Ordonanţă preşedinţială. Sentința nr. 272/2013. Tribunalul BUZĂU
| Comentarii |
|
Sentința nr. 272/2013 pronunțată de Tribunalul BUZĂU la data de 08-04-2013 în dosarul nr. 578/282/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL B.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ Nr. 621/2013
Ședința publică de la 08 Aprilie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE E. P.
Judecător A. M.
Judecător M. Ș.
Grefier A. P.
Pe rol fiind judecarea recursului civil formulat de reclamanta M. G., împotriva sentinței civile nr. 272/27.02.2013 pronunțată de Judecătoria Pogoanele în dosarul nr._ - având ca obiect ordonanță președințială, în contradictoriu cu pârâtul M. V., domiciliat în ..
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit recurenta M. G., reprezentată de avocat B. A. și intimatul M. V..
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care arată că, recursul a fost motivat, a fost tombrat cu suma de 5 lei conform chitanței nr._ din 25.03.2013, și timbru judiciar de 0,15 lei, după care:
Avocat B. D. a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri pentru a dovedi situația de fapt.
Instanța încuviințează în recurs proba cu înscrisuri.
Avocat B. A. a depus la dosar – copia deciziei civile nr. 139 pronunțată la date de 8.06.2012 de Tribunalul B. și copia deciziei civile nr. 3248 pronunțată la data de 9.10.2012 de Curtea de Apel Ploiești în dosarul civil nr._ .
A arătat că, nu are alte cereri de formulat și a solicitat judecarea cauzei.
Nemaifiind alte cereri sau excepții de invocat în temeiul dispoz.art.150 Cod proc.civ. instanța constată terminată cercetarea judecătorească și acordă cuvântul în dezbateri.
Avocat B. A. având cuvântul a arătat că, există două hotărâri judecătorești irevocabile care nu au putut fi puse în executare.Intimatul nu a făcut nici o dovadă în sensul că nu s-ar afla în țară.Acesta încearcă tergiversarea punerii în executare a sentinței civile nr. 962 pronunțată la data de 18.10.2011 .
În mod greșit instanța de fond a respins cererea de ordonanță președințială motivând faptul că, recurenta nu a dovedit urgența cererii, fără însă a avea în vedere interesul superior al copilului.Recurenta conform înscrisului aflat la fila 24 dosar de fond s-a adresat executorului judecătoresc solicitând executarea silită a titlului executoriu reprezentat de sentința civilă nr. 962/2011 pronunțată de Judecătoria B..
A mai arătat că, a fost începută executarea silită pe dispozițiile Noului Cod de procedură civilă, însă urgența cererii formulate este dată de faptul că, recurenta se află în imposibilitate de a pune în executare un titlu executoriu.Instanța de fond nu a avut în vedere interesul superior al copilului, minorului neputându-i.-se elibera pașaport.
A solicitat admiterea recursului, modificarea în tot a sentinței pronunțate de instanța de fond, și pe fond, admiterea cererii de ordonanță președințială, fără obligarea intimatului la plata cheltuielilor de judecată.
TRIBUNALUL
Asupra prezentului recurs civil:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Pogoanele la data de 12.02.2013, sub nr._, reclamanta M. G., a solicitat instanței pe cale de ordonanță președințială, în contradictoriu cu pârâtul M. V., să se dispună eliberarea pașaportului simplu pentru minorul M. M.-CATALDO, născut la data de 28.08.2007 in R., Italia, ca minorul M. M.-CATALDO sa poată calatori in străinătate împreună cu mama, M. G., fara somație si fara trecerea vreunui termen, cu obligarea paratului la plata cheltuielilor de judecata
În motivarea în fapt a cererii, reclamanta a învederat instanței că în perioada anilor 2005-2009 a conviețuit cu paratul mai intâi in . si apoi in R., Italia.
In data de 28.08.2007 s-a născut fiul acestora M. M.-Cataldo, iar in apropierea Crăciunului din anul 2009, fara vreo înștiințare prealabila si in mod inexplicabil, paratul a luat minorul din locul unde locuiau si l-a adus la domiciliul părinților săi din localitatea Rusetu.
A urmat un lung sir de rugăminți adresate paratului pentru a-i permite sa-l viziteze pe minor, finalmente apelând la instanța de judecata, care, prin sentința civila nr.962/18.10.2011, pronunțata in dosarul nr._ al Judecătoriei Pogoanele, definitiva si irevocabila prin respingerea apelului conform deciziei civile nr.139/08.06.2012 a Tribunalului B. si prin respingerea recursului conform deciziei civile nr.3248/09.10.2012, a stabilit locuința fiului său la reședința sa.
A precizat ca prin sentința civila nr.676/18.07.2011 pronunțata in dosarul nr._ al Judecătoriei Pogoanele i s-a recunoscut atât acesteia, cat si părinților săi dreptul de a avea legături personale cu minorul.
Nici aceasta sentința civila, irevocabila prin respingerea recursului, nu a putut fi adusa la îndeplinire din cauza opoziției paratului si părinților săi, nici cu ajutorul executorului judecătoresc si nici cu ajutorul autorităților administrative ale Comunei Rusetu, jud. B..
După îndeplinirea tuturor formalităților administrative (legalizare si investite cu formula executorie sentința civila, traducere legalizata, apostilare) a încercat ca sentința civila nr. 962/18.10.2011, pronunțata in dosarul nr._ al Judecătoriei Pogoanele sa fie adusa la îndeplinire de bunăvoie de către parat prin prezentarea la sediul Serviciului Public Comunitar pentru Eliberarea si Evidenta Pașapoartelor Simple B. in vederea eliberării pașaportului minorului si întocmirea declarației de acord pentru a putea parasi țara alături de minor.
In acest sens, prin avocat, i-a transmis notificarea din data de 30.01.2013. Nici de aceasta data paratul nu a răspuns apelului său, precizându-i telefonic ca nu îi va da niciodată un astfel de acord si nici nu se va prezenta in vederea eliberării pașaportului.
În ceea ce privește condițiile de admisibilitate a cererii, a arătat că pe rolul Judecătoriei Pogoanele se afla înregistrat un dosar având un obiect similar, acțiunea fiind promovata pe calea dreptului comun, astfel ca masurile dispuse urmează a se aplica pana la rămânerea irevocabila a sentinței ce va fi pronunțata in acest dosar.
În ceea ce privește neprejudicierea fondului dreptului, apreciază ca la un examen sumar al cauzei este evident de partea cui este aparenta dreptului, iar din coroborarea tuturor aspectelor prezentate rezulta in mod clar împotrivirea paratului de aducere la îndeplinire de bunăvoie a sentinței civile nr. 962/18.10.2011.
În ceea ce privește urgența măsurii, solicită să se aibă in vedere faptul ca dosarul nr._ a fost înregistrat pe rolul Judecătoriei Pogoanele in data de 18.03.2011, iar decizia civila nr.3248 a Curții de Apel Ploiești a fost pronunțata in data de 09.10.2012.
Practic, de la declanșarea procedurilor judiciare, incluzând si eșecul punerii in executare a sentinței civile nr.676/18.07.2011, s-a scurs o perioada de aproape 2 ani, perioada in care s-a aflat in imposibilitate obiectiva de a-și exercita dreptul de a avea legături personale cu minorul.
Reaua-credința a paratului si părinților acestuia a fost dovedita cu prilejul judecării cauzei privind stabilirea locuinței minorului prin înscrisuri relevante precum procese-verbale încheiate de către executorul judecătoresc, respectiv reprezentanți ai autorității tutelare a Comunei Rusetu.
Orice măsura referitoare la minori trebuie circumscrisa interesului superior al acestora, or in cauza dedusa judecații, in condițiile in care pana in acest moment 3 instanțe de judecata au apreciat ca interesul superior al minorului M. M.-Cataldo este acela de a locui la reședința sa, este evidenta urgenta ca o astfel de dispoziție judecătoreasca sa poată fi pusa in aplicare.
Pentru ca principiul interesului superior al minorului sa nu fie adus in derizoriu de atitudinea pur șicanatorie si iresponsabilă a paratului se impune in mod stringent ca in cel mai scurt timp minorul sa beneficieze de afecțiunea materna, de posibilitățile materiale pe care i le poate oferi (constatate de instanțele de judecata), de drepturile oferite de statul italian, de liniștea pe care o merita.
Pe de alta parte, trebuie avuta in vedere si diligenta legiuitorului privind minorii, in procedura divorțului reglementându-se posibilitatea ca instanța sa hotărască pe cale de ordonanța președințiala asupra incredintarii minorilor fara a se face dovada urgentei, potrivit art.613 ind2. Cod procedura civila.
Apreciază ca urgenta este reclamata si de necesitatea aducerii la îndeplinire a unei hotărâri irevocabile, mai ales ca pana in prezent in ceea ce il privește pe parat se pare ca nu au avut efectul scontat niciuna din hotărârile judecătorești deja pronunțate, acesta neavând conștiința civica a obligativității respectării unei astfel de decizii.
În drept, a invocat dispozițiile art.581 Cod procedura civila, raportate la disp. art.8 CEDO, art.486 Cod civil, art.18 alin.2 din Legea nr.272/2004, art.17 alin.1 lit.a si art.3 lit.b din Legea nr.248/2005.
A propus proba cu înscrisuri și a solicitat atașarea dosarelor nr._ si_ ale Judecătoriei Pogoanele.
A depus sentința civilă nr. 962 din 18.10.2011 a Judecătoriei Pogoanele, notificare pârât cu confirmare de primire(f.10-17).
Pârâtul, legal citat cu copie acțiune și înscrisuri, a depus întâmpinare(f.20), prin care a arătat că a răspuns în timp util notificării comunicată de reclamantă, arătând că este de acord să se prezinte la Serviciul Public Comunitar pentru Eliberarea și Evidența Pașapoartelor Simple B., indicând și un interval de timp în care să rezolve această problemă.
A mai arătat că reclamanta prezintă situația în mod eronat referitor la legăturile personale ale acesteia cu fiul lor, ce nu i-au fost interzise niciodată de acesta sau părinții săi, cu singura precizare că minorul s-a opus cu obstinație, de fiecare dată, să meargă cu mama sa sau cu bunicii materni, fără acesta, tatăl său.
La solicitarea reclamantei s-a deplasat cu minorul, după rămânerea irevocabilă a hotărârii judecătorești, în mun. B., la un hotel în care aceasta era cazată, iar copilul a refuzat să rămână cu mama sa, în condițiile în care nu rămânea și acesta.
Apreciază că nici urgența și nici interesul superior al minorului nu ar justifica admiterea cererii, în condițiile în care minorul locuiește de peste 3 ani la acesta, la domiciliul părinților săi, și înțelege să respecte hotărârea judecătorească.
A atașat, în copie, răspuns notificare(f.21-22).
Au fost atașate dosarele nr._ si_ ale Judecătoriei Pogoanele.
În urma probelor administrate, Judecătoria Pogoanele a pronunțat sentința civilă nr. 272/27.02.2013, prin care a respins ca neîntemeiată cererea de ordonanță președințială formulată de reclamanta M. G. și a luat act că părțile nu au solicitat cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că din relația de concubinaj a părților a rezultat minorul M. M. - Cataldo, nascut la data de 28.08.2007 (f.5 dosar nr._ atașat).
Reclamanta a depus pe rolul Judecătoriei Pogoanele o acțiune de fond având ca obiect eliberararea pașaportului simplu pentru minorul M. M.-CATALDO, născut la data de 28.08.2007 in R., Italia, ca minorul M. M.-CATALDO sa poată calatori in străinătate împreuna cu aceasta, înregistrată sub nr._ .
Prin sentința civilă nr. 962 din 18.10.2011, pronunțată de Judecătoria Pogoanele în dosarul nr._, irevocabilă prin decizia civilă nr. 3248 din 09.10.2012 a Curții de Apel Ploiești, locuința minorului a fost stabilită la reședința reclamantei – pârâte, reședință aflată în orașul R., Italia(f.59-59 dosar nr._ atașat).
Potrivit art. 581 alin. 1 din Codul de procedură civilă, instanța va putea ordona măsuri vremelnice în cazuri grabnice pentru păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere, pentru prevenirea unei pagube iminente și care nu s-ar putea repara, precum și pentru înlăturarea piedicilor care s-ar ivi cu prilejul unei executări.
Rezultă așadar că acțiunea având ca obiect luarea unor măsuri pe calea ordonanței președințiale trebuie să îndeplinească, pe lângă cerințele generale pentru exercitarea oricărei acțiuni - interesul, calitatea procesuală, capacitatea procesuală și formularea unei pretenții - și anumite condiții particulare, respectiv: urgența, vremelnicia măsurii și neprejudecarea fondului.
Instituția ordonanței președințiale a fost creată ca un mijloc procedural rapid și lipsit de formalism pentru luarea unor măsuri provizorii în anumite cazuri ce reclamă urgență.
Analizând condițiile de admisibilitate a ordonanței președințiale, instanța a constatat că nu este îndeplinită condiția urgenței.
Astfel, în prezenta cauză, urgența nu este prezumată de lege, ca în cazul acțiunii de divorț, nefiind aplicabile dispozițiile art. 6132 din codul de procedură civilă cum greșit a invocat reclamanta.
Reclamanta nu a probat caracterul urgent al măsurii, simpla împrejurare că locuința minorului a fost stabilită la reședința acesteia, fără indicarea altor elemente care să fundamenteze îndeplinirea condiției nefiind de natură a justifica luarea acesteia.
Deși reclamanta a invocat împrejurarea că o perioadă de aproape 2 ani s-a aflat in imposibilitate obiectiva de a-și exercita dreptul de a avea legături personale cu minorul, instanța a avut în vedere că aceasta, prin cererea ce a făcut obiectul dosarului nr._ (f.4 verso dosar atașat), a arătat că în apropierea Crăciunului anului 2009 pârâtul a luat minorul și l-a dus la domiciliul părinților săi din . la acea dată și până la formularea cererii respective (18.03.2011) s-a scurs o perioadă de peste un an în care nu a făcut niciun demers legal de rezolvare a situației legale a minorului.
În plus, pe rolul instanței s-a înregistrat si cauza cu nr._, având ca obiect cererea de fond privind suplinirea acordului parental, or, față de caracterul vremelnic al ordonanței, până la soluționarea acestei cereri, dar și față împrejurarea că locuința minorului a fost stabilită la reședința mamei din orașul R., Italia, o soluție de respingere în fond ar ridica probleme de întoarcere a executării.
Față de cele mai sus reținute, în temeiul dispozițiilor legale mai sus amintite, instanța a respins ca neîntemeiată cererea de ordonanță președințială.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamanta M. G..
În fapt, a arătat recurenta, în perioada anilor 2005-2009 a conviețuit cu paratul mai întâi in . si apoi in R., Italia. In data de 28.08.2007 s-a născut fiul lor M. M.-Cataldo, iar in apropierea Crăciunului din anul 2009, fără vreo înștiințare prealabilă si in mod inexplicabil, paratul a luat minorul din locul unde locuia si 1-a adus la domiciliul părinților săi din localitatea Rusetu.
A urmat un lung sir de rugăminți adresate paratului pentru a-i permite sa-1 viziteze pe minor, finalmente apelând la instanța de judecata care, prin sentința civila nr.962/18.10.2011 pronunțata in dosarul nr._ al Judecătoriei Pogoanele definitiva si irevocabila prin respingerea apelului conform deciziei civile nr.139/08.06.2012 a Tribunalului B. si prin respingerea recursului conform deciziei civile nr.3248/09.10.2012 a stabilit locuința fiului meu la reședința sa.
Precizează recurenta ca prin sentința civila nr.676/18.07.2011 pronunțata in dosarul nr._ al Judecătoriei Pogoanele i s-a recunoscut atât ei, cat si părinților săi, dreptul de a avea legături personale cu minorul. Nici aceasta sentința civila, irevocabila prin respingerea recursului, nu a putut fi adusa la îndeplinire din cauza opoziției paratului si părinților săi, nici cu ajutorul executorului judecătoresc si nici cu ajutorul autorităților administrative ale Comunei Rusetu, jud. B..
După îndeplinirea tuturor formalităților administrative (legalizare si investite cu formula executorie sentința civila, traducere legalizata, apostilare) a încercat ca sentința civila nr. 962/18.10.2011 pronunțata in dosarul nr._ a Judecătoriei Pogoanele sa fie adusa la îndeplinire de bunăvoie de către parat prin prezentarea la sediul Serviciului Public Comunitar pentru Eliberarea si Evidenta Pașapoartelor Simple B. in vederea eliberării pașaportului minorului si întocmirea declarației de acord pentru a putea parași tara alături de minor. In acest sens, prin avocat, i-a transmis notificarea din data de 30.01.2013. Nici de aceasta data paratul nu a răspuns apelului său, precizându-i telefonic ca nu îi va da niciodată un astfel de acord si nici nu se va prezenta in vederea eliberării pașaportului.
În ceea ce privește motivele de recurs, a precizat că în data de 15.02.2013 a primit un răspuns din partea intimatului, care preciza că ar fi de acord cu executarea de buna-voie, insa in perioada 29.04-07.05.2013. Coroborând atitudinea de total dispreț avută pana in acest moment fata de 2 hotărâri judecătorești irevocabile cu încercarea de tergiversare a punerii in executare a sentinței nr.962/18.10.2011 si lipsind dovada faptului ca intimatul ar fi plecat din țară, instanța nu putea sa dea credit unei astfel de susțineri.
Apreciază ca sunt îndeplinite toate condițiile de admisibilitate a cererii sale, respectiv neprejudecarea fondului, vremelnicia măsurii si urgenta.
Deși nu cunoaște pana la momentul declarării recursului motivarea instanței, intuiește că ar putea fi vorba de nejustificarea urgentei măsurii, insa, astfel cum a arătat prin cererea introductivă, orice măsura referitoare la minori trebuie circumscrisa interesului superior al acestora, or in cauza dedusa judecații, in condițiile in care pana in acest moment 3 instanțe de judecata au apreciat ca interesul superior al minorului M. M.-Cataldo este acela de a locui la reședința sa, este evidenta urgența ca o astfel de dispoziție judecătoreasca sa poată fi pusă in aplicare.
Recurenta și-a rezervat dreptul de a formula precizări la prezentele motive de recurs, după momentul in care va lua la cunoștința de motivarea sentinței recurate, având in vedere faptul că acesta nu a fost motivata până la data de 04.03.2013.
In drept, au fost invocate prevederile art.304 ind.l si urm. Cod procedura civila.
La data de 25.03.2013, recurenta a depus precizări la motivele de recurs.
Prin aceste precizări recurenta a arătat că este adevărat faptul că într-o astfel de cauză urgența nu este prezumată, însă, cu toate acestea, neanalizând situația de fapt sub toate aspectele, instanța a ignorat faptul că până în prezent s-a aflat în imposibilitate obiectivă de a aduce la îndeplinire sentința civilă nr. 962/18.10.2011 pronunțată în dosarul nr._, precum și sentința civilă nr. 676/18.07.2011 pronunțată în dosarul nr._, ambele ale Judecătoriei Pogoanele.
A invocat faptul că instanța de fond a ignorat practic principiul interesului superior al minorului și necesitatea de a fi duse la îndeplinire dispozițiile unei sentințe civile irevocabile.
Apreciază că în niciun caz faptul că a promovat acțiunea de stabilire a locuinței minorului la mai bine de un an de la aducerea acestuia în . respingerea cererii de ordonanță președințială.
Mai arată recurenta că este reclamat caracterul urgent al măsurii și de reaua credință de care au dat dovadă pârâtul și părinții acestuia cu prilejul judecării cauzelor anterioare, reaua credință fiind probată sub toate aspectele.
Consideră că prin soluția pronunțată, instanța de fond lipsește de efecte altă sentință irevocabilă.
Intimatul M. V., deși legal citat, nu a formulat în cauză întâmpinare și nici nu s-a prezentat în instanță pentru a-și preciza punctul de vedere cu privire la prezentul recurs.
Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, evaluarea dovezilor administrate, în raport de conținutul cererii de chemare în judecată, a hotărârii recurate și a motivelor de recurs invocate, analizând cauza și sub toate aspectele, potrivit art.304/1 c.p.c., Tribunalul apreciază că recursul este întemeiat, astfel că în temeiul art.312 al.1 c.p.c. urmează să îl admită, pentru următoarele considerente:
Critica recurentei, potrivit căreia instanța fondului a pronunțat sentința cu încălcarea dispozițiilor speciale privind ordonanța președințială, este apreciată de tribunal ca fiind întemeiată, pentru următoarele motive:
Din cuprinsul dispozițiilor art. 581 Cod pr.civilă rezultă că pentru a se putea recurge la calea procedurii ordonanței președințiale se cer îndeplinite următoarele condiții: urgența, adică să fie vorba de cazuri grabnice, a căror soluționare pe calea dreptului comun nu ar putea asigura o protecție eficace a dreptului pretins încălcat; măsura dispusă de instanță să aibă un caracter vremelnic și prevenirea unei pagube iminente care nu s-ar putea repara, precum și înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul executării.
Tribunalul apreciază că cererea de ordonanță președințială formulată de către recurentă, prin care a solicitat pronunțarea unei hotărâri care să țină loc de acord parental pentru eliberarea pașaportului simplu pentru minorul M. M. Cataldo, născut la data de 28.08.2007 în R., Italia, ca acesta să poată călători în străinătate împreună cu ea, este admisibilă, deși în cauză o atare procedură ar duce aparent la luarea unei măsuri definitive, de vreme ce se urmărește înlăturarea unui act abuziv.
De asemenea, tribunalul apreciază că în speță în mod greșit instanța fondului a apreciat că reclamanta nu a probat caracterul urgent al măsurii, pentru următoarele considerente:
Prin sentința civilă nr. 962/18.10.2011, Judecătoria Pogoanele a admis în parte acțiunea formulată de către recurentă în contradictoriu cu intimatul, în parte cererea reconvențională, dispunând ca exercitarea autorității părintești să revină în comun ambilor părinți în ceea ce-l privește pe minorul M. M. Cataldo – născut la data de 28.08.2007, stabilind locuința acestuia la reședința reclamantei-pârâte și obligând-o pe recurentă să-și îndeplinească obligațiile față de minor în natură și pe intimat să plătească în favoarea minorului o pensie de întreținere în cuantum de 200 euro lunar, începând de la data executării efective a hotărârii și până la împlinirea de către minor a vârstei majoratului.
Această sentință a rămas definitivă și irevocabilă prin respingerea apelului conform deciziei civile nr. 139/08.06.2012 a Tribunalului B. și respectiv respingerea recursului prin decizia civilă nr. 3248/09.10.2012 a Curții de Apel Ploiești.
Este de remarcat că între părți s-a mai purtat și un alt litigiu, ce a vizat încuviințarea recurentei de avea legături personale cu minorul, litigiu finalizat prin sentința civilă nr. 676/18.07.2011 a Judecătoriei Pogoanele, prin care i s-au încuviințat recurentei legături personale cu minorul, însă nici această sentință nu a putut fi pusă în executare datorită opoziției intimatului.
Este de observat că intimatul a fost notificat de către recurentă la data de 30.01.2013, în sensul că i s-a solicitat să se prezinte la Serviciul Pașapoarte din Municipiul B. în vederea întocmirii pașaportului minorului, pentru a putea să deplaseze minorul la reședința ei din Italia.
Deși aparent, prin răspunsul din data de 22.02.2013, intimatul a fost de acord să execute de bună-voie sentința civilă nr. 962/2011, arătând că va participa efectiv la îndeplinirea formalităților necesare în vederea stabilirii locuinței minorului la reședința mamei sale, în realitate intimatul nu a făcut altceva de-a lungul timpului decât să tergiverseze punerea în executare a unei sentințe judecătorești definitive și irevocabile, acest aspect reieșind din chiar răspunsul la notificare, pct. 2, în care arată că nu se poate prezenta la Serviciul Pașapoarte decât în intervalul 29.04. – 07.05.2013, cu ocazia sărbătorilor de P..
Tribunalul reamintește faptul că s-a statuat în jurisprudență că punerea în executare a unei sentințe judecătorești într-un termen rezonabil, potrivit art. 6 CEDO, reprezintă o finalitate a unui litigiu civil și o prioritate în ceea ce privește respectarea dispozițiilor legale în materie.
Faptul că din luna octombrie 2011 și până în prezent intimatul a refuzat cu obstinație să pună în executare sentința mai sus menționată, executarea putând fi făcută în primul rând de bună voie, mai ales când este în discuție interesul superior al propriului copil, este apreciat de către tribunal ca fiind un act abuziv, de natură a putea fi înlăturat pe calea ordonanței președințiale.
Urgența este justificată în speță de însuși refuzul intimatului, de executare de bună voie a sentinței mai sus menționate, de împiedicare a recurentei să deplaseze minorul la domiciliul ei, și de încălcare a interesului superior al minorului, apreciat de instanțele care au pronunțat sentința ca fiind acela de a avea domiciliul la mama sa, cea care are toată disponibilitatea materială și afectivă să se ocupe de creșterea și îngrijirea propriului copil, comparativ cu intimatul, care la rândul lui lucrează în străinătate, minorul fiind lăsat în domiciliul părinților lui și, chiar dacă este bine îngrijit și educat și în familia bunicilor, nu beneficiază de protecția niciunuia dintre cei doi părinți.
În consecință, tribunalul apreciază că sunt îndeplinite cerințele art. 581 Cod pr.civilă și, raportat la dispozițiile art. 304 pct.9 coroborat cu art. 312 Cod pr.civilă, urmează a admite recursul, a modifica în tot sentința recurată și pe fond a admite cererea și a suplini consimțământul intimatului în fața autorităților pentru eliberarea pașaportului simplu minorului M. M. Cataldo și pentru ieșirea din țară a acestuia împreună cu recurenta-reclamantă.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul formulat de reclamanta M. G. – domiciliată în comuna Rușețu, ., jud. B., cu domiciliul ales pentru comunicarea actelor de procedură la Cabinet Avocat B. A. M. – cu sediul în B., ., ., jud. B., împotriva sentinței civile nr. 272/27.02.2013 pronunțată de Judecătoria Pogoanele în dosarul nr._ - având ca obiect ordonanță președințială, în contradictoriu cu pârâtul M. V. - domiciliat în ..
Modifică, în tot, sentința recurată și pe fond admite cererea și suplinește consimțământul intimatului în fața autorităților pentru eliberarea pașaportului simplu minorului M. M. Cataldo și pentru ieșirea din țară a acestuia împreună cu recurenta reclamantă.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 08 Aprilie 2013.
Președinte, E. P. | Judecător, A. M. | Judecător, M. Ș. |
Grefier, A. P. |
Red. E.P.
Thred. M.H./E.P.
2 ex./08.05.2013
d.f. nr._ – Judecătoria Pogoanele
j.f. – C. D. P.
| ← Ordin de protecţie. Decizia nr. 1346/2013. Tribunalul BUZĂU | Ordonanţă preşedinţială. Decizia nr. 1545/2013. Tribunalul BUZĂU → |
|---|
