Validare poprire. Decizia nr. 78/2016. Tribunalul BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 78/2016 pronunțată de Tribunalul BUCUREŞTI la data de 28-01-2016 în dosarul nr. 78/2016
Dosar nr._
ROMANIA
TRIBUNALUL BUCURESTI - SECTIA A V - A CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR.78 R
Ședința Publică din data de 28.01.2016
Tribunalul constituit din:
PREȘEDINTE: F. L.
JUDECĂTOR: C. M. F.
JUDECĂTOR: S. P.
GREFIER: A. V. I.
Pe rolul Tribunalului se află soluționarea recursului civil formulat de recurenta creditoare M. D., împotriva sentinței civile nr.6757/02.08.2013, pronunțată de Judecătoria sector 5 București, în contradictoriu cu intimata debitoare DIRECȚIA GENERALĂ a FINANȚELOR P. TIMIȘOARA și terții popriți AGENȚIA NAȚIONALĂ de A. FISCALĂ, M. FINANȚELOR P., având ca obiect „”
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă intimata debitoare și intimatul-terț poprit M. Finanțelor P. prin consilier juridic, care depune delegația nr.3724/28.01.2016 la dosar, lipsind celelalte părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, față de precizarea că nu sunt cereri prealabile de formulat, tribunalul acordă cuvântul asupra cererii de repunere pe rol.
Intimata debitoare și terțul poprit M. Finanțelor P. prin consilier juridic, solicită repunerea pe rol a cauzei față de încetarea motivelor de suspendare.
Tribunalul constatând că în cauzele pentru care s-a dispus suspendarea judecății, s-au pronunțat hotărâri irevocabile, în baza art.245 c.p.civ., dispune repunerea pe rol a cauzei.
Intimata debitoare și intimatul-terț poprit M. Finanțelor P., prin consilier juridic, învederează instanței că potrivit art. 23 din HG 2212 intimata-debitoare și-a schimbat denumirea în Direcția Generală Regională a Finanțelor P. Timișoara, fiind continuatoarea în drepturi și obligații a DGRFP C. S..
Tribunalul ia act de transmiterea legală a calității procesuale active a intimatei-debitoare și, nemaifiind alte cereri de solicitat, excepții de invocat sau probe de administrat, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra cererii de recurs.
Intimata debitoare și intimatul-terț poprit M. Finanțelor P., prin consilier juridic, solicită instanței respingerea recursului ca nefondat, arătând că M. Finanțelor P. nu are calitate de terț poprit față de debitoare, deoarece, raportat la Legea nr. 500/2002 și potrivit Deciziei nr. 10/2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție publicată în Monitorul Oficial, acesta nu are calitate de terț poprit. De asemenea, invocă și sentința civilă nr. 6757/02.08.2013 prin care instanța a respins cererea de validare poprire față de terțul poprit M. Finanțelor P.; mai invocă sentințele civile nr. 5235 și nr.5236 din data de 06.06.2013, prin care s-a dispus irevocabil că M. Finanțelor P. nu are calitate de terț poprit față de debitoarea în speță. De asemenea, invocă OUG nr. 146/2003 care arată că instituțiile publice, indiferent de sistemul de finanțare și subordonare, își desfășoară activitățile de drept și încasări la unitățile trezoreriei statului în a căror rază sunt înregistrate fiscal. Învederează că există o diferență de ordonatori de credite care este M. Finanțelor P. și chiar de terț poprit, deoarece cea de ordonator de credite presupune anumite atribuții prevăzute de lege și nu are obligația de altă pentru nicio instituție publică. De asemenea, trebuie să se aibă în vedere și dispozițiile privind executarea silită prin poprire care presupune indisponibilizarea unui sume de bani datorate debitorului de către o a treia persoană. Astfel, dacă terțul poprit în speță ar deveni debitorul debitorului ar trebui să se dovedească ceea ce nu s-a dovedit legal, respectiv datoria pretinsă de creditoare.
Tribunalul declară închide dezbaterile și reține cauza spre soluționare.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea inregistrata pe rolul Judecătoriei sector 5, la data de 28.12.2012 sub nr._ creditoarea M. D. in contradictoriu cu debitoarea D. G. A F. P. C. S. si terții popriti A. N. DE A. F. si M. F. P. a formulat cerere de validare a popririi. In temeiul art. 274 C.p.c., a solicitat obligarea tertilor popriti, in solidar, la suportarea cheltuielilor de judecata.
In motivarea cererii, creditoarea arata ca debitul este in cuantum de 27.884 lei, drepturi banesti conform titlului executoriu – sentinta civila nr. 1843/28.10.2008, pronuntata de Tribunalul C.- S. in dosarul nr._, irevocabila prin decizia nr. 519/02.04.2009, pronuntata in acelasi dosar de catre Curtea de Apel Timisoara și 6.131 lei, cheltuielile de executare.
Ulterior incuviintarii de catre instanta a executarii silite in mod irevocabil poprirea a fost instituita atat fata de M. F. P., cat si fata de A. N. de A. F. in cadrul dosarului de executare nr. 805/2012, inregistrat pe rolul B. „Casagranda – S. A.”, prin adrese oficiale si legal comunicate privind infiintarea popririi.
Masura popririi veniturilor datorate debitorului de catre tertii popriti a fost luata legal de catre executorul judecatoresc, insa, nejustificat MFP a refuzat consemnarea ori plata (prin adresa nr._/19.10.2012), iar ANAF nu a dat niciun raspuns scris, refuzand implicit consemnarea, plata ori cel putin alocarea sumei datorata.
In conditiile in care ambele institutii publice, desi aveau obligatia de plata, fiind ordonatori principali de credite, obligati a achitat atat salariile cat si drepturile banesti datorate salariatilor, pentru angajatii lor, respectiv angajatii Directiei Generale a F. P. C. S., refuza nejustificat executarea popririi legal instituite, dar si a titlului executoriu, desi vireaza lunar angajatorului salariile si drepturile salariale si mai ales drepturile banesti ale angajatilor, apreciaza ca se impune validarea popririi.
Tertul poprit M. F. P. a depus la dosar întampinare, prin care a solicitat respingerea cererii, ca neintemeiata.
A solicitat sa se constate ca adresa de infiintare a popririi asupra conturilor asa –zis-ului tert poprit M. F. P., emisa de B. „Casagranda – S. A.” in dosarul de executare nr. 805/2012 a fost anulata prin hotararea nr. 5235/06.06.2013, ca urmare a admiterii, in parte, a contestatiei la executare, formulata de MFP in nume propriu, in calitate de tert poprit, in cauza ce a facut obiectul dosarului nr._/302/2012 aflat pe rolul Judecatoriei Sectorului 5 Bucuresti. Aceeasi solutie a fost pronuntata si in dosarul nr._/302/2012.
Tertul poprit MFP a invocat exceptia netimbrarii cererii, fata de disp. art. 15 alin.1 lit.a din Legea nr. 146/1997. De asemenea, a invocat exceptia prescriptiei, fata de disp. art. 405 alin.1 C.p.c. Dreptul creditoarei de a solicita executarea silita prin poprire a luat nastere la data de 28.10.2008, data pronuntarii sentintei civile nr.1843, titlu executoriu invocat, si s-a implinit la data de 28.10.2011, cu mult inainte de data inregistrarii cereri de validare a popririi pe rolul instantei. Chiar apreciind ca termenul de prescriptie a inceput sa curga de la data pronuntarii deciziei nr.519/2009, respectiv de la data de 02.04.2009, acesta s-a implinit la data de 02.04.2012, dreptul de a solicita executarea silita fiind, de asemenea, prescris.
A fost invocata exceptia prematuritatii, motivat de faptul ca nu sunt indeplinite conditiile pentru executarea silita prin poprire a sentintei civile 1843/28.10.2008. In acest sens arata ca suma mentionata cu titlu de debit in adresa de infiintare a popririi nu este dispusa prin sentinta civila mentionata, ci este stabilita extrajudiciar, fara niciun temei legal, nefiind incuviintata de nicio instanta de judecata, doar pe baza unui calcul propriu efectuat la nivelul Directiei Generale a F. P. a judetului C. – S.. F. de argumentele invocate in sustinerea exceptiei prematuritatii, solicita sa se constate ca devine incidenta si exceptia lipsei de interes a cererii.
A invocat exceptia lipsei calitatii procesuale pasive de debitor a Directiei Generale a F. P. a judetului C. – S., aratand ca acesta nu este titularul obligatiei din raportul juridic invocat, intrucat instanta de judecata nu a obligat directia sa acorde creditoarei, in cuantum de 25% din salariul de baza, suplimentul postului si suplimentul corespunzator treptei de salarizare.
Referitor la exceptia lipsei calitatii procesuale pasive de tert poprit a MFP pentru D. G. a F. P. a judetului C. – S., solicita admiterea acesteia, aratand ca MFP nu are calitatea de tert poprit pentru directiile generale a finantelor publice judetene sau a Municipiului Bucuresti, cu atat mai putin pentru D. G. A F. P. C. S. cat timp exista bugete separate pe fiecare ordonator de credite in parte. In acest sens invoca prevederile Legii nr. 500/2002 privind finantele publice, cu modificarile si completarile ulterioare.
Pe fondul cauzei, a solicitat respingerea cererii, ca neintemeiata.
In sustinerea intampinarii au fost atasate la dosar un set de inscrisuri.
Terțul poprit A. N. de A. F. a depus la dosar intampinare, prin care a solicitat respingerea, ca nefondata, a cererii de validare a popririi si pe cale de consecinta desfiintarea popririi, dispusa de B. „Casagranda – S. A.” in dosarul de executare nr. 805/2012.
In motivare, tertul poprit arata, in esenta, ca creditorul nu facut dovada indeplinirii cerintelor prevazute de art. 460 alin.2 C.p.c., cu precadere in ceea ce priveste dovada faptului ca ANAF datoreaza sume de bani catre DGFP C. – S., pentru a se putea da curs adresei de infiintare a popririi.
Totodata, arata ca cererea de validare a popririi este, pe de o parte, nedovedita, nefiind sustinuta de dovezi care sa ateste faptul ca ANAF datoreaza sume de bani institutiilor debitoare, iar pe de alta parte, nemotivata, creditoarea mentionand ca tertul poprit nu a dat curs adresei de infiintare a popririi, fara a arata care sunt motivele pe care se sprijina cererea sa si care este motivul pentru care nu s-a dat curs popririi.
Invedereaza ca ANAF nu datoreaza catre DGFP C. – S. sume de bani pentru a se putea da curs adresei de infiintare a popririi.
Ramane in sarcina intimatei ca, raportat la disp. art. 1169 C.c., sa faca dovada sustinerilor, in sensul ca A. N. de A. F. ar avea calitatea de tert poprit, avand in vedere ca calitatea respectiva nu le-a fost atribuita atribuita nici prin HG nr.109/2009 privind organizarea si functionarea ANAF, nici prin Legea nr. 500/2002 privind finantele publice, cu modificarile si completarile ulterioare, nici prin OUG nr. 146/2002.
Arata ca intimatul nu a fost si nu este angajatul ANAF pentru a i se opune acestei institutii o eventuala nerespectare a drepturilor a drepturilor de natura salariala, ci este exclusiv angajatul DGFP C.- S., fata de care a fost sau se afla . serviciu, specific functiei publice.
Pe de alta parte, la o lecturare sumara a titlului executoriu, reprezentat de sentinta civila nr. 1843/2008 se observa faptul ca in sarcina ANAF nu este instituita nicio obligatie de plata, aceasta institutie neavand calitatea de angajator pentru intimat, si nici calitatea de tert poprit pentru DGFP C.- S..
Pe cale de exceptie, tertul poprit ANAF a invocat exceptia prescriptiei dreptului de a solicita executarea silita, raportat la prevederile art. 399 alin.1 si art. 405 alin.1 si alin.2 C.p.c. In acest sens, arata ca dreptul creditorului de a solicita executarea silita prin poprire a luat nastere la data de 28.10.2008, data pronuntarii sentintei civile nr.1843, titlu executoriu invocat, si s-a implinit la data de 28.10.2011, cu mult inainte de data inregistrarii cereri de validare a popririi pe rolul instantei.
In temeiul art. 242 alin.2 C.p.c., a solicitat judecarea cauzei si in lipsa.
Creditorul a depus la dosar raspuns la intampinari, astfel cum au fost formulate de catre tertul poprit MFP, in nume propriu si in numele debitorului.
Astfel, cu privire la exceptia netimbrarii, apreciaza ca aceasta a ramas fara obiect.
Cat priveste exceptia prescriptiei dreptului de a solicita executarea silita, solicita respingerea acesteia, ca neintemeiata, In acest sens, solicita sa se aiba in vedere ca OG nr.71/2009, pe care au invocat –o debitorii in repetate randuri, suspenda prescriptia de drept. Conform art. 405 ind.1 C.p.c., cursul prescriptiei se suspenda cat timp debitorul isi sustrage veniturile si bunurile de la urmarire, or, desi au avut o hotarare irevocabila, autoritatile nu au respectat prevederile OG nr. 22/2002 si in continuare debitorul si tertii popriti se sustrag executarii. Solicita sa se aiba in vedere ca au demarat executarea silita la data de 17.03.2012 in circumscriptia debitorului DGFP C. S., ceea ce, in raport de data solutionarii recursului, 02.04.2009, decizia nr. 519 a Curtii de Apel Timis, se situaeaza in interiorul termenului de prescriptie. Cat priveste exceptia prematuritatii, solicita respingerea acesteia. Afirmatia ca suma nu ar fi cuantificata iar creanta nu ar fi certa este contrazisa de adresa prin care debitorul insusi recunoaste debitul si cuantifica suma de achitat, conform dispozitivului irevocabil pronuntata de instanta. Solicita respingerea exceptiei lipsei de interes, ca neintemeiata, aratand ca exista interes cat timp poprirea nu s-a executat. Referitor la exceptia lipsei calitatii procesuale pasive in raport de calitatea de tert poprit a Ministerului F. P. si ANAF, apreciaza ca aceasta este o aparare de fond.
Cu privire la exceptia de nelegalitate, solicita respingerea acesteia. Apreciaza ca fisa de calcul a drepturilor salariale emisa de catre angajator in virtutea relatiilor de munca nu face parte din categoria legala a actelor administrative cu caracter individual, astfel incat sa poata face obiectul controlului de legalitate, conform art. 4 alin.1 din Legea nr. 554.
Referitor la cererea de suspendare, solicita respingerea acesteia, nefiind intrunite conditiile prev. de art. 244 alin.1 pct.1 C.p.c. Teza legala este ca solutionarea cauzei sa depinda in tot sau in parte de solutionarea contestatiei la executare. Or in acest caz, fata de ANAF solutia este de admitere in parte a contestatiei iar fata de MFP solutia este tot de admitere in parte a contestatiei. Indiferent de solutiile finale in contestatia la executare raportul de la debitor la tert poprit exista, astfel ca prin judecarea cu celeritate a validarilor de poprire se asigura celeritatea executarii silite, in cazul in care contestatia la executare ar fi admisa irevocabil, validarea ramanand fara obiect. Aceeasi solutie a fost imbratisata de Judecatoria Sectorului 5 Bucuresti in dosarele nr._, nr,_, nr._, nr._, nr._, nr._, dosare in care instanta a admis validarea popririi dupa ce a respins in mod legal cererea de suspendare.
Legal citată, debitoarea Direcția Generală a Finanțelor P. C. S. a formulat aceeași întâmpinare, însușită de către terțul poprit M. Finanțelor P..
La termenul din data de 30.07.2013, instanța a respins, ca neîntemeiată, excepția netimbrării cererii de chemare în judecată, invocată de terțul poprit M. Finanțelor P. și de către debitoarea Direcția Generală a Finanțelor P. C. S., pentru motivele consemnate prin încheierea de ședință din data respectivă.
Totodată, raportat la motivele invocat de părți, instanța a recalificat ca apărări pe fondul cauzei excepția prescripției dreptului de a cere executarea silită prin poprire, excepția prematurității, excepția lipsei de interes, excepția lipsei calității procesuale pasive a debitoarei și excepția lipsei calității procesuale pasive a terțului poprit, invocate de către debitoare și terțul poprit MFP, precum și excepția prescripției dreptului de a cere executarea silită prin proprie, invocată de către terțul poprit ANAF.
De asemenea, au fost atasate la dosar, in copii certificate, toate actele de executare intocmite in dosarul nr. 805/2012 al B. „Casagranda – S. A.”.
Prin sentința civilăe nr.6757/02.08.2013, Judecătoria sector 5 București a respins exceptia prematuritatii, invocata de tertul poprit M. F. P., ca neintemeiata, a respins exceptia lipsei de interes, invocata de tertul poprit M. F. P., ca neintemeiata, a respins exceptia prescriptiei extinctive, invocata de tertul poprit M. F. P., ca neintemeiata, a respins cererea de chemare în judecată, ca neintemeiata.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că, prin sentința civilă nr. 1843 din 28.10.2008, pronunțată de Tribunalul C.-S. – Secția comercială și de contencios administrativ și fiscal în dosar nr._, definitivă și irevocabilă la data de 02.04.2009 prin respingerea recursului, învestită cu formulă executorie, instanța a admis acțiunea formulată de mai mulți reclamanți, printre care s-a numărat și creditoarea, în contradictoriu cu pârâții M. Finanțelor P. și Direcția Generală a Finanțelor P. C.-S. și a obligat-o pe pârâta Direcția Generală a Finanțelor P. C.-S. la plata către reclamanți a drepturilor bănești reprezentând suplimentul postului și suplimentul treptei de salarizare pentru perioada 22.03._08, corespunzător perioadei lucrate de fiecare funcționar public.
Creditoarea a formulat cerere de executare silită a sentinței menționate, cerere pe care a depus-o la Biroul Executorului Judecătoresc Casagranda-S. A. și prin care a solicitat ca executarea silită să se realizeze prin poprire asupra sumelor de bani datorate debitoarei Direcția Generală a Finanțelor P. C.-S. de către M. Finanțelor P. și Agenția Națională de A. Fiscală.
Judecătoria sector 5 București, la solicitarea Biroului Executorului Judecătoresc Casagranda-S. A., a încuviințat executarea silită a titlului executoriu reprezentat de sentința civilă nr. 1843 din 28.10.2008, pronunțată de Tribunalul C. S. în dosar nr._ .
În baza acestei încheieri de incuviintare a executarii silite, executorul judecătoresc a dispus înființarea popririi asupra sumelor de bani, titlurilor de valoare și altor bunuri mobile incorporale datorate de M. F. P. și Agenția Națională de A. Fiscală debitorului Direcția Generală a Finanțelor P. C. S..
În cadrul dosarului de executare silită, ambii terți popriți, M. Finanțelor P. și Agenția Națională de A. Fiscală, precum și debitoarea au formulat contestații la executare, ce au fost soluționate în primă instanță.
Astfel, prin sentința civilă nr. 5235/06.06.2013 a Judecătoriei Sectorului 5 București, pronunțată în dosarul nr._/302/2012, precum și prin sentința civilă nr. 5236/06.06.2013, a Judecătoriei Sectorului 5 București, pronunțată în dosarul nr._/302/2012, au fost admise în parte contestațiile la executare formulate de contestatorii M. Finanțelor P. și Direcția Generală a Finanțelor P. a Județului C. S., fiind anulate adresa de înființare a popririi și actele subsecvente emise împotriva terțului poprit M. Finanțelor P..
Totodată, prin hotărârea pronunțată în data de 06.06.2013, în dosarul nr._/302/2012 al Judecătoriei Sectorului 5 București, a fost admisă în parte contestația la executare formulată de contestatoarea ANAF, fiind anulată adresa de înființare a popririi emisă împotriva acesteia.
Instanța reține că aceste hotărâri judecătorești, pronunțate în cadrul contestațiilor la executare, deși nu sunt irevocabile, fiind definitive, au caracter executoriu, în temeiul art. 377 alin. 1 pct. 1 raportat la art. 300 alin. 1 Cod procedură civilă, astfel că își produc efectele încă din momentul pronunțării.
În drept, prezenta cerere este guvernată de dispozițiile art. 460 Cod procedură civile care dispune că, dacă terțul poprit nu își îndeplinește obligațiile ce-i revin pentru efectuarea popririi, inclusiv în cazul în care, în loc să consemneze suma urmăribilă a liberat-o debitorului poprit, creditorul, debitorul sau organul de executare, în termen de 3 luni de la data când terțul poprit trebuia să consemneze sau să plătească suma urmăribilă, poate sesiza instanța în vederea validării popririi. Potrivit alineatului 2, instanța va dispune validarea popririi dacă constată că terțul poprit datorează sume de bani debitorului.
Așadar, în cadrul unei cereri privind validarea popririi, art. 460 alin. 2 Cod procedură civilă cuprinde limitele de sesizare a instanței, stipulând în mod expres faptul că instanța trebuie să analizeze existența titlului executoriu, dacă terțul poprit datorează sume de bani debitorului și limitele creanței. De aici rezultă faptul că instanța nu poate analiza, în cadrul procedurii instituite de acest text de lege, alte aspecte privind legalitatea executării, ce pot fi analizate doar în condițiile și termenele prevăzute pentru contestația la executare, conform art. 399 -404 Cod procedură civilă.
Ca atare, instanța reține că prescripția executării silite, invocată pe calea unei false excepții procesuale atât de către terțul poprit M. Finanțelor P. și de către debitoare, precum și de către terțul poprit ANAF, nu poate obiectul analizei de către instanță în cadrul unei cereri având ca obiect validare de poprire, o astfel de apărare putând fi invocată exclusiv în cadrul contestației la executare. De altfel, instanța constată că acest motiv de nelegalitate al executării silite a fost invocat în cadrul contestațiilor la executare formulate, fiind analizat prin hotărârile judecătorești indicate anterior.
În susținerea excepției prematurității formulării cererii de validare a popririi, terțul poprit M. Finanțelor P. și debitoarea au invocat aspecte legate de modalitatea de stabilire a debitului de către executorul judecătoresc, care, de asemenea, pot fi contestate doar în cadrul procedurii contestației la executare. Deoarece aceleași argumente au fost invocate și în susținerea excepției lipsei de interes, instanța nu le va analiza nici pe acestea.
În mod similar, excepția lipsei calității procesuale pasive a debitoarei, invocată de aceasta și de terțul poprit M. Finanțelor P., prin întâmpinare, a fost fundamentată pe aspecte legate de raportul juridic obligațional derivat din titlul executoriu, aspecte ce nu pot face decât obiectul unei contestații la executare.
Ca atare, instanța va respinge excepția prematurității, excepția lipsei de interes și excepția prescripției extinctive, invocate prin întâmpinări, ca neîntemeiate, reținând că argumentele invocate în susținerea acestora exced limitelor investirii instanței într-o cerere de validare a popririi.
În schimb, instanța reține că excepția lipsei calității procesuale pasive de terț poprit a Ministerului Finanțelor P. se referă chiar la condiția esențială unei cereri de validări de poprire, respectiv la calitatea terțului poprit de debitor al debitoarei executate silit. Acest aspect a fost analizat în cadrul contestației la executare a terțului poprit, constatându-se că nu există niciun raport juridic obligațional între M. Finanțelor P. și Direcția Generală a Finanțelor P. C. S. de natura celui reglementat de art. 452 și art. 460 alin. 2 Cod procedură civilă. D. urmare, a fost anulată adresa de înființare a popririi emisă împotriva acestui terț poprit, măsură care, astfel cum a fost reținut anterior, este executorie. Pe cale de consecință, deoarece premisa esențială a unei validări de poprire este reprezentată de existența unei măsuri de poprire instituită în mod legal de către executorul judecătoresc, în urma anulării adresei de înființare a popririi ce îl privește pe terțul poprit M. Finanțelor P., cererea de validare a popririi formulată împotriva acestuia este neîntemeiată.
În mod similar, în cadrul contestației la executare formulate de terțul poprit ANAF, a fost anulată adresa de înființare a popririi emisă împotriva acestuia, măsură executorie ce atrage, de asemenea, inaplicabilitatea art. 460 alin. 2 Cod procedură civilă.
Pentru aceste considerente, instanța a respins, ca neîntemeiată, cererea de chemare în judecată formulată de creditoarea M. D. în contradictoriu cu debitoarea Direcția Generală a Finanțelor P. C. S. și cu terții popriți Agenția Națională de A. Fiscală și M. Finanțelor P..
Împotriva acestei sentințe, a formulat recurs creditaoarea M. D..
În motivarea recursului, se susține că, la respingerea cererii de validare a popririi față de terțul poprit M. Finanțelor P. soluția instanței de fond, este nelegală și netemeinică.
Motive de nelegalitate, art. 304 pct. 9 C..
A)Instanța de fond a omis, la soluționarea cererii de validare a popririi în raport de M. Finanțelor P., norme de drept aplicabile validării popririi, aplicând și interpretând greșit Legea.
Instanța a avut în vedere Legea 500/2002 dar și OUG 146/2002, reținând pe de o parte că M. Finanțelor P. ar avea calitatea de plătitor al sumelor datorate de la bugetul de stat către DGFP C. S., prin intermediul ANAF, însă pe de altă parte acesta nu are calitatea de terț-poprit, această calitate derivând, în opinia instanței, din rularea unor sume de bani direct prin conturi ale MFP deschise la Trezoreria Municipiului București (legând astfel noțiunea de poprire de existența unui cont și a unei relații de tip creditor-bancă-terț-poprit-debitor).
După cum reține și instanța de fond, M. Finanțelor P., chiar dacă nu derulează prin conturi (deși nu este așa ) operațiuni ale DGFP C. S., neexistând deschise conturi ale debitoarei la tertul poprit, centralizează toate fondurile necesare funcționării instituțiilor publice, asigurate de la bugetul de stat și achită toate sumele datorate acestora, prin operațiunea de repartizare bugetară.
Instanța de fond reține de altfel că, "Deși este evident că fondările instituțiilor publice sunt centralizate la Nivelul MFP, cu privire la venituri și cheltuieli, totuși această operațiune nu se realizează în cadrul unor raporturi creditor-debitor, ci prin intermediul planificării generale a bugetului de stat, operațiune ce excedă cadrului clasic și restrâns al raporturilor juridice creditor-debitor, în înțelesul art. 452 alin. 1 C..
Dimpotrivă, a avea calitatea de terț poprit în specificul raporturilor juridice deduse judecății, înseamnă ca debitoarea din speță să aibă conturi deschise la MFP, prin care să ruleze în mod direct și nemijlocit (s.n.), sume de bani."
Apreciază că respingerea acțiunii pe baza acestor temeiuri este deopotrivă netemeinică si nelegală.
Pe de o parte, categoric există o poprire clasică, dar împrejurarea că poprirea unei instituții publice are particularități, strâns legate de specificul raporturilor administrative în cadrul funcționalității instituțiilor publice centrale și locale ale Statului Român, nu justifică neaplicarea acestei instituții, a popririi și implicit, a validării popririi.
Instanța de fond a reținut indirect raporturile de la creditor la debitor între MFP și DGFP C. S., ceea ce nu excede art. 452 alin. 1 C., care nu limitează aplicarea popririi la astfel de raporturi celor derulate prin cont sau bancă ori trezorerie, singura condiție, necesară validării popririi, fiind existența unui raport de drept substanțial de creanță tripartit.
Instanța a omis în analiza prevederilor legale incidente în cauză, HG 109/2009, OG 22/2002 dar și prevederi ale Legii 500/2002, conform cărora ANAF instituție publică cu personalitate juridică și ordonator secundar de credite, funcționează în subordinea MFP, finanțată de la bugetul de stat, prin MFP ordonator principal de credite.
Fondurile repartizate ANAF pentru plata drepturilor bănești și salariale către DGFP C. S., instituție din subordinea acesteia sunt asigurate de Ia bugetul statului și de la bugetul ANAF, ordonanțate de către ordonatorul principal de credite MFP către ordonatorul secundar de credite, ANAF, acesta din urmă ordonanțându-le către ordonatorul terțiar de credite, DGFP C. S..
Conform art. 4 alin. 3 pct. 4 lit. e) ANAF, deschide creditele necesare pentru cheltuielile fiecărui ordonator terțiar de credite în cadrul fiecărui exercițiu bugetar.
Conform art. 1 al aceluiași text de lege, ANAF funcționează în subordinea MFP Conform art. 19 din Legea 500/2002, reținut chiar de către instanta de fond, MFP are anumite obligații principale, iar conform art. 20 și 21 din aceași Lege, ordonatorul principal de credite, Ministrul Finanțelor« P. repartizează creditele bugetare, către ordonatorii secundari (ANAF) care la rându-le repartizează aceste sume către ordonatorii terțiari de credite - DGFP - C. S..
Instanța a omis și prevederile art. 1 din OG 22/2002 conform cărora:
(1)"Creanțele stabilite prin titluri executorii în sarcina instituțiilor și autorităților publice se achită din sumele aprobate cu această destinație prin bugetele acestora sau, după caz, de la titlurile de cheltuieli la care se încadrează obligația de plată respectivă."
(2)Creanțele stabilite prin titluri executorii în sarcina instituțiilor și autorităților publice nu se pot achita din sumate destinate potrivit bugetului aprobat pentru acoperirea cheltuielilor de organizare si funcționare, inclusiv a celor de personal, în scopul îndeplinirii atribuțiilor și obiectivelor legale, pentru care au fost înființate.
Este așadar clar, că în lipsa deschiderii de credite bugetare de către ordonatorul principal - Ministrul de Finanțe - MFP și a - Președinte - ANAF, sumele datorate conform titlului irevocabil nu pot fi achitate.
Această situație este prevăzută de art. 4 din OG 22/2002:
"(1) Ordonatorii principali de credite bugetare au obligația să dispună toate măsurile ce se impun, inclusiv virări de credite bugetare. în condițiile legii, pentru asigurarea în bugetele proprii și ale instituțiilor din subordine a creditelor bugetare necesare pentru efectuarea plătii sumelor stabilite orin titluri executorii.
(2) Virările de credite bugetare prevăzute la alin. (1) se pot efectua pe parcursul întregului an bugetar, prin derogare de la prevederile art. 47 din Legea nr. 500/2002 privind finanțele publice, cu modificările ulterioare, și ale art. 49 din Leaea nr. 273/2006 privind finanțele publice locale."
În acest context legal, în mod evident, titlul irevocabil (irevocabil la 02.04.2009), trebuia onorat până astăzi, în baza OG 22/2002 dar și în baza OG 71/2009, tocmai de către MFP în calitatea sa de ordonator principal de credite, calitate netăgăduită și care în cadrul execuției bugetare atrage calitatea de creditor față de DGFP C. S., calitate în baza căreia creditorul este și terț poprit.
Crede că cele mai sus ilustrate, sunt dovedite fără putință de tăgadă, prin nota ANAF nr. 1008/16.01.2009 prin care s-a asigurat plata acelorași sume, dar către DGFP B., care deși emană de la ANAF, la sesizarea DGFP B., este aprobată de MFP si contrasemnată pentru legalitate de Serviciul juridic MFP - tocmai în calitatea de ordonator principal de credite.
În ipoteza menținerii soluției instanței de fond, executarea va rămâne perpetuu blocată, soluție care, chiar dacă prin absurd ar fi legală nu poate fi nici într-un caz Convențională.
Cum dreptul de creanță este un bun câștigat, actual fiind consfințit prin hotărâre irevocabilă, solicităm aplicarea tratatului CEDO direct, pe baza art. 20 din Constituție și art. 4 CC, aplicarea Tratatului rezultând și direct din jurisprudența constantă a Curții .
Este cert că deține un drept câștigat, bun actual, concretizat într-un drept de creanță cert lichid și exigibil (fapt stabilit irevocabil de Tribunalul București dar și prin sentințele de respingere pe fond a contestațiilor la executare).
Așa fiind, este titularul unui bun actual, bun ce este însuși dreptul de creanță, conform titlului executoriu irevocabil.
In cazul în care MFP nu plătește aceste sume, mai exact nu le ordonanțează deși are această obligație legală, neaprobând ordonanțarea acestora nici de către ANAF, este evident că executarea silită, deși încuviințată, este sortită eșecului, fiindcă orice alte venituri ale debitorului, sunt insesizabile. ;
O astfel de concepție dar și o astfel de situație concretă, nu poate fi tolerată de către Instanța de judecată, care analizând în concret cauza (net diferită de speța D. c. României, fiindcă în cazul meu nu s-a efectuat nici o plată, nu se recunoaște debitul. se refuză si în prezent plata de către instituțiile publice) ar conduce la suprimarea executării silite de facto, prin împiedicarea acesteia de chiar fapta ilicită a organului administrativ, hotărârea judecătorească fiind irevocabilă, dar devenind iluzorie și inutilă pe teritoriul României, părțile având o singură cale concretă și efectivă, aceea de a recurge la acțiunea în contencios european în fața CEDO.
O astfel de situație încalcă art. 6 par. 1 din Convenție, prin punerea sa în imposibilitate de a realiza în mod concret executarea silită, aplicând Convenția în mod prioritar față de orice lege internă contrară, inclusiv față de norme de drept substanțial ori procedural care ar bloca în orice mod concret, executarea silită în derulare.
D. Apreciază că instanța de fond, a fost indusă deliberat în eroare, contestatorul M. Finanțelor P., formulând apărări de rea credință, susținând neadevăruri și generând pe baza specificității unei atare executări, o soluție eronată, ce contravine interesului public general, afectând profund financiar chiar instituția contestatoare MFP și în ultimă instanță pe fiecare cetățean în parte, împreună cu ceilalți creditori, care asigură veniturile bugetului de stat pentru plata acestor sume.
Crede că menținerea acestei soluții este de natură a afecta profund ordinea publică și securitatea circuitului civil, fiind grav încălcat principiul proporționalității între interesul general, public și cel privat, individual.
Apărările mincinoase ale contestatorului, deși cunoștea prea bine mecanismele și obligațiile de plată în ipoteza unei executări silite conform OG 22/2002, întrucât operase nenumărate astfel de plăți, au indus în eroare instanța .
Așadar instanța de fond a concluzionat că față de OUG 146/2002, calitatea de terț poprit ar reveni Trezoreriei Statului, instituție prin care se derulează operațiunile de plată de la bugetul de stat prin MFP via ANAF către DGFP C. S..
Aparent, așa stă situația, însă în realitate, o poprire directă a Trezoreriei Statului este sortită eșecului, dintru început, din mai multe motive.
În permanență MFP s-a apărat indicând drept terț poprit Trezoreria Municipiului C. S. ori Trezoreria Centrală, dar precizând totodată că din verificările efectuate DGFP C. S. nu are conturi deschise la Trezoreria Centrală.
Această apărare este mincinoasă deoarece:
-Trezoreria are funcționalitatea unei bănci a Statului Român, drept urmare, în trezorerie pot fi poprite numai sumele ce aparțin debitorului DGFP C. S. sau terților popriți ce alimentează cu bani DGFP C. S.; - MFP a arătat că la Trezoreria Centrală nu există conturi ale DGFP C. S.;
-Orice virări de sume, de la MFP prin ANAF către Trezorerie, se circumscriu celor prevăzute de OG 22/2002 art. 1 alin. 2 fiind deci insesizabile;
-fără ordonanțarea unor sume special pentru plata drepturilor aferente titlului executoriu, am executa silit salariile în curs (inclusiv salariile noastre și cheltuielile de funcționare) fapt care nu este permis de lege;
-indicând această modalitate de poprire, recomandată discret prin apărările MFP și considerată corectă de către instanță, debitorul principal, bugetul statului care însă este ordonanțat de MFP, conform_ ne trimite pe o cale greșită. pentru a obține o hotărâre imposibil de executat, blocând astfel faza executării printr-un abuz deopotrivă de drept material si procesual;
-o astfel de soluție, golește de substanță prevederile art. 3 din OG 22/2002 conform cărora nerespectarea prevederilor legale de către instituția publică debitoare, atrag de drept, cu titlu de sancțiune, executarea conform prevederilor de drept comun, condiții în care debitorul nu se mai poate prevala de prevederile cuprinse în Legi speciale;
Pentru a ilustra inutilitatea unei astfel de executări, ar trebui să o demarăm fapt ce ar atrage costuri suplimentare, tot în sarcina debitorului, adică finalmente “în sarcina cetățeanului plătitor de taxe și impozite, inclusiv a noastră, care până la urmă suportăm plăți suplimentare datorate refuzului autorităților publice de a plăti.
I. Cu privire la respingerea cererii de validare a popririi față de terțul poprit AGENȚIA NAȚIONALĂ DE A. FISCALĂ, apreciază că soluția este nelegală și netemeinică.
Motive de nelegalitate, art. 304 pct. 9 C..
Pentru această soluție instanța a reținut exclusiv situația că față de această instituție publică instanța de executare, în cadrul unei contestații la executare a admis contestația la executare prin sentința 4433/2013 desființând adresa de poprire adresată de B. Casagranda S. A.- ANAF.
Având în vedere că a atacat această soluție, la acest moment, suspendarea prezentei cauze până la soluționarea irevocabilă a ca obiect contestație la executare, nr._/302/2012 formulată de către ANAF (soluționat prin admitere la fond), împotriva căreia vom formula recurs, deși la acest moment este încă neredactată, drept al suspendării este art. 244 alin. 1 pct. 1 C..
Consideră că ANAF are calitate de terț poprit, fiind ordonator secundar de credite și asigurând conform Legii plata drepturilor salariale și bănești aferente raporturilor de muncă derulate între DGFP C. S. și recurentă.
Conform art. 2 din HG nr. 109/2009 privind organizarea ANAF, DGFP C. S. este în subordinea ANAF, iar conform art. 4 alin. 3 pct. 4 lit. e) din același act normativ, ANAF deschide creditele necesare pentru cheltuielile necesare fiecărui ordonator de credite terțiar, calitate pe care o are și DGFP C. S., debitorul obligației supuse executării silite, conform titlului executoriu - sentința 1843/28.10.2008, pronunțată de Tribunalul C. S. în dosarul nr._ .
În mod concret, Ministrul Finanțelor P. are calitatea de ordonator principal de credite, Președintele ANAF deține calitatea de ordonator secundar de credite, iar Directorii DGFP Județene, pe aceea de ordonatori terțiari de credite.
În acest sistem piramidal de organizare, fondurile necesare pentru buna funcționare a Agenției Naționale Ide A. Fiscală, și a direcțiilor subordonate, provin de la M. Finanțelor P.. La rândul său, Agenția Națională de A. Fiscală,, din fondurile care îi sunt repartizate își organizează propria activitate, dar totodată distribuie fondurile necesare către Direcțiile Județene ale Finanțelor P. (DGFP).
Așadar, pe baza acestor raporturi de subordonare ierarhică, organizațională care presupun și subordonarea financiară, fac parte din domeniul de aplicare al art. 452 alin. 1 C., existând raportul de la debitor la creditor, între debitorul DGFP C. S. și terțul poprit ANAF, fapt ce justifică poprirea veniturilor datorate de către terțul-poprit, debitorului.
Acest aspect rezultă cu claritate, din reglementările distincte ale OG 22/2002, care stipulează expres că neexecutarea în condițiile Legii speciale, atrage ope legis, executarea de drept comun, iar în cadrul executării de drept comun, normele legale trebuiesc interpretate în sensul de a produce efecte și nu de a rămâne ineficace prin neaplicare.
DGFP C. S. nu se angajează în raporturi juridice pe cont propriu, neavând raporturi cu terțe persoane și nerealizând în nume propriu venituri, astfel încât să poată fi executat direct (insesizabilitatea patrimoniului acestei instituții este prevăzută expres de art. 1 alin. 1 din OG 22/2002), veniturile DGFP C. Sevierin provenind din sumele distribuite prin alocație bugetară, de la ordonatorul secundar ANAF și cel principal MFP, situație ce rezultă direct din lege, astfel că singura modalitate în care executarea silită de drept comun se poate derula este prin poprire la ANAF si MFP.
ANAF are calitatea de ordonator secundar de credite, implicit pe cea de terț poprit, iar în lipsa alimentării cu fonduri a DGFP de către ANAF, respectiv MFP, executarea silită ar deveni iluzorie, imposibilă de realizat în mod concret și efectiv.
Apreciază că este dovedită calitatea de terț poprit a ANAF, de altfel soluția instanței de executare - Judecătoria Sectorului 5, cu privire la admiterea contestației formulată de către ANAF este una absolut izolată, o soluție cvasi unanimă a instanței fiind dovedită de jurisprudența ce va fi depusă în cadrul recursului.
Analizând sentința recurată din perspectiva motivelor de recurs, tribunalul constată următoarele:
Criticile recurentei vizează greșita interpretare dată de instanța de fond dispozițiilor legii nr.500/2002 și OUG nr.146/2002 și HG nr.109/2009 cu consecința reținerii lipsei calității de terț poprit a Ministerului Finanțelor P. și Agenția Națională de A. Fiscală.
Aceste critici sunt fondate în parte, față de faptul că prin sentința civilă irevocabilă nr.5236/06.06.2013 pronunțată de Judecătoria sector 5 în dosar nr._/302/2018 s-a stabilit că M. Finanțelor P. nu are calitatea de terț poprit, în analiza acestei calități făcându-se trimitere la dispozițiile legii nr.500/2002 și OUG nr.146/2002 și HG nr.109/2009.
Ori, pe acest aspect există putere de lucru judecat, împrejurare ce atrage respingerea criticilor recurentei în ce privește greșita reținere a lipsei calității de terț popri a Ministerului Finanțelor P..
În ce privește calitatea de terț poprit a Agenției Națională de A. Fiscală, aceeași putere de lucru judecat poate fi opusă urmare pronunțării sentinței civile nr.5650/02.09.2014 de către Judecătoria sector 5 București, în dosar nr._/302/2012*, rămasă irevocabilă prin decizia civilă nr.1173 R/13.05.2015 pronunțată de Tribunalul București Secția a IV-a civilă, în care s-a stabilit că Agenția Națională de A. Fiscală are calitatea de terț poprit, debitorul Direcția Generală a Finanțelor P. C. S. fiind în subordinea ANAF care deschide credite necesare pentru cheltuielile fiecărui ordonator terțiar de credite.
Astfel, constatând că, s-a stabilit irevocabil calitatea de terț poprit a Agenției Națională de A. Fiscală, în cadrul contestației la executare formulată asupra actelor de executare întocmite în dosar de executare nr.805/2012 al B. Casagranda S. A., tribunalul va admite recursul, va modifica în parte sentința civilă recurată în sensul că, va valida poprirea înființată în dosar de executare nr. nr.805/2012 al B. Casagranda S. A., până la concurența sumei de_ lei, în contradictoriu cu terțul poprit Agenția Națională de A. Fiscală, urmând a menține celelalte dispoziții.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul civil formulat de recurenta creditoare M. D., împotriva sentinței civile nr.6757/02.08.2013, pronunțată de Judecătoria sector 5 București, în contradictoriu cu intimata debitoare DIRECȚIA GENERALĂ a FINANȚELOR P. C. S. și terții popriți AGENȚIA NAȚIONALĂ de A. FISCALĂ, M. FINANȚELOR P..
Modifică în parte sentința civilă recurată în sensul că:
Validează poprirea înființată în dosar de executare nr. nr.805/2012 al B. Casagranda S. A., până la concurența sumei de_ lei, în contradictoriu cu terțul poprit Agenția Națională de A. Fiscală.
Menține în rest dispozițiile sentinței recurate.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică.
P., JUDECĂTOR, JUDECĂTOR, GREFIER,
F. L.. C. M. F.. S. P.. A. V. I..
Red.F.L.04.03.2016/ 2 ex.
Jud S5.Jud.-M.C.P..
| ← Investire cu formulă executorie. Decizia nr. 773/2016.... | Contestaţie la executare. Decizia nr. 319/2016. Tribunalul... → |
|---|
