Plângere contravenţională. Decizia nr. 1360/2013. Tribunalul BUZĂU
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1360/2013 pronunțată de Tribunalul BUZĂU la data de 17-06-2013 în dosarul nr. 29907/200/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL B.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ Nr. 1360/2013
Ședința publică de la 17 Iunie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE A. M.
Judecător E. P.
Judecător A.-M. D.
Grefier A. P.
Pe rol fiind judecarea recursului contravențional formulat de intimatul I. T. DE MUNCĂ B., cu sediul în municipiul B., Aleea Sporturilor, . împotriva sentinței civile nr. 3159 pronunțată la data de 22.02.2013 de Judecătoria B. în dosarul civil nr._ în contradictoriu cu petenta . SRL, cu sediul în ., ., județul B..
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit recurentul I. T. de Muncă B. și intimata . SRL B., reprezentată de avocat L. A..
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care arată că, recursul a fost motivat, este scutit de taxă de timbru și timbru judiciar conform Legii nr. 146/1997, după care:
S-a înmânat apărătorului ales al intimatei copie de pe motivele de recurs.
Avocat L. A. a arătat că a luat cunoștință de conținutul motivelor de recurs, și nu are cereri de formulat solicitând judecarea cauzei.
Nemaifiind alte cereri sau excepții de invocat în temeiul dispoz.art.150 Cod proc.civ. instanța constată terminată cercetarea judecătorească și acordă cuvântul în dezbateri.
Avocat L. A. pentru intimată având cuvântul a solicitat respingerea recursului, menținerea ca legală și temeinică a sentinței pronunțate de instanța de fond .
Soluția instanței de fond este corectă raportat la probatoriile de fapt și de drept .Motivele de recurs sunt identice cu cele menționate în întâmpinarea depusă la dosar de recurentă.Urmează a fi avute în vedere declarațiile date în fața instanței de fond care au relatat corect situația de fapt, precum și declarația olografă dată la I. T. de Muncă de numitul Zipa D. din care rezulta că, a refuzat să i se încheie de către intimată contract de muncă având în vedere faptul că, prin încheierea acestuia ar fi pierdut indemnizația de creștere copil .
De asemenea, instanța de control judiciar urmează a avea în vedere superficialitate în care a fost efectuat controlul de către recurentă.
În mod corect instanța de fond a dispus înlocuirea amenzii aplicate cu sancțiunea „ avertisment” .
A solicitat respingerea recursului, menținerea ca legală și temeinică a sentinței pronunțate de instanța de fond, fără cheltuieli de judecată.
TRIBUNALUL
Asupra prezentului recurs civil.
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei B. la data de 03.07.2012, petenta S.C. A. U. Alarm S.R.L., a formulat, in contradictoriu cu intimatul I. T. de Muncă B. plângere contravențională împotriva procesului verbal de contravenție . nr. 9135 din data de 20.11.2012.
În motivarea în fapt a cererii, petenta a arătat că la data de 20.11.2012, cu ocazia unui control la punctul de lucru al societatii, inspectorii ITM B., au constatat că o persoana se află la lucru si nu are contract de munca scris. Petenta a susținut ca in acel moment, persoana respectiva se afla in situația prealabila încheierii unui contract de munca, respectiv evaluarea acestuia, fiind singura modalitate de a verifica daca potențialul salariat are aptitudinile necesare desfasurarii acelui tip de activitate.
In subsidiar, petenta a solicitat înlocuirea sancțiunii amenzii cu cea a avertismentului, fiind la prima abatere de acest gen si raportat la pericolul social.
Cererea fost motivata in drept, fiind întemeiata pe dispozițiile O.G. 2/2001.
Intimatul a depus întâmpinare, solicitând respingerea plângerii contravenționale ca neîntemeiată, arătând în esență, că procesul verbal este temeinic și legal întocmit și că angajatorul a primit la muncă o persoană pe nume Zipa D., care presta muncă fără a avea încheiat contract individual de muncă în baza consimțământului părților, în formă scrisă.
În probațiune, petentul a depus la dosar copie a procesului-verbal de constatare a contravenției, declarația olografa a numitului Zipa D., iar intimatul a anexat întâmpinării, în copie, procesul verbal de contravenție, înștiințare de plată, procesul verbal de control cu anexa 1, fișa de identificare completată de numitul Zipa D. extras din aplicația ITM.
Instanța a încuviințat pentru părți proba cu înscrisurile menționate anterior si a respins proba cu martor ca nefiind utilă soluționării cauzei.
În urma probelor administrate, Judecătoria B. a pronunțat sentința civilă nr. 3153/22.02.2013, prin care a admis în parte plângerea contravențională formulată de petenta S.C. A. U. Alarm S.R.L împotriva procesului verbal de contravenție . nr. 9135 din data de 20.11.2012 și a înlocuit amenda contravențională în cuantum de 10.000 lei stabilită prin procesul verbal mai sus menționat, cu avertisment.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că la data 20.11.2012, a fost întocmit de către un agent constatator din cadrul I. T. de Munca B., procesul verbal de contravenție . nr. 9135 prin care s-a reținut săvârșirea de către contestatoare a contravenției prevăzute de art. 260 alin.1 lit. e Codul Muncii, constând în aceea ca în data de 20.11.2012, la punctul de lucru aparținând petentei, presta muncă în beneficiul angajatorului numitul Zipa D., care a fost primit la muncă fără încheierea în formă scrisă a contractului individual de muncă. Pentru acest motiv s-a aplicat contestatoarei o amenda în cuantum de_ lei.
Procesul verbal a fost semnat de către petentă.
Analizând cuprinsul procesului verbal, sub aspectul legalității sale, instanța a apreciat că acesta a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor art.16 și 17 din OG nr.2/2001 referitoare la mențiunile obligatorii ce trebuie prevăzute sub sancțiunea nulității.
In ceea ce privește susținerea petentului din cererea de chemare in judecata, respectiv faptul ca in procesul-verbal de contravenție nu s-a prevăzut posibilitatea contravenientului de a achita in termen de 48 de ore jumătate din minimul amenzii prevăzute de actul normativ, nu este de natura a atrage nulitatea procesului-verbal de contravenție, având in vedere ca in conținutul procesului-verbal există această mențiune. Faptul ca agentul constatator nu a completat rubrica respectivă, nemenționând exact cuantumul amenzii reduse, nu este de natura a-l vătăma pe petent, atât timp cat acesta din urma putea lua la cunoștința de posibilitatea respectiva din simpla citire a procesului-verbal.
Din fișa de identificare aflată la fila 23 din dosar, instanța a reținut că la data de 20.11.2012, data controlului, a fost identificată la muncă o persoană, numitul Zipa D., care a declarat în scris că refuză să i se încheie un contract individual de muncă la societatea in cauză, din motive personale.
Coroborând fișa de identificare a numitului Zipa D. cu faptul că această persoană a fost găsită de către agenții constatatori prestând activitate în beneficiul petentei, instanța a reținut, fără putință de tăgadă, că fapta reținută în sarcina petentei prin procesul verbal atacat corespunde realității. Mai mult, având în vedere declarația olografă a acestuia din data 21.11.2012, instanța a constatat ca acesta nu a negat faptul ca presta activitate in beneficiul petentei, nespecificând că se afla in perioada prealabila de evaluare, astfel cum a susținut petenta in cererea de chemare in judecata.
Astfel, în baza probelor administrate, instanța a constatat temeinicia procesului verbal de contravenție, fiind dovedit că au existat raporturi de muncă între petentă și numitul Zipa D., fără a exista un contract individual de muncă încheiat în formă scrisă.
În ceea ce privește sancțiunea aplicată și modalitatea de individualizare, în raport de împrejurările faptei și de limitele amenzii, instanța a reținut următoarele:
Potrivit art. 260 alin.1 lit. e din Codul Muncii primirea la muncă a până la 5 persoane fără încheierea unui contract individual de muncă, potrivit art. 16 alin. (1) se sancționează cu amendă de la 10.000 lei la 20.000 lei pentru fiecare persoană identificată. În cauză, contravenienta a fost sancționată cu amendă în cuantum de_ lei.
Cu toate acestea, art. 34 din OG 2/2001, care constituie dreptul comun în materie, permite instanței să aprecieze inclusiv sancțiunea ce se impune a fi aplicată contravenientei.
Astfel, conform art. 21 alin.3 OG nr.2/2001 sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal.
Instanța a considerat că sancțiunea avertismentului este totuși suficientă, dat fiind circumstanțele comiterii faptei, petenta fiind la prima abatere de acest gen.
De asemenea, opinia instanței are la bază, pe de o parte, dispozițiile art.5 alin. 5 din OG 2/2001, potrivit cărora sancțiunea trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite și art. 7 alin.3 din OG 2/2001, potrivit căruia avertismentul se aplică și în cazul în care actul normativ de sancționare a contravenției nu prevede în mod expres această sancțiune.
Totodată, instanța a considerat că scopul preventiv educativ al sancțiunii se realizează și prin aplicarea sancțiunii avertismentului.
Față de considerentele mai sus expuse, instanța a apreciat plângerea întemeiată și a admis-o în parte, dispunând înlocuirea sancțiunea amenzii contravenționale cu avertisment.
Împotriva cestei sentințe a declarat recurs intimatul I. T. de Muncă B., criticând-o pentru nelegalitate si netemeinicie, pentru motivele prevăzute de art.304 C.proc.civ, solicitând totodată analizarea cauzei și în conformitate cu art.304 indice 1 C.p.civ., sub toate aspectele de nelegalitate.
Se solicită admiterea recursului și modificarea sentinței recurate pentru motivele dezvoltate mai jos.
În susținerea motivelor de recurs, se arată că munca fără forme legale are repercusiuni atât asupra lucrătorului, cât și asupra angajatorului: persoana care prestează munca fără forme legale este lipsită de protecție socială; angajatorul este lipsit de posibilitatea legală de a responsabiliza pe lucrător pentru eventualele pagube produse de acesta; fondurile sociale și bugetul de stat sunt păgubite prin sustragerea de la plata impozitelor și a contribuțiilor sociale.
Prin plângerea formulată la prima instanță de intimata reclamantă, aceasta a solicitat, în contradictoriu cu I. T. de Muncă B., pronunțarea unei hotărâri judecătorești prin care să se dispună anularea procesului verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr.9135/20.11.2012 și a măsurilor aplicate în baza acestuia.
Consideră recurentul că soluția primei instanțe este netemeinică și nelegală, întrucât prima instanță a trecut la soluționarea cauzei neținând seama de prevederile Codului Muncii, Legea nr.53/2003, cu modificările și completările ulterioare.
În fapt, arată recurentul, în baza prevederilor art. 19 din Legea nr.108/1999 republicată pentru înființarea si organizarea Inspecției Muncii si a H.G. nr. 1377/2009 precum si a ordinelor de deplasare nr.633/2012 si 634/2012, s-a efectuat o acțiune de control la S.C A. U. ALARM S.R.L., tematica de control fiind respectarea prevederilor art.l6(l) din Codul Muncii republicat privind încheierea în formă scrisă a contractului individual de munca; activitatea principală a petentei fiind: Cod CAEN - 8010 Activități de protecție si gardă, iar locația controlata fiind spălătoria auto situata in ., .. Societatea are număr total de 3salariați, din care 1 femeie.
La data si ora controlului reprezentantul legal nu se afla la locația verificată. La sfârșitul acțiunii de control s-a prezentat la locația controlată numitul V. C. - administratorul societății, căruia i-au fost comunicate obiectivul controlului, precum si constatările inspectorilor de muncă.
In data de 19.11.2012, orele 1300-1330, precizează recurentul, a fost identificat la muncă numitul Zipa D. (CNP:_) care presta muncă, în calitate de spălător auto, fără a avea încheiat contract individual de muncă în formă scrisă, in baza consimțământului părților, anterior începerii raporturilor de muncă, contrar prevederilor art.l6(l) din Codul Muncii republicat.
Aceasta constatare este susținută de fișa de identificare completata, susținuta si semnata de persoana in cauza, care a declarat in scris ca lucrează ca muncilor din data de 19.11.2012, ora 8,00, la S.C A. U. ALARM, ca este în probă si nu a semnat contract de muncă.
Constatarea este susținuta si de rapoartele "Registru salariați” -generat de aplicația informatica a angajatorului in data de 19.11.2012 la sediul acestuia, precum si "Activitate angajator" (anexate prezentului proces verbal înregistrat la ITM B.) generat de aplicația informatica a Inspecției Muncii "REVISAL" accesata in data de 19.11.2012, orele 14:14:45, la sediul ITM Buzau - din care rezulta ca elementele de identificare ale mai sus numitului nu figureaza in condițiile in care obligația angajatorului, conform art. 16 (2) din Codul Muncii republicat coroborat cu art. 4 (1) litera a din H.G. nr.500/2011 cu modificările si completările ulterioare, era sa înregistreze si sa transmită in format electronic elementele contractului de munca cel târziu cu o zi lucrătoare anterioara începerii activității, respectiv in data de 18.11.2012.
Consideră că nu se pocite reține buna credință a angajatorului, deoarece deși controlul a început în data de 19.11.2012 și s-a finalizat în data de 20.11.2012, angajatorul nu a prezentat inspectorilor de muncă contract individual de munca încheiat in forma scrisa, pe baza consimțământului părților, pentru numitul Zipa D., dovada de apt de munca de la medic si nici dovada comunicării locului de munca vacant la AJOFM B..
D. consecință, se constată ca numitul Zipa D., identificat la lucru in data de 19.11.2012. a fost primit la munca fara încheierea in forma scrisa a contractului individual de muncă, contrar art. 16 (1) din Codul Muncii republicat.
Fapta constituie contravenție, fiind săvârșită de angajator cu intenție, contravenientul a prevăzut urmările faptelor sale, dar a considerat că aceasta nu va fi identificată și sancționată.
Menționează că deși în Anexa 2 a procesului verbal de control . nr._/20.1 1.2012, s-au dispus masuri obligatorii, cu termene precise de realizare, angajatorul refuză îndeplinirea acestora, încălcând în continuare prevederile legale din domeniul relațiilor de muncă.
Consideră că fapta angajatorului, de a nu încheia în formă scrisă contractul individual de muncă, constituie o încălcare a dispozițiilor în vigoare privind încadrarea în muncă a persoanelor, o sustragere a acestuia de la plata datoriilor către bugetul asigurărilor sociale de stat. Persoanele care lucrează fără forme legale sunt neasigurate și neprotejate de eventuale riscuri, suferind serioase dezavantaje economice și sociale: nesiguranța locului de muncă: imposibilitatea dovedirii raportului de muncă; imposibilitatea probării salariului și altor drepturi pentru care s-a convenit inițial; lipsa asigurării pentru boală, pensie, șomaj, accidente tic muncă și boli profesionale; imposibilitatea de a beneficia de concediu pentru creșterea copilului: imposibilitatea de a contracta credite.
Apreciază că nu se poate retine buna credință a angajatorului, deoarece nici până la această dată, 13.06.2013, nu a transmis in format electronic in registrul general de evidența salariaților REVISAL, contractul individual de muncă pentru numitul Zipa Dănut, cu toate că măsura dispusă prin procesul verbal de control . nr._/20.11.2012, avea termen de realizare data de 21.11.2012, fapt dovedit prin extrasul REVISAI, Activitate Salariat - ZIPA D. - Data generării raportului: 13.06.2013.
Cu privire la legalitatea procesului verbal de constatare și sancționare a contravențiilor, consideră că acesta cuprinde toate mențiunile obligatorii prevăzute de art. 16 și 17 din O.G. nr.2/2001, sub sancțiunea nulității absolute.
Cu privire la temeinicie, solicită să se coroboreze înscrisurile aflate la dosar și să se constate că forța probantă a acestuia nu a fost înlăturată. Organul constatator a produs dovada indubitabilă a existenței faptei, a autorului acesteia și a vinovăției sale. În conformitate eu garanțiile procesuale recunoscute și garantate de articolul 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului (care face parte din dreptul intern în baza articolului 11 din Constituția României și are prioritate în temeiul art.2() alin.2 din legea fundamentală) raportate la dispozițiile speciale cuprinse în art.l din O.G. nr.2/2001.
Fapta angajatorului, de a nu respecta prevederile legale din domeniul relațiilor de muncă, constituie contravenție și a fost sancționat, conform art.260 alin.l lit. c din Codul Muncii, cu amendă contravențională stabilită în cuantum minim.
La individualizarea sancțiunii contravenționale, inspectorii de muncă au ținut scama de împrejurările în care au fost săvârșite faptele, de modul și mijloacele de săvârșire a acestora, de scopul urmărit și de urmarea produsă. În condițiile art.5 alin.5 din O.G. nr. 2/2001 aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 180/2002, cu modificările și completările ulterioare, sancțiunea stabilită: "trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite", iar în cauză nu se justifică aplicarea sancțiunii "avertisment", întrucât fapta potentei nu este una de gravitate redusă, conform art.7 alin.2 din O.G. nr.2/2001.
D. fiind amploarea acestui fenomen pe piața muncii din România, I. T. de Muncă B. desfășoară, înainte de toate, o activitate de prevenire a încălcărilor dispozițiilor Codului Muncii și scopul nu este, neapărat, sancționarea agenților economici ci, în primul rând, protecția forței de muncă.
In consecință, examinând motivele de recurs, sentința recurată, actele dosarului, în raport de art.304 C. pr.civ. și sub toate aspectele potrivit art.3041 C.pr.civ., solicită să se constate că recursul declarat este întemeiat și în consecință, să se admită conform art.312 din Codul de procedură civilă, iar pe fond, să se respingă plângerea contravențională.
Deși legal citată, intimata . SRL nu a formulat în cauză întâmpinare.
Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, evaluarea dovezilor administrate, în raport de conținutul cererii de chemare în judecată, a hotărârii recurate și a motivelor de recurs invocate, analizând cauza și sub toate aspectele, potrivit art.304/1 c.p.c., Tribunalul apreciază că recursul este neîntemeiat, că nu există nici unul din motivele prevăzute de art.304 c.p.c., nici alte motive de ordine publică, astfel că în temeiul art.312 al.1 c.p.c. urmează să îl respingă, pentru următoarele considerente:
Critica recurentei, potrivit căreia instanța fondului, a pronunțat o sentință netemeinică și nelegală, întrucât nu a ținut seama de prevederile Codului Muncii este nefondată.
Astfel cum se poate observa din considerentele sentinței recurate, instanța fondului a apreciat asupra legalității și temeiniciei procesului verbal de contravenție întocmit de recurentă, reținând că acesta, sub aspectul legalității sale, respectă dispozițiile art. 16 și 17 din OG 2/2001,iar sub aspectul temeiniciei, dovedind că au existat raporturi de muncă între intimată și numitul Zipa D..
Nici critica privind greșita individualizare a sancțiunii contravenționale efectuată de instanța fondului nu este fondată.
Instanța a avut în vedere prevederile art. 5 alin. 5 și art. 21 alin. 3 din OG nr. 2/ 2001, conform cărora sancțiunea contravențională trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă și de circumstanțele personale ale contravenientului.
În acest sens, fapta comisa de petenta a fost apreciată a fi avut urmări minime, deoarece, la momentul controlului, așa cum reiese din chiar Fișa de identificare depusă de recurentă la dosar, f- 22, dosar fond, numitul Zipa D. se afla la unitatea intimată din data controlului, respectiv de la 19.11.2012.
Nu se poate reține susținerea recurentei, potrivit căreia intimata nu a data dovadă de bună credință și nu a intrat în legalitate, pentru că nici până în prezent nu figurează în evidența REVISAL cu un contract de muncă pentru susnumitul, întrucât, conform declarației din data de 20.11.2012, f- 10 dosar fond, acesta a refuzat încheierea contractului de muncă cu societatea intimată, din motive personale.
Pentru cele de mai sus, față de pericolul social concret al faptei săvârșite de petenta și de circumstanțele cauzei, instanța fondului, în mod corect a apreciat că amenda aplicată, chiar dacă este în cuantum minim, este excesivă, scopul legii putând fi atins și prin atenționarea contravenientei, prin avertisment, asupra pericolului social al faptei, cu recomandarea de a respecta dispozițiile legale, făcând astfel aplicabilitatea dispozițiilor art. 7 alin. 3 și art. 34 din O.G. nr. 2/2001.
Față de cele reținute mai sus, Tribunalul, în baza art. 312 c.p.c., urmează a respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de intimatul I. T. DE MUNCĂ B., cu sediul în municipiul B., ., împotriva sentinței civile nr. 3159 pronunțată la data de 22.02.2013 de Judecătoria B. în dosarul civil nr._, în contradictoriu cu petenta . SRL, cu sediul în ., ., județul B..
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 17 Iunie 2013.
Președinte, A. M. | Judecător, E. P. | Judecător, A.-M. D., fiind în C.O., prezenta s-a semnat de noi, PREȘEDINTE SECȚIE, |
Grefier, A. P., fiind în C.O., prezenta s-a semnat de noi, GREFIER ȘEF SECȚIE, |
Red. E.P.
Thred. M.H./E.P.
2 ex./08.07.2013
d.f. nr._ – Judecătoria B.
j.f. – I. B.
| ← Pretenţii. Decizia nr. 1229/2013. Tribunalul BUZĂU | Fond funciar. Decizia nr. 510/2013. Tribunalul BUZĂU → |
|---|
