Ordin de protecţie. Decizia nr. 1346/2013. Tribunalul BUZĂU
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1346/2013 pronunțată de Tribunalul BUZĂU la data de 17-06-2013 în dosarul nr. 30751/200/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL B.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ Nr. 1346/2013
Ședința publică de la 17 Iunie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE A. M.
Judecător E. P.
Judecător A.-M. D.
Grefier A. P.
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public
Procuror C. C.
Pe rol fiind judecarea recursului civil formulat de pârâtul N. F. M., domiciliat în municipiul B., cartier Episcopiei ,. ,. împotriva sentinței civile nr. 3709 din 05.03.2013 pronunțată de Judecătoria B. în dosarul civil nr. 3709 în contradictoriu cu reclamanta N. A., domiciliată în municipiul B., ., județul B. .
La apelul nominal făcut în ședință publică la prima strigare a răspuns intimata N. A., asistată de avocat C. R., lipsă fiind recurentul N. F. M., reprezentat de avocat I. M..
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care arată că, recursul a fost motivat, este scutit de taxă de timbru și timbru judiciar conform Legii nr. 146/1997, după care:
Avocat C. R. a depus la dosar factura nr. 950 din 7.01.2003, chitanța nr. 861 din 7.01.2013, factura nr. 126 din 16.05.2013 și chitanța nr. 126 din 16.05.2013 .
S-au înmânat apărătorului ales al intimatei copie de pe înscrisurile depuse la dosar de recurent.
Avocat C. R. a arătat că nu solicită termen pentru a lua cunoștință de conținutul înscrisurilor depuse la dosar de recurent.
Tribunalul, dispune lăsarea cauzei la a doua strigare în ordinea listei.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns intimata N. A., asistată de avocat C. R., lipsă fiind recurentul N. F. M., reprezentat de avocat I. M..
Avocat I. M. a arătat că nu are cereri de formulat și a solicitat judecarea cauzei.
Avocat C. R. a arătat că nu are cereri de formulat și a solicitat judecarea cauzei.
Avocat I. M. a arătat că instanța a luat act de tranzacția pârâților care este respectată de ambii părinți .
Reprezentantul Parchetului de pe lângă Tribunalul B. a arătat că nu are cereri de formulat și a solicitat judecarea cauzei.
Nemaifiind alte cereri sau excepții de invocat în temeiul dispoz.art.150 Cod proc.civ. instanța constată terminată cercetarea judecătorească și acordă cuvântul în dezbateri.
Avocat I. M. având cuvântul a arătat că soluția pronunțată de instanța de fond este nelegală și conform dispoz.art.304 pct.9 Cod proc.civ., și art.304 indice 1 Cod proc.civ a solicitat admiterea recursului, schimbarea în tot a sentinței pronunțate de instanța de fond, și pe fond respingerea cererii ca neîntemeiată pentru următoarele considerente:
Așa cum s-a arătat și prin întâmpinarea depusă de recurentul pârât la instanța de fond nu erau îndeplinite condițiile impuse de art26 al.1 lit.d,e,și f din Legea nr. 217/2003, modificată prin Legea nr. 25/2012.
Cu rea credință intimata reclamanta a invocat săvârșirea de către recurent a unor agresiuni în condițiile menționate în acțiunea formulată.
Rezoluția de neîncepere a urmăririi penale împotriva recurentului a confirmat veridicitatea aspectelor relatate de acesta în apărare .
Starea conflictuală dintre părți a fost generată de relațiile extraconjugale pe care reclamanta le întreținea, situație ce a determinat despărțirea în fapt și ulterior divorțul, iar leziunile atestate de certificatul medico –legal nr. 297 din 2.04.2012, nr. 504/17.05.2012 au fost produse așa cum a relatat pârâtul prin întâmpinare .
În cauză nu putea dispusă instituirea ordinului de protecție întrucât nu erau îndeplinite condițiile impuse de Legea nr. 217/2003 comportamentul recurentului fiind ireproșabil ,acesta nu a urmărit și nu urmărește să producă suferințe fizice și psihice mai ales că din căsătoria părților au rezultat 2 copii .
Probatoriile care au fost administrate la instanța de fond sunt contradictorii și nu conduc la concluzia că se impunea luarea acestui ordin de protecție ca mijloc de protecție al reclamantei așa cum s-a reținut în considerente.
Recurentul pârât a demonstrat că incidentele relatate de reclamantă au avut loc în împrejurările în care părțile s-au întâlnit în vederea exercitării drepturilor părintești pe care acesta le are față de minore . iar intimata prin comportamentul ei a generat aceste neînțelegeri.
Instanța de control judiciar urmează a avea faptul că în urma cercetărilor penale nu s-a demonstrat implicarea recurentului în săvârșirea actelor de violență imputate, nu a fost dovedită vinovăția acestuia, probele administrate la instanța de fond sunt contradictorii din acest punct de vedere, nelegal instanța de fond a reținut că recurentul a creat intimatei un sentiment de teamă și de insecuritate, și că a pus-o în imposibilitatea de a-și îndeplini în mod normal rolul de mamă, și de a-și exercita profesia.
Prin instituirea ordinului de protecție așa cum a dispus instanța de fond recurentul va fi în imposibilitatea de a-și exercita drepturile părintești față de minore, care pot fi luate de către acesta numai din domiciliul intimatei, unde acestea locuiesc efectiv în condițiile stabilite prin sentința de divorț, pe baza acordului părților.
Instanța de fond a motivat faptul că în modalitatea în care a fost instituit ordinul de restricție recurentului nu îi sunt îngrădite drepturile părintești, însă prin hotărâre s-a dispus ca acesta să păstreze o distanță minimă de 100 m și față de reședința reclamantei de unde minorele pot fi luate .Exercitarea de către recurent a drepturilor părintești va fi îngrădită pentru o perioadă de 6 luni.
De asemenea urmează a se avea în vedere de către instanța de control faptul că recurentului îi este îngrădit dreptul la liberă mișcare, acesta are o anumită profesie și potrivit ordinului de serviciu trebuie să se deplaseze pe diverse străzi din B. .Prezența în zonă a recurentului la data de 16.11.2012 s-a datorat îndeplinirii obligațiilor de serviciu stabilite conform fișei postului depusă de acesta la dosar.
A solicitat admiterea recursului, schimbarea în tot a sentinței pronunțate de instanța de fond având în vedere faptul că nu au fost invocate situații concrete ți reale de la momentul înregistrării și până la momentul soluționării cauzei .
A solicitat obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată.
Avocat C. R. pentru intimată vând cuvântul a solicitat respingerea recursului .
Prin recursul formulat se tinde a se demonstra caracterul prefabricat de probe.S-a vorbit despre o corecție pe care intimata i-ar fi dat-o recurentului față de moralitatea acesteia.
În cauză la instanța de fond au fost administrate suficiente probe din care a rezultat comportamentul agresiv manifestat de recurenta pe perioada cuprinsă între data despărțirii, comportament care a continuat și ulterior.
Faptul lovirii a fost demonstrat cu două certificate medico-legale de necontestat .Urmărirea penală se află în plină desfășurare, părțile au fost convocate de către procuror.
Intimata a fost urmărită de către recurent și este urmărită și în prezent .
S-a susținut în motivele invocate că intimata este imorală, și că recurentul nu se face vinovat de nimic.
Urmează a se observa faptul că în dosarul de divorț prin întâmpinare nu s-a motivat în nici un fel culpa intimatei pentru desfacerea căsătoriei părțile fiind de acord cu divorțul în condiții convenționale .
În prezenta cauză la instanța de fond recurentul a invocat alte aspecte total străine de comportamentul intimatei, ceea ce face dovada faptului că este extrem de gelos .
Intimata a fost lovită de către recurent la aproximativ 2 luni după naștere, fiind întreruptă lactația și hrănind copilul artificial, acesta nerealizând consecințele comportamentului său agresiv .Acesteia i s-a eliberat certificat medico-legal pentru 24-25 zile necesare pentru îngrijiri medicale.
Intimata a avut o falangă fracturată și a fost în imposibilitatea de a munci, fiind medic stomatolog, datorită loviturilor neputându-și exercita profesia.
De asemenea urmează a se avea în vedere faptul că nu s-a încetat urmărirea penală, au acceptat efectuarea testului poligraf.Recurentul în continuare are agresivitate fizică și psihică, o urmărește, îi înregistrează convorbirile telefonice S-a afirmat că prin ordinul de protecție recurentului i s-ar fi obstrucționat accesul la programul de vizitare al copiilor, situație care nu corespunde realității.
Așa cum a arătat intimata a angajat două bone, care pot ieși cu copii la 100 m distanță de . respectiv de locul de muncă al intimatei și însoți copii în perioada de vizitare.
A solicitat respingerea recursului, menținerea ca legală și temeinică a sentinței pronunțate de instanța de fond și obligarea recurentului la plata cheltuielilor de judecată.
În replică, avocat I. M. a arătat că din probele administrate în cauză nu au fost făcute dovezi din care să rezulte că în continuare sunt făcute presiuni de către recurent.
Incidentul care a avut loc la data de 16.11.2012 este anterior momentului înregistrării acțiunii de chemare în judecată, respectiv 11.12.2013, iar rezoluția de neîncepere a urmăririi penale este datată 31.03.2013 neexistând infracțiunea de lovire prev. de art.180 al, 1 Cod proc.civ.
Reprezentantul Parchetului de pe lângă Tribunalul B. a arătat că atât din aspectele relatate în întâmpinare cât și din depozițiile martorilor audiați la instanța de fond a rezultat că știau vecinii că intimata se afla în acel loc .
În ceea ce privește incidentul violenței există 2 certificate medico-legale, există declarațiile bonelor care stau în casă din probele administrate rezultând că recurentul – pârât a venit prin spate și a luat-o de gât pe intimată.
Nu se poate vorbi despre o acțiune pro-causa .Părțile s-au înțeles în legătură cu copii .
În mod corect instanța de fond a analizat probele administrate, părțile mai au încă două dosare și urmează a se avea în vedere numărul mare de îngriji medicale necesare intimatei pentru vindecare.
A pus concluzii de respingere a recursului .
TRIBUNALUL
Deliberând, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată, la data de 11.12.2012, sub nr._, pe rolul Judecătoriei B., reclamanta N. A. a solicitat în contradictoriu cu pârâtul N. F. M. ca instanța, prin hotărârea ce o va pronunța, să emită un ordin de protecție, prin care să se dispună obligarea pârâtului de a păstra o distanță minimă de 100 m față de reclamanta, cât și față de reședința reclamantei și locul ei de muncă, interdicția pentru pârât de a se deplasa la reședința reclamantei și la locul de muncă al acesteia, de a o urmări în locurile pe care le frecventează și le vizitează periodic, precum și obligarea pârâtului de a urma consiliere psihologică.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că a fost căsătorită cu pârâtul, căsnicia lor fiind desfăcută conform sentinței civile din data de 29.11.2012, pronunțată în dosarul nr._/200/2011.
Interesul promovării unei astfel de acțiuni constă în înlăturarea unei stări de pericol la care este expusă de aproximativ câteva luni, fiindu-i teamă pentru integritatea sa fizică și psihică, stare ce a fost generată de comportamentul violent fizic și verbal manifestat de către pârât. Pârâtul a manifestat în decursul timpului un comportament extrem de violent, cauzându-i multiple afecțiuni de ordin fizic cât și psihic, reclamanta fiind nevoită să efectueze investigații medicale și să se adreseze poliției.
Un prim episod care a condus la vătămarea sa corporală s-a consumat în data de 31.03.2012, când, aflându-se în incinta unui . 17, pârâtul a împins-o pe scări cauzându-i leziuni traumatice ce au necesitat pentru vindecare 14-15 zile de îngrijiri medicale. I s-a eliberat certificatul medico - legal nr. 297/02.04.2012.
Arată că născuse de 2 luni și jumătate, era în perioada de alăptare a minorei D. I., dar acesta nu a ținut cont de situația specială în care se afla.
La cca o lună și jumătate, după acest episod violent, la data de 14.05.2012, când abia se afla în recuperare soțul său se afla în zona locului său de muncă, cabinetul medical unde profesează din . orelor 21,30, a împins-o, a lovit-o și i-a prins degetul la poarta casei, ceea ce a condus la producerea leziunilor traumatice ce au necesitat îngrijiri medicale de 24-25 de zile., fiind emis certificatul medico legal nr. 504/15.05.2012.
A arătat că este medic stomatolog și integritatea aptitudinilor manuale este obligatorie, față de specificul meseriei.
Un ultim episod s-a derulat în data de 16.11.2012 în jurul orelor 17,30 pe .-se să se urce în mașină, pârâtul a venit pe la spatele său, a tras-o de geantă și i-a strâns degetele de la mâna stângă, smulgându-i cheile și fugind.
Fiecare eveniment descris anterior s-a soldat cu vătămarea sa fizică și psihică. Se află într-o permanență stare de teamă și are impresia în mod permanent că este urmărită și că va suferi si alte episoade de acest gen. A fost amenințată prin interpuși că va fi omorâtă, fapt transmis chiar de bona copiilor. Este urmărită de pârât prin mijloace tehnice, acesta având cunoștință în orice clipă unde se află, ceea ce îi dă sentimentul de insecuritate. Este hărțuită în timpul dezbaterilor la Tribunal este supusă unor umilințe greu de imaginat.
În drept a invocat dispozițiile art. 23 și următoarele din Legea 217/2003.
Pârâtul prin întâmpinare a solicitat respingerea acțiunii și a arătat că nu sunt îndeplinite condițiile impuse de art. 26 alin. 1 lit. d, e, f, din Legea 217/2003. cu rea credință reclamanta invocă săvârșirea de către el a unor agresiuni, în condițiile descrise în cererea introductivă.
Starea conflictuală din familie a fost provocată de relațiile extraconjugale pe care reclamanta le întreținea, situație ce a determinat despărțirea în fapt și, ulterior, divorțul.
În ziua de 31.03.2012, când încă mai conviețuiau ca și soți, după un interval scurs de la nașterea celui de-al doilea copil, reclamanta a mers într-un ., unde s-a întâlnit cu concubinul, și întrucât vecinii concubinului l-au anunțat despre prezența reclamantei în acel . îndoieli față de fidelitatea reclamantei s-a deplasat pentru a se convinge. I-a telefonat și i-a dat întâlnire într-un alt loc, însă a așteptat-o la parterul blocului. Reclamanta, după ce a ieșit din apartamentul concubinului, în momentul în care cobora scările l-a văzut și emoționată de situația creată a alunecat pe scări și a căzut. Din examinarea leziunilor rezultă faptul că acestea au fost produse prin cădere, fiind pe partea dorsală a membrelor inferioare și în zona coccigiană.
A mai arătat că în ziua de 16.11.2012 s-a întâlnit cu aceasta întrucât i-a promis că îi va remite un inel aflat în autoturismul său, informație ce i-a fost transmisă prin intermediul avocatului său, i-a solicitat îndeplinirea obligației asumate, întrucât bunul în discuție era bunul său propriu, iar în instanță a arătat că este de acord cu restituirea lui.
Nu poate fi pusă în discuție instituirea ordinului de protecție, nefiind îndeplinite condițiile impuse de Legea 217/2003.
În cauză instanța a administrat la solicitarea părților, proba cu înscrisuri, fiind depuse la dosar: certificatul medico – legal nr. 297/02.04.2012, f 11, certificatul medico – legal nr. 504/17.05.2012, f 12, plângere adresată comandantului poliției, f 24, 25, plângere penală, f 26-28, rezoluție de neîncepere a urmăririi penale, f 50-51, plâgere penală, f 52, 53, raport psihologic al pârâtului, caracterizare de la locul de muncă al pârâtului, proba testimonială, în cadrul căreia au fost audiați martorii S. Cocuța și N. Flerentina, propuse de reclamantă, și T. M. G. și E. V., propuși de pârât, declarațiile acestora fiind consemnate și atașate la dosar, filele 35-37, 58..
Prin sentința civilă nr 3709 din 05.03.2013 Judecătoria B. a admis acțiunea și obligat pârâtul ca, pe o durată de 6 luni, să păstreze o distanță minimă de 100 m față de reclamanta, cât și față de reședința reclamantei și de locul de muncă al acesteia.
A înterzis pârâtului N. F. M. pe o durată de 6 luni, de a se deplasa la reședința reclamantei și la locul de muncă al acesteia, de a o urmări în locurile pe care le frecventează și le vizitează periodic.
A obligat pe pârâtul N. F. M. de a urma consiliere psihologică.
Tot pârâtul a fost obligat și la plata către reclamantă a sumei de 150 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre prima instanță a reținut următoarele:
Părțile au avut calitatea de foști soți, căsătoria acestora fiind desfăcută prin divorț, la data de 29.11.2012. Aceștia au împreună două fetițe, una de un an și câteva luni și alta de 5 ani.
Încă înainte de divorț pârâtul a exercitat acte de violență asupra reclamantei, îmbrâncind-o pe scări la sfârșitul lunii martie 2013, acțiune în urma căreia aceasta a suferit leziuni în zona cocigiană ce au necesitat pentru vindecare 14-15 zile de îngrijiri medicale, astfel cum rezultă din certificatul medico – legal nr. 297/02.04.2012, aflat la dosar. Instanța nu poate reține susținerea pârâtului în sensul că, nu el a împins-o pe reclamantă pe scări ci aceasta a căzut de emoție la vederea sa, pentru că ar fi prins-o în timp ce cobora din apartamentul concubinului, întrucât este greu de crezut că o mamă ce născuse de mai puțin de două luni, și care alăpta, ar fi mers în apartamentul concubinului. Mai mult pârâtul nici nu contestă că la data respectivă a fost de față, dimpotrivă a arătat că dorea să o surprindă pe reclamantă în timp ce îi era infidelă, fapt ce explică violența acestuia asupra reclamantei.
Cu privire la alt incident violent, martora S. Cocuța, una dintre bonele fetițelor, a afirmat că reclamanta a avut mâna în ghips, și că aceasta i-a spus că pârâtul i-a prins mâinile la poartă, iar vecinii i-au spus că au văzut cum reclamanta a fost împinsă și îmbrâncită de către pârât și că i-a prins mâinile la poartă, fapt ce se coroborează cu certificatul medico – legal nr. 504/17.05.2012, în care se menționează că reclamanta a suferit leziuni la falanga distala deget III, mână stângă, tumefiată intens, echimozată violaceu, precum și alte leziuni descrise în certificatul medico legal ce au necesitat 24-25 de zile de îngrijiri medicale. Instanța constată că aceste leziuni, nu numai că au lezat integritatea fizică a reclamantei dar au împiedicat-o să își exercite profesia, aceasta fiind medic stomatolog, și să obțină veniturile necesare pentru întreținerea celor două fetițe.
Dincolo de scenele de violență, pârâtul exercită în mod constant o violență psihică asupra reclamantei, ceea ce induce acesteia o stare de teamă. Astfel martora S. Cocuța, bona fetițelor, a arătat că pârâtul o sună în mod constant și îi spune unde se află reclamanta în orice moment, dându-i impresia că este urmărită, că o sună și pe reclamantă, dar aceasta nu-i răspunde la telefon. Martora N. F. a arătat că a mers cu reclamanta pe stradă și că aceasta întoarce mereu capul având impresia că este urmărită.
De asemenea, instanța constată că pârâtul a afișat întotdeauna o atitudine de superioritate asupra reclamantei, de multe ori punând-o pe aceasta în situații de inferioritate și a intimidat-o în mod constant. Astfel martora N. F. a arătat că se afla la cabinetul reclamantei, când reclamanta se afla în timpul serviciului, pârâtul venea la cabinetul acesteia și îi dădea indicații ce să facă și cum să facă „ pe un ton care nu lăsa loc de replică „, deși nu era de specialitate, fapt ce îi crea reclamantei o stare de teamă și intimidare. Aceeași martoră a mai arătat că îl percepe pe pârât ca fiind o fire autoritară și impulsivă, că la botezul fetiței celei mici a văzut-o pe reclamantă tristă, nu era o mamă care să se bucure, și că în biserică în timp ce fetița plângea, pârâtul a țipat la reclamantă să o facă să tacă. Martora N. F. a arătat că de multe ori când pârâtul se împiedica în casă de covor, îi spunea reclamantei „ tu ești de vină”. Instanța apreciază că aceste scene, deși fără importanță prea mare la prima vedere, exercitate în mod constant asupra reclamantei, creează acesteia un sentiment de umilire și de inferioritate, care sunt total nejustificate, reclamanta fiind medic stomatolog, are o înfățișare plăcută, are toate atuurile pentru a se simți o femeie puternică și împlinită.
Dincolo de violența fizică, violența psihică poate crea traume mai adânci în sufletul reclamantei, creându-i tot timpul sentimentul de teamă, de insecuritate, punând-o în imposibilitatea de a-și îndeplini în mod normal rolul de mamă pentru cele două fetițe, și de a-și exercita profesia.
Ori instituirea ordinului de protecție, nu reprezintă o pedeapsă pentru pârât, ci un mijloc de protecție pentru reclamantă, pentru a i se garanta acesteia sentimentul de securitate și de stabilitate emoțională.
În aceste condiții instanța fondului a apreciat că se impune emiterea ordinului de protecție, în baza art. 23 din Legea 217/2003, potrivit căruia, persoana a cărei viață, integritate fizică sau psihică ori libertate este pusă în pericol printr-un act de violență din partea unui membru al familiei poate solicita instanței ca, în scopul înlăturării stării de pericol, să emită un ordin de protecție, prin care să se dispună, cu caracter provizoriu, una ori mai multe dintre următoarele măsuri - obligații sau interdicții: a) evacuarea temporară a agresorului din locuința familiei, indiferent dacă acesta este titularul dreptului de proprietate; b) reintegrarea victimei și, după caz, a copiilor, în locuința familiei; c) limitarea dreptului de folosință al agresorului numai asupra unei părți a locuinței comune atunci când aceasta poate fi astfel partajată încât agresorul să nu vină în contact cu victima; d) obligarea agresorului la păstrarea unei distanțe minime determinate față de victimă, față de copiii acesteia sau față de alte rude ale acesteia ori față de reședința, locul de muncă sau unitatea de învățământ a persoanei protejate; e) interdicția pentru agresor de a se deplasa în anumite localități sau zone determinate pe care persoana protejată le frecventează ori le vizitează periodic; f) interzicerea oricărui contact, inclusiv telefonic, prin corespondență sau în orice alt mod, cu victima; g) obligarea agresorului de a preda poliției armele deținute; h) încredințarea copiilor minori sau stabilirea reședinței acestora.
Această măsura nu-l împiedică pe pârât să-și exercite drepturile părintești, întrucât pârâtul poate lua fetițele la domiciliul său, prin intermediul bonelor, de altfel întotdeauna bona însoțește la domiciliul pârâtului, fetița cea mică, în vârstă de un an și o lună.
Față de considerentele mai sus expuse instanța a apreciat cererea întemeiată și, în baza art. 23 din Legea 217/2003, a admis-o.
Pârâtul, fiind în culpă procesuală a fost obligat să suporte, potrivit art. 274 cod procedură civilă, cheltuielile de judecată efectuate de reclamantă, constând în onorariu avocațial.
Împotriva a cestei hotărâri a declarat recurs pârâtul criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie și solicitând modificarea ei, in tot, în sensul respingerii acțiunii ca neîntemeiată.
A susținut recurentul că, așa cum a arătat și in întâmpinarea formulata la instanța de fond, nu erau îndeplinite condițiile impuse de art 26 alin 1 lit. d), e), f) din legea 217/2003 modificata prin legea 25/2012, că reclamanta, cu rea credință a invocat săvârșirea unor agresiuni asupra ei și că rezoluția de neîncepere a urmăririi penale împotriva sa confirma veridicitatea aspectelor relatate in apărare.
Starea conflictuala din familie a fost generata de relațiile extraconjugale pe care reclamanta le întreținea, situație ce a determinat despărțirea in fapt si ulterior divorțul, iar leziunile atestate de certificatul medico-legal 297/02.04.2012 și nr 504/17.05.2012 au fost produse in imprejurarile relatate in întâmpinare.
Nu putea fi pusa in discuție instituirea ordinului de protecție solicitat, întrucât nu sunt îndeplinite condițiile impuse de legea 217/2003, comportamentul său fiind ireproșabil, nu a urmărit si nu urmărește producerea unor suferințe fizice sau psihice fostei soții, mai ales ca din căsătoria cu aceasta au rezultat 2 copii.
Probatoriile administrate de instanța de fond sunt contradictorii si nu permit concluzia ca, se impune emiterea acestui ordin ca mijloc de protecție al reclamantei așa cum s-a reținut in considerente.
A demonstrat ca incidentele relatate de reclamanta au avut loc in împrejurări in care s-au întâlnit in vederea exercitării drepturilor părintești ne care le are față de minore si reclamanta prin comportamentul sau a generat neînțelegerile.
De asemenea, susține în continuare recurentul, a demonstrat cu înscrisuri profilul lui moral si prezintă o garanție sub aspectul comportamentului normal fata de reclamanta.
Pe de alta parte, admiterea cererii si instituirea ordinului, de protecție așa cum instanța de fond a dispus, vor avea drept consecința imposibilitatea exercitării drepturilor părintești fata de minore, care pot fi luate numai din reședința reclamantei, asa cum s-a stabilit prin sentința civila de divorț, unde locuiesc in mod efectiv.
Instanța motivează ca astfel cum a fost admis ordinul de restricție nu-i sunt îngrădite drepturile părintești, insa prin sentință s-a dispus sa păstreze o distanta minima de 100 m si fata de reședința reclamantei de unde pot fi luate minorele așa cum s-a convenit în urma divorțului, astfel că, în mod cert exercitarea efectiva a acestor drepturi va fi îngrădita in perioada celor 6 luni in cadrul cărora s-a instituit ordinul de restricție.
Este nelegala dispoziția instanței si in ce privește obligarea sa de a urma o consiliere psihologica.
Profilul său moral si aspectele legate de elementele psihologice care îl caracterizează, rezulta in detaliu din cele doua rapoarte de evaluare întocmite de un instituit de specialitate, raportat la conținutul cărora nu rezulta elemente de natura a impune concluzia unor indicii privind un eventual dezechilibru emoțional. Dimpotrivă din acest punct de vedere este apt sa îndeplinească obligațiile de serviciu aferente postului pe care il ocupă, acela inspector in cadrul Inspectoratului De Stat Pentru Controlul In Transportul Rutier.
Nu în ultimul rând, a arătat recurentul, îndeplinirea atribuțiilor sale de serviciu sunt periclitate prin luarea acestor masuri, întrucât îndeplinirea acestora impun exercitarea efectiva a controlului traficului pe drumurile publice, deci și in zona in care sunt situate reședința si locul de munca ale reclamantei, dar si in alte locuri in care este posibila prezenta reclamantei.
Intimata N. A. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului și menținere a dispozițiilor sentinței 3709/05.03.2013 pronunțata de Judecătoria B., cu obligarea recurentului la cheltuieli de judecata.
A susținut că, fata de motivele învederate, nu ne aflam in situația nevăzuta de dispozițiile art. 304 pct. 9 Cod procedura civila care sa impună modificarea in tot a hotărârii si pe fond pronunțarea unei soluții de respingere a cererii privind instituirea ordinului de protecție.
A susținut că în cauza au fost administrate cu suficienta probe din care a rezultat: comportamentul agresiv manifestat de recurent pe perioada dintre data despartirtirii, comportament continuat si in prezent.
Faptul lovirii a fost demonstrat cu doua certificate medico legale de, necontestat.
Urmărirea penala se afla in plina desfășurare iar părțile au fost convocate in fata procurorului ce instrumentează dosarul de urmărire, astfel ca nevinovăția invocata de recurent nu poate fi probata.
Apărările in fata magistratului ce a deliberat la fond, a arătat în continuare intimata, au tins sa demonstreze o situație contradictorie celei susținute prin memoriul de recurs. Astfel in motivarea acestuia se susține ca isi provocă singură leziunile și că recurentul nu ar fi încercat decât sa mențină căsătoria, in condițiile unei fapte de adulter dovedite.
Solicită a se observa ca in dosarul de divorț, prin intampinare, nu s-a motivat in niciun fel culpa ei la desfacerea căsătoriei, părțile declarându-se de acord cu divorțul in condiții convenționale.
Pe parcursul dezbaterilor in cadrul acestei cauze, recurentul a încercat sa aducă in fata instanței alte aspecte, alte fapte, total străine comportamentului ei, ceea ce face dovada faptului ca este extrem de gelos, ca imaginează situații neconforme cu realitatea.
In perioada in care a fost lovita era la aprox. 2 luni dupa naștere, leziunile au intrerupt lactatia, a fost nevoita sa hrănească artificial fetita, recurentul nerealizand consecințele comportamentului sau extrem de agresiv.
Apoi, in perioada cat a avut o falanga fracturata nu a putut munci, profesia sa fiind de medic stomatolog, iar leziunea i-a provocat consecințele indisponibilizării o buna perioada de timp. Astfel că inca odata recurentul nu a realizat ca din veniturile ce le obținea asigura familiei necesarul traiului, corespunzător standardului de viata ce il aveau.
Agresivitatea acestuia consta nu numai in violenta fizica ci si psihica, hărțuire, monitorizare, observare, înregistrare telefon, urmărire personala in orice loc s-ar afla.
Cât privește afirmația ca prin măsura luata, recurentului i-ar fi obstructionat accesul la programul de vizitare al minorilor, temerea este nefundamentată dat fiind că pentru fetițe sunt angajate doua bone, care pot iesi cu copii la 100 m distanta de . respectiv locul său de munca si insoti copii in perioada de vizitare.
Meseria acestuia este, într-adevăr de inspector transport însă, nu exista niciun risc sa se întâlnească în exercitarea atribuțiunilor de serviciu de către acesta intrucat ea nu se ocupa cu transport de mărfuri sau persoane. Conduce un autoturism ce nu poate fi oprit de recurent ca si controlor de trafic, iar locuința sa, situata pe . . unde nu trece nici măcar un maxi taxi, dar un tir cu marfa, nici atat.
Dată fiind întreaga atitudine a recurentului care, si in condițiile in care s-a pronunțat hotărârea de divorț, o hartuie, o amenința, creeindu-i stări de panica, consideră că numai prin consiliere se poate remedia o astfel de situație si poate fi determinat sa accepte ca s-au separat judecatoreste, ca acestuia i se recunosc drepturile de părinte, si nu i se creează niciun prejudiciu ,in condițiile in care a poromovat acțiunea de partaj, ce se afla in curs de soluționare pe rolul instanței .
Consideră ca instanța fondului a analizat cu maxima atenție intreg ansamblul probatoriu si a pronunțat o soluție corecta, temenica si legala, in cauza fiind incidente dispozițiile art. 26 alin 1 lit d,e si f din Legea 217/2003 modificata prin Legea 25/2012, astfel că solicită respingerea recursului, cu cheltuieli de judecata.
Analizând actele și lucrările dosarului și evaluând dovezile administrate în raport de conținutul cererii de chemare în judecată, a hotărârii recurate și a motivelor de recurs invocate, examinând cauza și sub toate aspectele, potrivit art.304/1 Cod procedură civilă., Tribunalul apreciază că recursul este nefondat pentru următoarele motive:
Susține recurentul că, în ceea ce-l privește, nu erau îndeplinite condițiile pentru a se institui ordinul de protecție a reclamantei intimate împotriva acțiunilor sale, așa cum greșit a concluzionat instanța de fond.
În acest sens, Tribunalul reține că potrivit art 23 din Legea 217/2003 „persoana a cărei viață, integritate fizică sau psihică ori libertate este pusă în pericol printr-un act de violență din partea unui membru al familiei poate solicita instanței ca, în scopul înlăturării stării de pericol, să emită un ordin de protecție, prin care să se dispună, cu caracter provizoriu, una ori mai multe dintre următoarele măsuri - obligații sau interdicții: a) evacuarea temporară a agresorului din locuința familiei, indiferent dacă acesta este titularul dreptului de proprietate; b) reintegrarea victimei și, după caz, a copiilor, în locuința familiei; c) limitarea dreptului de folosință al agresorului numai asupra unei părți a locuinței comune atunci când aceasta poate fi astfel partajată încât agresorul să nu vină în contact cu victima; d) obligarea agresorului la păstrarea unei distanțe minime determinate față de victimă, față de copiii acesteia sau față de alte rude ale acesteia ori față de reședința, locul de muncă sau unitatea de învățământ a persoanei protejate; e) interdicția pentru agresor de a se deplasa în anumite localități sau zone determinate pe care persoana protejată le frecventează ori le vizitează periodic; f) interzicerea oricărui contact, inclusiv telefonic, prin corespondență sau în orice alt mod, cu victima; g) obligarea agresorului de a preda poliției armele deținute; h) încredințarea copiilor minori sau stabilirea reședinței acestora.”
În speța de față, așa cum a reținut și instanța de fond, părțile au avut calitatea de soți și atât în perioada conviețuirii cât și după separația în fapt și ulterior după divorț, reclamanta intimată a fost supusă la o . violențe fizice dar și psihice.
Un prim incident soldat cu vătămări pentru care acesta a necesitat pentru vindecare 14-15 zile de îngrijiri medicale, astfel cum rezultă din certificatul medico – legal nr. 297/02.04.2012, s-a petrecut la sfârșitul lunii martie 2012.
În timp ce reclamanta intimată susține că a căzut pe scările unui . recurentul pârât acesta afirmă că fosta soție, surprinsă să-l vadă la ieșirea din apartamentul unde își consuma infidelitățile alături de un alt bărbat, s-a emoționat într-atât încât s-a dezechilibrat și a căzut.
Niciunul din martorii audiați nu a putut relata direct cum s-au petrecut lucrurile pentru că nu au fost de față, însă tribunalul consideră ca veridică varianta susținută de reclamata intimată pe de o parte pentru că se coroborează cu declarația dată de ea la Serviciul de Medicină Legală unde s-a prezentat după o zi de la eveniment, când părțile încă nu ajunseseră în proces de divorț, iar pe de altă parte pentru că este confirmată indirect chiar de către recurent care descrie un întreg scenariu pus la cale pentru a o putea surprinde în timp ce-i era infidelă și este foarte puțin probabil ca după ce și-a văzut realizat planul, aflat într-o stare de tulburare să nu fi apelat la violențe fizice.
Reclamanta intimată neagă infidelitatea de care este acuzată, însă în condițiile în care nu aduce o explicație proprie pentru prezența sa în blocul respectiv, este posibil ca ea să fi fost efectul unei relații extraconjugale, însă chiar adevărată o asemenea relație nu îndreptățea pe recurentul pârât să recurgă la violențe.
Și cel de al doilea episod de violențe este demonstrat de certificatul medico nr. 504/17.05.2012, în care se menționează că reclamanta a suferit leziuni la falanga distala deget III, mână stângă, tumefiată intens, echimozată violaceu, precum și alte leziuni ce au necesitat 24-25 de zile de îngrijiri medicale dar și de depoziția martorei S. Cocuța, una dintre bonele copiilor părților, care a declarat că știe cum s-au petrecut lucrurile atât de la intimată cât și de la vecini.
Față de aceste manifestări de violență fizică la care se adaugă, conform depozițiilor martorelor S. Cocuța și N. F., agresiunile exercitate pe plan psihic de către recurent, inclusiv după divorț, se justifică, în opinia tribunalului, măsura de protecție dispusă.
În ceea ce privește pretinsele urmări pe care obligațiile impuse prin sentința fondului le-ar avea supra exercitării drepturilor părintești, Tribunalul consideră că acestea sunt nefondate.
În primul rând este de observat că acestea sunt doar temeri, supoziții ale recurentului care nu a fost în măsură să relateze o situație concretă în care drepturile părintești i-au fost lezate.
Apoi, chiar dacă dreptul său de vizită referitor la cele două fetițe se exercită prin luarea acestora de la domiciliul mamei, intimata reclamantă, la care s-a stabilit locuința minorelor, are obligația, conform sentinței de divorț, de a asigura exercitarea de către tatăl copiilor a dreptului de a le vizita, astfel că va trebui să ia măsuri ca fetițele să poată fi luate de tată pe timpul celor 6 luni cât își produce efectele ordinul de restricție, nu din poarta casei ci de la o distanță de 100 m de acesta, mai ales că pentru copii sunt angajate și două bone.
Nici susținerile recurentului că i-ar fi îngrădit dreptul de a-și exercita în bune condiții profesia nu pot fi însușite de către Tribunal.
Este adevărat că acesta îndeplinește funcția de inspector trafic în cadrul Inspectoratului De Stat Pentru Controlul In Transportul Rutier și, potrivit fișei postului depusă în copie la dosar, are atribuții de control pe drumurile publice însă, acestea privesc autovehiculele de transport marfă cu o masă maximă autorizată mai mare de 3,5 tone și autovehiculele pentru transportul persoanelor având mai mult de 9 locuri. Or, este greu de crezut că asemenea mașini circulă frecvent pe . și chiar de ar circula nu s-a arătat pentru ce motiv controlul ar trebui exercitat chiar în fața locuinței intimatei și nu la 100 m de acesta unde nu există vreo restricție pentru recurent de a se afla.
În ceea ce privește consilierea psihologică tribunalul consideră că este necesar a fi efectuată dat fiind că probele administrate în cauză au reliefat că nici după divorț, recurentul nu a abandonat conduita agresivă asupra fostei soții, chiar dacă acum agresiunile sunt doar pe plan psihic.
Așa fiind, instanța de recurs apreciază că judecătorul fondului a făcut o apreciere corespunzătoare a materialului probator administrat în cauză și a interpretat și aplicat corect prevederile legale incidente în speță.
D. consecință, în temeiul art 312 alin 1 Cod procedură civilă recursul va fi respins, iar în temeiul art 274 Cod procedură civilă recurentul, căzut în propriile pretenții, va fi obligat să plătească intimatei cheltuielile de judecată făcute în calea de atac și anume onorariul de apărător.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat recursul civil formulat de recurentul – pârât N. F. M., domiciliat în municipiul B., cartier Episcopiei ,. ,. împotriva sentinței civile nr. 3709 pronunțată de Judecătoria B. în dosarul civil nr. 3709 în contradictoriu cu reclamanta N. A., domiciliată în municipiul B., ., județul B. .
Obligă recurentul la 310 cheltuieli de judecată către intimată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 17 Iunie 2013
Președinte, Judecători,
A. MiuEugenia P. – A. M. D.
Doamna judecător fiind în C.O., Doamna judecător fiind în C.O
prezenta s-a semnat de noi, prezenta s-a semnat de noi,
Președinte de secție, Președinte de secție,
Judecător, Judecător,
Grefier,
P. A.
Doamna grefier fiind în C.O.,
prezenta s-a semnat de noi,
grefier șef
Red/tehnored AM dosar fond_
18.07.2013 -2ex. jud. fond E P..
| ← Exercitarea autorităţii părinteşti. Decizia nr. 240/2013.... | Ordonanţă preşedinţială. Sentința nr. 272/2013. Tribunalul BUZĂU → |
|---|
