Fond funciar. Decizia nr. 211/2013. Tribunalul BUZĂU
| Comentarii |
|
Decizia nr. 211/2013 pronunțată de Tribunalul BUZĂU la data de 06-02-2013 în dosarul nr. 7596/114/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL B.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ Nr. 211/2013
Ședința publică de la 06 Februarie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE D. R.
Judecător G. V.
Judecător G. I. R.
Grefier C. C.
Pe rol judecarea contestației în anulare formulată de contestatorul D. E., domiciliat în B., cart. D., ., județul B., împotriva deciziei nr.1305/17.10.2012 pronunțată de Tribunalul B. în dosarul nr._ având ca obiect fond funciar, în contradictoriu cu intimații C. JUDEȚEANĂ PENTRU STABILIREA DREPTULUI DE PROPRIETATE ASUPRA TERENURILOR B., C. L. PENTRU APLICAREA LEGILOR FONDULUI FUNCIAR NEHOIU, J. C., J. E., ambii domiciliați în orașul Nehoiu, ..
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns contestatorul personal, lipsă fiind intimații.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că a fost atașat dosarul nr._, intimatul J. C. a depus la dosar note scrise, după care:
Contestatorul depune la dosar chitanța . nr.5357/9.01.2013 reprezentând taxă de timbru în sumă de 10 lei și timbre judiciare pentru 0,30 lei – aferente contestației în anulare, bilete de călătorie, borderou privind cheltuielile de judecată și concluzii scrise. Arată că nu mai are cereri de formulat.
Tribunalul, nemaifiind cereri de formulat, excepții de invocat, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea contestației în anulare.
Contestatorul D. E. arată temeiul de drept îl constituie dispozițiile art.317-318 C.pr.civ., dar în special 318 C.pr.civ. Este posibil ca în recurs să nu fi fost prea concret, însă ce a depus în contestația în anulare nu au fost toate dovedite în recurs. Conform actului de proprietate J. C. nu deține teren în acel loc și în mod greșit C. locală Nehoiu i-a atribuit teren acolo. Solicită admiterea contestației în anulare așa cum a fost formulată.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra prezentei contestații în anulare,
Prin sentința civilă nr. 1328 din 19.10.2010 pronunțată de Judecătoria Pătârlagele în dosarul nr._ s-a respins ca neîntemeiată acțiunea formulată de reclamantul D. E. în contradictoriu cu pârâții J. C., J. E., C. L. pentru aplicarea legilor fondului funciar Nehoiu, oraș Nehoiu, județul B. și C. județeană B. pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, prin care a solicitat:
- anularea parțială a titlului de proprietate nr._/2010 emis pe numele autoarei T. I. S. pentru suprafața de 0,36 ha amplasată pe teritoriul localității Nehoiu în punctul „Păltineni” în tarlaua 66 . dreptului de proprietate pentru acest teren pe vechiul amplasament;
- anularea parțială a titlului de proprietate nr._/66/2001 emis pe numele autoarei J. V. pentru suprafața de 1500 m.p. fâneață amplasată pe teritoriul satului Păltineni în tarlaua 66 .> - anularea parțială a hotărârii nr. 390/29.01.2010 dată de C. Județeană B. prin care suprafața de 0,75 ha pășune pentru care s-a reconstituit dreptul de proprietate a fost redusă la 0,5595 ha și în consecință reconstituirea dreptului de proprietate pentru 0,75 ha pășune validată inițial prin Hotărârea nr. 354/2006 a Comisiei județene.
Prin aceeași sentință s-a respins cererea reconvențională formulată de pârâții reclamanți J. C. și J. E. prin care au solicitat anularea parțială a titlului de proprietate nr._/03.02.2010 emis pe numele autoarei T. I. S. pentru suprafața de 3600 m.p. din tarlaua 66 .> Împotriva sentinței civile nr. 1328 din 19.10.2010 au declarat recurs reclamantul D. E. și pârâtul reclamant J. C..
Prin decizia civilă nr. 129 din 17.092.2011 pronunțată de Tribunalul B. în dosarul nr._ s-au admis ambele recursuri, s-a casat sentința și s-a trimis cauza spre rejudecare la Judecătoria Pătârlagele pentru administrarea de noi probe în vederea stabilirii corecte a situației de fapt .
Instanța de recurs a dispus ca instanța de rejudecare să stabilească prin expertiză tehnică, pe evidențele din registrul agricol, audierea de martori dacă, dacă terenurile cumpărate de I. S. M. T. au ajuns în proprietatea defunctei T. S. și dacă aceasta a predat fostei CAP aceste terenuri care formează împreună un singur trup de 0,36 ha și dacă amplasamentul înscris în titlul de proprietate eliberat autoarei T. I. S. în tarlaua 66 . cu amplasamentul tarlalei menționate în actele de vânzare din 1901 și 1912.
De asemenea instanța de recurs a dispus ca la rejudecarea cauzei să se clarifice cererea reclamantului prin care solicită retrocedarea suprafeței de 0,75 ha pășune împădurită, în sensul dacă pentru respectarea suprafeței totale de 2,65 ha care a aparținut autoarei sale este de acord să se diminueze suprafeța de teren din punctul „Dealul Stânii G.” și . 66 în raport de actele de proprietate vechi, de 0,50 ha și respectiv 2.500 m.p.
Cauza trimisă spre rejudecare a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Pătârlagele la 07.04.2011 sub numărul mde dosar_ .
După administrarea probei cu expertiza tehnică, în cauză fiind efectuate două expertize tehnice de expert tehnic V. T. și expert tehnic O. M., instanța de rejudecare a pronunțat sentința civilă nr. 955 din 24.08.2012 prin care a dispus următoarele:
S-a respins în totalitate acțiunea principală formulată de reclamantul D. E. în contradictoriu cu pârâții C. L. pentru aplicarea legilor fondului funciar NEHOIU, C. JUDEȚEANĂ pentru stabilirea dreptului de proprietate B., J. C., J. E., așa cum a fost completată ulterior la data de 11.05.2010.
S-a menținut titlul de proprietate nr._/66/2003 emis pe numele moșt.def. J. V., precum și Hotărârea nr.390/29.01.2010 a Comisiei Județene B. pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor.
S-a admis cererea reconvențională formulată de către pârâtul-reclamant J. C..
S-a constatat nulitatea absolută și parțială a titlului de proprietate nr._ din 03.02.2010 emis pe numele autoarei T. I. S., în ceea ce privește suprafețele de teren înscrise la tarlaua 66, . anume: 223 m.p. categorie arabil și 3377 m.p. categorie livezi, pct."Păltineni - În L.", urmând s-a atribuit și s-a înscris în titlu în punctul respectiv, suprafața de 0,16 ha teren, pe vechiul amplasament între vecinii: la nord – moșt. V. C.; la sud –J. V. (cu moșt. J. C.); la est – RNP și la vest - Drum.
A fost obligat reclamantul să plătească pârâtului J. C., cu titlu de cheltuieli de judecată, echivalentul în lei la data plății, a sumei de 2087,5 dolari USA și suma de 121,56 lei reprezentând cheltuieli de deplasare pentru participarea la proces, atât la primul fond cât și la rejudecare după casare.
Pentru a hotărî astfel instanța de rejudecare a reținut următoarele:
- privitor la terenurile situate în tarlaua 66 . titlul de proprietate nr. 10 6835 din 3.02.2010 eliberat pe numele defunctei T. I. S. instanța a avut în vedere că la rolul acesteia erau înscrise două terenuri: 0,16 ha categorie de folosință fâneață în punctul „În luncă” și 0,20 ha categorie de folosință „L.” în punctul „Peste gârlă” și că I. S. T., tatăl defunctei T. S., a cumpărat două terenuri: 8 prăjini pământ arabil peste B. – în luncă învecinat cu V. L. N. J. prin actul autentic de vânzare-cumpărare încheiat la 15.05.1901 și 7 prăjini sau 1462 mp teren arabil „Peste B. -Crivina Păltineni” învecinat cu cumpărătorul.
Instanța de rejudecare a ajuns la concluzia, examinând aceste acte de vânzare cumpărare, că terenurile nu s-au aflat nici la data cumpărării și nici ulterior unul lângă altul, formând un singur corp, excluzând ipoteza susținută de reclamant că prin „Translație voluntară” cele două terenuri au ajuns unul lângă celălalt.
S-a menționat de instanța de rejudecare că deși punctele „ „Peste B.” și „În L.” se află într-adevăr peste râul B. față de localitatea Păltineni, din cele două acte de vânzare cumpărare în care sunt trecuți vecinii terenurilor cumpărate de I. S. T. rezultă că cele două denumiri toponimice nu se referă la același punct, la aceeași locație. Dimpotrivă instanța a ajuns la concluzia că denumirea „Peste G.” sau „Peste B.” se referă la toate terenurile situate pe malul stâng al râului B. și că în această zonă existau mai multe puncte, printre care și punctul „În L.”.
Coroborând actele de vânzare cumpărare din anii 1901 și 1912 cu depozițiile martorilor D. G. și C. G. și mențiunea din registrul agricol, instanța de rejudecare a reținut că în punctul „În L.” mama reclamantei a deținut în proprietate numai terenul în suprafață de 0,16 ha cumpărat de tatăl acesteia în anul 1901 care se învecina la data cumpărării cu V. N. la Nord și cu J. N. la Sud.
Relevant pentru instanța de rejudecare a fost că în prezent acest teren, cu aceeași suprafață, se învecinează la Nord cu V. D. C. care este nepotul lui V. N. iar la Sud cu pârâtul-reclamant J. C., nepotul lui J. N., situație confirmată prin expertizele tehnice topografice efectuate în această cauză de experții N. G. și O. M..
Terenul în suprafață de 0,20 ha categoria de folosință livadă, înscris pe numele defunctei T. I. S., corespunzător terenului în suprafață de 0,14 ha din actul de vânzare cumpărare încheiat în anul 1912 nu a fost identificat de instanța de rejudecare în punctul „În luncă” menționând că reclamantul nu a reușit să indice amplasamentul și vecinătățile acestui teren.
Raportat la aceste considerente, instanța de rejudecare a ajuns la concluzia că schița anexă la procesul verbal de punere în posesie nr. 550 din 30.09.2009 întocmit de C. locală Siriu în baza căruia s-a înscris în titlul de proprietate nr._ din 03.02.2010 în tarlaua 66 . totală de 0,36 ha, într-un singur punct este greșit întocmită deoarece nu corespunde situației din teren, în această parcelă reclamantul fiind îndreptățit să i se înscrie în titlul de proprietate numai suprafața de 0,16 ha pe vechiul amplasament.
Pentru toate aceste motive instanța de rejudecare a constatat că sunt îndeplinite condițiile prevăzute în art. III al. 1 lit.2 pct. „ii” din Legea nr. 169/1999 și în consecință a admis cererea reconvențională formulată de pârâtul J. C. și a constatat că titlul de proprietate nr._ din 3.02.2010 este lovit de nulitate absolută parțială în ceea ce privește suprafața totală de 3600 mp din tarlaua 66 . „Păltineni – În L.”, urmând să fie menținută în titlul de proprietate, ca legal reconstituită pe vechiul amplasament, tarlaua 66 . de 0,16 ha.
Cererea reclamantului prin care a solicitat nulitatea absolută a titlului de proprietate nr._ din 03.02.2010 a fost respinsă de instanța de rejudecare cu motivarea că deși titlul de proprietate este parțial nul pentru suprafața de 0,36 ha, nulitatea este determinată de faptul că prin înscrierea acestei suprafețe totale de teren în titlul de proprietate a fost încălcat amplasamentul terenului retrocedat pârâtului reclamant J. C..
Referitor la Titlul de proprietate nr._/66/2003 emis pe numele defunctei J. V., mama pârâtului reclamant J. C., instanța de rejudecare a stabilit că acesta nu este lovit de nulitate absolută parțială deoarece înscrierea în acest titlu a suprafeței de 0, 15 ha în tarlaua 66 . făcut pe vechiul amplasament, în punctul „În L.”, expunând următoarele argumente:
Terenul cumpărat de I. S. M. T. în anul 1901 din pct. „În L.” s-a învecinat pe o latură cu N. J..
Prin actul de vânzare cumpărare încheiat la 11.05.1936, I. J., soția lui N. J., a vândut fiului său G. N. J., tatăl pârâtului reclamant J. C., un teren de 8 prăjini sau 1664 mp. pe lunca Păltinenilor învecinat la nord cu I. T., la sud cu M. C., la est cu V. V. și la vest cu râul B..
Acest teren figurează înscris la rolul defunctei J. V., în punctul „Peste G.” în suprafață de 6,15 ha.
Pentru aceste argumente, capătul de cerere prin care reclamantul pârât D. E. a solicitat să se constate nulitate absolută a titlului de proprietate nr._/66/2003 eliberat pe numele defunctei J. V. pentru terenul în suprafață de 0,15 ha din tarlaua 66 . respins ca nefondat.
Instanța de rejudecare a respins și capătul de cerere prin care reclamantul pârât D. E. a solicitat anularea Hotărârii nr. 390/2010 dată de C. Judeteană B. prin care suprafața de 0,75 ha cu vegetație forestieră reconstituită defunctei T. I S. a fost diminuată la 0,5595 ha pentru următoarele argumente:
- Defunctei T. I. S. i s-a reconstituit dreptul de proprietate pentru suprafața totală de 2,65 ha înscrise în registrul agricol din care 0,75 ha pășune în pct. „Șuviță pe Seci”.
- S. Agripina – sora reclamantului, în calitate de moștenitoare a defunctei T. I. S. a vândut din suprafața totală de 2,65 ha un teren în suprafață de 5400 mp fâneață situat în pct. Dealul Stânii – G., vânzare perfectată prin sentința civilă nr. 413/2009 pronunțată de Judecătoria Pogoanele.
- Defuncta T. S. i s-a eliberat titlul de proprietate_ din 03.02.2010 pentru 1,55 ha.
- În aceste condiții pentru defuncta T. S. s-au emis acte de proprietate pentru 2,09 ha teren (1,55 ha din Titlul de proprietate nr._ din 03.02.2010 și 5400 mp din sentința civilă nr. 413/2009.
- Dacă pe numele defunctei s-ar fi eliberat titlul de proprietate și pentru suprafața de 0,75 ha vegetație forestieră atunci s-ar fi depășit suprafața totală de 2,65 ha pentru care i s-a reconstituit dreptul de proprietate.
- Pentru încadrarea în suprafața totală de 2,65 ha C. județeană a redus suprafața de 0,75 ha vegetație forestieră reconstituită prin Hotărârea nr. 354/2006, de la 0,75 ha la 0,5595 ha.
Concluzionând, instanța de rejudecare a stabilit că titlul de proprietate nr._ din 03.02.2010 este parțial nul pentru suprafața de 0,20 ha teren ilegal retrocedată în tarlaua 66 urmând ca pentru acest teren reclamantul să primească un alt titlu de proprietate pe un alt aliniament.
Împotriva sentinței civile nr. 955 din 24.08.2012 pronunțată de Judecătoria Pătârlagele în dosarul nr._ a declarat recurs, în termen legal la 14.09.2012, reclamantul pârât D. E., pe care a criticat-o pentru aplicarea greșită a dispozițiilor legale care reglementează reconstituirea dreptului de proprietate și eliberarea titlurilor de proprietate, invocând următoarele motive:
1. Instanța de rejudecare a procedat greșit atunci când, la soluționarea cererii de constatare a nulității absolute parțiale a titlului de proprietate nr._/03.02.2010 pentru terenul în suprafață de 0,36 ha din tarlaua 66 . a titlului de proprietate nr._/66/2003 din 16.09.2003 pentru suprafața de teren de 1270 mp din tarlaua 66 . în vedere amplasamentul acestor terenuri așa cum a fost menționat în actele primare de proprietate și nu amplasamentele acestor terenuri la data preluării acestora în patrimoniul G.A.C.
2. Instanța de rejudecare avea obligația să constate că la baza eliberării titlurilor de proprietate pentru terenurile din tarlaua 66 . 14 nu s-au afișat procese verbale de punere în posesie încheiate cu respectarea dispozițiilor art. 5 și 8 al. 3 din Regulamentul aprobat prin H.G. nr. 1172/2001, nelegalitatea constând în aceea că nu s-au întocmit planuri de delimitare și parcelare iar prin procesele verbale de punere în posesie nu s-a luat act de recunoașterea reciprocă a limitelor proprietăților de către vecini.
Pentru lipsa proceselor verbale de punere în posesie care ar fi trebuit să fie încheiate cu respectarea art. 8 al. 3 din Regulamentul aprobat prin HG nr. 1172/2001, recurentul solicită să se constate că instanța de rejudecare avea obligația să constate nulitatea absolută parțială a celor două titluri de proprietate pentru terenurile din . 14 – tarlaua 66.
3. Referitor la stabilirea de către instanța de rejudecare a amplasamentului terenurilor dobândite de autorul recurenților prin actele de vânzare cumpărare din 1901 și 1912, recurentul a solicitat să se constate că declarația martorului C. G. nu corespunde adevărului în ceea ce privește terenul din . i-a fost atribuită acestuia de către pârâta C. locală Siriu deoarece în conformitate cu Legea nr. 247/2005 acesta nu a formulat cerere pentru retrocedarea terenului din această parcelă. Prin depoziția acestui martor, propus de pârâtul reclamant J. C., susține recurentul, s-a urmărit să i se îngreuneze să dovedească faptul că terenurile cumpărate în 1901 și 1912 formează în prezent un corp compact amplasat în tarlaua 66 .).
Recurentul solicită să fie înlăturată și depoziția martorului D. G. care a relatat un lucru neadevărat și anume acela că tatăl recurentului ar fi vândut tatălui martorului terenul în suprafață de 2000 mp livadă aparținând defunctei T. I. S. și că prin această operațiune în tarlaua 66 . ar avea dreptul să i se retrocedeze numai terenul în suprafață de 1600 mp și nu întreaga suprafață de 3600 mp.
Recurentul a criticat și raportul de expertiză tehnică întocmit de expertul tehnic O. M. care nu a verificat dacă amplasamentul parcelei nr. 14 înscris în titlul de proprietate nr._/2003 în suprafață de 0,15 ha aparținând pârâtului J. C. este aceeași cu cel menționat în actul de vânzare cumpărare nr. 2154 din 11.05.1936 în condițiile în care în expertiză se învecinează cu Ocolul Silvic (RNP) iar în actul primar de vânzare cumpărare terenul se învecinează cu un teren aparținând numitului V. C. V..
4. Tot în legătură cu amplasamentul terenurilor recurentul a criticat hotărârea primei instanțe pentru că nu a acceptat punctul său de vedere referitor la „Translația voluntară a terenurilor” și la faptul că punctele toponimice „Peste B.” și „În L.” sau „Peste G.” sunt sinonime și se referă la aceeași zonă, susținând că:
- amplasamentul terenului menționat în actul de vânzare cumpărare nr. 2154/1936 aparținând pârâtului J. C. și amplasamentul terenului menționat în actul de vânzare cumpărare nr. 929 din 17.10.1912 au suferit, în decursul timpului, până la colectivizare, modificări care au avut drept rezultat ca terenul în suprafață de 0,36 ha aparținând defunctei T. I. S. din .) să se învecineze cu terenul în suprafață de 0,15 ha aparținând pârâtului J. C. din .>
- Recurentul a explicat că „translația voluntară” a terenului cumpărat de autorul său I. M. S. T. în 1912 constând în apropierea de terenul cumpărat în 1901 și formarea lotului compact de 3600 mp a fost posibilă pentru că aceste terenuri au fost apropiate, între . . distanță de cca 16 m.l., fiind necesar, pentru comasare și formarea lotului de 3600 mp aparținând lui I. M. S. T., consimțământul proprietarilor terenurilor.
- susține reclamantul că a dovedit prin actul nr. C/221 din 31.03.2010 eliberat de Arhivele Statului că denumirile „Peste B.”, „În L.” și „Peste G.” sunt sinonime.
Concluzionând, cu privire la amplasamentul terenului în suprafață de 0,36 ha recurentul a susținut că mama sa, defuncta T. I. S., a înscris în CAP toate terenurile moștenite de tatăl acesteia, inclusiv terenurile cumpărate în 1901 și 1912 în suprafață de 0,36 ha care au format „un tot unitar nedespărțit” compus din 0,20 ha livadă în punctul „Peste G.” și de 0,16 ha în punctul „Pe luncă” care sunt denumiri sinonime.
5. Recurentul a criticat hotărârea instanței de rejudecare și pentru că i-a respins plângerea pe care a formulat-o împotriva Hotărârii nr. 390/2010 emisă de pârâta C. Judeteană B., susținând că în mod greșit, cu încălcarea art. 6 al. 2² din Legea nr. 1/2000 și art. 26 din Regulamentul aprobat prin HG nr. 890/2005 s-a acceptat diminuarea suprafeței de 0,75 ha pășune împădurită stabilită prin Hotărârea nr. 354/2006 la 0,5595 ha, chiar dacă prin retrocedarea suprafeței de 0,75 ha pășune împădurită s-ar fi depășit suprafața totală de 2,65 ha pentru care are dreptul să i se elibereze titluri de proprietate.
Raportat la motivele de recurs invocate recurentul a solicitat admiterea recursului, modificarea sentinței pronunțată de instanța de rejudecare în sensul constatării nulității parțiale a titlurilor de proprietate și obligarea pârâtelor C. L. Siriu și C. Judeteană B. să îi emită titlu de proprietate în care să fie înscrisă suprafața de 0,36 ha pe vechiul amplasament care însumează suprafețele din parcelele 1205 și 1206 indicate în schița anexă la raportul de expertiză întocmit cu ocazia rejudecării cauzei de expert tehnic O. M. iar pârâtului să.i fie înscris în titlul său de proprietate 0,15 ha.
Referitor la suprafața de 0,75 ha pășune împădurită recurentul a solicitat anularea Hotărârii nr. 390/2010 și obligarea Comisiei județene să emită o nouă hotărâre de validare pentru această suprafață de pășune împădurită.
La cererea de recurs, recurentul a anexat, ca înscrisuri noi, cererea nr. 503A din 11.03.1991 prin care defuncta T. S. a solicitat Comisiei locale Siriu reconstituirea dreptului de proprietate a terenurilor pe categoria de folosință (f.9), referatul cu propunerea de a nu se începe urmărirea penală întocmit de I.P.J. B. la 20.06.2012 și actul nr. C/221 din 31.03.2010 eliberat de Serviciul judetean B. al Arhivelor Naționale la care s-a anexat matricola de impuneri agricole pe anul 1959 în care defuncta T. I. S. figurează cu terenuri agricole, defalcate pe categorii de folosință (f.13.14).
Tribunalul examinând sentința civilă nr. 955 din 24.08.2012 pronunțată cu ocazia rejudecării de Judecătoria Pătârlagele la 24.08.2012 în dosarul nr._ în raport cu probele din dosar, motivele de recurs, cauza sub toate aspectele conform art. 304¹ Cod procedură civilă, constată că recursul este nefundat pentru următoarele considerente:
Este de necontestat că defuncta T. I. S. a deținut în proprietate și a predat fostei Cooperative agricole de producție suprafața totală de 2,65 ha teren pentru care i s-a reconstituit dreptul de proprietate privată fiind înscrisă în anexa nr. 2 a poziția nr. 47 – Păltineni, aceste terenuri fiind înscrise în Registrul agricol pe anii 1959-1961 la rolul defunctei, cu precizarea categoriilor de folosință și a amplasamentelor.
Relevant este că în registrul agricol sunt înscrise terenurile care fac obiectul prezentului litigiu: 0,75 ha pășune în punctul „Șuvița pe Seci” ; 0,20 livadă în punctul „Peste G.” și 0, 16 ha fâneață în punctul „ În L.”.
Referitor la suprafața de 0,75 ha pășune s-a constatat că acest teren a fost trecut in anexa 13, poziția 15 validată prin hotărârea nr. 354/2006 emisă de C. judeteană pentru această suprafață dar nu ca pășune ci ca pășune împădurită. Ulterior prin Hotărârea nr. 390/29.01.2010 C. județeană a diminuat de la 0,75 la 0,5595 teren cu vegetație forestieră motivat de faptul că S. Agripina, sora reclamantului a vândut cu chitanță suprafața de 5400 mp teren amplasat in punctul „Dealul stânii” și se impunea, din cauza acestei vânzări, menținerea suprafeței totale de 2,65 ha teren retrocedat defunctei.
Defunctei T. I. S. i s-a eliberat titlul de proprietate nr._ din 3.02.2010 pentru suprafața totală de 1.55 ha în care sunt incluse și terenurile din tarlaua 66 . de 0,36 ha.
Instanța de rejudecare a stabilit, pe baza celor 2 acte de vânzare cumpărare încheiate în anii 1901 și 1912 că I. S. M. T. a cumpărat 2 terenuri pe amplasamente diferite: a) un teren în suprafață de 8 prăjini în punctul „In L.” învecinat cu V. N. și N. J. și b) un teren în suprafață de 1462 mp teren arabil în punctul „Peste B. - Crivina Păltineni” având ca vecini pe cumpărătorul I. S. M. T. și pe moștenitorii lui I. G..
Coroborând aceste două acte de vânzare cumpărare din 1901 și 1912 cu înscrierile din Registrul agricol, cu expertiza tehnică efectuată cu ocazia rejudecării și cu depozițiile martorilor audiați in cauză instanța de rejudecare a stabilit, in mod corect, că în zona „Peste râul B.” defunctul I. S. M. T. a deținut in puncte diferite: a) un teren cumpărat in 1901 în punctul „In L.” având ca vecini pe latura de sud pe N. J., autorul pârâtului J. C. și b) un teren de 0,20 ha compus din 1462 m.p. cumpărat în 1912 și diferența până la 0,20 ha o altă proprietate invecinată a cumpărătorului I. S. M. T..
Pe baza acestor constatări instanța de rejudecare a stabilit in mod just că în tarlaua 66 . titlul de proprietate nr._ din 3.02.2010 există numai suprafața de 0, 16 ha teren cumpărat de tatăl defunctei T. S. in 1901 si că diferența până la 0,36 ha nu se regăsește fizic, in această parcelă, situație ilustrată si in anexa 1 la raportul de expertiză întocmit de expert tehnic O. M., potrivit căruia terenul deținut de reclamantul D. E. in această parcelă este in suprafață de 1614 m.p.
Tribunalul constată că motivul de recurs în care reclamantul susține că în tarlaua 66 mama reclamantului a deținut și predat la CAP suprafața de 0, 36 ha compusă din 0,20 ha corespunzătoare actului de vânzare cumpărare din 1912 si suprafața de 0,16 ha teren cumpărat in 1901 este neîntemeiat deoarece:
- reclamantul nu a dovedit, prin probe concludente, că aceste terenuri, au fost alipite ca efect al cumpărării prin cele două acte de vânzare cumpărare si că au format, în mod natural, un singur corp de teren de 0,36 ha ;
- nu există nicio probă sau indiciu că cele două terenuri au fost alipite după cumpărare de cumpărătorul I. S. M. T. prin procedura „Translației voluntare” pe baza consimțământului proprietarilor de terenuri din tarlaua 66. Pentru a putea fi credibilă această ipoteză, reclamantul trebuia să demonstreze amplasamentul celor două terenuri și care au fost proprietarii care au acceptat prin schimburi de teren, ca cele două loturi aparținând lui I. S. M. T. să ajungă unul lângă celălalt si astfel să formeze un corp comun.
Prin urmare, fiind pe deplin dovedit că în tarlaua 66, . S. a detinut in proprietate numai suprafață de 1614 mp teren arabil și livezi, tribunalul constată că în mod legal instanța de rejudecare a admis cererea reconvențională a pârâtului J. C. și pe cale de consecință a constatat nulitatea absolută parțială a titlului de proprietate_ din 3.02.2010 emis pe numele defunctei T. S. pentru suprafața de 0,36 ha teren, urmând ca in noul titlu de proprietate ce urmează să fie emis pe numele reclamantului să se inscrie in . de 1,16 ha pe vechiul amplasament indicat in anexa 1 la raportul de expertiză iar diferența de 0,20 ha, înscrisă în mod greșit in titlul de proprietate in această parcelă să fie retrocedată reclamantului pe un alt aliniament, in limita suprafeței totale de 2, 65 ha, pentru care i s-a reconstituit dreptul de proprietate.
Corelativ, tribunalul constată că în mod corect instanța de rejudecare a stabilit că titlul de proprietate nr._/66 /16.09.2003 nu este lovit de nulitate absolută parțială pentru suprafața de 0,15 ha teren din tarlaua 66, . dreptului de proprietate s-a făcut pe vechiul amplasament în actul de vânzare cumpărare din anul 1936 prin care I. J., soția lui N. J., a vândut fiului său G. N. J. – tatăl lui J. C., terenul in suprafață de 8 prăjini sau 1664 m.p. situat în pct. „Pe L.” vecini la nord cu terenul cumpărat in 1901 de I. S. M. T..
Pentru toate aceste argumente, extrase din probele dosarului, tribunalul constată că motivele de recurs invocate de reclamantul D. E. privitoare la amplasamentul terenului in suprafață totală de 0,36 ha in tarlaua 66, . alipirea terenurilor in suprafață de 0,20 ha și 0,16 ha indicate in Registrul agricol la rolul defunctei T. S., prin așa numita „Translație voluntară”, adică prin schimbul de terenuri intre proprietari sunt neîntemeiate.
In acest context tribunalul constată că este neîntemeiat și motivul de recurs referitor la lipsa planurilor parcelare si de delimitare precum si a proceselor verbale prin care să se fi luat act, de recunoașterea reciprocă a limitelor proprietăților de către vecinii cărora li s-a reconstituit dreptul de proprietate in tarlaua 66 deoarece, din probele menționate mai sus a reieșit că în această . deținut in proprietate numai terenul in suprafață de 0,16 ha și nu de 0,36 ha așa cum acesta pretinde în mod nejustificat.
In aceeași ordine de idei, tribunalul constată că nu este întemeiat nici motivul de recurs privitor la lipsa proceselor verbale de punere in posesie necesare pentru emiterea titlurilor de proprietate in tarlaua 66 deoarece tocmai pentru că procesul verbal de punere in posesie 550 din 30.09.2009 și schița anexă la acest proces verbal (f. 19 – dosar nr._ ) care a stat la baza emiterii titlului de proprietate nr._ din 3.02.2010 nu a fost încheiat conform situației reale din . instanța de rejudecare a constata nulitatea absolută parțială a acestui titlu de proprietate.
Tribunalul constată că nu este întemeiat nici motivul de recurs prin care recurentul solicită să se constate că în mod nejustificat instanța de rejudecare i-a respins cererea de constare a nulității parțiale a hotărârii nr. 390/2010 emisă Comisiei județene B. cu motivarea că diminuarea suprafeței cu vegetație forestieră de la 0,75 ha pășune împădurită cât s-a stabilit inițial prin Hotărârea nr. 354/2006 la 0,5595 ha s-a datorat, așa cum in mod legal a stabilit instanța de rejudecare că diminuarea nu s-a făcut cu încălcarea dispozițiilor art. 6 al. 2² din Legea nr. 1/2000 in sensul că ar exista diferențe intre suprafața de teren din Registrul agricol și suprafața de teren cu vegetație forestieră preluată de la Ocolul silvic, ci pentru că, prin emiterea titlului de proprietate pentru 0,75 ha teren cu vegetație forestieră s-ar depăși suprafața totală de 2,65 ha pentru care defunctei T. I. S. i s-a reconstituit dreptul de proprietate.
Prin urmare, pentru toate ac este considerente tribunalul, constatând că hotărârea pronunțată de instanța de rejudecare este legală sub toate aspectele, în temeiul art. 312 alin. 1 Cod proc. civilă va respinge ca nefondat recursul.
Împotriva deciziei nr. 1305/17.10.2012 pronunțată de Tribunalul B. în dosarul nr._ reclamantul recurent D. E. a formulat la 12.12.2012 contestație în anulare.
Contestatorul a menționat în mod expres că își întemeiază contestația în anulare pe motivele prev. În art. 318 Cod procedură civilă.
Potrivit art. 318 Cod pr. civilă hotărârile instanței de recurs pot fi atacate cu contestație în anulare pentru două motive: a) când soluționarea cauzei este rezultatul unei erori materiale și b) când instanța respingând recursul sau admițându-l numai în parte, a omis din greșeală să cerceteze vreunul dintre motivele de modificare sau de casare.
În motivarea contestației în anulare expusă în VI puncte contestatorul a enumerat considerente pentru care apreciază că decizia civilă nr. 1305 din 17.10.2012 pronunțată de Tribunalul B. este nelegală și netemeinică, aceste considerente conținând veritabile motive de recurs invocate împotriva unei hotărâri judecătorești irevocabile, care se bucură de autoritate de lucru judecat.
Niciunul din aceste VI motive arătate de contestator în contestația în anulare nu se încadrează în art. 318 teza I Cod pr. civilă în sensul că nu se precizează care ar fi greșeala materială de ordin procedural care ar afecta nelegalitatea deciziei civile nr. 1305 din 17.X.2012. Aceste greșeli sunt greșeli de fapt și nu greșeli de judecată .
Constituie greșeli materiale de procedură care deschid calea contestației în anulare: anularea unei cereri de recurs ca netimbrată deși la dosar există dovada plății taxei de timbru, respingerea recursului ca tardiv deși la dosar există dovezi că recursul a fost formulat în termen legal, respingerea acțiunii ca prescrisă deși cererea de chemare în judecată fusese introdusă la instanță în cadrul termenului de prescripție etc.
Tribunalul constată că prin cele VI motive ale contestației nu se regăsește nici un motiv care să vizeze existența unor greșeli materiale, de procedură care să fi condus la soluționarea ilegală a recursului formulat de recurent împotriva sentinței civile nr. 955 din 24.08.2012.
Dimpotrivă, se constată că prin cele VI motive expuse în contestația în anulare contestatorul repetă argumentele pe care le-a invocat în cererea de recurs criticând atât modul în care instanța de recurs a interpretat atât probele administrare în cauză, actele vechi de proprietate, titlurile de proprietate, expertizele tehnice topografice efectuate de instanța de rejudecare cât și aplicarea dispozițiilor legale relevante în cauză: Legea nr.18/1991, Legea nr.1/2000 și Legea nr. 169/1997. Aceste motive însă nu pot fi examinate pe calea căii extraordinare de atac a contestației în anulare pentru că ar echivala cu exercitarea unui recurs la recurs, ceea ce este inadmisibil pentru că s-ar încălca principiul autorității de lucru judecat al unei decizii irevocabile .
Nu este întemeiat nici motivul contestației în anulare prev. în aret. 318 teza a II –a Cod procedură civilă potrivit căruia hotărârile instanțelor de recurs mai pot fi atacate cu contestație în anulare când instanța respingând recursul sau admițându-l în parte, a omis din greșeală să cerceteze vreunul din motivele de modificare sau casare deoarece, din considerentele deciziei nr. 1305/17.10.2012 instanța de recurs a analizat motivul de recurs privitor la susținerea reclamantului recurent potrivit căruia în tarlaua 66 mama acestuia a deținut și predat în CAP suprafața de 0,36 ha compusă din o,20 ha prevăzută în actul de vânzare din 1912 și o,16 ha teren cumpărat în anul 1901 și că aceste două terenuri au fost alipite de cumpărătorul I. S. M. T. prin „ translație voluntară” precum și motivul de recurs privitor la nulitatea titlului de proprietate nr._/66/16.09.2003 precum și celelalte motive de recurs detaliate în considerentele deciziei nr. 1306 din 17.10.2012.
Prin urmare, constându-se că motivele invocate de contestatorul D. E. în susținerea contestației în anulare sunt neîntemeiate, tribunalul în baza art. 320 Cod pr., civilă va respinge contestația în anulare.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca neîntemeiată contestația în anulare formulată de contestatorul D. E., domiciliat în B., cart. D., ., județul B., împotriva deciziei nr. 1305/17.10.2012 pronunțată de Tribunalul B. în dosarul nr._ având ca obiect fond funciar, în contradictoriu cu intimații C. JUDEȚEANĂ PENTRU STABILIREA DREPTULUI DE PROPRIETATE ASUPRA TERENURILOR B., C. L. PENTRU APLICAREA LEGILOR FONDULUI FUNCIAR NEHOIU, J. C., J. E., ambii domiciliați în orașul Nehoiu, ..
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 06 Februarie 2013
Președinte, D. R. | Judecător, G. V. | Judecător, G. I. R. |
Grefier, C. C. |
red. V. Gh.
Tehnored.TE
Ex.2
22 febr. 2013
| ← Plângere contravenţională. Decizia nr. 803/2013. Tribunalul BUZĂU | Contestaţie la executare. Decizia nr. 66/2013. Tribunalul BUZĂU → |
|---|
