Cereri. Decizia nr. 153/2014. Tribunalul BUZĂU

Tribunalul BUZĂU - Sentințe și decizii civile / 2014

Decizia nr. 153/2014 pronunțată de Tribunalul BUZĂU la data de 26-02-2014 în dosarul nr. 4364/279/2012

Dosar nr._

ROMÂNIA

T. B.

SECȚIA I CIVILĂ

DECIZIE CIVILĂ Nr. 153/2014

Ședința publică de la 26 februarie 2014

Completul constituit din:

PREȘEDINTE A. E. D.

Judecător G. S.

Judecător A.-M. D.

Grefier D. P.

Pe rol judecarea recursului declarat de intimații C. E. în calitate de soție supraviețuitoare a defunctului C. I., domiciliată în ., și C. L. C. în calitate de descendentă a defunctului C. I., domiciliată în București, .. 6, ., sector 1, B. G. în nume propriu și în calitate de mandatar pentru B. V., B. V., C. M., M. D., P. C. E., M. I., M. D., U. S., A. M., M. E., M. L. V. B., D. M., H. P., C. B., toți cu domiciliul procedural ales în mun. Piatra N., ., jud. N., împotriva sentinței civile. 4412/04.10.2012, pronunțată de Judecătoria Piatra N. în dosarul_, în urma strămutării cauzei la T. B., conform încheierii_, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, în contradictoriu cu contestatorul T. N., cu sediul în Piatra N., ., și terțul poprit M. - D. - ACTIVITATEA DE TREZORERIE ȘI contabilitate PUBLICĂ PIATRA N., cu sediul în Piatra N., . bis, jud. N., având ca obiect contestație la executare și suspendare executare silită.

La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței că procedura de citare este legal îndeplinită, au fost depune relațiile solicitate de către instanță la termenul anterior, după care:

Instanța constată că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, motiv pentru care reține cauza spre soluționare.

TRIBUNALUL

Deliberând asupra prezentului recurs civil, constată următoarele:

P. cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Piatra N. sub nr._, contestatorul T. N. a formulat în contradictoriu cu intimații B. V., B. G., B. V., C. M., M. D., P. C. E., M. I., M. D., U. S., A. M., M. E., M. L., V. B., C. I., D. M., H. P., C. B. și M.E.F. - D.G.F.P. - Activitatea de Trezorerie și contabilitate Publică Piatra N., contestație la executare împotriva formelor de executare efectuate de B. C. C. în dosarul de executare nr. 131/2009 solicitând și suspendarea executării silite în cadrul aceluiași dosar de executare până la soluționarea irevocabilă a contestației la executare.

În motivarea cererii, contestatorul a arătat că prin adresa din data de 31.05.2012, efectuată în dosarul de executare nr. 131/2009, B. C. C. a declarat poprite sumele de bani existente în conturile Tribunalului N. deschise la terțul poprit Activitatea de trezorerie și Contabilitate Publică Piatra N., având în vedere și sentința civilă nr.2833 din data de 14.05.2012, pronunțată de Judecătoria Piatra N., prin care s-a dispus validarea popririi asupra tuturor conturilor pe care debitorul T. N. le are deschise la terțul poprit, cu excepția conturilor destinate salariilor.

P. validarea popririi asupra conturilor bugetare care vizează organizarea și funcționarea Tribunalului N. și a instanțelor din raza de competență, activitatea efectivă de judecată este foarte grav afectată, chiar paralizată. Aceasta deoarece în sumele alocate tribunalului sunt cuprinse și sumele de funcționalitate efectivă, respectiv cheltuielile cu energie electrică, gaz, servicii de corespondență, serviciile de telefonie, de service, chirii, furnituri de biroul tonere etc.

Mai mult, blocarea conturilor de investiții, ar determina imposibilitatea achitării facturilor care au fost emise de către executantul lucrărilor începute la obiectivul „Palatul de Justiție N.”, consecința fiind sistarea lucrărilor, care au fost aprobate de către ordonatorul principal de credite, în sarcina debitorului T. N., care are doar calitatea de ordonator terțiar de credite potrivit legii de organizare judiciară, nr. 304/2004, subordonată în repartizarea creditelor bugetare aprobate, Curții de Apel Bacău - ordonator secundar de credite și Ministerului Justiției - ordonator principal de credite,aceștia din urmă având și competență exclusivă în împărțirea și atribuirea fondurilor bugetare, nu poate fi reținută nicio culpă în neexecutarea titlurilor executorii ale creditorilor, în condițiile în care și-a îndeplinit toate obligațiile care-i reveneau pentru a-și îndeplini obligațiile de plată, conform art. 2 din OG nr.22/2002.

Astfel, în mod repetat, T. N. a solicitat ordonatorului principal de credite alocarea fondurilor bugetare necesare achitării acestor sume, însă această solicitare nu a fost aprobată, răspunsurile fiind primite și înregistrate la tribunal sub nr.l238/38A din data de 09.04.2012 și respectiv 1865/38A din data de 06.06.2012.

P. urmare, cum în bugetul Tribunalului N. nu este aprobată nicio sumă cu destinația de achitare a drepturilor, înscrise în titlurile executorii, vă solicităm să apreciați că, în considerarea dispozițiilor art. l alin.2 din același act normativ, creanțele stabilite prin titluri executorii în sarcina instituțiilor și autorităților publice nu se pot achita din sumele destinate potrivit bugetului aprobat pentru acoperirea cheltuielilor de organizare și funcționare, inclusiv a celor de personal, în scopul îndeplinirii atribuțiilor și obiectivelor legale, pentru care au fost înființate. In lipsa altor fonduri aprobate tribunalului pentru îndeplinirea obligațiilor prevăzute în titlurile executorii nici prezenta executare nu poate fi realizată.

Așadar, prin efectuarea formelor de executare în dosarul de executare nr. 131/2009, se realizează o vătămare a unuia dintre debitorii din cadrul titlurilor executorii, T. N., care determină incidența art.399 și urm. Cod procedură civilă.

Această vătămare este justificată și de faptul că sentinței civile nr. 2833 din data de 14.05.2012, pronunțată de Judecătoria Piatra N. în dosarul nr._, în baza căreia s-au efectuat formele de executare, îi lipsește caracterul executoriu, deoarece această sentință, pentru a putea fi pusă în executare trebuie, să fie definitivă. Or, hotărârea de validare este susceptibilă de apel, întrucât textul care este înscris într-o procedură specială nu menționează, în mod expres, care este calea de atac ce poate fi exercitată împotriva acestei hotărâri. P. urmare, în lipsă de dispoziție contrară, se impune completarea cu legea generală de drept comun. De drept comun, hotărârile date în primă instanță, în alte materii decât cele menționate în art.282 ind. 1 Cod procedură civilă, sunt supuse apelului.

Este de menționat că, trebuie apreciată calea de atac legală, față de dispozițiile legale aplicabile, chiar dacă în sentință, a fost înscrisă calea de atac ca fiind recursul, deoarece întotdeauna calea de atac este cea prevăzută de lege și nu este ținută de dispoziția privind dreptul de exercitare din sentință, aceasta fiind și prima invocată în recursul declarat, respectiv recalificarea căii de atac din recurs în apel.

Se constată că sentința, care stă la baza acestei executări, nu se încadrează nici în categoria excepțiilor prevăzute de art.284 alin. 5 Cod procedură civilă, deoarece nu este o hotărâre executorie de drept, în considerarea dispozițiilor art.278 Cod procedură civilă și nici nu face parte din sentințele pentru care se poate încuviința executarea vremelnică, în temeiul dispozițiilor art.279 Cod procedură civilă.

Fată de cele menționate, se constată că sentinței de validare a popririi îi lipsește caracterul executoriu pentru ca în baza acesteia să poată fi efectuate formele de executare specifice popririi.

Pentru toate aceste motive, în condițiile în care în sarcina Tribunalului N. nu poate fi reținută nicio culpă, în neexecutare, deoarece sentința civilă în baza căreia s-au realizat formele de executare nu este executorie, întrucât prin aceste formele de executare, din data de 31.05.2012, respectiv blocarea conturilor, T. N. și instanțele din raza de competență, nu își mai pot desfășura activitatea, vă rugăm să dispuneți anularea acestor forme de executare.

Cu privire la capătul de cerere, având ca obiect suspendare de executare până la soluționarea irevocabilă a prezentei contestații la executare aceasta contestatorul a arătat că se impune deoarece:

- prin blocarea conturilor nu mai poate fi desfășurată activitatea specifică de către T. N. și instanțele din raza de competență, în condițiile în care conturile deschise la terțul poprit cuprind și sumele de funcționalitate efectivă, respectiv cheltuielile cu energie electrică, gaz, servicii de corespondență, serviciile de telefonie, de service, chirii, furnituri de birou, tonere etc. Imposibilitatea de plată a facturilor emise de furnizori are ca efect imediat perturbarea gravă a activității;

- blocarea conturilor de investiții, ar determina imposibilitatea achitării facturilor care au fost emise de către executantul lucrărilor începute la obiectivul „Palatul de Justiție N.”, consecința fiind sistarea lucrărilor, care au fost aprobate de către ordonatorul principal de credite. Continuarea lucrărilor la acest obiectiv este cu atât mai importantă în prezent cu cât actualele sedii ale Tribunalului N. și Judecătoriei Piatra N. sunt absolut improprii desfășurării activității, iar neutilizarea sumelor aprobate în acest an, în scopul pentru care au fost acestea repartizate are ca efect întârzierea lucrărilor și plata de penalități, conform contractului încheiat cu executantul;

- eventuala admitere a căilor de atac împotriva sentinței civile nr. 2833 din data de 14.05.2012, pronunțată de Judecătoria Piatra N., va avea ca efect întoarcerea executării, iar recuperarea sumelor de bani de la creditori se poate realiza într-o procedură foarte dificilă, prelungită în timp, în condițiile în care bugetul Tribunalului N. este și în prezent la limita nivelului de subzistentă.

În drept au fost invocate dispozițiile art. 399 și urm. Cod pr. civilă și art. 403 alin. 1 Cod pr. civ.

Intimații B. V., B. G., B. V., M. D., P. C. E., M. I., M. D., U. S., A. M., M. E., M. L., V. B., C. I., D. M., H. P., C. B. au formulat în termen legal întâmpinare, prin care au solicitat respingerea contestației la executare și a cererii de suspendare a executării silite. Au arătat că dețin calitatea de creditori în dosarul de executare silită înregistrat pe rolul B.E.J. C. C..

P. cererea înregistrată la Biroul Executorului judecătoresc C. C. sub nr. 131/2009 au solicitat, în calitate de creditori, punerea în executare silită a mai multor titluri executorii obținute, începând cu anul 2007, în contradictoriu cu debitorii Ministerul Justiției, Ministerul Finanțelor Publice, Curtea de Apel Bacău și T. N., a căror angajați sunt, ori au fost până la momentul pensionării.

P. încheierea din Camera de Consiliu, pronunțată în dosarul nr._, la data de 01.06.2009, Judecătoria Piatra N., în calitate de instanță de executare, a încuviințat, în temeiul dispozițiilor art. 373 ind. 1 Cod procedură civilă, cererea de executare silită a mai multor titluri executorii. Anterior declanșării procedurii executării silite în dosarul menționat mai înainte, drepturile salariale ale intimaților cuvenite în baza titlurilor indicate în cererea de executare, au făcut obiectul unei prime eșalonări dispusă în baza O.U.G. nr. 75/2008.

Prima măsură promovată în disprețul legii și a principiilor de drept a fost cea a adoptării O.U.G. nr. 75/2008, când plata drepturilor salariale obținute prin hotărâri judecătorești - până la momentul intrării sale în vigoare - a fost eșalonată pe un termen de 18 luni, conform unui ordin comun, ce urma să fie emis (art. III).

Acest act normativ a fost supus controlului constituțional, în două etape, excepțiile aduse în fața instanței vizând atât competența materială, cât și legalitatea eșalonării drepturilor. Astfel, au fost pronunțate de Curtea Constituțională, pe rând, Decizia nr. 104/2009 și Decizia nr. 784/2009. Înainte de publicarea Deciziei nr. 784/2009 (în Monitorul Oficial nr. 466 din 7 iulie 2009), prin intermediul căreia au fost declarate ca fiind neconstituționale prevederilor art. III din O.U.G. nr. 75/2008 privind eșalonarea drepturilor de natură salariată stabilite în favoarea personalului din sistemul justiției, a fost adoptată - în același regim de legiferare - o nouă ordonanță, respectiv O.U.G. nr. 71, publicată în Monitorul Oficial al României nr. 416, pe 18 iunie 2009.

Această ultimă reglementare a dispus, într-un mod asemănător celei sancționată deja constituțional, prin art. 1 alin. (I) că: ,Plata sumelor prevăzute prin hotărâri judecătorești având ca obiect acordarea unor drepturi de natură salarială stabilite în favoarea personalului din sectorul bugetar, devenite executorii până la data de 31 decembrie 2009, se va realiza după o procedură de executare care începe astfel:

a)în anul 2010 se plătește 34% din valoarea titlului executoriu;

b)în anul 2011 se plătește 33% din valoarea titlului executoriu;

c)în anul 2012 se plătește 33%» din valoarea titlului executoriu."

Deși în expunerea de motive a O.U.G. nr. 71/2009 se făcea referire la o categorie mai largă, respectiv cea a bugetarilor, spre deosebire de O.U.G. nr. 75/2008, destinată expres numai personalului din sistemul justiției, în realitate, scopul celor două acte normative a fost același: neplata drepturilor salariale obținute prin titluri executorii într-un termen rezonabil. Ca element de noutate, această ordonanță a introdus în mod aberant sintagma că: „orice executare silită începută se suspendă de drept".

Repartizarea drepturilor salariale restante în tranșe de: 34%>, 33% și respectiv 33%, așa cum a fost prevăzută în cuprinsul O.U.G. nr. 71/2009, a fost reluată apoi obsesiv, în alte ordonanțe de modificare, și anume: O.U.G. nr. 18 din 12.03.2010 (adoptată aproape concomitent cu respingerea excepției de neconstituționalitate prin Decizia nr. 188/2010) O.U.G. nr. 45 din 20.05.2010 și O.U.G. nr. 113/2010, publicată în Monitorul Oficial nr. 853 din 20 decembrie 2010, inițiative legislative diferențiate, în funcție de întinderea drepturilor reglementate, respectiv după cum au vizat fie titlurile obținute până la sfârșitul anului 2009, fie pe cele din 2010.

Noua reglementare în materie de reeșalonări, O.U.G. nr. 113/2010, s-a întemeiat pe argumentul că, dacă nu ar fi fost promovată la momentul respectiv, această împrejurarea ar fi avut drept consecință imposibilitatea menținerii echilibrelor bugetare, dar și nerespectarea angajamentelor interne și internaționale asumate de Guvern, inclusiv în ce privește deficitul bugetar.

Pe fondul invocării interesului general public și a existenței elementelor specifice situației de urgență și extraordinare, ce nu suportau amânare, executivul a dispus în mod arbitrar - peste orice limită a rezonabilului - de drepturile bugetarilor, în categoria cărora atipic se înscriu și magistrații, nesocotind ordinea statornicită de legea fundamentală.

O altă reeșalonare dispusă în baza Legii nr. 230 din 05.12.2011, cu o finalitate mai cruntă decât celelalte anteriore, a călcat în picioare drepturile intimaților-creditori. Extinsă pe o perioadă de încă cinci ani, respectiv: 5% din valoarea titlurilor pentru 2012, 10% în 2013, 25% în 2014, 25% în 2015 și 35% în anul 2016, reeșalonarea drepturilor magistraților, dispusă în aceeași modalitate și în defavoarea altor categorii profesionale, i-a adus pe intimați la discreția unei puteri care dorește parcă să întoarcă istoria la începutul statului de drept.

Reluată obsesiv, această nouă formulă de plata eșalonată este justificată pe imposibilitatea respectării angajamentului Guvernului față de partenerii sociali privind recuperarea reducerilor salariale aprobate în anul 2010, dar și pe motivul impactului bugetar considerabil asupra cheltuielilor de personal pe care-1 au hotărârile judecătorești.

Printre actele de executare efectuate în dosarul de executare ce face obiectul prezentei contestații, raportat la reeșalonarea dispusă prin intermediul unuia dintre actele normative enumerate, este și procesul verbal din data de 7.07.2009 prin intermediul căruia s-a constatat faptul că, executarea silită a fost suspendată de drept în temeiul art. 1 și 2 din OUG 71/2009.

Cu toate acestea, trecând peste conținutul oricărui act normativ de reeșalonare, în luna octombrie 2010, Ministerul Justiției a plătit nu în procentul stabilit pentru acel an, o parte din creanță pe care datorată creditorilor. Această plata voluntară efectuată de către acest debitor a operat ca o nouă convenție de executare care a înlăturat practic efectele tuturor eșalonărilor, de care s-au tot prevalat debitorii. Nu se poate spune că a fost achitată o tranșă din ordonanțele de reeșalonare, întrucât plata voluntară nu a respectat procentul menționat pentru anul 2010 și anume cel de 34%.

Au mai arătat intimații că, întrucât nu era posibilă acceptarea unei suspendări de drept continuă, a termenului excesiv de lung de așteptare a executării, dar mai ales a nesocotirii planului de reeșalonare, au fost nevoiți să reia procedura de executare silită prin înregistrarea unei cererea de continuare a executării silite.

Această cerere a fost motivată pe considerentul că, situația de creditori cu titluri vechi de aproape 5 ani, nu poate să rămână la discreția debitorilor față de care au manifestat deja suficientă îngăduință și că, nu mai era posibilă acceptarea unei poziții dominante și abuzive pe care o manifesta în mod evident executivul prin nenumăratele sale acte normative adoptate, amintite prin intermediul cărora s-a înfrânt orice principiu de drept, dar mai ales caracterul rezonabil al îndeplinirii obligației de a executa integral creanța datorată.

Urmare acestui demers, a reluării procedurii executării silite, terțul poprit a comunicat Biroului Executorului judecătoresc C. C., în dosarul nr. 131/2009, în cuprinsul căruia intimații au calitatea de creditori faptul că, sunt incidente dispozițiile Legii nr. 230/2011 pentru aprobarea O.U.G. nr. 71/2009, motiv pentru care nu a dat curs solicitării, restituind documentația privind executarea silită a debitorului T. N..

În aceste condiții contestatorii au fost nevoiți să formuleze o cerere pe care au precizat-o de înființarea și validarea popririi, pe toate conturile deschise în favoarea Tribunalului N. cu excepția contului de salarii, deschise la terțul poprit, până la concurența sumei totale de 6.706.893 lei, astfel cum aceasta a fost actualizată la data de 30.03.2012 și de obligare a terțul poprit la plata unei amenzi civile, în sumă de până la 1.000 lei pentru fiecare creditor, cerere înregistrată pe rolul Judecătoriei Piatra N. sub nr._ .

Pe parcursul administrării probelor au renunțat la judecată creditorii M. D. și T. N., astfel că prin sentința civilă nr. 2833 din 14.05.2012 pronunțată Judecătoria Piatra N., s-a dispus înființarea și validarea popririi asupra tuturor conturilor pe care debitorul T. N. le are deschise la terțul poprit Trezorerie și Contabilitate Publică Piatra N. din cadrul M.E.F. - D.G.F.P. a județului N., mai puțin conturile destinate salariilor, până la concurența sumei de 6.150.713 lei (urmare a renunțării la judecată a celor doi creditori).

Totodată s-a luat act de renunțarea la judecată a creditorilor menționați mai înainte, iar terțul poprit a fost obligat la plata unei amenzi civile în sumă de câte 500 lei către fiecare creditor.

Au mai arătat intimații faptul că au înțeles să se îndrepte împotriva unuia dintre debitori și anume T. N. întrucât, se află în prezența unei solidarități pasive de debitori, consfințită de toate titlurile executorii obținute, împrejurare care le-a dat posibilitatea să pretindă plata întregii datorii, chiar și numai de la unul dintre aceștia. În absența unei ierarhii între debitori, creditorii nu pot fi obligați să își îndrepte solicitarea numai față de un anume debitor (ex. Ministerul Justiției) așa cum în mod permanent a susținut T. N..

Potrivit dispozițiilor art. 1443 din Noul Cod Civil,, Obligația este solidară între debitori atunci când toți sunt obligați la aceeași prestație, astfel încât fiecare poate fi ținut separat pentru întreaga prestație, iar executarea acesteia de către unul dintre codebitori îi liberează pe ceilalți față de creditor”.

Solidaritatea pasivă a fost pentru creditori o adevărată garanție a executării creanței pe care au opus-o cu sume diferențiate pe fiecare creditor. Având în vedere faptul că intimații au posibilitatea de a cere plata de la oricare dintre debitori, nu a existat posibilitatea ca aceștia să le opună beneficiu de diviziune (art. 1447 alin. 1 din noul cod civil). Dacă ar fi trebuit să execute numai Ministerul Justiției nu se mai justifica pronunțarea unei hotărâri și în contradictoriu cu ceilalți debitori: T. N. și Curtea de Apel Bacău.

Mai mult decât atât, potrivit dispozițiilor art. 1447 alin 2 partea finală din noul cod civil,, Debitorul urmărit poate însă cere introducerea în cauză a celorlalți codebitori. „Această soluție pusă de legiuitor numai la îndemâna debitorului urmărit și nu a creditorilor, respectiv a intimaților, nu a fost apreciată ca fiind oportună niciodată de debitorul urmărit T. N..

Contestatorul T. N. a formulat împotriva intimaților până în prezent un număr de patru solicitări de suspendare a executării silite, cereri care fac obiectul următoarelor cauze: dosar nr._ (cerere de recurs declarată împotriva sentinței civile nr. 2833 din 14.05.2012 pronunțată Judecătoria Piatra N.), dosar nr._ (cerere de suspendare provizorie a executării silite care deși trebuia înregistrată în calea de atac a recursului, a fost înregistrată în apel, peste temeiul legal indicat de parte, însă cu un indicativ de primă instanță și anume „103"), dosarul nr._ formulată pe cale de ordonanță președințială și soluționată prin încheierea dată în cameră de consiliu la data de 27.06.2012 și, desigur cauza ce face obiectul litigiului de față, având nr._ (cerere separată de suspendare formulată în cadrul cererii de contestației la executare).

Motivarea cererii de față este identică cu cea formulată în celelalte solicitări, diferit fiind numai regimul de soluționare și anume, în procedură de urgență sau pe calea dreptului comun. Astfel, se vorbește despre faptul că organizarea și funcționarea Tribunalului N., dar și a instanțelor din raza sa de competență, este grav afectată, fiind chiar paralizată, amintind de sume destinate cheltuielilor cu energia electrică, gaz, servicii de corespondență, de telefonie, de service, chirii, furnituri de birou, tonere. Cel mai important aspect pentru contestatorul debitor apare ca fiind posibila afectare a obiectivului „Palatul de Justiție N.", consecința fiind sistarea lucrărilor, aprobate de ordonatorul principal de credite, adică de Ministerul Justiției.

Înființarea și validarea popririi este o fază procedurală excepțională care poate interveni în situația în care terțul poprit nu-și aduce la îndeplinire obligațiile ce-i revin potrivit art. 456 Cod procedură civilă, în termenele stabilite de acest text. Validarea constă în verificarea și confirmarea popririi printr-o hotărâre judecătorească, hotărârea de validare, constituind titlu executoriu pentru creditorii popritori, respectiv pentru intimați.

Poprirea, ca etapă a executării silite este supusă recursului, așa cum dispun normele generale de procedură civilă. Intimații sunt nevoiți a arăta că poprirea, ca formă a executării silite, este supusă numai recursului, aspect confirmat și de toată practica judiciară în materie. Dacă s-ar accepta o altă explicație ar însemna că, atunci când se formulează o contestație la poprire, așa cum poate fi calificată și cererea de față, calea de atac ar putea fi apelul, aspect ce nu poate fi primit. Astfel, singurele împrejurări când, un act de executare poate fi supus ambelor căi de atac, este atunci când o contestație este formulată de un terț, ori când pe această cale, se solicită împărțirea bunurilor comune, sau în situația în care se cere lămurirea unui dispozitiv al unei hotărâri care a fost supusă apelului și recursului.

Mai mult decât atât, dacă s-ar reține o altă explicație ar însemna că, în această etapă de executare silită, există mai multe căi de atac decât atunci când s-a judecat fondul cauzei, respectiv s-au obținut titlurile executorii, ce fac obiectul cererii de executare silită, declanșată sub forma popririi.

Argumentele de față, cu privire la „lipsa de lichidități" și la modalitatea de organizare și gestionare a conturilor contestatorului ori cele prin care încearcă să sublinieze imposibilitatea de onorare a obligațiilor datorită calității sale de terțiar, le-a mai invocat și cu ocazia litigiilor anterioare și anume în dosarul nr._ și în dosarul nr._ .

În fața instanței de validare a avut loc o adevărată dezbatere deoarece, deși în principiu aceasta nu trebuia decât să aducă la îndeplinire titlurile executorii pronunțate în urmă cu mai mulți ani, debitorul T. N. a invocat mai multe împrejurări, printre care și cele amintite mai sus. Hotărârea de înființare și validare a poprii a înlăturat implicit ca urmare a admiterii cererii creditorilor toate apărările invocate la acea dată de debitor, apărări care nu sunt modificate în niciun fel în prezent.

În consecință, o dată prezentate apărările expuse mai înainte, într-o cauză finalizată prin pronunțarea unei hotărâri pe fond, ele nu mai pot fi reluate din nou, cu ocazia altui litigiu, chiar dacă vizează aceeași problemă. Este inadmisibilă indicarea unor apărări ce au făcut deja obiectul controlului judecătoresc.

Contestația la poprire ca formă a contestației la executare silită deși este intitulată ca fiind formulată împotriva formelor de executare, în realitate aceasta este o contestație împotriva executării silite în totalitate. Astfel, dacă contestația ar fi fost promovată împotriva unor forme de executare trebuiau indicate în mod expres care anume formalități au fost nelegal întocmite. Din cuprinsul contestației nu rezultă vreun act de executare ca fiind realizat cu nesocotirea prevederilor legale.

Dimpotrivă apărările contestatorului se referă la întreaga executare, în condițiile în care niciunul dintre titlurile executorii ce fac obiectul prezentei proceduri nu a fost anulat ori desființat. Motivele care privesc calitatea de ordonator terțiar de credite, iar din acest aspect susținerea debitorului referitoare la faptul că nu poate fi angajat obligațional în relația cu creditorii, sunt în realitate argumente prin intermediul cărora se urmărește punerea în discuție a legalității și temeiniciei unor hotărâri irevocabile și în consecință înlăturarea puterii de lucru judecat a acestora.

După obținerea soluției în procedura validării popririi, intimații au adresat o altă cerere executorului judecătoresc, document ce se află în dosarul de executare prin intermediul căruia au cerut continuarea procedurii prin punerea în executare a acestui ultim titlu.

Astfel, întrucât cererea de continuare a executării silite, respectiv cea privind sentința civilă nr. 2833 din 14.05.2012 pronunțată Judecătoria Piatra N., în dosarul nr._, pe care au formulat-o ulterior pronunțării acestui titlu, a fost semnată numai de un număr de 15 dintre creditori și anume: B. V., B. V., B. G., M. D., Pădurarii C. E., M. I., M. D., U. S., M. E., M. L., V. B., C. I., D. M., H. P. și C. B., intimații au solicitat ca suma pentru care executorul judecătoresc urma să îndeplinească formalitățile de executare să fie de numai 4.655.885 lei, cu titlu de brut, care include și cotele angajatorului, fiind scăzute drepturile corespunzătoare creditoarelor C. M. și A. M..

În acest context, prin cererea înregistrată sub nr._ pe rolul Judecătoriei Piatra N., debitorul T. N. a formulat o solicitare de suspendare provizorie, pe cale de ordonanță provizorie, a executării silite a sentinței civile nr. 2833 din 14.05.2012 pronunțată de Judecătoria Piatra N., în dosarul nr._, cerere pe care ulterior a precizat-o în sensul că a solicitat deblocarea provizorie a două conturi deschise la intimatul - terț poprit. Deși din cuprinsul precizării nu a rezultat dacă a fost menținută atât solicitarea de suspendare provizorie pe cale de ordonanță președințială cât și cea de deblocare a conturilor, cerere care a depășit cu mult limitele unei simple „pipăiri a fondului”, întrucât a reprezentat o veritabilă contestație la poprire respectiv, împotriva unui act de executare silită ulterior, la solicitarea instanței au fost aduse lămuriri în sensul că obiectul cererii era numai acela de suspendare provizorie.

P. încheierea de ședință din data de 27.06.2012 s-a dispus suspendarea provizorie a executării silite începută în dosarul de executare nr. 131/2009 al Birou executor Judecătoresc C. C., până la soluționarea cererii de suspendare formulată în cadrul dosarului nr._ .

Totodată, s-a dispus și deblocarea conturilor deschise la Trezoreria Piatra N. și anume RO08TREZ__ și RO47TREZ__, fără a preciza calea de atac pentru această cerere considerată accesorie de către instanță, în condițiile în care dispozițiile art. 403 alin. 4 Cod procedură civilă, permiteau o soluție irevocabilă doar pentru cererea de suspendare provizorie, pe cale de ordonanță președințială.

Deși intimații-creditori au solicitat deîndată lămurirea dispozitivul încheierii pronunțată ia data de 27.06.2012, în dosarul nr._ atât în ceea ce privește momentul până la care este dispusă deblocarea celor două conturi cât și calea de atac de urmat pentru soluția de deblocare conturi pe care o apreciem ca fiind o formă de contestație la executare, cererea acestora întemeiată pe dispozițiile art. 281 ind. 1 cod procedură civilă a fost respinsă, urmând a cunoaște care au fost argumentele instanței de judecată într-un viitor probabil îndepărtat, dacă ne gândim și la interesul debitorului T. N..

Ca argumente de respingere atât a cererii de contestație la executare cât și a solicitării de suspendare a executării silite intimații au mai solicitat să fie reținute următoarele:

Executarea unei hotărâri judecătorești, de la orice instanță ar proveni, trebuie considerată ca făcând parte integrantă din noțiunea de „proces” în sensul articolului 6 Convenției, motiv pentru care un interval nerezonabil de mare, poate să încalce dispozițiile menționate mai înainte.

Caracterul rezonabil al unui asemenea interval trebuie determinat în funcție de complexitatea procedurilor de executare, de comportamentul părților și cel al autorităților

competente precum și în funcție de natura și cuantumul creanței stabilite în hotărâre. O anumită perioadă de timp, pentru punerea în executare a unei hotărâri defavorabile administrației, poate fi acceptată în circumstanțele specifice ale unei cauze, cu condiția ca amânarea rezultată să nu aducă atingere chiar substanței dreptului protejat de art. 6 al Convenției.

De asemenea, Curtea a reținut în jurisprudența sa că, o persoană ce a obținut o hotărâre judecătorească împotriva statului nu are obligația de a începe o procedură de executare silită (Metaxas contra Greciei). In asemenea cazuri, autoritatea de stat are cunoștință de hotărâre și poate întreprinde toate demersurile necesare pentru a executa hotărârea sau pentru a o transmite la autoritatea de stat responsabilă de executare.

Așadar, Curtea consideră că sarcina de a asigura executarea unei hotărâri judecătorești împotriva statului revine în primul rând autorităților de stat începând din momentul în care hotărârea respectivă devine definitivă și executorie. Complexitatea procedurii interne, de executare silită ori a sistemului bugetar al statului, nu poate scuti statul de obligația sa, în baza Convenției, de a garanta fiecărei persoane dreptul la executarea unei hotărâri judecătorești definitive și executorii într-un interval rezonabil.

De asemenea, autoritățile nu pot invoca lipsa de fonduri sau a altor resurse pentru a justifica neexecutarea unei hotărâri judecătorești. Revine statelor obligația de a-și organiza sistemul legal într-o asemenea manieră încât autoritățile să își poată îndeplini obligația lor în această privință (hotărârea Burdov vs. Rusia (nr. 2) din 15 ianuarie 2009).

În acest sens, într-o cauză similară s-a considerat că, debitorii drepturilor salariale restante datorează sume de bani creditorilor începând cu sfârșitul anului 2007 (situație în care se află și creditorii din prezenta cauză) și că, prin O.U.G. 71/2009 statul și-a asumat obligația de a stinge debitul în integralitatea sa până la sfârșitul anului 2012 (în momentul emiterii somației), iar ulterior până la sfârșitul anului 2014 (astfel cum O.U.G. 71/2009 a fost modificată prin O.U.G. nr. 45/2010), pentru ca în prezent acest termen să fie dus până în anul 2016, situație care nu poate fi acceptată. Dacă s-ar reține incidența în speță a acestor dispoziții legale s-ar accepta ca termenul de executare să fie cu mult peste 7 ani, termen ce nu poate fi considerat rezonabil.

În acest sens, instanța a mai reținut și că, în legislația noastră se prevede ca și termen de prescripție a dreptului de a introduce o acțiune în pretenții (art. 3 din Decretul nr. 167/1958 privitor la prescripția extinctivă) și a dreptului de a cere executarea silită un termen de trei ani, rațiunea fiind aceea de a asigura certitudine și siguranță circuitului civil.

În ce privește cererea de suspendare contestatorii au arătat că în practica CEDO s-a reținut constant cu valoare de principiu că „suspendarea executării unei hotărâri judecătorești pe o durată de timp strict necesară pentru a se găsi o soluție satisfăcătoare pentru probleme de interes public poate fi justificată, în circumstanțe excepționale”.

Administrația Finanțelor Publice Piatra N., în numele și pentru Trezoreria și Contabilitatea Publică Piatra N. a formulat întâmpinare, prin care a arătat că la data de 12.03.2012 Trezoreriei P. N. i-a fost comunicată adresa de înființare a popririi în dosarul de executare nr. 131/2009 prin care se înființa poprirea asupra disponibilităților pe care T. N. le are asupra conturilor Trezoreriei Piatra N. până la concurența sumei de 6.626.546 lei. Raportat la natura sumelor solicitate Trezoreria și Contabilitatea Publică Piatra N. a constat că în speță sunt aplicabile prevederile Legii nr. 230 din 05.12.2011 de modificare a OUG nr. 71/2009. Ca urmare s-a restituit executorului judecătoresc întreaga documentație având în vedre că adresa de înființare a popririi reprezintă un act de executare silită în condițiile în care orice procedură de executare silită este suspendată de drept.

În aceste circumstanțe nu se poate reține reaua-credință a terțului poprit care nu contestă dreptul creditorilor ci a urmărit doar respectarea prevederilor legale în vigoare. Ulterior poprirea înființată a fost validată prin sentința civilă nr. 2833 din data de 14.05.2012 a Judecătoriei Piatra N. motiv pentru care prezenta cerere formulată de T. N. apare ca admisibilă în condițiile în care prin blocarea conturilor s-ar realiza o perturbare a activității instanțelor de judecată.

La solicitarea instanței de fond, contestatorul a depus, la data de 27.07.2012 o precizare a cererii formulate prin care a arătat că actele contestate prin prezenta cerere sunt cele întocmite de executorul judecătoresc C. C. în dosarul de executare nr. 131/2009 ulterior pronunțării sentinței civile nr. 2833/14.05.2012 a Judecătoriei Piatra N.. A mai arătat contestatorul că nu s-a formulat contestație la executare împotriva măsurii de înființare a popririi dispusă de executorul judecătoresc la data de 05.03.3012 față de dispozițiile speciale prevăzute de O.G. nr. 22/2002 raportat la dispozițiile OUG nr. 71/2009, cu modificările și completările ulterioare.

La termenul de judecată din data de 30.07.2012 instanța de fond a invocat din oficiu excepția tardivității formulări contestației la executare cu privire la măsura de înființare a popririi din data de 05.03.2012.

A fost atașat dosarul nr._ al Judecătoriei Piatra N. în cadrul căruia s-a dispus suspendarea provizorie a executării silite din dosarul nr. 131/2009 al executorului judecătoresc C. C..

Părțile au uzat la instanța de fond de proba cu înscrisuri.

În urma probelor administrate, Judecătoria Piatra Nemț a pronunțat sentința civilă nr. 4412/04.10.2012, prin care a admis excepția tardivității, a respins excepția inadmisibilității, a admis în parte contestația la executare formulată de contestatorul T. N. în contradictoriu cu intimații B. V., B. G., B. V., C. M., M. D., P. C. E., M. I., M. D., U. S., A. M., M. E., M. L., V. B., C. I., D. M., H. P., Chirllă B. și terțul poprit M. - D. -Activitatea de Trezorerie și Contabilitate Publică Piatra N. și s-a dispus anularea adresei de înființare a popririi din data de 31.05.2012 emisă de executorul judecătoresc C. C. în dosarul de executare silită nr. 131/2009.

A respins ca tardivă contestația la executare cu privire la adresa de înființare a popririi din data de 05.03.2012, întocmită de executorul judecătoresc C. C. în dosarul de executare nr. 131/2009 și a respins ca rămasă fără obiect, cererea contestatorului de suspendare a executării silite.

Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că, prezenta contestația la executare reprezintă instrumentul procedural prin intermediul căruia oricare dintre părți sau, în anumite condiții, un terț, pot obține desființarea unor măsuri de urmărire silită. Astfel, potrivit art. 399 C. pr. Civ. „împotriva executării silite, precum și împotriva oricărui act de executare se poate face contestație de către cei interesați sau vătămați prin executare”.

De natura acestui mijloc procedural este faptul că nu poate pune în discuție, cu anumite cazuri de excepție, fondul titlului executoriu. Această regulă este pe deplin aplicabilă în cazul în care în discuție este o hotărâre judecătorească ce reprezintă titlu executoriu.

În cauză, creditorii-intimați, au solicitat executarea silită a sumelor care li se cuvin rezultând din mai multe hotărâri judecătorești astfel cum acestea au fost indicate prin cererea de executare silită formulată în dosarul de executare nr. 131/2009 al executorului judecătoresc C. C..

P. încheierea din data de 01,06.2009 pronunțată în dosarul nr._ Judecătoria Piatra N., ca instanță de executare, a încuviințat executarea silită După somarea debitorului T. N., prin adresa din data de 19.06.2009 executorul judecătoresc a încheiat procesul - verbal din data de 07.07.2009 prin care a constatat intervenită suspendarea de drept a executării silite în temeiul dispozițiilor art. 1 alin. 2 din Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 7117.06.2009.

Împotriva procesului-verbal din data de 07.07.2009 întocmit de executorul judecătoresc C. C. în dosarul de executare nr. 131/2009 au formulat contestație la executare creditorii. Contestația a fost respinsă prin sentința civilă nr. 3887/19.08.2010 pronunțată de Judecătoria Piatra N. în dosarul nr._ al Judecătoriei Piatra N., irevocabilă prin nerecurare.

Ca urmare a cererii creditorilor de continuare a executării silite formulată la data de 27.02.2012 executorul judecătoresc a dispus înființarea popririi, act de executare silită care a fost comunicat atât debitorului T. N. cât și terțului poprit. Având în vedere că terțul poprit nu a dat curs actului de executare silită creditorii au formulat, în temeiul art. 460 Cod pr. Civ. cerere de validare a popririi înregistrată în dosarul nr._ al Judecătoriei Piatra N.. P. sentința primei instanțe s-a dispus validarea popririi și amendarea terțului poprit (sentința civilă nr. 2833/14.05.2012 a Judecătoriei Piatra N., împotriva acestei hotărâri a fost exercitată cale de atac de către debitor.

Urmare pronunțării soluției de către prima instanță asupra cererii de validare a popririi și în considerarea acestei hotărâri judecătorești executorul judecătoresc a emis o nouă adresă de înființare a popririi la data de 31.05.2012. Efectele validării popririi de către instanța de judecată, măsură de executare silită înființată de către executorul judecătoresc, sunt cele reglementate de dispozițiile art. 460 alin. 4 Cod pr. Civ. potrivit cărora "după validarea popririi, terțul poprit va proceda, după caz, la consemnarea sau plata prevăzută de art. 456 în limita sumei determinate expres în hotărârea de validare. În caz de nerespectare a acestor obligații, executarea silită se va face împotriva terțului poprit, pe baza hotărârii de validare ce constituie titlu executoriu”.

În consecință, validarea popririi nu îndreptățește executorul judecătoresc a dispune înființarea unei noi popriri în raport cu același terț poprit astfel cum a procedat în dosarul de executare nr. 131/2009 executorul judecătoresc C. C.. A proceda astfel semnifică lipsirea de efecte a popririi deja înființate prin adresa din data de 05.03.2012, validată în primă instanță.

Un alt efect al unei astfel de măsuri semnifică repunerea debitorului în termenul de contestare a legalității înființării măsurii popririi în condițiile în care acesta nu a înțeles să conteste înființarea popririi dispusă prin adresa din data de 05.03.2012 a executorului judecătoresc emisă în dosarul de executare nr. 131/2009.

Or, tocmai pentru acest considerent instanța a invocat, din oficiu, excepția tardivității formulării contestației la executare cu privire la măsura de înființare a popririi din data de 05.03.2012, excepție care urmează a fi admisă având în vedere data formulării prezentei contestații - 19.06.2012. Invocarea excepției tardivității cu privire la măsura înființări popririi de către instanță a avut în vedere și caracterul unitar al executării silite prin poprire astfel încât limitele judecății în prezenta cauză să fie stabilită în raport de data formulării contestației la executare.

Validarea popririi obligă terțul poprit să respecte efectele acestei măsuri de executare, în caz contrar executarea silită urmând a se face împotriva terțului poprit, hotărârea de validare a popririi constituind titlu executoriu. în consecință, după validarea popririi executorul judecătoresc are îndatorirea de a verifica respectarea obligațiilor de către terțul poprit iar în caz de nerespectare executarea silită a acestuia care devine obligat, prin efectul legii, alături de debitorul inițial, pentru plata creanței supuse executării silite. Procedând altfel, prin emiterea unei noi adrese de înființare a popririi executorul judecătoresc nu a respectat efectele hotărârii judecătorești de validare a popririi" considerente pentru care instanța va dispune anularea adresei de înființare a popririi din data de 31.05.2012, emisă în dosarul de executare nr. 131/2009 al Biroului Executorului Judecătoresc C. C., admițând astfel, în parte, contestația la executare formulată.

În ce privește excepția inadmisibilității invocată de către intimații-creditori instanța a respins-o, acest incident procedural având în vedere limitele contestației la executare stabilite în raport de precizările contestatorului și excepției tardivității admisă în prealabil. Art. 399 Cod pr. Civ. conferă debitorului dreptul de a contesta orice act de executare silită. Or, în prezenta cauză, după validarea popririi de către prima instanță, prin sentința civilă nr. 2833/14.05.2012 a Judecătoriei Piatra N., au fost întocmite alte acte de executare silită cu privire la care se poate formula contestație la executare. În mod evident instanța de executare învestită cu soluționarea unei contestații la executare are obligația de a stabili limitele unei astfel de cereri în raport de termenul de formulare a contestației și prin raportare la puterea de lucru judecat în măsură în care au fost anterior formulate și alte contestații la executare.

Având în vedere soluția dată contestației la executare formulată și caracterul său accesoriu instanța a respins cererea de suspendare a executării ca fiind rămasă fără obiect. P. anularea înființării popririi dispuse conform adresei de înființare a popririi din data de 31.05.2012, emisă în dosarul de executare nr. 131/2009 al Biroului Executorului Judecătoresc C. C. nu sunt lipsite de efectele specifice celelalte acte de executare silită întocmite în același dosar de executare, în special măsura popririi înființată prin adresa din data de 5.03.2012 a executorului judecătoresc, act de executare care nu a fost contestat de către debitor, în termenul legal. P. urmare, chiar prin admiterea în parte a prezentei contestații la executare aceasta poate continua, în limita actelor de executare necontestate, în privința cărora principiul legalității nu a fost răsturnat sau chiar confirmat prin hotărârea de validare a popririi.

Împotriva acestei sentințe au declarat recurs intimații solicitând modificarea în parte a sentinței civile recurate în sensul respingerii pe fond în întregime a contestației la executare formulată de contestatorul debitor T. N. în contradictoriu cu intimații creditori și astfel, înlăturarea mențiunii de anulare a adresei de înființare a popririi din data de 31.05.2012 întocmită în dosarul de executare silită nr. 131/2009 al Biroului Executorului Judecătoresc C. C.. De asemenea s-a solicitat să se repună în discuție excepția inadmisibilității cererii cu consecința respingerii cererii, întrucât debitorul contestator a înțeles să aducă aceleași argumente atât în cauza de față, dar și în cu ocazia prezentării apărărilor în dosarul nr._ . Acestea au fost deja avute în vedere de Judecătoria Piatra N., atunci când a fost pronunțată sentința civilă nr. 2833/14.05.2012.

Motivele de nelegalitate invocate vizează prevederile art. 304 alin. 1 pct. 8 și 9 cod procedură civilă.

Astfel, deși prima instanță a susținut faptul că executorul judecătoresc nu trebuia să mai procedeze la emiterea unei noi adrese de înființare a popririi, fiind suficient actul de executare emis la data de 05.03.2012 precizează că acest înscris a fost emis tocmai pentru a da conținut, eficiență dispozițiilor sentinței civile nr.2833 din 14.05.2012 pronunțată de Judecătoria Piatra N..

Solicită a se observa că nici în cuprinsul acțiunii introductive și nici în răspunsul dat pentru termenul de judecată din data de 30.07.2012 nu se regăsește invocat niciun argument clar de nelegalitate a vreunui act de executare. P. urmare, simpla precizare enunțată în sensul că: „actele contestate în prezenta cauză sunt cele întocmite de B.E.J. C. C. în dosarul de executare nr. 151/2009, ulterior pronunțării sentinței civile nr. 2833/14.05.2012 a Judecătoriei Piatra N. „ nu sunt în măsură să echivaleze cu o motivare a nelegalității.

În cuprinsul cererii de chemare în judecată sunt reluate fără nicio modificare pasaje întregi din apărările indicate de T. N. cu ocazia soluționării cererii de poprire, motivele fiind identice.

Apreciază că acestea au fost tertipuri pentru a împiedica realizarea unor drepturi câștigate irevocabil, de peste șase ani, de persoane aflate într-o situație identică cu susținătorii de nelegalitate a executării silite a unei instituții fie ea și publică, susținători care la rândul lor încearcă să-și găsească o realizare similară a drepturilor ce li se cuvin.

Esența întrebării de mai înainte a fost și fundamentul excepției inadmisibilității pe care au înțeles să o invoce în fața instanței de executare și nu faptul că procedura pe care au declanșat-o respectiv cea a executării silite pe calea popririi nu ar fi susceptibilă de control pe cale de contestație la executare. Desigur că ea poate fi cenzurată pe cale de contestație însă pentru a deveni admisibilă o astfel de cerere trebuie motivată corespunzător. Reluarea la infinit a acelorași aspecte, trecute deja prin filtru unei analize judiciare nu poate dovedi decât o conduită abuzivă în exercitarea unui drept, respectiv dreptul de a contesta, cu nesocotirea unor reguli minime de responsabilitate din partea titularului cererii.

P. încheierea din dosarul nr._, pronunțată la data de 01.06.2009, Judecătoria Piatra N., în calitate de instanță de executare, a încuviințat, în temeiul dispozițiilor art. 373 ind. 1 cod procedură civilă, cererea de executare silită a tuturor titlurilor executorii deținute.

Anterior declanșării procedurii executării silite în dosarul menționat mai înainte, drepturile salariale cuvenite în baza titlurilor indicate în cererea de executare, au făcut obiectul unei prime eșalonări dispusă în baza O.U.G. nr. 75/2008. După declanșarea procedurii executării silite drepturile cuvenite și desigur și cele câștigate de alți bugetari au făcut obiectul mai multor acte normative de reeșalonare, ultima fiind cea adoptată în baza Legii nr. 230/2011, cu o finalitate la fel de cruntă. Extinsă pe o perioadă de încă cinci ani, respectiv: 5% din valoarea titlurilor pentru 2012, 10% în 2013, 25% în 2014, 25% în 2015 și 35%) în anul 2016, reeșalonarea drepturilor noastre ne-a adus la discreția unei puteri care dorește parcă să întoarcă istoria la începutul statului de drept.

Întrucât nu a fost posibilă acceptarea unei suspendări de drept continuă, a termenului excesiv de lung de așteptare a executării, au fost nevoiți să reia procedura de executare silită prin înregistrarea unei cererea de continuare a executării silite. Această cerere a fost motivată pe considerentul că, situația de creditori cu titluri vechi de aproape 5 ani, nu poate să rămână la discreția debitorilor față de care au manifestat deja suficientă îngăduință și că, nu mai este posibilă acceptarea unei poziții dominante și abuzive pe care o manifesta în mod evident executivul prin nenumăratele sale acte normative adoptate, prin intermediul cărora s-a înfrânt orice principiu de drept, dar mai ales caracterul rezonabil al îndeplinirii obligației de a executa integral creanța datorată.

Urmare acestui demers, a reluării procedurii executării silite, terțul poprit a comunicat Biroului Executorului judecătoresc C. C., în dosarul nr. 131/2009, în cuprinsul căruia aveau calitatea de creditori faptul că, sunt incidente dispozițiile Legii nr. 230/2011 pentru aprobarea O.U.G. nr. 71/2009, motiv pentru care nu va da curs solicitării, restituind documentația întocmită în vederea executării silite a debitorului T. N..

În aceste împrejurări au fost nevoiți să formuleze o cerere pe care au precizat-o de înființarea și validarea popririi, pe toate conturile deschise în favoarea Tribunalului N. cu excepția contului de salarii, deschise la terțul poprit, până la concurența sumei totale de 6.706.893 lei, astfel cum aceasta a fost actualizată la data de 30.03.2012 și de obligare a terțul poprit la plata unei amenzi civile, în sumă de până la 1.000 lei pentru fiecare creditor, cerere înregistrată pe rolul Judecătoriei Piatra N. sub nr._ .

Pe parcursul administrării probelor au renunțat la judecată creditorii M. D. și T. N. astfel că, prin sentința civilă nr. 2833 din 14.05.2012 pronunțată Judecătoria Piatra N., s-a dispus înființarea și validarea popririi asupra tuturor conturilor pe care debitorul T. N. le are deschise la terțul poprit Trezorerie și Contabilitate Publică Piatra N. din cadrul M.E.F. - D.G.F.P. a județului N., mai puțin conturile destinate salariilor, până la concurența sumei de 6.150.713 lei. Totodată s-a luat act de renunțarea la judecată a creditorilor menționați mai înainte, iar terțul poprit a fost obligat la plata unei amenzi civile în sumă de câte 500 lei către fiecare creditor.

Au înțeles să se îndrepte împotriva unuia dintre debitorii și anume T. N. întrucât, se află în prezența unei solidarități pasive de debitori, consfințită prin toate titlurile executorii obținute, împrejurare care le dă posibilitatea să pretindă plata întregii datorii, chiar și numai de la unul dintre aceștia. În absența unei ierarhii între debitori noi creditorii nu pot fi obligați să ne îndreptăm solicitarea față de un anume debitor (ex. Ministerul Justiției) așa cum în mod permanent a susținut T. N.. Dacă ar fi trebuit să executăm numai Ministerul Justiției nu se mai justifica pronunțarea hotărârilor și în contradictoriu cu ceilalți debitori: T. N. și Curtea de Apel Bacău.

Potrivit dispozițiilor art. 1443 din noul cod civil: „Obligația este solidară între debitori atunci când toți sunt obligați la aceeași prestație, astfel încât fiecare poate fi ținut separat pentru întreaga prestație, iar executarea acesteia de către unul dintre codebitori îi liberează pe ceilalți față de creditor”.

Solidaritatea pasivă este o adevărată garanție a executării creanței pe care au opus-o cu sume diferențiate pe fiecare. Mai mult decât atât, potrivit dispozițiilor art. 1447 alin 2 partea finală din noul cod civil: „debitorul urmărit poate însă cere introducerea în cauză a celorlalți codebitori”.Această soluție pusă de legiuitor numai la îndemâna debitorului urmărit și nu a creditorilor, respectiv a noastră, nu a fost apreciată ca fiind oportună niciodată de contestatorul debitor T. N..

Dimpotrivă, acesta a formulat până în prezent un număr de patru solicitări de suspendare a executării silite, cereri care fac obiectul următoarelor cauze: dosar nr._ (cerere de recurs declarată împotriva sentinței civile nr. 2833 din 14.05.2012 pronunțată Judecătoria Piatra N.), dosar nr._ (cerere de suspendare provizorie a executării silite care deși trebuia înregistrată în calea de atac a recursului, a fost înregistrată în apel, peste temeiul legal indicat chiar de parte), dosarul nr._ pe cale de ordonanță președințială și soluționată prin încheierea dată în cameră de consiliu la data de 27.06.2012 și, desigur cauza ce face obiectul litigiului de față, având nr._ (cerere separată de suspendare formulată în cadrul cererii de contestației la executare).

Motivarea cererii de față este identică cu cea formulată în celelalte solicitări, diferit fiind numai regimul de soluționare și anume: în procedură de urgență sau pe calea dreptului comun. Astfel, se vorbește despre faptul că organizarea și funcționarea Tribunalului N., dar și a instanțelor din raza sa de competență, este grav afectată, fiind chiar paralizată, amintind de sume

destinate cheltuielilor cu energia electrică, gaz, servicii de corespondență, de telefonie, de service, chirii, furnituri de birou, tonere. Cel mai important aspect pentru contestatorul debitor apare ca fiind posibila afectare a obiectivului „Palatul de Justiție N.”, consecința fiind sistarea lucrărilor, aprobate de ordonatorul principal de credite, adică de Ministerul Justiției.

Contestatorul debitor vorbește despre prejudiciile sale imediate, omițând să arate că și noi, fiecare cu particularitatea lui, suntem în situații de dificultate financiară, iar aici situația este cu adevărat dramatică, comparativ cu cea expusă de cealaltă parte. Desigur că nu a fost și nu este relevant pentru contestatorul debitor componenta umană, importantă fiind numai conduita managerială care a depășit de mult barierele unei gestionări cu bună credință a situației.

Mai mult decât atât, T. N. în dorința lui de a nega pe orice cale adevărul, a ajuns să susțină și că, hotărârea de înființare și validare a popririi obținută de noi prin pronunțarea sentinței civile nr. 2833 din 14.05.2012 de către Judecătoria Piatra N., în dosarul nr._, este lipsită de caracter executoriu. Ba mai mult decât atât, după formularea cererii de continuare a executării silite și-a negat permanent calitatea, susținând într-o manieră penibilă, peste autoritatea de lucru judecată de care se bucură toate titlurile noastre obținute și consolidate de mai bine de 5 ani faptul că nu are calitate procesuală pasivă.

Înființarea și validarea popririi este o fază procedurală excepțională care poate interveni în situația în care terțul poprit nu-și aduce la îndeplinire obligațiile ce-i revin potrivit art. 456 Cod procedură civilă, în termenele stabilite de acest text. Validarea a constat în verificarea și confirmarea popririi printr-o hotărâre judecătorească, hotărârea de validare, reprezentând titlu executoriu.

Poprirea, ca etapă a executării silite este supusă recursului, așa cum dispun normele

generale de procedură civilă. Astfel, poprirea, ca formă a executării silite, este supusă numai recursului, aspect confirmat și de toată practica judiciară în materie. Dacă s-ar accepta o altă explicație ar însemna că, atunci când se formulează o contestație la poprire, așa cum poate fi calificată și cererea de față, calea de atac ar putea fi apelul, aspect ce nu poate fi primit. Astfel, singurele împrejurări când, un act de executare poate fi supus ambelor căi de atac, este atunci când o contestație este formulată de un terț, ori când pe această cale, se solicită împărțirea bunurilor comune, sau dacă se cere lămurirea unui dispozitiv al unei hotărâri care a fost supusă apelului și recursului.

Din lecturarea motivării contestației la executare care face obiectul prezentei cererii de chemare în judecată rezultă faptul că T. N. nu are alocați bani în bugetul său pentru executarea silită a drepturilor ce ni se cuvin. Desigur, că nu are un fond special cu această destinație, întrucât în caz contrar am fi sperat să le achite de bună voie, într-un termen rezonabil.

Argumentele de față, cu privire la „lipsa de lichidități" și modalitatea de organizare și gestionare a conturilor contestatorului ori cele prin care încearcă să sublinieze imposibilitatea de onorare a obligațiilor datorită calității sale de terțiar, le-a mai invocat și cu ocazia litigiilor anterioare și anume în dosarul nr._ și în dosarul nr._ .

În fata instanței de validare a avut loc o adevărată dezbatere deoarece, deși în principiu aceasta nu trebuia decât să aducă la îndeplinire titlurile executorii pronunțate în urmă cu mai mulți ani, debitorul T. N. a invocat mai multe împrejurări, printre care și cele amintite mai sus. Hotărârea de înființare și validare a poprii a înlăturat implicit ca urmare a admiterii în întregime a cererii noastre toate apărările invocate la acea dată de debitor, apărări care nu sunt modificate în niciun fel în prezent.

Contestația la poprire ca formă a contestației la executare silită deși este intitulată ca fiind formulată împotriva formelor de executare, în realitate aceasta este o contestație împotriva executării silite în totalitate. Astfel, dacă contestația ar fi fost promovată împotriva unor anume forme de executare trebuiau indicate în mod expres care dintre formalități au fost nelegal întocmite. Din cuprinsul contestației nu a rezultat că vreun act de executare a fost întocmit cu nesocotirea prevederilor legale.

Motivele care privesc calitatea de ordonator terțiar de credite, iar din acest aspect susținerea debitorului referitoare la faptul că nu poate fi angajat obligațional în relația cu creditorii, sunt în realitate argumente prin intermediul cărora se urmărește punerea în discuție a legalității și temeiniciei unor hotărâri irevocabile și în consecință înlăturarea puterii de lucru judecat a acestora.

După obținerea soluției în procedura validării popririi, s-a susținut că s-a formulat o altă cerere executorului judecătoresc, document ce se află în dosarul de executare prin intermediul căruia au cerut continuarea procedurii prin punerea în executare a acestui ultim titlu. Astfel, întrucât cererea de continuare a executării silite, respectiv cea privind sentința civilă nr. 2833 din 14.05.2012 pronunțată Judecătoria Piatra N., în dosarul nr._, pe care au formulat-o ulterior pronunțării acestui titlu, a fost semnată numai de un număr de 15 dintre creditori și anume: Bariu V., B. V., B. G., M. D., Pădurarii C. E., M. I., M. D., U. S., M. E., M. L., V. B., C. I., D. M., H. P. și C. B., au solicitat ca suma pentru care executorul judecătoresc urma să îndeplinească formalitățile de executare să fie de numai 4.655.885 lei, cu titlu de brut, care include și cotele angajatorului, fiind scăzute drepturile corespunzătoare creditoarelor C. M. și A. M. care nu au mai dorit să urmeze procedura alături de noi. P. urmare se impunea o revenire la executorul judecătoresc în vederea lămuririi acestui aspect, iar acesta la rândul lui era îndreptățit să emită un nou act de înființare a popririi, respectând un principiu de bază al dreptului, dar mai ales al procesului civil și anume principiul disponibilității.

S-a mai invocat că executarea unei hotărâri judecătorești, de la orice instanță ar proveni, trebuie considerată ca făcând parte integrantă din noțiunea de „proces" în sensul articolului 6 Convenției, motiv pentru care un interval nerezonabil de mare, poate să încalce dispozițiile menționate mai înainte.

Fiecare stat trebuie să se doteze cu arsenalul juridic adecvat și suficient pentru a asigura executarea hotărârilor pronunțate de instanțe. In caz contrar, s-ar aduce atingere și dreptului de proprietate al fiecăruia dintre creditori, astfel cum acesta este protejat prin articolul 1 din Protocolul I al Convenției Europene a Drepturilor Omului, prin imposibilitatea de a beneficia o perioadă lungă de timp de creanțele recunoscute prin hotărâri judecătorești.

Caracterul rezonabil al unui asemenea interval trebuie determinat în funcție de complexitatea procedurilor de executare, de comportamentul părților și cel al autorităților competente precum și în funcție de natura și cuantumul creanței stabilite în hotărâre. O anumită perioadă de timp, pentru punerea în executare a unei hotărâri defavorabile administrației, poate fi acceptată în circumstanțele specifice ale unei cauze, cu condiția ca amânarea rezultată să nu aducă atingere chiar substanței dreptului protejat de art. 6 al Convenției.

De asemenea, Curtea a reținut în jurisprudența sa că, o persoană ce a obținut o hotărâre judecătorească împotriva statului nu are obligația de a începe o procedură de executare silită (Metaxas contra Greciei). în asemenea cazuri, autoritatea de stat are cunoștință de hotărâre și poate întreprinde toate demersurile necesare pentru a executa hotărârea sau pentru a o transmite la autoritatea de stat responsabilă de executare.

În acest sens, într-o cauză similară s-a considerat că, debitorii drepturilor salariale restante datorează sume de bani creditorilor începând cu sfârșitul anului 2007 (situație în care ne aflăm și noi în prezenta cauză) și că, prin O.U.G. 71/2009 statul și-a asumat obligația de a stinge debitul în integralitatea sa până la sfârșitul anului 2012 (în momentul emiterii somației), iar ulterior până la sfârșitul anului 2014 (astfel cum O.U.G. 71/2009 a fost modificată prin O.U.G. nr. 45/2010), pentru ca în prezent acest termen să fie dus până în anul 2016, împrejurare ce nu poate fi acceptată. Dacă s-ar reține incidența în speță a acestor dispoziții legale s-ar accepta ca termenul de executare să fie cu mult peste 7 ani, termen ce nu poate fi considerat rezonabil.

În legislația noastră se prevede ca și termen de prescripție a dreptului de a introduce o acțiune în pretenții (art. 3 din Decretul nr. 167/1958 privitor la prescripția extinctivă) și a dreptului de a cere executarea silită, un termen de trei ani, rațiunea fiind tocmai aceea de a asigura certitudine și siguranță circuitului civil,

În ce privește cererea de suspendare s-a solicitat menținerea soluției adoptate, chiar dacă ar mai putea fi îmbunătățită cu motivarea referitoare la faptul că în practica CEDO s-a reținut constant cu valoare de principiu că suspendarea executării unei hotărâri judecătorești pe o durată de timp strict necesară pentru a se găsi o soluție satisfăcătoare pentru probleme de interes public poate fi justificată, în circumstanțe excepționale". Desigur că niciun argument nu poate pleda în favoarea contestatorului pentru a se reține noțiunea de „circumstanțe excepționale".

În ceea ce-l privește pe defunctul C. I., drepturile procesuale ale acestuia vor fi exercitate și continuate de moștenitoarele legale, respectiv C. E., în calitate de soție supraviețuitoare și C. L. C. (C.) în calitate de fiică, conform actelor de stare civile.

Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului și evaluarea dovezilor administrate în raport de conținutul cererii de chemare în judecată, a hotărârii recurate și a motivelor de recurs invocate, analizând cauza și sub toate aspectele, potrivit art. 304¹ cod pr.civilă, tribunalul apreciază că recursul este neîntemeiat, nu există niciunul din motivele prev. de art. 304 cod pr.civilă, nici alte motive de ordine publică, astfel că în temeiul art. 312 al.1 cod pr.civilă, urmează să-l respingă pe următoarele considerente:

Raportat la situația de fapt, tribunalul reține că, intimatul-reclamant T. N., conform precizărilor expuse la data de 27.07.2012 a formulat contestație la executare împotriva tuturor actelor întocmite de executorul judecătoresc C. C., în dosarul de executare nr. 131/2009, ulterioare pronunțării sentinței civile nr. 2833/14.05.2012 a Judecătoriei Piatra N. prin care s-a dispus validarea popririi asupra conturilor debitorului Tribunalului N. ce le are deschise la terțul poprit, cu excepția salariilor.

Față de soluția și motivele invocate de intimați tribunalul reține că acestea vizează, în esență, netemeinicia contestației la executare, fiind apreciată ca inadmisibilă, întrucât nu se detaliază în concret în ce constă nelegalitatea actelor de executare, cu atât mai mult cu cât apărările formulate sunt identice cu cele expuse cu ocazia soluționării cererii de poprire.

În ce privește obiectul actelor de executare, tribunalul reține că acesta îl reprezintă mai multe hotărâri judecătorești obținute de recurenți începând cu anul 2007 și care prin încheierea din 01.06.2009 pronunțată de Judecătoria Piatra N. în dosarul nr._ s-a încuviințat executarea lor silită.

Raportat la titlurile executorii ce a stat la baza întocmirii actelor de executare de către B. C. C., tribunalul reține că acesta îl constituie sentința civilă nr. 2813/14.05.2012 a Judecătoriei Piatra N., prin care a fost respinsă ca neîntemeiată excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de debitorul T. N. și s-a admis acțiunea creditorilor, recurenții din prezentul dosar dispunându-se înființarea și

validarea popririi asupra tuturor conturilor pe care debitorul le are la terțul poprit Trezorerie și Contabilitate publică Piatra N. cu excepția conturilor bancare destinate salariilor până la concurența sumei de 6.150.173 lei după ce s-a luat act de renunțarea la judecată a unui număr de 2 creditori fiind obligat totodată terțul poprit la o amendă civilă în sumă de 500 lei către fiecare creditor.

T. mai constată din probele administrate în prezenta cauză că, împotriva acestei sentințe civile a fost declarat recurs de către debitorul T. N. și terțul poprit D.G.F.P. N., soluționat prin decizia civilă nr. 1080/17.12.2013 de către T. M..

P. această decizie irevocabilă s-a dispus admiterea recursurilor împotriva sentinței civile nr. 2833/14.05.2013 pronunțată de Judecătoria Piatra N. și modificarea în parte a acesteia, în sensul respingerii ca neîntemeiată a acțiunii formulate de creditorii recurenți precum și a moștenitorilor C. E. și C. L. C., de pe urma defunctului C. I..

În acest nou context intervenit pe parcursul soluționării prezentei cauze, se observă că toate criticile formulate de recurenți au rămas lipsite de fundament.

Astfel, în condițiile în care a fost desființată poprirea ce a stat la baza emiterii actelor de executare dispuse de B. C. C. în dosarul de executare nr. 131/2009 ce a format obiectul contestației la executare promovată de debitorul intimat T. N., motivele invocate de T. contestator și analizate de instanța de fond care a dat eficiență unei adrese de înființare a popririi datată 31.05.2012, au rămas fără obiect, în contextul în care poprirea însăși a fost declarată nelegală.

În această ordine de idei și motivele de nelegalitate formulate de reclamanți împotriva sentinței recurate care a analizat efectele popririi desființate prin sentința civilă nr. 2833/2012 nu se impun a fi analizate raportat la soluția irevocabilă pronunțată de T. M..

Față de situația de fapt existentă, tribunalul având în vedere incidența prevederilor art. 460 alin. 2 teza a -II- a Cod pr. civilă, raportat la decizia irevocabilă a Tribunalului M. prin care s-a desființat poprirea, constată că motivele invocate de recurenți sunt nelegale și în consecință, în conformitate cu art. 312 alin. 1 Cod pr. civilă va dispune respingerea recursului formulat, ca fiind nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurenții B. V., B. G., B. V., C. M., M. D., P. C. E., M. I., M. D., U. S., A. M., M. E., M. L., V. B., D. M., H. P., C. B., toți cu domiciliul procedural ales în vederea comunicării actelor de procedură în Municipiul Piatra N., ., județul N., C. E., domiciliată în ., și C. L. C., domiciliată în mun. București, .. 6, ., sector 1, ca moștenitoare legale ale defunctului C. I., în contradictoriu cu intimații M. – D.G.F.P. -ACTIVITATEA DE TREZORERIE ȘI CONTABILITATE PUBLICĂ PIATRA N., cu sediul în Municipiul Piatra N., . bis, județul N. și T. N., cu sediul în Municipiul Piatra N., ., județul N..

Irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică de la 26 februarie 2014.

Președinte,

A. E. D.

Judecător,

G. S.

Judecător,

A.-M. D.

Grefier,

D. P.

Red. G.S.

Tehnored. C.S./2 ex./11.03.2014

Operator de date cu caracter personal

înregistrat în registrul de evidență sub nr. - 8214

Dosar fond -_

Jud. fond - V. V. C.

Judecătoria Piatra N.

← Modificare act constitutiv persoană juridică. Decizia nr....		Succesiune. Decizia nr. 203/2014. Tribunalul BUZĂU →

Cereri. Decizia nr. 153/2014. Tribunalul BUZĂU

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Cereri. Decizia nr. 153/2014. Tribunalul BUZĂU