Constatare nulitate act juridic. Hotărâre din 17-03-2014, Tribunalul BUZĂU
| Comentarii |
|
Hotărâre pronunțată de Tribunalul BUZĂU la data de 17-03-2014 în dosarul nr. 1428/277/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL B.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 92
Ședința publică de la 17 Martie 2014
Completul constituit din:
PREȘEDINTE V. B.
Judecător F. C. P.
Grefier V. P.
Pe rol se află judecarea apelului declarat de reclamanta A. E., domiciliată în București, . H, Sector 6 împotriva sentinței civile nr. 1041 din 11.10.2013, pronunțată de Judecătoria Pătârlagele în dosarul nr._, în contradictoriu cu pârâții P. G. - D. și P. M., ambii domiciliați în comuna Cozieni, . și pârâții – moștenitori N. L. și N. Gh. N., ambii domiciliați în orașul Târgoviște, ., ., județul Dâmbovița, având ca obiect constatare nulitate act juridic.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns avocat Rachieru A., pentru intimații pârâți P. G. - D. și P. M., lipsă fiind apelanta A. E. și intimații pârâți N. L. și N. Gh. N..
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că apelul se află la primul termen de judecată, că este motivat, comunicat, că procedura de citare este legal îndeplinită, că la dosarul cauzei s-a depus, la data de 21.01.2014, întâmpinare formulată de către intimații pârâți P. G. - D. și P. M..
Avocat Rachieru A., pentru intimații pârâți P. G. - D. și P. M. depune la dosar împuternicirea avocațială și chitanța nr. 84 din 14.03.2014 reprezentând dovada achitării onorariului de avocat în sumă de 1.000 lei și, întrebată fiind, arată că nu mai are alte cereri de formulat sau probe de depus în apărare, astfel că instanța constată încheiată cercetarea procesului, acordându-i cuvântul, pe apel, pentru dezbateri.
Avocat Rachieru A., pentru intimații pârâți P. G. - D. și P. M., având cuvântul, solicită respingerea apelului ca nefondat și menținerea sentinței pronunțată de instanța de fond ca fiind legală și temeinică, cu cheltuieli de judecată.
Astfel, arată că instanța de fond în mod corect a reținut că nu există motive de nulitate relativă a contractului de vânzare cumpărare întrucât, la momentul încheierii contractului, nu exista o dispoziție legală care să confere proprietarului vecin un drept de preemțiune la cumpărarea terenului.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra apelului civil de față, constată următoarele:
I) Procedura la prima instanță
A)Obiectul și motivarea în fapt și în drept a acțiunii
1.1. Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Pătârlagele la data de 21.05.2013 sub nr. de dosar_, reclamanta A. E., prin reprezentant convențional avocat G. P., a solicitat, în contradictoriu cu pârâții N. N. G., P. G. - D. și P. M., să se constate nulitatea relativă a contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.52/12.01.2012 de BNP F. N., pentru nerespectarea dreptului de preemțiune al reclamantei.
1.2. În motivarea cererii, întemeiate în drept pe dispozițiile art.1730, 1740 din Codul civil, s-a arătat, în esență, că, la data de 13.01.2012, între pârâții N. N. G., în calitate de vânzător și P. G.-D., căsătorit cu P. M., în calitate de cumpărători, s-a încheiat contractul de vânzare-cumpărare menționat, având ca obiect transferul dreptului de proprietate asupra terenului în suprafața totală de 7600 m.p., categorie livadă, amplasat în extravilan în tarlaua 19, .>că terenul poartă numărul cadastral_ și este înscris în cartea funciară cu același număr a localității Cozieni, că vânzătorul a moștenit terenul de la defunctul N. N., care, la rândul său, îl dobândise prin reconstituirea dreptului de proprietate în baza Legii nr. 18/ 1991, așa cum rezultă din titlul de proprietate nr._/55/22.08.2003 emis de Comisia Județeană B. pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor, că, în contractul de vânzare-cumpărare menționat, au fost trecute vecinătățile terenurilor, printre acestea fiind menționat numărul cadastral nr.186 pe latura de nord-est, evitându-se a se trece numele proprietarului, că, în realitate, terenul cu acest număr cadastral aparține reclamantei A. E. și soțului său A. M., că, în zona respectivă, reclamanta a cumpărat o suprafață de aproximativ 42 ha livadă, iar terenul ce a făcut obiectul vânzării-cumpărării între pârâți reprezenta ultima bucată de teren dintre proprietatea sa și Romsilva, având astfel interesul de a cumpăra respectivul teren dacă i s-ar fi făcut o ofertă în acest sens de către pârâtul N. G., că pârâtul P. G. a determinat pe vânzătorul N. G. să înstrăineze terenul fără respectarea dreptului de preemțiune la cumpărare al proprietarilor vecini, că dreptul de preemțiune trebuia respectat în condițiile în care terenul era situat în extravilan, iar proprietarul vecin are calitatea de titular al acestui drept, precum și că nerespectarea dispozițiilor generale privind dreptul de preemțiune prevăzute la art. 1730 și următoarele din Noul cod civil (aplicabil în speță în raport de momentul încheierii contractului), atrage nulitatea relativă a contractului indiferent de reaua sau buna credință a cumpărătorului.
1.3. În dovedirea acțiunii, au fost atașate unele înscrisuri (filele 9-11-dosar judecătorie), respectiv, în copii certificate pentru conformitate cu originalul, contractul de vânzare autentificat sub nr.52/13.01.2012 de către BNP F. N. Pătârlagele, contractul de vânzare-cumpărare nr. 441/ 23.03.2004 la BNP F. N. privind dobândirea de către reclamantă și soțul său a unui teren în vecinătatea celui înstrăinat prin contractul a cărui nulitate relativă se solicită a fi constatată, încheiere de intabulare, titlul de proprietate nr._/55/2003 privind proprietatea autorului vânzătorului N. N..
B)Apărările pârâților
2.1. În termenul stabilit de instanță prin rezoluția din data de 22.05.2013, pârâții P. M. și P. G. D., la 25.06.2013, au formulat întâmpinare (filele 30-32-dosar judecătorie), solicitând respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
2.2. În motivare, s-a învederat, în esență, că reclamanta a avut cunoștință de faptul că vânzătorul intenționează să înstrăineze terenul dar nu s-a putut perfecta o tranzacție între părți deoarece s-a oferit un preț derizoriu pentru acel teren, că, anterior încheierii contractului, pârâții au avut un antecontract de vânzare-cumpărare cu promitentul vânzător, că reclamanta, chiar având calitatea de proprietar vecin, nu beneficiază de un drept de preemțiune la cumpărarea terenului menționat, precum și că dispozițiile art.1730 și urm. din Noul Cod civil reprezintă cadrul general de reglementare pentru dreptul de preemțiune, însă nu există o dispoziție legală care să confere în mod special acest drept proprietarului vecin in cazul terenurilor agricole din extravilan.
C)Acte de procedură și probe administrate la prima instanță
3. După ce, în ce privește pe pârâtul N. N. G., dovada de comunicare a acțiunii și a înscrisurilor atașate acesteia a fost restituită cu mențiunea că acesta este decedat, prin rezoluția din data de 31.05.2013, s-a pus în vedere reclamantei, prin apărător să indice, în termen de 15 zile, succesibilii pârâtului N. G. în vederea introducerii în cauză și a citării acestora în locul autorului lor.
La data de 18.06.2013, reclamanta a indicat, în calitate de succesibili ai pârâtului N. G., pe N. L.-soția supraviețuitoare și N. N.-fiu, major.
Au fost introduși în cauză si citați succesibilii pârâtului N. N. G., aceștia neformulând întâmpinare.
4. Prin rezoluția din data de 26.06.2013, s-a dispus comunicarea întâmpinării reclamantei cu mențiunea ca, în termen de 10 zile de la comunicare, să depună răspuns la întâmpinare.
Reclamanta a depus răspuns la întâmpinare (filele 40-42-dosar judecătorie) la data de 03.07.2013, prin care, în esență, a reliefat că dispozițiile art.1730 din Noul Cod civil reprezintă cadrul general de aplicabilitate a dreptului de preemțiune aplicabil ori de câte ori nu este o dispoziție specială derogatorie și că, chiar dacă nu se stabilește expres cine are calitatea de preemtor, din corelarea dispozițiilor privitoare la preemțiune se deduce că titular al acestui drept poate fi coproprietarul, comoștenitorul, vecinul, arendașul, chiriașul.
5. Prin rezoluția din data de 19.07.2013, s-a stabilit, în conformitate cu dispozițiile art. 201 alin.4 C.proc.civ., primul termen de judecată la data de 04.10.2013, dispunându-se citarea părților.
La acel termen, s-a administrat proba cu interogatoriul pârâților formulat de către reclamantă și s-au depus la dosar interogatoriul propus de către pârâții P. pentru reclamanta A. E. și interogatoriul formulat de către reclamantă pentru pârâta Năprupiu L..
D)Sentința pronunțată în cauză de judecătorie și considerentele care au format convingerea instanței
6.1. Prin sentința civilă nr. 1041/11.10.2013, pronunțată de Judecătoria Pătârlagele în dosarul nr._ :
- a fost respinsă, ca neîntemeiată, acțiunea civilă privind pe reclamanta A. E., pe pârâții P. G.-D., P. M. și pe pârâții-moștenitori N. L., N. Gh. N., având ca obiect constatare nulitate act juridic (contract de vânzare – cumpărare);
- s-a obligat reclamanta la 2000 lei cheltuieli de judecată către pârâții P. G. – D. și P. M., în solidar, reprezentând onorariu de avocat.
6.2. Pentru a pronunța această soluție, judecătoria a reținut, în esență:
- că,la data de 13.01.2012, între N. N. G., în calitate de vânzător, (actualmente decedat) și cumpărătorul P. G.-D., căsătorit cu P. M., a intervenit vânzarea-cumpărarea suprafeței de 7600 m.p. teren livadă, amplasată în extravilanul comunei Cozieni, satul Cozieni, tarlaua 19, . vânzare cumpărare fiind autentificat sub nr.52/13.01.2012;
- că reclamanta A. E. atacă acest contract de vânzare cumpărare cu acțiune în nulitate relativă pentru nerespectarea unui pretins drept de preemțiune ce-i aparține în calitate de proprietar vecin;
- că, în acest sens, reclamanta a făcut dovada că, potrivit contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.441/23.03.2004 la BNP F. N., este proprietara unei suprafețe de teren de 0,37 ha livadă, învecinată pe latura de vest cu proprietatea înstrăinată de N. G., prin contractul a cărui nulitate relativă se cere a fi constatată;
- că, astfel, terenul dobândit de către reclamantă prin contractul menționat a dobândit numărul cadastral 186 și această proprietate, având număr cadastral 186, figurează printre vecinătățile terenului ce a făcut obiectul convenției pârâților;
- că nu este întemeiată susținerea reclamantei că este titular al dreptului de preemțiune în calitate de proprietar vecin iar încălcarea dreptului său atrage nulitatea relativă a actului încheiat;
- că, sub acest din urmă aspect, se observă că dreptul de preemțiune, care este definit ca o „facultate de care se bucură o persoană de a fi preferată oricărei alte persoane la cumpărarea unui anumit bun”, iar, pe de altă parte, ca o îngrădire a libertății de a dispune prin vânzare de un anumit bun, este regăsit sub diferite forme în decursul timpului în diversele reglementări privind circulația juridică îndeosebi în privința terenurilor, în aceste reglementări, pe lângă cadrul general, arătându-se și titularii dreptului de preemțiune și procedura de urmat pentru respectarea acestui drept;
- că o noutate a Noului Cod civil este aceea că, pe lângă dreptul legal de preemțiune, reglementează posibilitatea ca acest drept să fie constituit și pe cale convențională;
- că Noul Cod civil reglementează, însă, în dispozițiile art.1730-1734, numai cadrul general de exercitare a dreptului de preemțiune la vânzare, respectiv noțiunea si domeniul de aplicare, condițiile exercitării dreptului de preemțiune, efectele exercitării preemțiunii și situația concursului dintre preemtori;
- că, reglementând faptul că dreptul de preemțiune poate fi stabilit prin lege sau contract, rezultă că pentru a aparține unei persoane un drept de preemțiune la vânzare, în lipsa unor raporturi contractuale în acest sens între acea persoană și vânzătorul bunului este necesar ca dreptul de preemțiune să fie stabilit de lege;
- că, în Noul Cod civil, nu sunt prevăzute decât anumite situații în care se reglementează în concret un drept de preemțiune aparținând unui anumit titular respectiv în art.1849-dreptul de preemțiune cu privire la bunurile agricole arendate aparținând arendașului, în art.1746- dreptul de preemțiune al coproprietarilor și vecinilor în privința cumpărării terenurilor din fondul forestier aflate în proprietate privată (dispoziții care se completează cu cele ale codului silvic ce instituie un drept de preempțiune al statului) și o varietate a dreptului de preemțiune reglementată de art.1828 ce consacră dreptul de preferință al chiriașului la încheierea unui nou contract în cazul locuințelor închiriate;
- că, referitor la istoricul reglementării dreptului de preemțiune începând cu anul 1991, se constată că prima reglementare s-a făcut prin Legea nr.18/1991, în art.48 al Legii nr. 18/1991 în forma inițială, stabilindu-se că terenurile agricole extravilane pot fi vândute cu respectarea dreptului la preemțiune al coproprietarului dacă este cazul și apoi, al proprietarilor vecini, drept ce se exercita prin A., că Legea nr.54/1998, mai precis art.19 alin.2, abrogă Capitolul IV al Legii nr.18/1991 (incluzând art. 48) și reglementează, la rândul ei, dreptul de preemțiune în art.5, conferind calitatea de titulari ai acestui drept în cazul vânzării terenurilor agricole din extravilan coproprietarului, vecinului si arendașului, în ordinea prezentată mai sus, că Legea nr.247/2005, prin art.8 al Titlului X, abrogă în totalitate Legea nr.54/1998 și reglementează în titlul menționat intitulat „Circulația juridică a terenurilor”, norme legale în acest sens, nemaireferindu-se însă la dreptul de preemțiune sau la titularii acestuia și că Noul Cod civil reglementează dreptul de preemțiune în condițiile descrise mai sus nereferindu-se la proprietarul vecin ca titular al acestui drept în cazul terenurilor agricole din extravilan;
- că, în atare situație, trebuie remarcat că, la momentul încheierii contractului ce face obiectul analizei de față, nu exista o dispoziție legală care să confere proprietarului vecin, în speță reclamantei, un drept de preemțiune la cumpărarea terenului menționat în respectivul act;
- că, așa fiind, contractul de vânzare-cumpărare nu este afectat de nicio condiție de nulitate și evident nu este afectat de nulitatea invocată de către reclamantă;
- precum și că, fiind în culpă procesuală, reclamanta trebuie obligată să suporte cheltuielile de judecată ocazionate pârâților P. G.-D. și P. M., la cererea acestora, în condițiile prevăzute de art.453 alin.1, raportat la art.451 C.proc.civ., respectiv suma de 2000 lei, reprezentând onorariul avocatului pârâților, conform chitanței nr. 55/04.10.2013, depusă la dosar.
E)Apelul formulat în pricină de către reclamantă și apărările intimaților în fața instanței de apel
7.1. Împotriva acestei sentințe civile, nr. 1041/11.10.2013, reclamanta A. E. a declarat, cu respectarea termenului legal, apel, înregistrat la data de 25.11.2013 (data poștei 22.11.2013).
S-a solicitat ca, în urma admiterii apelului, să fie schimbată în tot sentința apelată și să se admită acțiunea, așa cum a fost formulată.
7.2. În motivarea apelului, s-a susținut, în esență, că prevederile art. 1730-1740 Cod civil se aplică ori de câte ori nu există o dispoziție specială derogatorie, reprezentând dreptul comun în materia preempțiunii, că, din corelarea dispozițiilor privitoare la dreptul de preempțiune, se deduce că titular al acestui drept poate fi coproprietarul, comoștenitorul, vecinul, arendașul, chiriașul, că, prin exercitarea dreptului de preempțiune, se îngrădește numai libertatea vânzătorului de a-și alege persoana cumpărătorului, în scopul de a compacta suprafețele agricole, că nu poate fi primită argumentația cumpărătorului că reclamanta ar fi oferit un preț derizoriu, pentru că nu există nicio dovadă în acest sens și este contrazisă de un alt act de vânzare, autentificat cu nr. 441/2004, privitor la dobândirea unui teren de 3700 mp la prețul de 600 lei, precum și că se impune a se respecta dreptul de preempțiune al reclamantei.
8. La data de 21.01.2014, în termen legal, pârâții P. G.-D. și P. M. au formulat întâmpinare (filele 25-26-dosar apel), prin care au cerut a se respinge apelul, ca nefondat, cu cheltuieli de judecată.
S-a relevat, în motivare, că pârâții nu se regăsesc printre categoriile de persoane reglementate de lege (Noul Cod civil) ca titulari ai dreptului de preempțiune, motiv pentru care contractul de vânzare încheiat cu nr. 52/2012 este valabil.
Analizând apelul formulat, prin prisma motivelor acestuia și a probelor administrate în cauză, Tribunalul reține următoarele:
II) Considerentele reținute de Tribunal în fundamentarea soluției adoptate în cauză
9. Este necesar de reliefat, în primul rând, că, în speță, este necontestat faptul că reclamanta (apelantă) A. E. are calitate de proprietar vecin al terenului categoria de folosință livadă, în suprafață de 7600 m.p.,amplasat în extravilanul comunei Cozieni, satul Cozieni, tarlaua 19, . la care, la data de 13.01.2012, s-a încheiat contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 52/13.01.2012.
Acest aspect reiese cu prisosință atât din mențiunile inserate în contractul respectiv - a cărui anulare s-a cerut în acțiunea dedusă judecății în prezenta cauză-, încheiat între N. N. G. (actualmente decedat), în calitate de vânzător și cumpărătorul P. G.-D., căsătorit cu P. M., conform cu care terenul obiect al vânzării se învecinează cu terenul cu numărul cadastral 186, cât și din cele înscrise în contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.441/23.03.2004 la BNP F. N., prin care reclamanta a devenit proprietara unei suprafețe de teren de 0,37 ha livadă, învecinată pe latura de vest cu proprietatea înstrăinată de N. G. și având număr cadastral 186.
10. Apoi, în al doilea rând, se observă că reclamanta (apelantă) A. E. a invocat, în apelul declarat, că, în mod greșit, prima instanță a reținut că proprietarii vecini ai unui teren agricol extravilan nu ar avea calitatea de titulari ai dreptului de preempțiune.
Or, o atare critică de nelegalitate a sentinței apelate nu este fondată, față de considerentele care succed (pct. 11-15).
11. Astfel, trebuie subliniat că:
- în principiu, titularul unui drept de proprietate (inclusiv al unui teren) poate înstrăina dreptul său, liber, oricărei persoane fizice sau juridice;
- și că, ca excepție, în anumite situații expres prevăzute de lege sau instituite prin convenția părților, titularul dreptului de preempțiune are posibilitatea de a se substitui persoanei cumpărătorului, dreptul de preempțiune conferindu-i preferință preemptorului la cumpărarea unui bun, la preț egal, atunci când proprietarul acestuia îl vinde.
În acest sens, statuează limpede art. 1730 alin. 2 Cod civil, conform cu care „titularul dreptului de preempțiune, numit preemptor, poate să cumpere cu prioritate un bun”.
12. Rezultă, așadar, că, pentru a putea pretinde respectarea unui drept de preempțiune, este necesar ca persoana respectivă să aibă calitatea de preemptor, adică să îi fie recunoscută calitatea de titular al unui drept de preempțiune fie printr-o prevedere legală expresă, fie printr-o clauză contractuală.
Or, în cauză, este important de notat că, contrar alegațiilor apelantei-reclamante, aceasta nu a făcut dovada în sensul evidențiat.
13. Într-adevăr, deși reprezentată de un avocat, presupus profesionist al dreptului, reclamanta (apelantă) nu a fost în măsură să indice vreo prevedere legală care să instituie vecinii unui teren agricol extravilan ca titulari ai dreptului de preempțiune.
Simpla referire la prevederile art. 1730-1740 Cod civil nu poate suplini o asemenea omisiune, atâta vreme cât aceste dispoziții reglementează procedura de exercitare a dreptului de preempțiune, iar nu cazurile în care legea recunoaște anumitor persoane calitatea de titulari ai acestui drept.
14. De altfel, așa cum judicios a reținut prima instanță, în Codul civil în vigoare de la data de 1.10.2011 – ulterior datei la care a fost încheiat contractul de vânzare a cărui anulare s-a cerut în prezenta cauză-, pot fi menționate următoarele cazuri de dispoziții legale prin care se stabilește drept de preempțiune:
(a) „terenurile din fondul forestier aflate în proprietate privată se pot vinde cu respectarea, în ordine, a dreptului de preempțiune al coproprietarilor sau vecinilor” (art. 1746 C.civ.);
Trebuie, însă, menționat că, potrivit art. 1231 din Legea nr. 71/2011, “În vederea aplicării prevederilor art. 1.746 din Codul civil, numai vecinii care sunt proprietari de fond forestier beneficiază de dreptul de preempțiune”.
(b) „la încheierea unui nou contract de închiriere a locuinței, chiriașul are, la condiții egale, drept de preferință”, iar chiriașul „nu are însă acest drept atunci când nu și-a executat obligațiile născute în baza închirierii anterioare” (art. 1828 C.civ.);
(c) „arendașul are drept de preempțiune cu privire la bunurile agricole arendate, care se exercită potrivit art. 1.730 - 1.739” (art. 1849 C.civ.).
Or, în cauză, apelanta-reclamantă nu a probat că s-ar afla într-una dintre aceste ipoteze legale, nefiind nici vecin proprietar de fond forestier, nici chiriaș al locuinței, nici arendaș al terenului obiect al contractului de vânzare nr. 52/2012.
15. Mai mult, se observă că, prin art. 8 al Titlului X din Legea nr.247/2005, a fost abrogată în totalitate Legea nr.54/1998, care, în art.5, conferea calitatea de titulari ai dreptului de preemțiune în cazul vânzării terenurilor agricole din extravilan coproprietarului, vecinului și arendașului.
Cu alte cuvinte, cu mult înainte de data la care a fost încheiat contractul de vânzare nr. 52/2012, a cărui anulare se cere în prezenta cauză, legiuitorul a abrogat singurele prevederi legale care recunoșteau vecinilor unui teren agricol extravilan calitatea de preemptor, respectiv de titular al dreptului de preempțiune.
III) Soluția Tribunalului asupra apelului pendinte
16. Pentru aceste considerente, Tribunalul, în baza art. 480 alin. 1 C.proc.civ., constatând că sentința atacată este legală și temeinică, va respinge apelul, ca nefondat, impunându-se păstrarea sentinței apelate.
17. Față de culpa sa procesuală, rezultată din faptul că a promovat un apel care a fost respins ca nefondat, Tribunalul apreciază că, în temeiul art. 453 alin. 1 C.proc.civ., este necesar a se obliga apelanta să plătească intimaților-pârâți P. G.-D. și P. M. cheltuieli de judecată, în raport de cererea formulată de aceste părți.
Totuși, sub acest aspect, trebuie făcută aplicarea art. 451 alin. 2 C.proc.civ., conform cu care „Instanța poate, chiar și din oficiu, să reducă motivat partea din cheltuielile de judecată reprezentând onorariul avocaților, atunci când acesta este vădit disproporționat în raport cu valoarea sau complexitatea cauzei ori cu activitatea desfășurată de avocat, ținând seama și de circumstanțele cauzei. Măsura luată de instanță nu va avea niciun efect asupra raporturilor dintre avocat și clientul său”.
Astfel, se observă că, în cauză, intimații-pârâți P. G.-D. și P. M. au probat – prin chitanța nr. 84/14.03.2014 (fila 40-dosar apel)- că au plătit avocatului care i-a reprezentat (Rachieru A.) suma de 1.000 lei ca onorariu de avocat.
Or, acest cuantum al cheltuielilor de judecată reprezentate de onorariu de avocat este vădit disproporționat, în condițiile în care „activitatea desfășurată de avocat” s-a limitat la întocmirea unei întâmpinări de aproximativ o pagină, în care au fost reluate considerente din sentința apelată, iar „valoarea cauzei” a fost fixată de către reclamantă, prin cererea de chemare în judecată, la suma de 2.000 lei.
Prin urmare, se va obliga apelanta să plătească intimaților-pârâți P. G.-D. și P. M. suma de 500 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată reduse conform art. 451 alin. 2 C.proc.civ., o atare soluție impunându-se cu atât mai mult cu cât, prin sentința apelată, intimații-pârâți sus-amintiți au obținut, cu același titlu, și suma de 2.000 lei.
18. Prezenta decizie este definitivă, în sensul art. 634 alin. 1pct. 4 C.proc.civ., neputând fi atacată cu recurs:
- având în vedere că, potrivit art. XVIII alin. (2) teza I din Legea nr. 2/2013, „În procesele pornite începând cu data intrării în vigoare a prezentei legi și până la data de 31 decembrie 2015 nu sunt supuse recursului hotărârile pronunțate în cererile prevăzute la art. 94 pct. 1 lit. a)-i) din Legea nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, republicată, în cele privind navigația civilă și activitatea în porturi, conflictele de muncă și de asigurări sociale, în materie de expropriere, în cererile privind repararea prejudiciilor cauzate prin erori judiciare, precum și în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 lei inclusiv.” (sublinierea redactorului);
- și ținând seama că valoarea (necontestată de părțile litigante ori de instanță) a obiectului litigiului este de 2.000 lei RON, așa cum reclamanta a indicat în cererea de chemare în judecată (fila 6-dosar judecătorie).
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge apelul declarat de reclamanta A. E., domiciliată în București, . H, Sector 6 împotriva sentinței civile nr. 1041 din 11.10.2013, pronunțată de Judecătoria Pătârlagele în dosarul nr._, în contradictoriu cu pârâții P. G. - D. și P. M., ambii domiciliați în comuna Cozieni, . și pârâții – moștenitori N. L. și N. Gh. N., ambii domiciliați în orașul Târgoviște, ., ., județul Dâmbovița, ca nefondat.
Obligă apelanta să plătească intimaților P. M. și P. G. - D. suma de 500 lei - cheltuieli de judecată reduse conform art. 451 alin.2 Cod procedură civilă.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, în data de 17.03.2014.
Președinte, V. B. | Judecător, F. C. P. | |
Grefier, V. P. |
Red.CFP/Th.red.CFP/7 ex./18.03.2014
d.f. nr._ – Judecătoria Pătârlagele
j.f. Ș. M.
| ← Încuviinţare executare silită. Decizia nr. 683/2014.... | Contestaţie la executare. Decizia nr. 499/2014. Tribunalul BUZĂU → |
|---|
