Fond funciar. Decizia nr. 48/2013. Tribunalul BUZĂU
| Comentarii |
|
Decizia nr. 48/2013 pronunțată de Tribunalul BUZĂU la data de 14-01-2013 în dosarul nr. 2087/277/2011
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL B.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ Nr. 48/2013
Ședința publică de la 14 Ianuarie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE E. P.
Judecător A. M.
Judecător M. Ș.
Grefier M. H.
Pe rol judecarea recursului declarat de reclamantul L. C.-N. – domiciliat în orașul C., .. 31, ..2, ., împotriva sentinței civile nr. 948/14.08.2012 pronunțată de Judecătoria Pătîrlagele în dosarul nr._ - având ca obiect fond funciar/constatare nulitate absolută parțială titlu de proprietate, în contradictoriu cu pârâții L. P. – domiciliat în Mun. A., .. 41-43, ., jud. A., L. S.-M., L. C.-D. – ambii domiciliați în București, Drumul Taberei nr. 109, ., ., C. L. NEHOIU PENTRU APLICAREA LEGILOR FONDULUI FUNCIAR – cu sediul în orașul Nehoiu, .. 2-4, jud. B. și C. J. B. PENTRU STABILIREA DREPTULUI DE PROPRIETATE ASUPRA TERENURILOR – cu sediul în Mun. B., .. 48, jud. B..
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile, intimatul L. P. fiind reprezentat de avocat D. M..
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează că s-au depus concluzii scrise din partea recurentului și s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, după care:
Apărătorul ales al intimatului L. P. arată că nu mai are cereri de formulat în cauză, apreciind-o în stare de judecată.
Nemaifiind cereri, excepții, instanța constată dosarul în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Avocat D. M., având cuvântul pentru intimatul L. P., solicită respingerea recursului. Arată că prin întâmpinarea depusă la dosar au răspuns punctual motivelor de recurs invocate de recurent. Cu cheltuieli de judecată.
INSTANȚA
Deliberând asupra recursului civil de față constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Pătîrlagele sub nr ._ /27.09.2011, petentului L. C. N. a chemat în judecată pe intimații C. L. Nehoiu pentru aplicarea legilor fondului funciar, C. Județeană B. pentru stabilirea dreptului de proprietate, L. P., L. S. M. și L. C. D., solicitând să se constate nulitatea absolută parțială a titlului de proprietate nr._/46/2004, cu privire la suprafața de teren de 376 m.p., T.116, între vecinii: N- C. D., E- B. Gh., S- P. M., O. M. și V- P. M., drum, situat în oraș Nehoiu, . B..
În motivarea în fapt a cererii petentul a arătat că este proprietarul terenului în suprafață de 778 m.p. și a casei de locuit situată pe acesta, având ca vecini la N- B. N., C. Gh. și P. G., E- drum sătesc,S- moșt. def. P. M., V- C. D., titlul său de proprietate constând în sentința civilă nr.1182/2007 a Judecătoriei Sector 6 București pronunțată în dosarul de partaj succesoral nr._, definitivă și irevocabilă, că imobilul a aparținut autorilor săi, B. L. și B. G., care au figurat în evidențele fiscale cu rol propriu, din anul 1980, că pe laturile de Sud și Vest acesta se învecinează cu imobilul autoarei P. M., pentru care s-a reconstituit drept de proprietate și că atât autorii săi, cât și el, au posedat terenul și casa în mod pașnic și netulburat, P. M. având gospodărie separată, cu cale de acces de la drumul public, separată de a sa.
A mai susținut petentul că prin sentința civilă nr.717/2006 a Judecătoriei Pătârlagele s-a constatat dreptul său de proprietate, în indiviziune cu A. V., asupra terenului în suprafață de 778 m.p. aferent casei de locuit, prin efectul legii, în temeiul art.23 din L.18/1991, dreptul fiind unul preexistent, rezultând „ope legis”, că s-a stabilit cu putere de lucru judecat întinderea dreptului său de proprietate asupra imobilului pe care l-a preluat prin efectul devoluțiunii succesorale testamentare, în cauza civilă nr._, fiind efectuată și o expertiză topo și că ulterior, prin sentința civilă nr.1182/2007 s-a sistat starea de indiviziune cu celălalt moștenitor, prin tranzacție.
P. M. a decedat la data de 16.01.2004, având ca moștenitori pe pârâți iar moștenitorul L. P. a promovat o acțiune de partaj succesoral, în contradictoriu cu ceilalți pârâți, în dosarul civil nr._, aflat în apel la Tribunalul B., dosar în care a formulat și el cerere de intervenție principală în care a invocat dreptul de proprietate pentru cei 778 m.p., având în vedere că expertiza efectuată în dosar, în primul ciclu procesual, a cuprins suprafața de 376 m.p., ce face parte din aceea de 778 m.p.
Susține, în continuare, petentul că titlul de proprietate atacat, emis pe numele autoarei P. M., în care este înscrisă suprafața de 376 m.p., ce face parte din suprafața de 1050 m.p., situată în T.116, este lovit de nulitate absolută parțială, autoarea fiind persoană neîndreptățită la reconstituirea dreptului de proprietate pe un teren ce face parte din curtea și grădina sa și prin care se asigură accesul la calea publică, la emiterea acestuia fiind nesocotite disp. art.27, coroborat cu disp. art.III alin.1 lit.a din L.169/1997 modif. prin L.247/2005.
În drept, sunt invocate disp. art. 27 din L.18/1991 și art.III alin. lit.a din L.169/1997.
Intimații L. C. D. și L. M. S. au formulat întâmpinare (f.23), prin care au solicitat respingerea cererii ca neîntemeiată.
Au susținut că sunt moștenitorii legali, împreună cu L. P., ai def. P. M., că aceasta a avut, printre alte terenuri și pe acela în suprafață de 2140 m.p. în pct. „Acasă”, conform titlului de proprietate emis la 26.10.2004, că la est, B. L. și B. G. au deținut 400 m.p., având ca moștenitori pe petent și pe A. V. și că, prin sentința civilă nr.717/2006, acești moștenitori au primit 378 m.p., în condițiile în care ei nu au fost prezenți la efectuarea expertizei, iar între cele două proprietăți nu a existat delimitare prin gard.
Cei doi moștenitori au formulat cerere de intervenție în dosarele civile nr._ și_, ambele fiind respinse.
Mai susțin intimații că demersurile celor doi moștenitori pentru a obține suprafața de 378 m.p. sunt neîndreptățite, în condițiile în care fusese emis titlul de proprietate pentru P. M..
Solicită anexarea dosarului civil nr.1110/2006 și expertiza efectuată .
Petentul a precizat acțiunea(f.151), în sensul că solicită constatarea nulității absolute parțiale a Titlului de proprietate nr._/46/2004 cu privire la suprafața de 378 m.p. cu vecinii: N- def. B. L., S- drum sătesc, E- B. L., V- moșt. def. P. M., ce face parte din suprafața de 1050 m.p., T.116, poz. B.1.2, astfel cum a fost identificată de expert.
În cauză au fost administrate proba cu înscrisuri, interogatoriu și expertiză topo ce a avut ca obiective: identificarea suprafeței de 778 m.p. intravilan, cu plasarea pe schiță, ce face obiectul sentinței civile nr.1182/2007, identificarea terenului din Titlul de proprietate atacat, situat în T.116, pct.”Acasă”, cu plasarea pe schiță de plan, să precizeze dacă cele două terenuri se suprapun total sau parțial, să identifice terenul ce a aparținut lui B. L., ce a fost în proprietatea acesteia până la deces și transmis petentului conform certificatului de moștenitor.
Expertiza a fost efectuată de expert M. Ș..
În baza materialului probator administrat Judecătoria Pătîrlagele a pronunțat sentința civilă nr. 948/14.08.2012 prin care a respins acțiunea ca neîntemeiată.
Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut că pentru autoarea P. M. s-a reconstituit drept de proprietate ca urmare a cererii înregistrată sub nr. 3069A, în baza L.18/1991 (f.96), aceasta figurând în registrul agricol pe anii 1959-1961 cu suprafața totală de 6,68 ha(f.44), fiind, astfel, emis Titlul de proprietate nr._/46/2004(f.6) pentru un total de 6,1300 ha, că printre suprafețele reconstituite figurează și aceea de 1050 m.p. situată în T.116, care, conform expertizei efectuate cuprinde și suprafața de 376 m.p. (f.130 pct.A), ce face obiectul litigiului și că, din documentația înaintată de C. L. Nehoiu (f.33-45), se constată că aceasta s-a făcut cu respectarea disp. art.11 din L.18/1991, coroborate cu cele ale art.6 din L.1/2000, în ceea ce privește dovada dreptului de proprietate pentru autoarea P. M. .
Din probele administrate în dosar instanța a constatat că cei 778 m.p. despre care petentuil afirmă că se află în proprietatea sa (rezultați din măsurători), sunt compuși din 376 m.p., ce fac obiectul acțiunii și 400 m.p. moșteniți de către petent, conform certificatului de moștenitor nr.33/1996(f.67), că autorii B. L. și B. Gh. au figurat în registrul agricol pe anii 1980-1985 doar cu cei 400 mp așa cum se menționază în adresa nr.8237/2006 a Comisiei Locale Nehoiu(f.69), adresă ce infirmă susținerile petentului potrivit cărora autorii săi ar fi deținut o suprafață de 778 m.p. anterior anului 1990, astfel încât să fie incidente disp. art.8 din Decretul lege 42/1990.
Mai observă instanța că petentul susține legitimitatea dreptului său de proprietate invocând cele două hotărâri judecătorești menționate în acțiune, însă sentința civilă nr.717/2006 nu este opozabilă pârâților, în calitatea lor de moștenitori ai autoarei P. M., conform certificatului de moștenitor nr.208/2004(f.68), pe de o parte pentru că litigiul s-a purtat în contradictoriu cu orașul Nehoiu, iar pe de altă parte pentru că cele două hotărâri sunt ulterioare reconstituirii dreptului de proprietate și emiterii titlului de proprietate atacat.
În această ordine de idei, Judecătoria Pătîrlagele a observat că, inițial, acțiunea din dosarul civil nr.1110/2006 a avut ca obiect constatarea dreptului de proprietate pentru 400 m.p., în temeiul art.23 din L.18/1991, ce a preluat disp. art.8 din Decretul Lege nr.42/1990, ulterior precizându-se ca obiect casa de locuit și terenul aferent de 957,02 m.p.
De asemenea, a observat că petentul afirmă că autorii săi au stăpânit în mod netulburat terenul de 778 m.p., dar din răspunsurile la interogatoriul intimatului L. P. (f.61), rezultă că autorilor li s-a respectat posesia doar pentru 400 m.p, iar petentul nu a făcut alte dovezi care să confirme afirmatia sa.
În ceea ce privește temeiul de drept invocat de către pârât în acțiune instanța a constatat că acesta îl reprezintă art.III alin. 1 lit.a din L.169/1997 modif. prin L.247/2005, respectiv autoarea P. M. nu era îndreptățită, potrivit legii, la reconstituirea dreptului de proprietate dar, așa cum s-a arătat în precedente, pentru aceasta retrocedarea s-a făcut asupra terenurilor ce le-a deținut anterior cooperativizării, evidențiate în registrul agricol. Sub incidența prevederilor art.27 din L.18/1991, în condițiile reconstituirii pe vechile amplasamente, recunoașterea reciprocă a limitelor proprietății nu a putut fi posibilă, deoarece B. L. era decedată, iar B. G. a refuzat sistematic să fie prezent, așa cum a răspuns intimatul L. P. la interogatoriu, în condițiile în care petentul nu a dovedit o situație contrară.
Față de cele expuse, instanța a conchis că din probele administrate nu rezultă că ar fi incident vreunul din cazurile de nulitate absolută prevăzut de art.III din L.18/1991 rep., situație în care acțiunea a fost găsită ca neîntemeiată.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs petentul L. C. N. criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie și solicitând casarea ei cu trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond, apreciind că in cauza sunt incidente motivele de nelegalitate prevăzute de art.304, pct.8 si 9 C.pr.civ, raportat la art.312, pct.3 si 5 C.pr.civ..
A susținut că soluția adoptata de instanța de fond se fundamentează pe o interpretare simplista, superficiala si unilaterală a probatoriului administrat, analizându-se legalitatea titlului de proprietate contestat doar in raport de răspunsul la interogatoriu dat de intimatul L. P., că acest intimat a fost de o totala rea-credința, răspunsurile sale la interogatoriu nefiind sincere, in condițiile in care întreaga suprafața de teren de 778 m.p a fost stăpânită de autorii săi si ulterior de el, recurentul, din anul 1980 -anul edificării casei de locuit, că starea de fapt a posesiei a fost transformata in stare de drept prin sentința civila nr.717/2006 a Judecătoriei Patirlagele, pronunțata in dosarul nr.1110/2006, definitiva si irevocabila și că instanța de fond, in mod nelegal, nu a făcut aplicarea art.225 C.pr.civ, pentru intimații -pârâți L. C. D. si Lepadatu S. M., intimați care nu si-au formulat nici o apărare in cauza si au refuzat sa se prezinte la interogatoriu, refuzul acestora de a se prezenta echivalând cu o recunoaștere totala a pretențiilor sale.
De asemenea, nu se face nici o referire la forța probanta a răspunsului la interogatoriul administrat intimatei C. Locala Nehoiu, care a recunoscut in totalitate pretențiile formulate, procedându-se nelegal de către instanța de fond prin luarea in considerație doar a răspunsului la interogatoriu, total nesincer, dat de intimatul L. P..
Instanța de fond retine tot in mod nelegal ca, din documentația înaintată de C. Locala Nehoiu, procedura reconstituirii dreptului de proprietate pentru autoarea P. M., s-a făcut cu respectarea dispozițiilor art.11 din Legea 18/1991, art.6 din Legea 1/2000, fara sa fie depusa cererea de reconstituire formulată de autoarea P. M., in temeiul Legii nr.18/1991 in forma inițială.
Mai mult, arată în continuare recurentul, instanța ignoră titlul său de proprietate - sentința civila nr.1182/21.02.2007, definitivă si irevocabilă, a Judecătoriei Sectorului 6 București, pronunțata in cauza civilă de partaj succesoral nr._ ,cât si sentința civila nr.717/12.10.2006, a Judecătoriei Patârlagele, definitiva si irevocabila, pronunțată in cauza civila nr.1110/2006 prin care s-a constatat dreptul său de proprietate asupra suprafeței de teren intravilan de 778 m.p ,situat in satul Bisca Rozilei, oraș Nehoiu, județul B., in temeiul art.23 din Legea 18/1991.
In cauza civila nr. 1110/2006, soluționata prin sentința civila nr.717/12.10.2006, calitate procesuala pasiva a avut C. Locala Nehoiu, si nu orașul Nehoiu, cum eronat susține prima instanța.
De asemenea, prin sentința civila nr.717/12.10.2006, s-a constatat dreptul său de proprietate asupra suprafeței de teren de 778 m.p, prin efectul legii, norma legala prevăzuta de art.23, care a preluat dispozițiile art.8 din Decretul -Lege nr.42/1990, fiind imperativa, incidența acestei norme legale demonstrând, fără putință de tăgadă, că, la data apariției si aplicării D.L 42/1990, întreaga suprafața de teren de 778 m.p, se afla in posesia si folosința autorilor săi, însăși sintagma textului de lege "sunt si rămân" referindu-se la recunoașterea de drept a efectelor posesiei exercitate asupra terenului, posesie care reprezintă atributul esențial al dreptului de proprietate.
In temeiul art.23 din Legea nr.18/1991, dreptul de proprietate asupra terenului intravilan rezulta din lege-ope legis iar instanța de fond, nu a dat dovada de rol activ in soluționarea cauzei, încălcând dispozițiile procedurale prevăzute de art.129, al.5, indice 3 C.pr.civ .
Astfel, prima instanța nu s-a preocupat de analiza situației juridice a terenului in litigiu in suprafața de 378 m.p la data de 1.01.1990, așa cum dispun art.8, al.l, și art.11 al.3 din Legea 18/1991, data la care acest teren se afla in posesia si folosința autorilor săi, întinderea dreptului de proprietate asupra întregii suprafețe de teren intravilan aferenta casei de locuit, precum si curtea si gradina din jurul casei, fiind stabilita irevocabil prin sentința civilă nr.717/2006 .
La acea data, terenul in litigiu nu s-a aflat in patrimoniul cooperativei, fiind teren intravilan, aflându-se in posesia si folosința autorilor săi și făcând parte din curtea si gradina casei acestora.
In plus, instanța de fond, in virtutea rolului sau activ, putea sa ordone, din oficiu, orice probe, pentru lămurirea deplina a stării de fapt, cât si pentru aplicarea corecta a legii la speța dedusa judecații, principiu încălcat flagrant de către Judecătoria Pătârlagele.
Din contră, instanța fondului a cenzurat obiectivele propuse pentru expertiza topografică, un obiectiv vizând tocmai stabilirea destinației suprafeței de teren de 378 m.p, respectiv, daca prin acest teren se asigura accesul la drumul public, si daca face parte din curtea si gradina casei, stabilindu-se, ca obiectiv, de către instanța, identificarea terenului de 400 m.p înscris in certificatul de moștenitor emis in dezbaterea succesiunii autoarei mele.
Or, este știut că certificatul de moștenitor nu face dovada dreptului de proprietate si nu reprezintă titlu de proprietate, prin el atestându-se doar calitatea de moștenitor legal sau testamentar a unei persoane. Mențiunile din certificatul de moștenitor nu au putere probanta împotriva terților, in cea ce privește drepturile moștenitorilor.
Tot în mod nelegal, a arătat în final recurentul, a procedat instanța și atunci când a respins proba cu cercetarea locala solicitată la termenul din 7.08.2012, nefiind preocupata de stabilirea adevărului pe baza unui probatoriu complet.
Așa se face că, în cauză, s-a reținut ca nu este incident nici unul din cazurile de nulitate prevăzut de art.III, din Legea 169/1997 fără să se observe că situațiile de nulitate prevăzute de aceasta norma legala nu sunt limitate, insasi sintagma "cum sunt " demonstrând ca acele cazuri de nulitate indicate de norma legala sunt exemplificative, si nu limitative.
In raport de argumentele expuse, solicită admiterea recursului, casarea sentinței recurate, cu trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond.
Intimatul L. Pmpiliu a formulat întâmpinare solicitând respingerea recursului ca nefondat.
A susținut acesta că soluția instanței de fond are la baza, asa cum rezultă din motivarea ei, toate probele administrate pe parcursul procesului.
Astfel, instanța analizează toate inscrisurile care au stat la baza reconstituirii dreptului de proprietate pentru autoarea P. M., înscrisuri ce se coroborează cu toate probele administrate, inclusiv răspunsurile date la interogatorii, care, chiar daca nu convin recurentului nu înseamnă ca acestea sunt nesincere.
Sentința civila 717/12.10.2006 (f.64), la care face trimitere recurentul reclamant, soluționează o cerere de constatare a unui drept de proprietate in condițiile in care recurentul, sau autorii lui, aveau posibilitatea, potrivit legilor fondului funciar, sa solicite constituirea acestui drept. Mai mult, această hotărâre s-a pronunțat în condițiile in care pentru terenul in litigiu se reconstituise dreptul de proprietate (situație recunoscuta de recurent) si se eliberase si titlu
de proprietate adevăratului proprietar.
Acțiunea in constatare a fost promovata in contradictor cu "Orașul Nehoiu prin Primar", deși terenul in litigiu fusese reconstituit si inclus in titlul de proprietate al autoarei P. M. emis in anul 2004.
Din scrisoarea olografa, datata 5.02.2004, rezulta clar ca la acea data recurentul solicita sa-i fie cedata de intimați "o suprafața de teren care, alipită celei din jurul casei (400 m.p.) sa rezulte suprafața de teren pe care a ocupat-o (f. 173).
In cuprinsul motivării, a arătat în continuare intimatul, instanța de fond a invocat corect dispozițiile art.27 din Legea 18/1991, in condițiile in care a analizat legalitatea reconstituirii si punerii in posesie pe vechile amplasamente.
C. locala Nehoiu a prezentat instanței registrul in care apare înregistrata, sub nr. 3039A/20.03.1991, cererea de reconstituire formulate de P. M., precizând că nu o mai
regăsește în materialitatea ei, ceea ce-l face pe recurent sa pretindă ca aceasta nu a existat niciodată.
Or, de vreme ce ea a fost înscrisă în registru la epoca formulării cererilor de reconstituire în baza Legii 18/1991 evident că ea a existat.
De altfel, odată cu prezenta întâmpinare depune si copia cererii de reconstituire a dreptului de proprietate formulate de autoarea P. M..
Suprafața de 378 m.p. chiar și dacă ar fi fost ocupata nelegal de autorii recurentului figura ca adusa in CAP de autoarea P. M., iar la 1.01.1990 se afla in patrimoniul CAP dovada si cererea de reconstituire care la categoria curți-construcții figura cu suprafața totala de 0,4000 ha.
In ceea ce privește patrimoniul autoarei B. L., aceasta era proprietara unui imobil casa de locuit si teren aferent in suprafața de 400 m.p. potrivit probelor existente la dosar și anume adresa nr.8237/30.08.2006 (f.69) a Comisiei locale Nehoiu din care rezulta ca autorii B. L. si B. G. au figurat înscriși in registrul agricol începând cu ediția 1980-1985 cu o casa de locuit si teren aferent in suprafața de 400 m.p. in care este inclus si drumul de acces și certificatele de moștenitor nr.33/7.05.1996 9f.67) si nr.5/10.02.2006 (f. 172) din care rezultă că, la data decesului, autorii B. L. si B. G. dețineau in Basca Rozilei suprafața de 400 m.p. si construcția edificata pe acest teren.
Ocuparea nelegala a unor suprafețe intrate inițial in patrimoniul CAP nu conferă o legimitate folosinței, transformate ulterior la fel de nelegal . proprietate".
Obiectivele expertizei "cenzurate" de către instanța nu aveau nicio legătura cu obiectul dosarului iar identificarea terenului in suprafața de 400 m.p. era corecta in condițiile in care autorii recurentului figurau in evidentele agricole drept proprietari cu aceasta suprafața.
În ceea ce privește cercetarea locala, a arătat în final intimatul, aceasta nu era utila cauzei in condițiile in care un specialist topo a răspuns la toate obiectivele, a identificat terenurile autorilor si a stabilit corect situație juridica a acestora.
F. de cele arătate si probele existente la dosar solicit respingerea recursului si menținerea sentinței civile nr.948/14.08.2012 ca temeinica si legala.
Recurentul a depus la dosar și note de concluzii scrise.
Analizând actele și lucrările dosarului și evaluând dovezile administrate în raport de conținutul cererii de chemare în judecată, a hotărârii recurate și a motivelor de recurs invocate, examinând cauza și sub toate aspectele, potrivit art.304/1 Cod procedură civilă., Tribunalul apreciază că recursul este nefondat pentru următoarele motive:
La data de 26.10.2004 s-a emis pe numele autoarei intimaților, P. A.M. titlul de proprietate nr._/46/26.10.2004 prin care s-a reconstituit dreptul de proprietate asupra mai multor suprafețe de teren, printre care și suprafața de 1.050 m.p arabil situat în intravilanul satului Bâsca Rozilei, orașul Nehoiu tarlaua 116.
Recurentul reclamant a solicitat să se constate nulitatea parțială a titlului de proprietate, respectiv pentru 376 m.p din cei 1.050 m.p teren înscris în titlu, susținând drept motiv de nulitate împrejurarea că, acest teren este proprietatea sa în baza sentinței civile nr. 717 din 12.10.2006 pronunțată de Judecătoria Pătârlagele în dosarul nr._ și a sentinței civile de partaj nr. 1182/21.02.2007 pronunțată de Judecătorie sectorului 6 București în dosarul nr._, reprezentând parte din curtea și grădina aferentă imobilului casă de locuit.
Tribunalul constată că titlul de proprietate a fost emis la nivelul anului 2004 iar hotărârea judecătorească prin care s-a constatat dreptul de proprietate al reclamantului și al coindivizarei A. V. a fost pronunțată ulterior, respectiv în anul 2006.
Cauzele de nulitate ale unui act juridic trebuie să fie contemporane emiterii actului astfel că, tribunalul urmează să verifice dacă la nivelul anului 2004 cea îndreptățită la reconstituire era sau nu P. A.M. .
În acest sens se are în vedere faptul că, legile fondului funciar au un caracter reparatoriu și au fost adoptate în scopul retrocedării proprietăților funciare preluate în cooperativele agricole de producție sau de către stat anterior anului 1989.
P. A.M. a intrat în C.A.P cu terenurile aflate în proprietate în baza cererii formulate, aflată în copie la fila 43 dosar, în care se arată că suprafața de teren de lângă casă este de 0,2 ha (0,11 + 0,09 ha).
În registrul agricol de la acea epocă pe numele P. A-M. apar mai multe suprafețe de teren în punctul”Acasă” și anume – 0,04 ha curți; 0,09 ha arabil ; 0,11 ha livezi; 0,03 ha curți .
Expertiza efectuată în dosarul nr. 892/2007 al Judecătoriei Pătârlagele de către expert S. M. a identificat în intravilan o suprafață totală de 2.516 m.p din care 2.140 m.p sunt înscriși în titlul de proprietate nr._/46, a cărui nulitate absolută parțială se solicită a se constata, expertul arătând atunci că reclamantul stăpânește, alături de coindivizara Atodirei V., 472 m.p din cei 2.516 m.p
Și expertiza efectuată în cauza de față a concluzionat că, parte din cei 778 m.p teren pentru care s-a constatat dreptul de proprietate al reclamantului prin sentința civilă nr. 717/2006 se suprapun peste terenul cu nr. cadastral 180 înscris în titlul de proprietate al autoarei intimaților.
Pornind de la actele existente la momentul intrării în C.A.P, la care s-a făcut referire mai sus, tribunalul apreciază că cei 378 m.p, astăzi în litigiu, au fost aduși în C.A.P de către P. M. astfel că ea apare ca persoană îndreptățită la reconstituire în raport de dispoz.art. 8 și urm. din Legea nr. 18/1991.
Urmează a se verifica, în continuare, dacă după momentul intrării în C.A.P această suprafață a căpătat regimul de curte și grădină aferent imobilului casă de locuit proprietatea B. L. și B. G., ulterior proprietatea reclamantului pârât astfel încât la nivelul anului 1990 se punea problema aplicării în cauză a prevederilor Decretului-Lege 42/1990.
În acest sens, tribunalul constată că o . înscrisuri aflate la dosarul cauzei conduc la concluzia că, nici la nivelul anului 1990 nici la nivelul anului 2004, când s-a emis titlul de proprietate contestat, B. L. și B. G., și ulterior L. C. N., nu stăpâneau decât 400 m.p teren iar nu 778 m.p cum se pretinde prin cererea de recurs.
Astfel, cu adresa nr.8237 din 30.08.2006, C. orășenească de fond funciar Nehoiu face cunoscut Judecătoriei Pătârlagele, în dosarul nr. 1110/2006, că după efectuarea măsurătorilor și delimitarea proprietăților vecine în temeiul Legii nr. 18/1991, a rezultat că terenul aferent casei de locuit deținută de B. L. și G. este de 400 m.p, suprafață în care este inclus și drumul de acces către această locuință.
Apoi, în certificatul de moștenitor emis de pe urma defunctei B. L. sub nr. 33 din 7.05.1996 ( fila 67 dosar fond) este înscris drept teren aferent imobilului casă de locuit din Bâsca Roziliei suprafața de 400 m.p.
Aceeași suprafață de teren de 400 m.p apare menționată și în certificatul de moștenitor nr. 5 din 10.02.2006 emis de pe urma defunctului B. G..
De asemenea, expertiza efectuată în dosarul nr. 892/2007 al Judecătoriei Pătârlagele de către expert S. M., la care s-a făcut referire mai sus, a identificat în intravilan o suprafață totală de 2.516 m.p, expertul arătând atunci că recurentul reclamant de astăzi și coindivizara A. V., stăpânesc din această suprafață, 472 m.p
Mai mult, însuși reclamantul-recurent atunci când a investit Judecătoria Pătârlagele cu acțiunea în constatarea dreptului de proprietate ce a făcut obiectul dosarului nr. 1110/2006, finalizat prin pronunțarea sentinței civile nr. 717 din 12.10.2006, a pretins că întinderea terenului aferent casei de locuit este de 400 m.p, așa cum rezultă din considerentele sentinței amintite, aflate la filele 64-65 dosar fond, suprafața de 768 m.p la care s-a oprit instanța fiind cea rezultată din măsurătorile efectuate în respectiva cauză de expert V. T..
Analizând conținutul expertizei aflată în copie la filele 115-117 dosar fond tribunalul constată că, expertul a delimitat terenul de 778 m.p în raport de hotarele indicate de părți, respectiv L. C. Niolae și A. V., și de reprezentantul primăriei, subinginer P. G., intimații din cauza de față nefiind de față și neînsușindu-și aceste hotare.
Or, coroborate, toate aceste aspecte contrazic susținerile recurentului în sensul că autorii săi, B. Gheoghe și L., stăpâneau încă din 1990 nu doar 400 mp ci 778 mp și conduc tribunalul la aceiași concluzie cu cea a instanței de fond, în sensul caracterului neîntemeiat al demersului judiciar de față.
Este adevărat că hotărârea nr. 717 /2006 a intrat în puterea lucrului judecat astfel că ea, alături de sentința de partaj nr. 1182/2007, consfințesc dreptul de proprietate al reclamantului- recurent asupra suprafeței de 778 m.p teren și că, constatările instanței anterioare nu pot fi contrazise printr-o altă hotărâre însă, în cauza de față, tribunalul a procedat la analizarea tuturor elementelor de mai sus, inclusiv a celor care au condus la pronunțarea acestei hotărâri, pentru a vedea dacă se impune sau nu constatarea nulității parțiale a titlului de proprietate emis pe numele autoarei intimaților.
Așa fiind, și văzând că, aceste teren a fost adus în C.A.P de P. A.M. că, pentru prima dată, s-a stabilit că el ar reprezenta curte și grădină aferente casei de locuit proprietatea B. L. și G. abia în anul 2006, ulterior emiterii titlului de proprietate, că până la acea dată, conform evidențelor agricole și funciare de la nivelul localității Nehoiu fam. B. a ridicat imobilul casă de locuit în anul 1980, an în care s-a înscris cu el la rol, terenul aferent menționat în aceste evidențe fiind de 400 mp, că această suprafață a rămas nemodificată ea apărând inclusiv în cele două certificate de moștenitor emise de pe urma autorilor recurentului în 1995 și respectiv 2006, tribunalul apreciază că nu este incident în cauză motivul de nulitate absolută parțială a titlului înscris la art. III al1 lit. a din Legea 169/1997 deoarece P. A. M. era persoană îndreptățită la reconstituirea întregului teren de 1050 mp din care fac parte și cei 378 mp de vreme ce intrase cu el în CAP și nici nu intervenise o modificare în ceea ce privește regimul lui juridic ulterior preluării în CAP în sensul că el nu a căpătat regimul juridic de curte și grădină aferent imobilului recurentului decât odată cu rămânerea irevocabilă a sentinței civile nr . 717/2006 a Judecătoriei Pătârlagele, lucru ce s-a întâmplat ulterior emiterii titlului de proprietate contestat.
Hotărârea nr.717/2006 nu este pronunțată în contradictoriu și cu intimații sau cu autoarea lor ci în contradictoriu doar cu comisia locală astfel că nici măsurătorilor efectuate de expert V. T. în cadrul expertizei dispuse în respectiva cauză nu sunt opozabile acestora.
De asemenea, tribunalul reține că, motivele de nulitate absolută sunt limitativ înscrise la art.III al 1 lit a-h din Legea nr. 169/1997.
Exemplificative, așa cum susține recurentul, sunt doar situațiile în care poate interveni nulitatea absolută, în temeiul art III al 1 lit a, a actelor de reconstituire sau constituire a dreptului de proprietate în favoarea persoanelor care nu erau îndreptățite la astfel de reconstituiri, situații înscrise la punctele (i)-(vi). Aceasta pentru că sintagma „cum sunt” este plasată la finalul motivului de nulitate înscris la lit a a art III al 1 și nu înainte de a se începe enumerarea celor 8 cazuri de nulitate absolută situate de la lit a până la lit h.
În aceste condiții, susținerea reclamantului recurent potrivit căreia titlul de proprietate ar fi afectat de nulitate pe considerentul că, s-au încălcat dispoz.art.27 din Legea nr. 18/1991 care obligau ca la efectuarea măsurătorilor și a delimitărilor în teren să se facă în prezența proprietarilor vecini nu conduc la nulitatea absolută ci la o eventuală nulitate relativă a titlului de proprietate nefiind înscris ca și motiv de nulitate la art.III din Legea nr. 169/1997.
De asemenea, tribunalul nu poate primi nici critica referitoare la lipsa de rol activ manifestată de Judecătoria Pătârlagele reținând că instanța fondului a dat dovadă de totală disponibilitate în aflarea adevărului.
Faptul că o parte din probele solicitate, cum ar fi cercetarea la fața locului, nu au fost încuviințate nu înseamnă lipsă de rol activ din partea instanței ci se circumscrie dreptului acesteia de a aprecia asupra utilității și oportunității unei probe prin raportare la aspectele ce se tind a se dovedi. Or, față de obiectul cererii de chemare în judecată și de faptul că se dispusese efectuarea unei expertize ce presupunea deplasarea expertului la fața locului evident că nu mai era necesară și deplasarea instanței, expertul urmând a face constatările necesare în teren.
Instanța de recurs nu-și însușește nici critica referitoare la faptul că lipsa nejustificată la interogatoriu a intimații -pârâți L. C. D. si Lepadatu S. M. ar fi trebuit să conducă instanța fondului la concluzia recunoașterii totale a pretențiilor sale. Potrivit art 225 Cod procedură civilă „dacă partea, fără motive temeinice, refuză să răspundă la interogatoriu sau nu se înfățișează, instanța poate socoti aceste împrejurări ca o mărturisire deplină sau numai ca un început de dovadă în folosul părții potrivnice”. După cum se poate observa, pe lângă faptul că textul dă posibilitatea instanței să considere conduita părții și doar ca un început de dovadă în folosul părții potrivnice iar nu neapărat ca o mărturisire deplină, după caz, textul nici nu instituie o obligație în acest sens în sarcina instanței ci doar o facultate pentru aceasta - „instanța poate”-, astfel că lipsa la interogatoriu poate rămâne fără consecințe juridice pe plan probatoriu dacă celelalte dovezi de la dosar conturează și probează pe deplin situația de fapt.
Față de toate aceste considerente, tribunalul apreciază că înscrierea suprafeței de 378 m.p în titlul de proprietate al autoarei P. A.M. s-a făcut cu respectarea dispozițiilor legale existente la momentul întocmirii titlului astfel încât hotărârea pronunțată de Judecătoria Pătârlagele astăzi recurată este una temeinică și legală.
În aceste condiții recursul este apreciat ca nefondat urmând a fi respins, instanța fondului făcând o corectă valorificare a probatoriului administrat și o interpretare și aplicare corespunzătoare a prevederilor legale incidente.
În temeiul dispoz.art.274 Cod proc.civ. recurentul căzut în propriile pretenții va fi obligat să plătească intimatului L. P. suma de 1.000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând onorariu apărător conform chitanței nr. 54/12.11.2012.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamantul L. C.-N. – domiciliat în orașul C., .. 31, ., împotriva sentinței civile nr. 948/14.08.2012 pronunțată de Judecătoria Pătîrlagele în dosarul nr._ - având ca obiect fond funciar/constatare nulitate absolută parțială titlu de proprietate, în contradictoriu cu pârâții L. P. – domiciliat în Mun. A., .. 41-43, ., jud. A., L. S.-M., L. C.-D. – ambii domiciliați în București, Drumul Taberei nr. 109, ., ., C. L. NEHOIU PENTRU APLICAREA LEGILOR FONDULUI FUNCIAR – cu sediul în orașul Nehoiu, .. 2-4, jud. B. și C. J. B. PENTRU STABILIREA DREPTULUI DE PROPRIETATE ASUPRA TERENURILOR – cu sediul în Mun. B., .. 48, jud. B..
Obligă recurentul către intimatul L. P. la 1000 lei cheltuieli de judecată. Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 14 Ianuarie 2013.
Președinte, E. P. | Judecător, A. M. | Judecător, M. Ș. |
Grefier, M. H. |
Red./Thred A.M.
2 ex./30.01.2013
d.f. nr._ – Judecătoria Pătîrlagele
j.f. – N. B. M.
| ← Plângere contravenţională. Decizia nr. 1183/2013. Tribunalul... | Plângere contravenţională. Decizia nr. 1286/2013. Tribunalul... → |
|---|
