Plângere contravenţională. Decizia nr. 1688/2013. Tribunalul BUZĂU
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1688/2013 pronunțată de Tribunalul BUZĂU la data de 23-09-2013 în dosarul nr. 25621/200/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL B.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ Nr. 1688
Ședința publică de la 23 Septembrie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE E. P.
Judecător A. M.
Judecător M. Ș.
Grefier A. P.
Pe rol fiind judecarea recursului contravențional formulat de intimatul I. T. DE MUNCĂ B., cu sediul în municipiul B., Aleea Sporturilor, . B. împotriva sentinței civile nr. 1875 pronunțată la data de 4.02.2013 de Judecătoria B. în dosarul civil nr._ în contradictoriu cu petenta . SRL, cu sediul în municipiul B., . A, parter, ., având ca obiect plângere contravetionala
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit recurentul I.T.M B. și intimata .>
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care arată că recursul a fost motivat, este scutit de taxă de timbru și timbru judiciar conform Legii nr. 146/1997, iar recurentul a solicitat judecarea cauzei în lipsă conform dispoz,art.242 al.1 pct.2 Cod proc.civ., după care:
Nemaifiind alte cereri sau excepții de invocat în temeiul dispoz.art. 150 Cod proc.civ, instanța constată terminată cercetarea judecătorească și reține cauza spre soluționare.
După deliberare,
TRIBUNALUL
Asupra prezentului recurs civil.
Prin plângerea înregistrata la Judecătoria B. sub nr._ /12.09.2012 petenta . SRL a solicitat, in contradictoriu cu intimata I. T. DE munca BUZAU, pronunțarea unei sentințe prin care sa se dispună anularea procesului verbal ., nr. 9176/09.08.2012 încheiat de intimata, cat si a masurilor dispuse prin acesta, iar in subsidiar înlocuirea sancțiunii amenzii cu sancțiunea Avertisment.
In motivarea in fapt a plângerii, petenta arata ca in temeiul art. 23 alin 1 lit a din Lg 108/1999 rep., a fost sancționata contravențional cu suma de 5.000 lei, amenda aplicata pentru savarsirea contravenției constând in aceea ca nu a permis inspectorilor de munca sa-si exercite controlul potrivit prevederilor legale, in concret in data de 08.08.2012, inspectorii de munca au fost împiedicați sa-si exercite controlul in sensul ca lucrătorul aflat la punctul de lucru din Parcul Tineretului B. ,a refuzat completarea fisei de identificare.
Petenta susține ca fapta de împiedicare a inspectorilor de munca sa-si exercite controlul nu exista, întrucât la punctul de lucru controlat, activitatea de vânzare era desfășurata de către administratorul societății dna. B. M. D.; aceasta in data de 08.08.2012, in jurul orelor 13:00, nefiind vânzare, a rugat-o pe verisoara ei P. L., sa supravegheze mărfurile pentru o ora, timp in care avea de făcut anumite plați pentru societate, așa cum rezulta din chitanțele depuse la dosar. După plecarea dnei. B. au sosit cei doi inspectori si verisoara acesteia le-a spus ca ea doar păzește mărfurile si ca nu este angajata societatii, la scurt timp ajungând la punctul de lucru si administratorul societatii care a explicat situația.
În subsidiar petenta solicita ca instanța sa constate buna sa credința, si daca va retine o culpa, sa se facă aplicarea prev. art. 5 alin 5 si art. 7 alin 2 din OG 2/2001, sa aprecieze gravitatea redusa a faptei si sa aplice sancțiunea avertisment ,având in vedere ca sancțiunea trebuie sa fie proporționala cu gradul de pericol social al faptei savarsite.
În drept au fost invocate disp. OG 2/2001, iar în dovedirea plângerii, petenta a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri..
In susținerea plângerii au fost depuse in copie xerox următoarele înscrisuri: proces verbal contestat, proces verbal de control, proces verbal de comunicare, certificat înregistrare, act constitutiv societate, chitanțe ,facturi, împuternicire avocațiala.
Legal citata, intimata a depus întâmpinare, si acte prin care a solicitat respingerea plângerii, arătând in esența, ca procesul verbal de contravenție este legal si temeinic; precizând ca inspecția muncii îndeplinește funcția de autoritate de stat si potrivit Decizie 296/2005 a Curții Constituționale drepturile conferite inspectorilor de munca, au in vedere atât specificul activității de control exercitate, cat si importanta sociala a acestei activitati. În concret, intimata a efectuat o acțiune de control privind stabilirea relațiilor de munca la petenta, la punctul de lucru magazin situat in Parcul Tineretului B. in data de 08.08.2012, orele 13:30, unde a fost găsita prestând activitate numita P. L., care a început completarea fisei de identificare, insa a refuzat finalizarea acesteia la insistentele administratorei B. M., deși aceasta din urma nu era prezenta la ora începerii controlului. Aceasta fapta necompletarea fisei de identificare – nu a permis intimatei sa-si exercite controlul potrivit legii, reprezentând contravenția prev. de art. 23 alin 1 lit. a din Lg. 108/99 rep, respectiv „ împiedicarea in orice mod a inspectorilor de munca sa exercite controlul prin orice acțiune sau inacțiune a conducătorului unitarii, a reprezentantului legal ori a altei persoane aflate in locația supusa controlului, inclusiv refuzul persoanei găsite la locul de munca de a completa fisa de identificare.”
Intimata a susținut ca, din verificarea societatii, s-a constatat ca petenta, la data controlului, nu avea încadrat in munca niciun salariat cu contract individual de munca. Pentru aceasta fapta a fost aplicata amenda contravenționala de 5.000 lei, apreciind ca fapta a fost savarsita cu intenție si ca nu se justifica aplicarea sancțiunii avertisment.
In drept au fost invocate disp. art. 115-118 Cod proc civila .
La cererea petentei au fost încuviințate si administrate probatorii constând in înscrisuri.
În urma probelor administrate, Judecătoria B. a pronunțat în cauză sentința civilă nr. 1875/04.02.2013, prin care a admis in parte plângerea contraventionala formulata de petenta . SRL, a dispus înlocuirea sancțiunii amenzii contravenționale in suma de 5.000 lei aplicata petentei prin procesul verbal de contravenție . nr. 9176 /09.08.2012, cu sancțiunea avertisment și a atras atenția petentei asupra pericolului social al faptei savarsite, recomandându-i ca pe viitor sa respecte dispozițiile legale in vigoare.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut următoarele:
In ceea ce privește legalitatea procesului verbal instanța a retinut ca acesta a fost încheiat potrivit art. 16 si 17 din OG 2/2001 cuprinzând toate mențiunile prevăzute de lege sub sancțiunea nulității absolute.
In ceea ce privește temeinicia procesului verbal instanța a constatat ca prezenta cauza trebuie sa ofere garanțiile procesuale recunoscute si garantate de art. 6 din Convenția Europeana a Drepturilor Omului, care face parte din dreptul intern si are prioritate in temeiul art. 20 alin 2 din Constituție.
Ca urmare, petentei ii sunt recunoscute si garanțiile specifice in materie penala din art. 6 al Convenției printre care si prezumția de nevinovatie, astfel ca sarcina probei revine intimatei, iar de o eventuala situație îndoielnica beneficiază persoana acuzata.
In speța dedusa judecații instanța a retinut ca petenta a fost sancționata contravențional cu suma de 5.000 lei amenda, pentru nerespectarea disp. art. 23 alin.1, lit a din Lg 108/99 rep, constând in aceea ca nu a permis intimatei sa-si exercite controlul potrivit legii, respectiv „împiedicarea in orice mod a inspectorilor de munca sa exercite controlul prin orice acțiune sau inacțiune a conducătorului unității, a reprezentantului legal ,ori a altei persoane aflate in locația supusa controlului, inclusiv refuzul persoanei găsite la locul de munca de a completa fisa de identificare”, prin necompletarea de către persoana găsita la magazin a fisei de identificare.
In mod cert legea trebuie respectata de toți cetățenii, savarsirea faptelor care constituie contravenții trebuie constatate si sancționate, insa nu cu neglijarea drepturilor si libertăților persoanei, care reprezintă valori supreme si sunt garantate potrivit art. 1 alin 3 din Constituția României.
Potrivit disp. art. 21 din OG 2/2001, sancțiunea se aplica in limitele prevăzute a actul normativ, si trebuie sa fie proporționala cu gradul de pericol social al faptei savarsite, ținându-se seama de împrejurările in care a fost savarsita fapta, de modul si mijloacele de savarsire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsa, precum si de circumstanțele personale ale contravenientului. Instanța a apreciat ca gravitatea faptei savarsita de petenta este redusă, putând da eficienta disp. art. 7 alin 1 din OG 2/2001, reținând si recunoașterea petentei, buna credința materializata in revenirea imediata a administratorului societatii la punctul de lucru controlat, si chitanțele si factura depuse la fila 15, din care rezulta ca, in perioada de o ora cat a lipsit de la magazin, numita B. M. D., care efectua activitatea de vânzare, a fost plecata sa efectueze plați pentru societate, lăsând in locul ei pe verisoara sa numita P. L., pentru a supraveghea mărfurile din magazin.
Pentru toate aceste considerente, instanța a apreciat ca intimata a dovedit temeinicia procesului verbal, fiind răsturnata prezumția de nevinovatie de care beneficiază petenta, întrucât nu s-a creat nicio stare de îndoiala asupra veridicității constatării, insa gravitatea faptei este redusă.
Pe cale de consecință, instanța a admis în parte plângerea și a dispus înlocuirea sancțiunii amenzii contravenționale aplicată petentei prin procesul verbal de contravenție . nr. 9176/09.08.2012,cu sancțiunea „avertisment”, iar în temeiul art.7 alin 1 din OG 2/2001 a atras atenția petentei asupra pericolului social al faptei, cu recomandarea de a respecta dispozițiile legale.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs intimatul I. T. de Muncă B., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, pentru motivele prevăzute de art.304 C.proc.civ, solicitând totodată analizarea cauzei și în conformitate cu art.304 indice 1 C.p.civ., sub toate aspectele de nelegalitate.
Se solicită admiterea recursului și modificarea în tot a sentinței recurate, pentru motivele dezvoltate mai jos.
Consideră recurenta că instanța de fond nu a cercetat sub toate aspectele cauza dedusă judecății. Această posibilitate, coroborată cu principiul rolului activ al judecătorului, conform căruia instanța are îndatorirea să stăruie prin toate mijloacele legale pentru a preveni orice greșeală privind aflarea adevărului în cauză, pe baza stabilirii faptelor și prin aplicarea corectă a legii, în scopul pronunțării unei hotărâri temeinice și legale, este menită să asigure părților o judecată echitabilă și să conducă instanța la cercetarea și aprecierea tuturor aspectelor relevante pentru pronunțarea unei soluții.
Apreciază că soluția atacată este netemeinică și nelegală, întrucât instanța a trecut la soluționarea cauzei, neținând seama de prevederile legislației muncii.
In baza prevederilor art. 19 din Legea nr. 108/1999 republicata si a H.G. nr. 1377/2009 cu modificări si completări, arată recurenta, a efectuat o acțiune de control in ceea ce privește stabilirea relațiilor de munca la S.C. D. R. .., a cărei activitate principala este: cod CAEN 4711 comerț cu amănuntul în magazine nespecializate, cu vânzare predominanta de produse alimentare, băuturi si tutun.
Obiectivul controlului a fost respectarea prevederilor art. 16 (1) din Codul Muncii, iar punctul de lucru controlat a fost magazinul situat în Parcul Tineretului B., vis a vis de terasa ... Durata controlului a fost 08 - 09.08.2012, iar perioada controlatĂ: august 2012. Controlul a fost înscris in registrul unic de control conform prevederilor Legii nr. 252/2003, la poziția nr. 03/08.08.2012.
Precizează recurenta că în data de 08.08.2012 orele 13.30, in locația verificata, presta activitate 1 persoana - P. L., născuta in data de 26.05.2012- care a început completarea fisei de identificare solicitata de inspectorii de munca in temeiul art. 15(1) lit. «b» din H.G. nr. 1377/2009 cu modificări si completări, dar a refuzat finalizarea acesteia la insistentele administratorului societății, d-na Bira M. D..
La ora 13.30, ora inițierii controlului la punctul de lucru supus verificării, administratorul nu era prezent, acesta venind in jurul orei 13.36 cu un autoturism taxi.
Necompletarea fisei de identificare de către lucrătorul aflat la munca la data si ora controlului (fotografiat de inspectorii de munca in temeiul art. 15 (1) lit. «f» din H.G. nr. 1377/2009 cu modificările si completările ulterioare) nu a permis inspectorilor de munca sa-si exercite controlul potrivit prevederilor legale (nu s-au obținut date privind identitatea persoanei, forma de angajare, timpul de munca si de odihna, salarizare, elemente prevăzute in fisa de identificare).
Conform prevederilor art. 23 alin.l lit.a din Legea nr. 108/1999 republicata, "Constituie contravenții și se sancționează cu amendă de la 5.000 lei la 10.000 lei, împiedicarea în orice mod a inspectorilor de muncă să exercite, total sau parțial, controlul ori să efectueze cercetarea evenimentelor potrivit prevederilor legale prin orice acțiune sau inacțiune a conducătorului unității, a reprezentantului legal, a unui angajat, prepus ori a altei persoane aflate în locațiile supuse controlului, inclusiv refuzul persoanei găsite la locul de muncă de a completa fișa de identificare sau de a da informații despre evenimentul cercetat".
Din verificarea aplicației REVISAL de pe site-ul Inspecției Muncii București, s-a constatat ca la aceasta data angajatorul nu are încadrat in munca niciun salariat cu contract individual de munca, conform raportului activitate angajator generat de sistem in data de 08.08.2012, ora 14:58:03.
Cu privire la legalitatea procesului verbal de constatare și sancționare contravențiilor apreciem că acesta cuprinde toate mențiunile prevăzute de art.16 și 17 din O.G. nr.2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor.
Cu privire la temeinicia procesului verbal de constatare și sancționare a contravențiilor, solicită coroborarea înscrisurilor aflate la dosar și să se constate că forța probantă a acestuia nu a fost înlăturată. În mod cert legea trebuie respectată de toți cetățenii, săvârșirea faptei care constituie contravenție trebuie constatată și sancționată, însă nu cu neglijarea drepturilor și libertăților persoanei, care reprezintă valori supreme și sunt garantate potrivit art.l alin.3 din Constituția României. Solicită să se aibă în vedere înscrisurile depuse de I.T.M. B., prin care consideră că au dovedit existența faptei săvârșite de contravenientă în modalitatea reținută de actul atacat. Organul constatator a produs dovada indubitabilă a existenței faptei, a autorului acesteia și a vinovăției sale, în conformitate cu garanțiile procesuale recunoscute și garantate de articolul 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului (care face parte din dreptul intern în baza articolului 11 din Constituția României și are prioritate în temeiul art.20 alin.2 din legea fundamentală) raportate la dispozițiile speciale cuprinse în art.l din O.G. nr.2/2001.
Fapta angajatorului de a nu respecta prevederile legale în domeniul relațiilor de muncă a constituit contravenție și a fost sancționat conform art.23 alin.l lit.a din Legea nr. 108/1999 - republicată, cu amendă contravențională în cuantum minim. Sancțiunea a putut fi achitată în termen de 48 de ore de la data încheierii procesului verbal de constatare și sancționare sau de la data comunicării acestuia, respectiv suma de 2.500 lei.
Consideră că fapta, astfel cum a fost descrisă în procesul verbal atacat, întrunește elementele constitutive ale contravenției prevăzute de textele legale citate, atât sub aspect subiectiv, cât și sub aspect obiectiv, sancțiunea fiind legal aplicată și că întreg ansamblul mijloacelor de probă administrate în cauză vin să susțină mențiunile din cuprinsul procesului verbal atacat.
Pentru aceste considerente, susține că procesul verbal întocmit în cauză este legal și temeinic.
Referitor la proporționalitatea sancțiunii, consideră justificat cuantumul amenzii contravenționale aplicate în cuantum minim.
F. echivoc, apreciază recurentul, reiese ca elementele constitutive ale contravenției săvârșite sunt întrunite cumulativ, această contravenție este săvârșită cu intenție, contestatoarea a prevăzut rezultatul faptei sale si a acceptat posibilitatea producerii ei, prin nerespectarea dispozițiilor legislației din domeniul relațiilor de muncă.
La individualizarea sancțiunii contravenționale, inspectorii de muncă au ținut seama de împrejurările în care au fost săvârșite faptele, de modul și mijloacele de săvârșire a acestora, de scopul urmărit și de urmarea produsă. în condițiile art.5 alin.5 din O.G. nr. 2/2001 aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 180/2002, cu modificările și completările ulterioare, sancțiunea stabilită: "trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite", iar în cauză nu se justifică aplicarea sancțiunii "avertisment", întrucât fapta petentei nu este una de gravitate redusă, conform art.7 alin.2 din O.G. nr.2/2001.
Apreciază că probele aduse la dosar de intimată au făcut dovada că situația de fapt menționată în procesul verbal de contravenție este cea reală. Solicită coroborarea probelor din dosar cu mențiunile din plângerea și anume solicitarea administratorului petentei, care solicită în subsidiar aplicarea sancțiunii avertisment, trăgându-se concluzia că aceasta recunoaște comiterea contravenției.
Consideră că sancțiunea aplicată {minimul special prevăzut de lege), este indubitabil proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite.
Întrucât legiuitorul nu recurge și la alte precizări, se subînțelege că legea sancționează faptele săvârșite cu oricare dintre formele vinovăției prevăzute de dreptul comun: intenția (directă sau indirectă) ori culpa (prin ușurință sau neglijență). Legea contravențională apără valorile sociale care nu sunt ocrotite prin legea penală.
In consecință, examinând motivele de recurs, sentința recurată, actele dosarului, în raport de art.304 C. pr.civ. și sub toate aspectele potrivit art.3041 C.pr.civ., solicită să se constate că recursul declarat este fondat și în consecință, să fie admis conform art.312 din Codul de procedură civilă, iar pe fond, să fie respinsă plângerea contravențională.
În drept, recursul a fost întemeiat pe dispozițiile art.34 alin.2 din Ordonanța de Guvern nr.2/2001 - privind regimul juridic al contravențiilor, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 180/2002, cu modificările și completările ulterioare, coroborat cu dispozițiile art.299-316 C.pr.civ.
Intimata . SRL nu a formulat în cauză întâmpinare și nici nu a trimis reprezentant în instanță pentru a-și preciza punctul de vedere cu privire la prezentul recurs.
Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, evaluarea dovezilor administrate, în raport de conținutul cererii de chemare în judecată, a hotărârii recurate și a motivelor de recurs invocate, analizând cauza și sub toate aspectele, potrivit art.304/1 c.p.c., Tribunalul apreciază că recursul este neîntemeiat, că nu există nici unul din motivele prevăzute de art.304 c.p.c., nici alte motive de ordine publică, astfel că în temeiul art.312 al.1 c.p.c. urmează să îl respingă, pentru următoarele considerente:
Preliminar Tribunalul amintește că instanța fondului a constatat legalitatea și temeinicia procesului verbal de contravenție încheiat de recurentă, astfel că nu se justifică alegațiile recurentei cu privire la legalitatea și temeinicia procesului verbal de contravenție încheiat .
În ceea ce privește critica privind greșita individualizare a sancțiunii contravenționale, tribunalul o apreciază ca fiind neîntemeiată, pentru următoarele considerente:
În dreptul contravențional răspunderea se impune a fi diferențiată în funcție de gravitatea contravenției, de periculozitatea contravenientului, de împrejurările în care a fost comisă și de atitudinea subiectivă a contravenientului față de constatările împuternicitului organului de control, pentru a se realiza scopul acesteia și anume prevenirea si reeducarea, evaluarea corecta a datelor cauzei conducând la aplicarea unei sancțiuni corespunzătoare și dimpotrivă o evaluare necorespunzătoare a realității-spetei va conduce la aplicarea unei sancțiuni neconforme nevoilor apărării valorilor sociale, constituind astfel un eșec pe planul scopului dreptului contravențional si scopului sancțiunilor contravenționale.
Adaptarea răspunderii contravenționale la nevoile apărării valorilor sociale se face în mai multe etape, în funcție de specificul cauzei contravenționale. Principiul individualizării răspunderii contravenționale este dedus din întreaga reglementare referitoare la sancțiunile contravenționale, individualizarea aplicării sancțiunilor contravenționale, răspunderea contravenționala a minorilor sau persoanelor juridice si individualizarea executării sancțiunilor contravenționale.
Pentru a se realiza justa individualizare a sancțiunii ce urmează a fi aplicată, agentul constatator trebuie să facă o apreciere cât mai corectă a pericolului social al faptei.
Criteriul principal de care se ține cont când se individualizează sancțiunea este împrejurarea în care s-a săvârșit contravenția. Pe lângă acest criteriu, în aprecierea gradului de pericol social, mai trebuie avută în vedere, mai ales, atitudinea contravenientului față de fapta comisă.
În consecință, apreciindu-se asupra individualizării sancțiunii în contextul împrejurărilor cauzei, si dând semnificația cuvenită gradului de pericol social concret al faptei săvârșite, în mod corect instanța fondului a apreciat că se impune înlocuirea sancțiunii amenzii cu avertisment și a atras atenția contravenientei asupra pericolului social al faptei săvârșite, cu recomandarea respectării pe viitor a dispozițiilor legale, reținând recunoașterea petentei, buna credință materializată în revenirea imediată a administratorului societății în punctul de lucru controlat, coroborate cu chitanțele din care rezulta că vânzătoarea, care era și administrator al societății a fost plecată să efectueze plăți pentru societate.
Agentul constatator nu trebuie să facă din aplicarea amenzii un scop în sine pentru că sancțiunea nu este un răspuns al societății care să impună întotdeauna ca formă a coerciției amenda, ci este un mijloc de reglare a unor raporturi sociale ce implică, printre altele, și arătarea pericolului social al faptei și al consecințelor ce ar fi putut avea loc. Aceasta pentru că sancțiunea juridică nu este numai o măsura de constrângere, ci și un mod de prevenire a săvârșirii de fapte ilicite.
Față de cele reținute mai sus, Tribunalul, în baza art. 312 c.p.c., urmează a respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de intimatul I. T. DE MUNCĂ B. - cu sediul în municipiul B., Aleea Sporturilor, . B., împotriva sentinței civile nr. 1875/04.02.2013 pronunțată de Judecătoria B. în dosarul nr._, în contradictoriu cu petenta . SRL - cu sediul în municipiul B., . A, parter, ..
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 23 Septembrie 2013.
Președinte, E. P. | Judecător, A. M. | Judecător, M. Ș. |
Grefier, A. P. |
Red. E.P.
Thred. M.H./E.P.
2 ex./ 29.10.2013
d.f. nr. –_ – Judecătoria B.
j.f. – P. D.
| ← Investire cu formulă executorie. Decizia nr. 70/2013.... | Fond funciar. Decizia nr. 437/2013. Tribunalul BUZĂU → |
|---|
