiilor art. 31 alin. 1 din OG 2/2001, „Împotriva procesului-verbal de constatare a contravenției și de aplicare a sancțiunii se poate face plângere în termen de 15 zile de la data înmânării sau comunicării acestuia”.
Conform art. 37 din OG 2/2001, procesul-verbal neatacat în termenul prevăzut la art. 31, precum și hotărârea judecătorească irevocabilă prin care s-a soluționat plângerea constituie titlu executoriu, fără vreo altă formalitate.
În cauză, din analiza procesului-verbal de contravenție . nr._/12.05.2011, instanța reține că acesta nu a fost înmânat contestatorului, fiind încheiat în lipsa acestuia. Prin urmare, data de la care se calculează termenul legal de 15 zile (de formulare a plângerii contravenționale) este data comunicării.
În această privință, sunt aplicabile prevederile art. 27 din OG 2/2001, potrivit cărora „Comunicarea procesului-verbal și a înștiințării de plata se face prin poșta, cu aviz de primire, sau prin afișare la domiciliul sau la sediul contravenientului. Operațiunea de afișare se consemnează într-un proces-verbal semnat de cel puțin un martor.”
Instanța constată că, așa cum a susținut și contestatorul, s-a procedat la comunicarea procesului-verbal prin modalitatea afișării, conform procesului-verbal de îndeplinire a procedurii de comunicare întocmit la data de 10.06.2011 (fila 91).
În aceste condiții, devin aplicabile cele statuate de Înalta Curte de Casație și Justiție în soluționarea recursului în interesul legii, prin Decizia nr. 10/2013.
Astfel, prin această decizie s-a stabilit că procedura de afișare a procesului-verbal de contravenție la sediul sau domiciliul contravenientului va fi utilizată „numai în situația în care nu s-a reușit, din diverse motive, comunicarea prin poștă, cu aviz de primire.” Totodată, s-a statuat că modalitatea de comunicare prin afișare este subsidiară celei de comunicare prin poștă.
Prin urmare, în cauză, în vederea calculării termenului de 15 zile prevăzut de lege pentru introducerea plângerii, nu se poate avea în vedere, ca moment de început, data comunicării procesului prin afișare, cât timp această modalitate de comunicare este subsidiară și intimatul nu a făcut dovada imposibilității transmiterii prin poștă, cu aviz de primire.
În condițiile în care aducerea la cunoștință a procesului-verbal nu s-a realizat cu respectarea prevederilor art. 27 din OG 2/2001, astfel cum a fost interpretat de Înalta Curte de Casație și Justiție în soluționarea recursului în interesul legii, nu se poate imputa contestatorului nerespectarea vreunui termen. Aceasta este și rațiunea pentru care s-a stabilit caracterul subsidiar al afișării, avută în vedere în considerentele Deciziei 10/2013, respectiv posibilitatea cunoașterii efective a actului încheiat.
În consecință, întrucât aducerea la cunoștință a procesului-verbal . nr._/12.05.2011 nu s-a realizat cu respectarea prevederilor art. 27 din OG 2/2001, iar contestatorul nu a avut posibilitatea atacării acestui proces-verbal conform art. 31 alin. 1 din OG 2/2001, instanța apreciază că nu au devenit incidente dispozițiile art. 37 din OG 2/2001, procesul-verbal de contravenție în discuție nefiind titlu executoriu.
Totodată, instanța reține și dispozițiile art. 14 alin. 1 din OG 2/2001, conform cărora executarea sancțiunilor contravenționale se prescrie dacă procesul-verbal de constatare a contravenției nu a fost comunicat contravenientului în termen de o luna de la data aplicării sancțiunii.
Având în vedere că, în speță, s-a reținut că procesul-verbal de contravenție . nr._/12.05.2011 nu a fost comunicat contestatorului în termen de o lună de la data aplicării sancțiunii, conform dispozițiilor art. 27 din OG 2/2001, instanța constată intervenită prescripția executării sancțiunilor contravenționale, inclusiv a celei referitoare la tariful de despăgubire în cuantum de 28 euro.
În ceea ce privește tariful de despăgubire în cuantum de 28 euro, aplicat prin procesul-verbal de contravenție . nr._/12.05.2011, instanța reține că, prin Legea 144/2012, dispozițiile art. 8 alin. 3 din OG 15/2002 au fost abrogate. În speță, contestatorul nu a avut posibilitatea contestării în instanță a tarifului de despăgubire până la data intrării în vigoare a Legii 144/2012, întrucât procesul-verbal de contravenție nu i-a fost comunicat corespunzător.
Se mai reține că plata de către contestator a sumei de 123,37 lei reprezentând contravaloarea tarifului de despăgubire la data de 09.04.2015 nu prezintă relevanță, întrucât instanța rămâne investită cu cenzurarea modului în care a fost demarată și efectuată executarea silită.
Față de toate aceste considerente urmează a admite contestația la executare formulată și va anula executarea silită ce face obiectul dosarului de executare nr. 2337/2013 al SCPEJ Franz R. C. și Ț. A. R. și toate actele de executare efectuate.
Împotriva acestei sentinte civile, la data de 24.08.2015(data postei), a declarat apel Intimata CNADNR, cerere ce a fost înregistrata pe rolul Tribunalului București Secția a III-a Civilă la data de 15.09.2015, solicitand modificarea acesteia in sensul respingerii contestației la executare, ca nelegala si netemeinica.
În motivarea acestuia se arată urmatoarele:
In ceea ce priveste aspectele legate de comunicarea procesului verbal de contravenție reținute de instanta de fond, acestea sunt nefondate, deoarece in baza probatoriului administrat in cauza, sa constata faptul ca comunicarea procesului - verbal de contravenție in cauza au fost efectuata in termenul imperativ prevazut lege, respectiv cu respectarea dispozițiilor art. 13 coroborat cu art. 14 din OG nr. 2/2001. Astfel, conform dovezii de comunicare a procesului - verbal in cauza, acesta a fost comunicat in conformitate dispozițiilor OG nr. 2/2001, fara a se depasi termenul de 1 luna de la data aplicarii sancțiunii, operațiune confirmata de semnătura martorului prezent. De asemenea, se arata ca procesul verbal de constatare a contravenției a fost comunicat la același sediu ca cel precizat de către contestator in contestația la executare.
Deciziile pronunțate de către Înalta Curte de Casație și Justiție dobândesc valoare obligatorie de la data publicării, acestea având valoare egală cu cea a legii cu caracter interpretativ. A apreciat astfel că aplicarea Deciziei nr. 10/2013 a ICCJ in speța de fata, deci pentru o situație anterioara momentului pronunțării, ar fi echivalenta cu a da caracter retroactiv unei dispoziții legale.
Or, norma privitoare la comunicarea unui act procedural nu are un conținut de drept material, ci constituie o dispoziție procedurală căreia nu i se aplică principiul legii contravenționale mai favorabile, ci cel al aplicării imediate a normei procedurale.
Prin urmare, procedura de comunicarea a titlului executoriu in cauza s-a realizat cu respectarea dispozițiilor legale in vigoare la momentul respectiv, prin afisare.
In ceea ce priveste aspectele legate de generarea si semnarea electronica a proceselor verbale, acestea pot fi analizate doar pe calea plangerii contraventionale, nu pe calea contestatiei la executare.
Examinând actele și lucrările cauzei prin prisma apelului formulat, tribunalul reține următoarele:
Potrivit disp. art. 711 alin.1 Cod proc. Civ. (1) Împotriva executării silite, a încheierilor date de executorul judecătoresc, precum și împotriva oricărui act de executare se poate face contestație de către cei interesați sau vătămați prin executare. De asemenea, se poate face contestație la executare și în cazul în care executorul judecătoresc refuză să efectueze o executare silită sau să îndeplinească un act de executare silită în condițiile legii. (3) De asemenea, după începerea executării silite, cei interesați sau vătămați pot cere, pe calea contestației la executare, și anularea încheierii prin care s-a admis cererea de încuviințare a executării silite, dacă a fost dată fără îndeplinirea condițiilor legale.
Conform art. 632 alin. 1 C.p.c. executarea silită se poate efectua numai în temeiul unui titlu executoriu iar conform art. 632 alin. 2 C.p.c. constituie titluri executorii hotărârile executorii, hotărârile definitive precum și orice hotărâri sau înscrisuri care, potrivit legii, pot fi puse în executare.
Tribunalul retine ca primul motiv de apel formulat de apelanta este neintemeiat, deoarece, pe de o parte, pentru a se putea formula plangerea contraventionala trebuie ca procesul verbal sa fie comunicat legal iar, pe de alta parte, contestatoarea nu a contestat legalitatea procesului verbal de contraventie, ci nulitatea actelor de executare ca urmare a punerii in executare a unui titlu care nu are caracter executoriu.
Astfel, potrivit dispozițiilor art. 712, alin.2 NCPC, ,, În cazul în care executarea silită se face în temeiul unui alt titlu executoriu decât o hotărâre judecătorească, se pot invoca în contestația la executare și motive de fapt sau de drept privitoare la fondul dreptului cuprins în titlul executoriu, numai dacă legea nu prevede în legătură cu acel titlu executoriu o cale procesuală specifică pentru desființarea lui”.
În opinia instanței, acest text de lege se interpretează în sensul că, pentru a opera sancțiunea inadmisibilității, contestatoarea trebuie să fi avut posibilitatea de a utiliza efectiv calea procesuală prevăzută de lege pentru desființarea titlului executoriu, respectiv plângerea contravențională.
Or, contestatoarea nu a avut posibilitatea de a formula efectiv plângere contravențională împotriva procesului-verbal de constatare a contravenției, întrucât acesta nu i-a fost comunicat de către intimată în conformitate cu dispozițiile legale, ci i-a fost comunicat prin afișare, fără ca în prealabil intimata să fi încercat comunicarea procesului-verbal de contravenție prin scrisoare recomandată, cu confirmare de primire.
Pe de alta parte, tribunalul retine ca necomunicarea legala a acestuia, conduce la lipsirea acestuia de caracterul executoriu, aspect care poate fi invocat pe calea contestatiei la executare, asa cum se poate invoca in procedura contestatiei si prescriptia dreptului de a aplica sanctiunea contraventionala, acestea fiind ulterioare intocmirii actului administrativ si nu tin de legalitatea acestuia, ci de punerea in executare a procesului verbal de contraventie ca titlu executoriu.
În conformitate cu art. 37 din OG nr. 2/2001: „procesul verbal neatacat în termenul de 15 zile de la data înmânării sau comunicării acestuia … constituie titlul executoriu, fără vreo altă formalitate.’’
Așadar, din textele de mai sus, rezultă că nu poate fi învestit cu formulă executorie decât un titlu executoriu, iar pentru a constitui titlu executoriu și pentru a putea fi învestit cu formula executorie este necesar ac procesul-verbal de constatare a contravenției să fie comunicat potrivit cerințelor legale, fiind astfel util a se analiza legalitatea comunicării efectuate.
Calitatea de titlu executoriu apare astfel ca o condiție formală a înscrisului care se solicită a fi învestit cu formulă executori, care se impune a fi verificată în cadrul procedurii învestirii cu formulă executorie și nu reprezintă o verificare de fond a creanței, astfel cum susține apelanta.
In ceea ce priveste calitatea de titlu executoriu a procesului verbal fara vreo alta formalitate, tribunalul retine ca potrivit art. 632 Cod procedură civilă, executarea silită se va efectua numai în temeiul unui titlu executoriu. Constituie titluri executorii hotărârile executorii, hotărârile definitive, precum și orice alte hotărâri sau înscrisuri care, potrivit legii, pot fi puse în executare.
Potrivit art. 27 din O.G. nr. 2/2001, „Comunicarea procesului-verbal și a înștiințării de plată se face prin poștă, cu aviz de primire, sau prin afișare la domiciliul sau la sediul contravenientului. Operațiunea de afișare se consemnează într-un proces-verbal semnat de cel puțin un martor”.
În conformitate cu art. 37 din OG nr. 2/2001: „procesul verbal neatacat în termenul de 15 zile de la data înmânării sau comunicării acestuia … constituie titlul executoriu, fără vreo altă formalitate.’’
Înalta Curte de Casație și Justiție, prin decizia nr. 10/10.06.2013, soluționând recursul în interesul legii, în interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 27 teza I raportat la art. 14 alin. (1), art. 25 alin. (2) și art. 31 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, cu modificările și completările ulterioare, a stabilit că: „Modalitatea de comunicare a procesului-verbal de contravenție și a înștiințării de plată, prin afișare la domiciliul sau sediul contravenientului, este subsidiară comunicării prin poștă, cu aviz de primire.
Cerința comunicării procesului-verbal de contravenție și a înștiințării de plată este îndeplinită și în situația refuzului expres al primirii corespondenței, consemnat în procesul-verbal încheiat de funcționarul poștal.”
Așadar, din textele de mai sus, rezultă că nu poate fi învestit cu formulă executorie decât un titlu executoriu, iar pentru a constitui titlu executoriu și pentru a putea fi învestit cu formula executorie este necesar ca procesul-verbal de constatare a contravenției să fie semnat și comunicat potrivit cerințelor legale, fiind astfel util a se analiza legalitatea semnării și comunicării efectuate.
În primul rând, Tribunalul constată că la dosar nu există dovezi sau mențiuni care să ateste că mai întâi procesul verbal a fost comunicat debitorului-contravenient prin poștă, cu aviz de primire și nici intimata nu a pretins o astfel de comunicare. Instanța reține că intimata nu a făcut dovada că a comunicat contestatoarei procesul-verbal mai întâi prin poștă, cu confirmare de primire, efectuând procedura de comunicare direct prin afișare, conform procesului-verbal de îndeplinire a procedurii de comunicare a procesului-verbal prin afișare, ceea ce nu echivalează cu o legală comunicare a procesului-verbal de contravenție.
Prin urmare, nelegala comunicare echivalează cu necomunicarea procesului-verbal de contravenție. În acest caz, chiar daca comunicarea s-a facut in termenul de o luna, dar nu s-a facut cu respectarea dispozitiilor legale, acest fapt echivaleaza cu o necomunicare, astfel ca sunt incidente prevederile art. 14 din OG nr.2/2001, care prevăd faptul că ,, Executarea sancțiunilor contravenționale se prescrie dacă procesul-verbal de constatare a contravenției nu a fost comunicat contravenientului în termen de o lună de la data aplicării sancțiunii”, astfel încât, la data formulării cererii de executare silită, era incidentă prescripția executării silite.
Potrivit art. 705 NCPC, ,, Prescripția stinge dreptul de a obține executarea silită și orice titlu executoriu își pierde puterea executorie”.
Prin urmare, la data formulării cererii de executare silită, titlul executoriu reprezentat de Procesul-verbal de constatare a contravenției își pierduse puterea executorie, consecința fiind aceea că în temeiul acestui titlu nu mai puteau fi efectuate acte de executare silită, iar orice act de executare silită efectuat în acest interval de timp fiind afectat de sancțiunea nulității.
În conformitate cu dispozițiile art. 703 NCPC, ,,Nerespectarea dispozițiilor privitoare la executarea silită însăși sau la efectuarea oricărui act de executare atrage nulitatea actului nelegal, precum și a actelor de executare subsecvente, dispozițiile art. 174 și următoarele fiind aplicabile în mod corespunzător”.
Prin urmare, având în vedere că executarea silită a fost începută în temeiul unui titlu care își pierduse puterea executorie, toate actele de executare efectuate în baza acestuia în dosarul de executare, au fost efectuate cu nerespectarea dispozițiilor legale.
În al doilea rând, tribunalul constată că procesul-verbal de contravenție depus la dosar nu poartă semnătura olografă a agentului constatator, astfel cum impun cerințele legale mai sus menționate, ci au fost semnate electronic.
Tribunalul reține că titlul executoriu invocat este un proces verbal de contravenție având natura unui act autentic, în sensul în care este definit înscrisul autentic prin dispozițiile art. 1171 vechiul cod.civ. (Art. 1171. - Actul autentic este acela care s-a făcut cu solemnitățile cerute de lege, de un funcționar public, care are drept de a funcționa in locul unde actul s-a făcut. ) și în sensul în care este definit și de actuala reglementare, art. 269 alin. 2 cod.proc.civ. (înscris emis de către o autoritate publică și căruia legea îi conferă acest caracter) ; în acest sens prin dispozițiile art. 15 și urm din OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor se stabilesc condițiile de formă ce urmează a fi respectate la întocmirea procesului verbal de contravenție; printre aceste condiții de formă este prevăzută și condiția semnării procesului verbal de contravenție de către agentul constatator.
Se constata că prin dispozițiile art. 5 din Lege nr. 455/2001privind semnătura electronică „Înscrisul în formă electronică, căruia i s-a încorporat, atașat sau i s-a asociat logic o semnătură electronică extinsă… este asimilat, în ceea ce privește condițiile și efectele sale, cu înscrisul sub semnătură privată.”
Rezultă din dispozițiile sus menționat că semnătura electronică nu poate fi aplicată, în condițiile Legii nr. 455/2001 pe un înscris autentic întrucât actul semnat astfel ar avea doar valoarea unui înscris sub semnătură privată
Reținând că procesul verbal de contravenție este un înscris autentic și că actul depus de creditor nu întrunește cerințele de formă impuse de OG nr. 2/2001 (condiția semnării procesului verbal de contravenție de către agentul constatator), tribunalul constata incidența dispozițiilor art. 665 alin. 5 lit. 3 cod.proc.civ.
Prin Decizia nr. 6/16.02.2015, ÎCCJ a admis recursul în interesul legii formulat de Avocatul Poporului, statuând că:
„În interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 17 din Ordonanța Guvernului nr.2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 180/2002, cu modificările și completările, raportate la dispozițiile art. 4 pct. 1-4 și art. 7 din Legea nr. 455/2001 privind semnătura electronică, republicată, procesele-verbale de constatare și sancționare a contravențiilor prevăzute de art. 8 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare și a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 424/2002, cu modificările și completările ulterioare, încheiate potrivit art. 9 alin. (1) lit. a), alin. (2) și alin. (3) din acest act normativ, transmise persoanelor sancționate contravențional pe suport de hârtie, sunt lovite de nulitate absolută în lipsa semnăturii olografe a agentului constatator”.
Această decizie nu reprezintă o lege nouă, pentru ca principiul neretroactivității legii să poată fi invocat cu succes, ci numai o dezlegare dată de Înalta Curte de Casație și Justiție unor aspecte de drept interpretate diferit de instanțele de judecată în scopul aplicării unitare a legii. Prin urmare, interpretarea statuată de Înalta Curte este interpretarea care trebuia dată dispozițiilor art. 27 din OG 2/2001 încă de la . acestui act normativ.
Totodata, tribunalul retine ca instanta de fond a retinut ca prin Legea 144/2012, dispozițiile art. 8 alin. 3 din OG 15/2002 au fost abrogate iar, in speță, contestatorul nu a avut posibilitatea contestării în instanță a tarifului de despăgubire până la data intrării în vigoare a Legii 144/2012, întrucât procesul-verbal de contravenție nu i-a fost comunicat corespunzător iar apelanta nu a formulat nicio critica in apel cu privire la aceste aspecte retinute de instanta de fond, astfel ca prin criticile formulate nu se putea schimba hotararea instantei de fond.
Prin urmare, fata de aceste considerente, avand in vedere ca executarea silita a fost declansata in baza unui titlu care nu avea caracter executoriu, tribunalul apreciaza ca apelul este neintemeiat, motiv pentru care în temeiul prev. art. 480, va respinge apelul declarat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge apelul formulat de apelanta-intimată C. Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA prin Direcția Regională de Drumuri și Poduri București, cu sediul în București, .. 401A, sector 6, împotriva sentinței civile nr. 9685/06.07.2015, pronunțată în dosarul nr._, de Judecătoria Sectorului 3 București, în contradictoriu cu intimatul S. C., cu domiciliul ales în București, ., ., ., ca nefondat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 15.01.2016.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
I. P. C. V. A.
GREFIER
M. V. B.
Red./Dact/ Jud.IP
4ex./18.02.2016
Judecătoria Sectorului 3 București
Jud. Fond: A. V. P.
| ← Investire cu formulă executorie. Decizia nr. 685/2016.... | Pretenţii. Decizia nr. 6/2016. Tribunalul BUCUREŞTI → |
|---|
