Plângere contravenţională. Decizia nr. 803/2013. Tribunalul BUZĂU
| Comentarii |
|
Decizia nr. 803/2013 pronunțată de Tribunalul BUZĂU la data de 24-04-2013 în dosarul nr. 23214/200/2011
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL B.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE CIVILĂ Nr. 803/2013
Ședința publică de la 24 aprilie 2013
Completul constituit din:
PREȘEDINTE A. E. D.
Judecător G. S.
Judecător M. N.
Grefier D. P.
Pe rol judecarea recursului declarat de petentul F. I., domiciliat în mun. B., cart. Broșteni, ., ., împotriva sentinței civile nr._/14.11.2012, pronunțată de Judecătoria B. în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE JUDEȚEAN B., cu sediul în mun. B., .-10, jud. B., având ca obiect plângere contravențională.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns intimatul prin consilier juridic, lipsă fiind recurentul.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței că procedura de citare este legal îndeplinită, după care:
Se depune delegație de către consilier juridic C. M., pentru intimat.
Instanța dă citire încheierii de ședință nr. 76/23.04.2013, pronunțată în camera de consiliu prin care s-a admis cererea de abținere formulată de judecător D. A. M..
Nefiind cereri prealabile de formulat, excepții de invocat, probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe fondul cauzei.
Reprezentantul intimatului solicită respingerea recursului, cu motivarea că motivele de recurs nu se încadrează într-unul din motivele prevăzute de art. 304 C..
Instanța reține cauza spre soluționare.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra prezentului recurs contravențional de față, constată următoarele:
Prin plângerea contravențională înregistrată pe rolul Judecătoriei B. sub nr._ din 07.10.2011 petentul F. I. a solicitat anularea procesului verbal de contravenție . nr._ încheiat la 23.09.2011 de intimatul IPJ B., prin care a fost sancționat cu amendă în cuantum de 134 lei și suspendarea permisului de conducere, pentru că în localitatea Poșta Câlnău, județ B., fost surprins de radar cu 67 km/h.
Petentul a învederat instanței în motivarea plângerii formulate că nu contestă situația de fapt reținută în sarcina sa, dar apreciază că sancțiunea ce i-a fost aplicată nu este proporțională cu gradul de pericol social concret al contravenției, solicitând înlocuirea sancțiunii pecuniare cu avertisment.
În drept, plângerea a fost motivată pe dispozițiile OG nr. 2/2001 privind regimul juridic ala contravențiilor.
Intimatul a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea plângerii ca neîntemeiată, arătând că, la data de 23.09.2011, orele 14.42 petentul, în timp ce conducea autoturismul cu nr. de înmatriculare_, pe DN2E85, în localitatea Poșta Câlnău, județ B. a fost înregistrat cu aparatul radar cu viteza de 67 km/h. În plus, petentul conducea autovehiculul pe drumul european fără a avea luminile de întâlnire în funcțiune. Pentru cele două contravenții, petentului i s-au aplicat două sancțiuni – 134 lei amendă contravențională și avertisment. Abaterile au fost înregistrate pe suport electronic ce a fost prezentat ca probă în instanță.
Intimatul a subliniat că petentul a încălcat dispozițiile art. 121 din Regulamentul pentru aplicarea OUG nr. 195/2002, prin aceea că limita maximă de viteză în localități pe drumurile naționale este de 50 km/h, iar viteza cu care circula petentul reprezintă o depășire a limitei legale prevăzute de legiuitor. De asemenea, a precizat că petentul nu a respectat dispozițiile art. 44 alin. 2din OUG nr. 195/2002.
Părțile au uzat la instanța de fond de proba cu înscrisuri.
În urma probelor administrate, Judecătoria B. a pronunțat sentința civilă nr._/14.11.2013, prin care a respins plângerea contravențională formulată de petent.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că prin procesul-verbal . nr._ încheiat la 23.09.2011 de intimatul IPJ B. – Serviciul Rutier prin agent constatator agent de poliție D. F. din cadrul IPJ B., petentul F. I. a fost sancționat contravențional cu amendă în cuantum de 134 lei și suspendarea permisului de conducere, reținându-se că la data de 23.09.2011, ora 14.42, în timp ce conducea autoturismul cu nr. de înmatriculare_, pe DN2E85, în localitatea Poșta Câlnău, județ B. a fost înregistrat cu aparatul radar cu viteza de 67 km/h, încălcând prevederile art. 121 din ROUG nr. 195/2002, faptă sancționată de art. 102 alin.3 lit. e din OUG nr. 195/2002. De asemenea, s-a reținut în sarcina petentului că a încălcat dispozițiile art. 44 alin. 2din OUG nr. 195/2002, pentru că nu avea luminile de întâlnire în funcțiune. Pentru această contravenție petentului i-a fost aplicată sancțiunea Avertisment.
Prima instanță, în urma verificării cerute de art. 34 din O.G. nr. 2/2001, a constatat că plângerea a fost introdusă în termenul legal de 15 zile de la data comunicării (care coincide cu data întocmirii actului constatator contestat – 23.09.2011).
Din cuprinsul procesului-verbal de contravenție contestat, s-a reținut că petentul nu a avut obiecțiuni la încheierea acestuia și a semnat olograf personal înscrisul fără obiecțiuni .
Cu privire la legalitatea procesului verbal, instanța de fond a reținut că acesta a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor legale, cuprinzând toate mențiunile prevăzute de lege sub sancțiunea nulității absolute.
S-a apreciat că fapta este suficient descrisă, elementele menționate în cuprinsul procesului-verbal făcând posibilă încadrarea faptei în textul legal reținut ca fiind încălcat, fiind menționat la locul săvârșirii faptei că aceasta a fost comisă pe . B., județ B..
De asemenea, din înregistrarea efectuată de aparatul radar și salvată în format electronic pe suport CD depusă la dosar, s-a reținut că autoturismul a fost înregistrat pe drumul european ce tranzitează localitatea, fiind vizibile repere din zonă, respectiv imobile construcții, ceea ce exclude orice dubiu referitor la locul săvârșirii faptelor imputate petentului.
În ceea ce privesc prevederile art. 181 alin.1 din Regulamentul de aplicare a OUG nr. 195/2002, instanța de fond a constatat că legea nu instituie o sancțiune pentru nerespectarea condițiilor de formă. Nu s-ar putea susține că nerespectarea formei procesului verbal ar rămâne fără sancțiune, motiv pentru care încălcarea acestor prevederi legale conduce la nulitatea procesului-verbal, devenind aplicabil regimul nulităților virtuale, așa cum este conturat în dispozițiile Codului de procedură civilă, întrucât art. 47 din OG nr. 2/2001 (care completează prevederile OUG nr. 195/2002, conform art. 109 alin.9) prevede că dispozițiile acesteia (OG nr. 2/2001) se completează cu prevederile Codului de procedură civilă. În baza art. 105 alin.2 C.proc.civ., actele îndeplinite cu neobservarea formelor legale se vor declara nule numai dacă prin aceasta s-a pricinuit părții o vătămare ce nu se poate înlătura decât prin anularea sa.
Prin prisma dispozițiilor legale anterior redate, încheierea actului constatator de către agentul de poliție care l-a oprit în trafic pe petent este legală și corespunde specificului activităților desfășurate de organele de poliție rutieră, iar aceasta nu a provocat petentului nicio vătămare, mai ales în contextul în care nu a formulat obiecțiuni la întocmirea actului.
Instanța poate să constate existența vătămării din împrejurările cauzei și din finalitatea regulii nerespectate ori poate să ceară părții care o invocă să producă dovezi. Din coroborarea celor înscrise în procesul-verbal cu probele administrate în cauză, nu a rezultat existența vreunei vătămări. În cuprinsul procesului-verbal, la rubrica destinată descrierii faptei, agentul constatator a inserat numărul de identificare a aparatului radar 380, specificându-se că acesta este amplasat pe auto_, astfel încât instanța poate stabili identitatea acestui mijloc tehnic utilizat pentru constatarea contravenției cu cel pentru care s-a depus buletinul de verificare metrologică (în format electronic), neexistând niciun dubiu cu privire la certificarea și omologarea aparatului radar cu care s-a constatat abaterea, astfel că procesul-verbal încheiat conține toate elementele obligatorii.
S-a reținut că petentul a luat cunoștință de conținutul actului la momentul întocmirii sale, a semnat personal olograf, astfel cum este consemnat în act și cum rezultă din conținutul plângerii formulate de el și nu a avut obiecțiuni.
Mai mult, în chiar cuprinsul plângerii formulate a arătat că nu contestă situația de fapt reținută de agentul de poliție.
În lumina celor analizate, instanța de fond a apreciat că procesul-verbal întrunește condițiile de legalitate prescrise de lege.
Cu privire la temeinicia procesului verbal, instanța fondului a constatat că prezentul litigiu trebuie să ofere garanțiile procesuale recunoscute și garantate de articolul 6 din Convenția europeană a drepturilor omului (care face parte din dreptul intern în baza articolului 11 din Constituția României și are prioritate în temeiul articolului 20 alin. 2 din legea fundamentală).
Instanța de fond a analizat probele produse de intimat numai prin prisma contestației formulate de petent și care se referă exclusiv la contravenția privind încălcarea regimului legal de viteză sub aspectul înlocuirii sancțiunii cu avertisment, așa cum a solicitat petentul.
Intimatul- organ constatator a depus înregistrarea video din care rezultă că petentul a fost surprins în trafic, în interiorul localității, cu o viteză de 67 km/h, buletinul de verificare metrologică, atestatul de operator radar, care atestă faptul că agent de poliție D. F. este autorizat să folosească instalația de supraveghere video și de măsurare a vitezei autovehiculelor.
Art. 3.5.1 din Norma de Metrologie Legală NML 021 – 05 “Aparate pentru măsurarea vitezei de circulație a autovehiculelor (cinemometre)” stipulează că „înregistrările efectuate trebuie să cuprindă cel puțin următoarele: data și ora la care a fost efectuată măsurarea; valoarea vitezei măsurate; sensul de deplasare a autovehiculului; faptul că a fost efectuată autotestarea (conform. 3.2.6); imaginea autovehiculului, din care să poată fi pus în evidență numărul de înmatriculare al acestuia.
Din înregistrarea depusă de intimat s-a constatat numărul de înmatriculare al autoturismului surprins în trafic cu viteza de 67 km/h, condițiile atmosferice nefiind de natură a perturba înregistrarea.
Față de proba indubitabilă produsă de intimat cu privire la viteza de deplasare a autovehiculului condus de petent, instanța de fond a înlăturat apărarea petentului.
Cu privire la sancțiune, instanța de fond a avut în vedere dispozițiile art. 5 alin.5 din OG nr.2/2001, conform cărora sancțiunea stabilită trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite și ale art. 21 alin. 3 din O.G. 2/2001, potrivit cărora aceasta se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și de mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă precum și de circumstanțele personale ale contravenientului.
Având în vedere aceste circumstanțe, precum și că fapta este de o gravitate apreciabilă, viteza cu care a fost surprins petentul fiind cu 17 km/h mai mare decât cea legală, instanța de fond a apreciat că sancțiunea aplicată – amenda contravențională în cuantum de 134 lei – reflectă pericolul social al faptei comise, fiind corect individualizată.
Conform art. 96 alin.1 din OUG nr. 195/2002, sancțiunile contravenționale complementare au ca scop înlăturarea unei stări de pericol și preîntâmpinarea săvârșirii altor fapte interzise de lege și se aplică prin același proces-verbal prin care se aplică și sancțiunea principală a amenzii sau avertismentului. Printre sancțiunile complementare reglementate de lege se numără aplicarea punctelor de penalizare. Cum aceste sancțiuni sunt consecințe directe ale faptei comise (cauza Maszini c. României), uneori având urmări mai grave decât sancțiunea principală aplicată, justețea și corecta proporționalizare a lor urmează a fi analizate de către instanța învestită cu soluționarea plângerii. Nesupunerea acestora controlului instanțelor judecătorești ar conduce la încălcarea dreptului de acces la instanță a petentului, drept garantat de art. 21 din constituția României și art. 6 din Convenția europeană a drepturilor omului.
Potrivit art. 102 alin.3 lit. e din OUG nr. 195/2002, fapta săvârșită de petent se sancționează și cu aplicarea sancțiunii complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce pe o perioadă de 90 zile, sancțiune corect aplicată și individualizată, menită să impună contravenientului adoptarea unei conduite în acord cu prevederile legale.
Având în vedere că fapta reținută în sarcina petentului a fost probată de organul constatator, sancțiunea fiind legal aplicată, instanța de fond a respins plângerea contravențională formulată de petentul F. I. în contradictoriu cu intimata I. de Politie al Județului B., ca neîntemeiată.
Împotriva sentinței civile a declarat recurs petentul F. I. și a solicitat admiterea recursului, modificarea în tot a sentinței și pe fond admiterea plângerii contravenționale în sensul anulării procesului verbal de contravenție . nr._/23.09.2011 pentru motive de nelegalitate și netemeinicie și pe cale de consecință exonerarea de la plata amenzii.
În subsidiar, a solicitat înlocuirea măsurii amenzii cu măsura avertisment.
În dezvoltarea motivelor de recurs, petentul a relatat că potrivit art. 34 din OG nr. 2/2001, instanța investită cu soluționarea plângerii trebuie să analizeze legalitatea și temeinicia procesului-verbal de contravenție și să hotărască asupra sancțiunii. Insa, verificând, potrivit art. 34, alin. 1 din OG nr." 2/ 2001 si art. 105 alin 2 C. proc. civ, legalitatea si temeinicia procesului-verbal de contravenție, instanța de fond trebuia să rețină că acesta nu a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor legale incidentale, fiind lovit de nulitate.
Recurentul a menționat că în această situație este vorba de o nulitate virtuală în accepțiunea pe care o dă art. 105 Cod proc. civilă, deoarece prin nerespectarea formelor legale de încheiere a procesului verbal de contravenție, i s-a pricinuit o vătămare care constă în lipsirea în mod nejustificat de suma de 2000 ron, suma echivalentă amenzii.
A mai susținut că instanța nu trebuia să scape din vedere la pronunțarea sentinței în speță înaintată spre soluționare următorul aspect: "actul de constatare a contravenției beneficiază de prezumția relative de temeinicie si face dovada, cu privire la situația de fapt reținuta, pana la proba contrarie, aceasta revenind petentei, in conformitate cu dispozițiile art. 1169 Cod civil."
Referindu-se la Hotărârea A. vs România din 04.10.2007, prin care CEDO a constatat că:
- anumite dispoziții ale legislației contravenționale încurajează o jurisprudență contrară prezumției de nevinovăție;
- sistemul procedural român în materie contravențională impune celui ce deschide o
procedură judiciară să probeze veridicitatea spuselor, este contrar prezumției de
nevinovăție;
- prezumția de legalitate și de adevăr a procesului-verbal de contravenție este o prezumție de rezonabilitate, punând reclamantul contravențional într-o situație prea dezavantajoasă;
Recurentul a mai precizat că deși OG 2/2001 nu arată în mod expres care este forța probatorie a procesului-verbal de constatare a contravenției, în practica judiciară internă se reține în mod constant că procesul-verbal legal întocmit face dovada până la proba contrarie, iar în temeiul art. 1169 Cod civil, sarcina probei revine celui care contestă realitatea consemnărilor din procesul-verbal. Prin urmare, a apreciat ca fiind evident că o persoană care are calitatea de contravenient nu beneficiază de o prezumție de nevinovăție.
Recurentul a apreciat că organul constatator nu a produs dovada săvârșirii faptei în condițiile legii, fapt care acordă afirmațiilor agentului constatator o forță probantă superioară prestabilită, în raport cu mijloacele de apărare aflate la îndemâna sa, lucru de neacceptat în lumina prevederilor Convenției Europenei Drepturilor Omului.
Recurentul a mai precizat că încheierea procesului-verbal s-a făcut cu încălcarea prezumției de nevinovăție și a dispozițiilor art. 6 din Convenția Europene a Drepturilor Omului
In conformitate cu normele C. E. D. O, se impune respectarea garanțiilor specific recunoscute persoanei acuzate, între care și a prezumției de nevinovăție.
Procesul verbal de constatare a contravenției trebuie să aibă la baza întocmirii sale mijloace de probă temeinice în ceea ce privește vinovăția petentului, iar mențiunile agentului constatator inserate în actul sancționator nu pot servi drept temei pentru aplicarea sancțiunii.
Având în vedere cele precizate, recurentul a subliniat faptul că procesul verbal de constatare a contravenției este întocmit cu încălcarea unor norme imperative stabilite în sarcina persoanei care aplică sancțiunea și, pe cale de consecință, atrage nulitatea procesului verbal de constatare a contravenției, care nu este întocmit în formele cerute de lege, pricinuindu-i-se prin aceasta vătămări constând în lipsirea în mod nejustificat de suma de 134 ron, echivalenta amenzii.
Potrivit definiției contravenției menționată la art. 1 din OG nr. 2/2001 aceasta este: "fapta săvârșita cu vinovăție, stabilita si sancționată ca atare de lege, prin hotărâre a Guvernului ori prin hotărâre a consiliului local al comunei, orașului, municipiului sau al sectorului municipiului București, a consiliului județean sau a consiliului General al Municipiului București".
Analizând procesul-verbal de constatare a contravenție, recurentul a precizat că instanța nu a remarcat că sancțiunea cu amenda în cuantum de 134 lei este mult prea drastic în raport cu pericolul social cauzat, având in vedere însă și faptul că în sarcina sa nu se poate retine vreo culpă.
Fapta care a fost reținută prin procesul verbal nu constituie contravenție, deoarece nu este săvârșită cu vinovăție, neîncadrându-se în dispozițiile art. 1 din OG. Nr. 2/2001, dar îi lipsește și una din laturile constitutive ale contravenției, respectiv latura obiectivă.
Recurentul a mai precizat că starea de fapt consemnată în procesul verbal nu a fost probată de agentul constatator.
Cu privire la admisibilitatea cererii sale, analizând procesul-verbal de contravenție prin care a fost sancționat cu 134 lei amendă, a apreciat că acesta este lovit de nulitate pentru următorul motiv: nulitatea procesului verbal de contravenție, întrucât nu a respectat forma prevăzuta de lege; legislația în materie, și anume art. 16, alin. 1 din OG 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor stipulează ca procesul-verbal de constatare a contravențiilor trebuie să conțină, în mod obligatoriu si următoarele mențiuni: "împrejurările ce pot servi la aprecierea gravitații faptei și la evaluarea eventualelor pagube pricinuite." Ori, în cadrul procesului verbal, agentul nu a precizat toate aceste elemente și nu a realizat o descriere suficientă a faptelor pe care susține că le-ar fi săvârșit, deși exista obligația imperativă că faptele să fie descrise, ceea ce constituie un motiv temeinic de nulitate a acestuia.
S-a mai precizat că sancțiunea ce intervine pentru lipsa acestor mențiuni este nulitatea
absolută, nulitate ce nu poate fi acoperită în niciun fel, întrucât afectează temeinic
prezumția de legalitate și temeinicie a prezentului proces verbal.
Potrivit jurisprudenței în materie a Judecătoriei București, sector 6, "in cazul in care
descrierea faptei lipsește cu desăvârșire sau aceasta este descrisa doar in mod generic, precum si in cazul in care orice mențiune privind împrejurările in care fapta a fost săvârșita este
inexistenta, duce la aplicarea sancțiunii nulității absolute a actului constatator al contravenției"
Mai mult, "lipsa mențiunilor face imposibila aprecierea gravitații faptei săvârșite si implicit a corectitudinii sancțiunii aplicate de către instanța de judecata, singura in măsura sa realizeze un control obiectiv si imparțial al procesului-verbal contestat ."(Tb București, secția a Vila, decizia civila nr. 2406/13.10.2005).
In viziunea aceleiași instanțe de control judiciar în materie contravențională, "cerința este imperativă, întrucât rațiunea instituirii ei a fost aceea de a permite instanței cercetarea legalității actului constatator prin stabilirea faptelor material și verificarea încadrării juridice pe care acestea au primit-o, și a legalității sancțiunii aplicate".
Acest argument este cu atât mai puternic cu cât există mai multe elemente, în desfășurarea faptelor, care demonstrează cu certitudine faptul că șoferul a pus la dispoziția organului constatator toate informațiile care ar fi putut conduce la reținerea unei alte situații de fapt - nedepășirea timpului de conducere zilnică.
În ceea ce privește aplicarea dispozițiilor referitoare la întocmirea în lipsă a procesului verbal, recurentul a solicitat a se aprecia că procesul-verbal de contravenție a fost încheiat în lipsa contravenientului și în prezența unui martor, ceea ce atrage anularea procesului-verbal de contravenție pentru neîndeplinirea condițiilor de forma, motiv pentru care a invocat excepția nulității procesului-verbal de contravenție.
In aceste condiții, a apreciat că sunt încălcate dispozițiile art. 19 din OG 2/2001 în sensul că refuzul șoferului de a semna și duce la firmă procesul-verbal de contravenție trebuia confirmată de un martor, altul decât agentul constatator sau șoferul autovehiculului, acesta fiind un motiv de nulitate a procesului verbal de contravenție conform art. 19 din OG 2/2001" (1) Procesul-verbal se semnează pe fiecare pagina de agentul constatator și de contravenient. In cazul în care contravenientul nu se afla de fata, refuza sau nu poate sa semneze, agentul constatator va face mențiuni despre aceste împrejurări, care trebuie sa fie confirmate de cel puțin un martor. In acest caz procesul-verbal va cuprinde și datele personale din actul de identitate al martorului și semnătura acestuia."
In subsidiar, recurentul a solicitat înlocuirea amenzii cu avertisment, deoarece: o sancțiune contravențională are și rol preventiv - educativ. In speță, tot cu rea-credință agentul constatator a întocmit procesele verbale la aproximativ "4 luni de la data săvârșirii faptei, nerespectând în aceste condiții rolul preventiv și educativ al sancțiunii; sancțiunea stabilită trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, în speță gradul de pericol social fiind redus, apreciind că sancțiunea a fost aplicată și scopul acesteia a fost atins; în plus, este șofer de taxi și își asigură existența din această activitate.
Recurentul a apreciat că scopul sancțiunii poate fi atins și prin aplicarea sancțiunii avertisment.
Intimatul a formulat întâmpinare, apreciind soluția pronunțată de prima instanță temeinică și legală:
După expunerea situației de fapt invocată și la instanța de fond și având în vedere înregistrarea video anexată întâmpinării pe suport CD, din care rezultă cu certitudine că recurentul a circulat cu viteza de 67 de km/h în localitate, înregistrarea cuprinzând toate cerințele prevăzute de art.3.5.1. din Ordinul 301/2005, iar viteza fiind măsurată cu aparatul radar montat pe autospeciala cu nr. de înmatriculare_ folosit în regim staționar, care este verificat metrologic, conform buletinului de verificare metrologică seria_/L6.03.2012, intimatul a apreciat că sancțiunea contravențională a fost aplicată de agentul constatator în limitele prevăzute de actul normativ și a fost proporțională în raport cu gradul de pericol social al faptei săvârșite de petent și s-a ținut seama de împrejurările în care a fost comisă.
Intimatul a apreciat, de asemenea, că actul constatator atacat a fost întocmit în conformitate cu prevederile art. 16, 17 și 19 din O.G. nr. 2/2001 rep. privind regimul juridic al contravențiilor.
Având în vedere că motivele din cererea de recurs nu pot fi încadrate în niciunul din motivele de modificare sau casare reglementate de dispozițiile art. 304 din Codul de procedură civilă, intimatul a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului și evaluarea dovezilor administrate în raport de conținutul cererii de chemare în judecată, a hotărârii recurate și a motivelor de recurs invocate, analizând cauza și sub toate aspectele, potrivit art. 3041 cod pr.civilă, tribunalul apreciază că recursul este neîntemeiat, nu există niciunul din motivele prev. de art. 304 cod pr.civilă, nici alte motive de ordine publică, astfel că în temeiul art. 312 al.1 cod pr.civilă, urmează să-l respingă pe următoarele considerente:
Raportat la situația de fapt, Tribunalul constată că la data de 23.09.2011 recurentul-petent a fost sancționat contravențional cu amendă în cuantum de 134 lei și s-a aplicat măsura complementară a suspendării executării dreptului de a conduce autovehiculul pe drumuri publice, reținându-se în sarcina sa că la această dată a condus autovehiculul cu nr. de înmatriculare_ pe DN2 E 85 în localitatea Poșta Cîlnău, cu o viteză de 67km/h, viteză înregistrată de aparatul radar aflat în regim staționar.
Față de susținerea recurentului legată de nulitatea procesului verbal de contravenție, întrucât nu cuprinde o descriere suficientă a faptelor și semnătura unui martor asistent, Tribunalul constată că acestea nu sunt fondate.
În acest sens, din analiza procesului-verbal tribunalul reține că identificarea faptei reținute în sarcina recurentului este pe deplin individualizată și în contextul în care acesta a semnat personal actul constatator, cu mențiunea că nu are obiecțiuni, consemnarea unui martor asistent nu era necesară.
Sub acest aspect, potrivit art. 19 al.1 teza a II-a din OG 2/2001, tribunalul reține că în cazul în care contravenientul nu se află de față, refuză sau nu poate să semneze procesul-verbal, agentul constatator va face mențiune despre aceste împrejurări, care trebuie să fie confirmate prin semnătură de cel puțin un martor.
În condițiile în care doar în acest context se impune prezența unui martor asistent, Tribunalul, față de semnătura personală a contravenientului pe cuprinsul procesului verbal, constată că sunt îndeplinite cerințele articolului menționat mai sus, motiv pentru care nici această critică nu este justificată.
De asemenea, cu privire la temeinicia procesului verbal, se constată că prezentul litigiu trebuie să ofere garanțiile procesuale recunoscute și garantate de articolul 6 din Convenția europeană a drepturilor omului (care face parte din dreptul intern în baza articolului 11 din Constituția României și are prioritate în temeiul articolului 20 alin. 2 din legea fundamentală).
Aceasta deoarece, deși în dreptul nostru intern contravențiile au fost dezincriminate, în lumina jurisprudenței CEDO (cauzele A. c. României, Engel c. Olandei, Lutz c. Germaniei, Lauko c. Slovaciei și Kaubec c. Slovaciei), acest gen de contravenție (referitoare la circulația pe drumurile publice) intră în sfera „acuzațiilor în materie penală” la care se referă primul paragraf al articolului 6 CEDO. La această încadrare conduc două argumente: 1. norma juridică ce sancționează astfel de fapte are caracter general (O.U.G. nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice se adresează tuturor cetățenilor); 2. amenda (sancțiunea contravențională aplicabilă) urmărește un scop preventiv și represiv.
Curtea europeană a drepturilor omului a considerat cu alte ocazii (cauzele Eanady c. Slovaciei, Ziliberberg c. Moldovei, c. Maszini c. României, hotărârea din 21.09.2006) că aceste criterii (care sunt alternative, iar nu cumulative) sunt suficiente pentru a demonstra că fapta în discuție are în sensul art. 6 din Convenție caracter penal.
Se apreciază, de asemenea, că lipsa gravității pedepsei aplicate recurentului (134 lei) nu poate priva o contravenție de caracterul său inerent penal (în accepțiunea Curții europene a drepturilor omului – Cauza Ozturc c. Germaniei).
Pe cale de consecință, recurentului îi sunt recunoscute și garanțiile specifice în materie penală din art. 6 Convenție printre care și prezumția de nevinovăție.
Față de cele de mai sus, se constată că textul Convenției Europene a Drepturilor Omului (la fel și jurisprudența Curții) face parte din dreptul intern al României încă din anul 1994, iar, în raport de dispozițiile art. 20 alin. 2 din Constituție, dacă există neconcordanțe între pactele și tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care România este parte, și legile interne, au prioritate reglementările internaționale, cu excepția cazului în care Constituția sau legile interne conțin dispoziții mai favorabile.
În acest sens se constată că procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției (lizibil scris și legal întocmit) nu poate face dovada prin el însuși a existenței faptei, a autorului acesteia și a vinovăției, acest proces verbal fiind doar actul prin care o persoană este acuzată de săvârșirea contravenției.
Beneficiind de prezumția de nevinovăție, recurentul nu era obligat să-și dovedească nevinovăția, sarcina administrării probelor revenind agentului constatator, orice îndoială profitând persoanei acuzate de săvârșirea contravenției (in dubio pro reo).
În acest sens, se constată că intimatul a făcut dovada faptei reținute în sarcina recurentului, care a fost înregistrat de aparatul radar, verificat metrologic și declarat corespunzător, conform buletinului de verificare metrologică nr._/16.03.2011, atestatului operatorului radar – ag.T. M. –_/4/2.11.2011, a agentului constatator și operator radar – ag.D. F. – nr._/31.03.2010, precum și înregistrării video .
Astfel, înregistrarea video realizată de aparatul radar în format electronic tip CD din care rezultă că autoturismul condus de recurent a fost surprins în trafic, pe raza localității Poșta Cîlnău, cu o viteză de 67 km/h și buletinul de verificare metrologică nr._/16.03.2011 reprezintă un mijloc de probă ce nu a fost combătut.
Potrivit art. 3.5.1 din Norma de Metrologie Legală NML 021 – 05 “Aparate pentru măsurarea vitezei de circulație a autovehiculelor (cinemometre)” se stipulează că „înregistrările efectuate trebuie să cuprindă cel puțin următoarele: data și ora la care a fost efectuată măsurarea; valoarea vitezei măsurate; sensul de deplasare a autovehiculului; faptul că a fost efectuată autotestarea (conform. 3.2.6); imaginea autovehiculului, din care să poată fi pus în evidență numărul de înmatriculare al acestuia.
Din înregistrarea video depusă de intimat s-a putut distinge cu claritate numărul de înmatriculare a autoturismului surprins în trafic cu viteza de 67 km/h, condițiile atmosferice nefiind de natură a perturba înregistrarea, aparatul radar fiind verificat în cadrul Laboratorului R. de Metrologie și declarat admis pe o perioadă de 1 an.
Astfel, măsurătorile efectuate cu respectivul aparat sunt legale și asupra lor nu se poate interveni, nu se adaugă și nu se scade nicio eroare, operatorul cinemometrului nefăcând decât să constate valoarea măsurată de cinemometru.
Cu privire la sancțiune, Tribunalul are în vedere dispozițiile art. 5 alin.5 din OG nr.2/2001, conform cărora sancțiunea stabilită trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite și ale art. 21 alin. 3 din O.G. 2/2001, potrivit cărora aceasta se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și de mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă precum și de circumstanțele personale ale contravenientului.
În acest context, față de gradul ridicat de pericol social al faptei, fișa de cazier auto a recurentului din care reiese persistența contravențională a recurentului în acest gen de fapte, Tribunalul apreciază că nu se impune nici înlocuirea amenzii cu avertisment.
Având în vedere aceste circumstanțe, Tribunalul constată că, față de gravitatea faptei săvârșite, în mod corect intimata a procedat la individualizarea sancțiunii, prin aplicarea amenzii de 134 lei și măsura complementară a suspendării exercitării dreptului de a conduce autovehiculul pe drumurile publice.
Față de cele ce preced, Tribunalul reținând nelegalitatea motivelor de recurs formulate, în temeiul art. 312 al.1 cod pr.civilă va dispune respingerea recursului ca neîntemeiat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca neîntemeiat, recursul declarat de petentul F. I., domiciliat în mun. B., cart. Broșteni, ., ., împotriva sentinței civile nr._/14.11.2012, pronunțată de Judecătoria B. în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE JUDEȚEAN B., cu sediul în mun. B., .-10, jud. B..
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 24 aprilie 2013.
Președinte, A. E. D. | Judecător, G. S. | Judecător, M. N. |
Grefier, D. P. |
Red.G.S./30.04.2013
Dact.E.C./2ex.
Judecătoria B.
Judecător fond – P. C.
| ← Fond funciar. Decizia nr. 437/2013. Tribunalul BUZĂU | Fond funciar. Decizia nr. 211/2013. Tribunalul BUZĂU → |
|---|
