Contestaţie la executare. Decizia nr. 14/2014. Tribunalul BUZĂU
| Comentarii |
|
Decizia nr. 14/2014 pronunțată de Tribunalul BUZĂU la data de 13-01-2014 în dosarul nr. 31523/200/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL B.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ Nr. 14/2014
Ședința publică de la 13 Ianuarie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE M. Ș.
Judecător A. M.
Judecător E. P.
Grefier M. H.
Pe rol judecarea recursului declarat de contestatoarea POȘÂRCĂ G. – domiciliată în B., cartier Broșteni, ., ., împotriva sentinței civile nr.8344/20.05.2013 pronunțată de Judecătoria B. în dosarul nr._ - având ca obiect contestație la executare, în contradictoriu cu intimatele C. JUDEȚEANĂ DE PENSII B. – cu sediul în B., ., jud. B. și A. F. PUBLICE BUZAU – cu sediul în B., ., jud. B..
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns recurenta-contestatoare Poșârcă G., lipsă fiind intimatele.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează că recurenta a depus la dosar notă de ședință la care sunt atașate înscrisuri, după care:
Instanța ia act că recurenta a depus la dosar, la data de 10.01.2014, o notă de ședință, prin care solicită și chemarea la interogatoriu a conducerii A.F.P. B..
Recurenta Poșârcă G. arată că insistă în cererea de probatorii formulată prin nota de ședință depusă pentru acest termen de judecată, motiv pentru care solicită comunicarea acestei note părților adverse, pentru a-și preciza punctul de vedere.
Instanța, raportat la dispozițiile art. 305 Cod pr.civilă, potrivit cu care în recurs nu se pot produce probe noi, cu excepția înscrisurilor, respinge proba cu interogatoriul conducerii intimatei Administrația Finanțelor Publice B. solicitată de recurenta-contestatoare.
D. fiind faptul că prin memoriul/notele de ședință depuse de recurentă se reiau, practic, motivele de recurs, instanța apreciază că nu se mai impune a fi comunicate intimatelor.
Recurenta arată că nu mai are cereri de formulat în prezenta cauză.
Nemaifiind cereri, excepții, instanța constată dosarul în stare de judecată și acordă cuvântul în susținerea recursului.
Recurenta-contestatoare Poșârcă G., având cuvântul, solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat, reluând verbal motivele invocate în scris. Precizează că suma ce face obiectul acestui recurs este 100 lei, în schimb figurează la A.F.P. cu suma de 115 lei. Solicită anularea titlului care este emis fără forme legale. Susține că nu a formulat cerere de reexaminare pentru că timp de un de zile nu a fost înregistrată cu acest debit. În condițiile în care la două termene consecutive C. Județeană de Pensii a comunicat că nu are niciun act, nu își explică pe ce acte s-a înființat poprirea.
Învederează că a formulat și plângere penală.
Arată că lasă la aprecierea instanței, ori să fie obligate intimatele în solidar, pentru că intimata C. Județeană de Pensii nu a avut niciun act pentru reținerea sumei.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra recursului de fata constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei B. sub nr._, la data de 27.12.2012 contestatoarea POSARCA G. a formulat în contradictoriu cu intimata C. JUDETEANA DE PENSII BUZAU contestație la executare împotriva adresei de înființare a popririi din 11.12.2012 pentru suma de 100 lei, cu restituirea sumei reținute.
În motivarea în fapt a cererii contestatoarea a învederat că în baza art. 389 C.p.civ executarea este perimată întrucât creditorul a lăsat să treacă mai mult de 6 luni de la data întocmirii titlului din 29.03.2012 fără să fi efectuat alte acte de urmărire, ca, nu datorează suma solicitată întrucât cheltuielile de judecată pentru strămutare pe siguranța publică în baza dosarului trimis de P. București la Înalta Curte nu intră în sarcina sa, strămutarea pe siguranța publică neputând fi ceruta decât de P., unde a trimis cererea, aceasta instituție înaintând-o la Înalta Curte de Casație si Justiție.
A susținut că, administrația financiară i-a îngrădit dreptul de a formula cerere de reexaminare ascunzând mai bine de un an, adresa care pretinde că a fost primită de la Înalta Curte fiind rezultatul unei înțelegeri cu persoane din Judecătoria B., Tribunalul B. și RAM B., care au avut acces la dosar, ca, adresa nu poartă numele său, are număr de dosar modificat spre a coincide cu numărul de la Înalta Curte, a adaptat-o la minuta din dosarul Judecătoriei B., a fost ascunsă intenționat din decembrie 2011 până în 29.03.2012, pentru a se împlini anul din 2 februarie 2011 când s-a judecat la Înalta Curte tocmai pentru a i se lua dreptul de a formula o eventuală cerere de reexaminare, care după trecerea termenului de 1 an nu a mai putut fi realizată, dacă nu cumva a făcut-o ulterior cu o dată ulterioară, nu au scris pe titlu Înalta Curte de la început pentru că probabil nu știau, îl primise de la Judecătoria B. prin persoane care au acces și fac trafic în dosarele sale, pentru a o împiedica să îl conteste la Judecătoria București și nu B..
Contestatoarea a menționat ca după ce s-a perimat, i-a trimis poprire pe pensia anticipată parțial, au așteptat perimarea pentru a-i lua din pensie după ce se fac actele pentru subvenție să nu beneficieze de subvenția la căldură și în perioada când fiind căldură întreținerea este mult mai mare să se răzbune știind-o singură și că nu are cui să se plângă pentru abuzurile comise, ca, în dosarul_/200/2012 a solicitat suspendarea executării pentru suma solicitată, instanța s-a pronunțat pe ceea ce nu a cerut, nu au mai avut răbdare să se judece recursul declarat.
În drept au fost invocate disp. art. 401-1 pct. b C.p.civ, art. 389 C.p.civ
Prin cererea atașata la fila 11 dosar contestatoarea a solicitat completarea acțiunii sub raport subiectiv prin introducerea în cauză și a intimatei ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI B., iar prin precizările depuse le filele 18 dosar a arătat în esență că i s-a luat din pensie mai mult decât era legal, astfel ca se impune amendarea d-nei P. S. F. care a semnat înștiințarea și care s-a înțeles cu C. de Pensii să ia nelegal din pensie.
Intimatul AFPM B. a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea contestației motivat de faptul că prin scrisoarea de debitare din 13.12.2011 înregistrată sub nr._/19.12.2011, Înalta Curte de Casație și Justiție le-a solicitat luarea în debit a sumei de 100 lei reprezentând cheltuieli judiciare care au fost stabilite prin sentința nr. 191/02.02.2011.
Cu adresa nr. 3170/12.06.2012 înregistrată sub nr._/14.06.2012 Agenția Județeană pentru Plăți și Inspecție Socială le-a transmis Decizia de imputare nr. 432/03.05.2012 și confirmarea de primire a acesteia, și le-a cerut executarea silită a creanței de 375 lei, cu adresa nr._/11.07.2012 a confirmat înscrierea în evidența fiscală a debitului si a declarat procedura de executare silită prin emiterea și comunicarea Somațiilor de plată nr._/29.05.2012, pentru 100 lei comunicată cu confirmare de primire la data de 06.06.2012 și nr._/30.07.2012, pentru 375 lei, comunicată cu confirmare de primire la data de 07.08.2012
Urmare a expirării termenelor de plata prevăzute în somații a continuat procedura de executare silită prin emiterea adresei de înființare a popririi nr._/03.12.2012 către C. Județeană de Pensii B. întrucât Adresa nr._/22.05.2012 a rezultat că debitoarea realizează venituri din pensie, despre măsura înființării popririi fiind înștiințată debitoarea prin înștiințarea de poprire din 03.12.2012
Contestatoarea, se arata in întâmpinare, și-a exercitat dreptul de a contesta somația nr._/ 29.05.2012 cauza formând obiectul dosarului nr._/200/2012 al Judecătoriei B. în care a fost pronunțată sentința civilă nr._/17.10.2012, prin care a fost respinsă contestația la executare, iar somația nr._/30.07.2012 nu a fost contestată.
Dosarul nr._ a avut ca obiect anularea Deciziei de impunere emisă de AJPIS și a fost soluționat la data de 21.01.2013 în sensul anulării cererii de chemare în judecată ca netimbrată
A susținut că în motivarea contestației se susține că executarea silită este perimată deoarece au trecut mai mult de 6 luni de la ultimul act de executare silită invocând dispozițiile art. 389 C.p.civ, susțineri apreciate ca fiind vădit nefondate întrucât este contestată executarea unor creanțe fiscale, legea specială aplicabilă fiind Codul de procedură fiscală iar nu dreptul comun - Codul de procedură civilă; ori art. 142 alin 4 Cod procedură fiscală prevede că executarea silită a creanțelor fiscale nu se perimă.
În drept au fost invocate art. 115-118 C.p.civ
Intimata C. JUDETEANA DE PENSII BUZAU deși legal citata nu a formulat întâmpinare potrivit art. 115 și urm C.p.civ.
La termenul din 11.03.2013 în temeiul art. 137 alin 2 C.p.civ, instanța a unit cu fondul excepția perimării invocată de contestatoare.
Prin cererea depusă la fila 61 dosar contestatoarea a solicitat renunțarea la excepția de perimare, arătând că se rezumă la legalitatea titlului care are adresă cu număr modificat și în care nu apare numele său, borderoul l-a recuperat retroactiv prin cunoștințe fiind făcut după emiterea titlului, are semnătură diferită față de cea dintâi adresă, nu a fost depus în termen în dosarul_/200/2012 și nici la al doilea termen, că a aranjat cu C. de Pensii să nu dea nici un act întrucât se pare că nici acolo n-a avut borderou, că, adresa din dosarul_/200/2012 este diferită și nu are borderou anexă, dosarul are termen în 15 mai 2013 nr._/200/2013*, completul 12, să se insiste să se judece respectivul dosar, să nu se mai judece și pentru celelalte titluri, rămânând ca celălalt complet să se pronunțe pe titlurile perimate.
Prin cererea depusă la fila 62 dosar contestatoarea a depus răspuns la întâmpinarea formulată de AFPM B. prin care a arătat că a timbrat cererea legal, că, a fost pusă în executare o decizie care nu era definitivă, că în dosarul nr._/200/2012 nu i-a interesat taxa de timbru, scrisoarea Înaltei Curți nu are numele său scris, are numărul dosarului modificat iar borderoul a fost adus ulterior după emiterea titlului spre a se acoperi în dosarul_/200/2012, reiterând în esență precizările de la fila 61 dosar.
Contestatoarea a depus la fila 75 dosar precizări prin care a solicitat amânarea judecății până la data de 26.0.2013 când are termen dosarul nr._/200/2011* ce are 5 capete de cerere, dacă se va soluționa cauza pendinte, celălalt complet va refuza să judece, în acel dosar nu are borderou, nu poate renunța la judecata cauzei pendinte
Intimata AFPM B. a depus la dosar concluzii scrise prin care a solicitat respingerea cererii întrucât creanțele fiscale nu se perimă, ulterior contestatoarea prin precizările depuse a înțeles să renunțe la susținerea privind perimarea creanțelor fiscale și să susțină că titlul este nelegal fără însă a arăta la care titlu se referă și care sunt motivele de nelegalitate, scrisul este ilizibil.
În cauză instanța a administrat proba cu înscrisuri în cadrul căreia au fost atașate în copie filele 4-5, 9-10, 14, 20-22, 28-51, 55-56, 63-68 dosar.
Urmare a materialului probator administrat, prin sentința civilă nr. 8344 pronunțată de Judecătoria B. în ședința publică din 20.05.2013 a fost respinsă cererea formulata de contestatoarea Poșârcă G., in contradictoriu cu intimații C. Județeană de Pensii B., și Administrația Finanțelor Publice B., având ca obiect contestație la executare.
Pentru a hotărâ astfel, instanța de fond în primul rând față de precizările făcute de contestatoare nu a mai analizat susținerile acesteia referitoare la perimarea executării silite pornite împotriva sa.
Instanța fondului a avut în vedere că în din interpretarea per a contrario a art. 399 alin 3 C.p.civ, rezultă că, dacă executarea se face în baza hotărârii judecătorești, nu se pot invoca în cadrul contestației la executare apărări de fond împotriva titlului, iar contestatoarea face tocmai astfel de apărări de fond împotriva sentinței judecătorești puse în executare, apărări care ar fi putut fi ridicate în cursul judecății în fond sau prin exercitarea căilor legale de atac.
S-a apreciat astfel că invocarea de către contestatoare a faptului că nu ar fi fost legală și temeinică obligarea sa, prin sentința nr. 191/02.02.2011, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, la plata cheltuielilor judiciare către stat în sumă de 100 lei, că respectivul titlu executoriu are un număr modificat sau că nu are numele său, că nu i s-a comunicat, sunt motive care nu se circumscriu dispozițiilor art. 399 C.p.civ.
Singurul caz în care contestatorul poate să facă apărări de fond, se reține în considerentele sentinței, este acela în care invocă motive de stingere a obligației, posterioare hotărârii ce se execută, iar nu anterioare acesteia, precum și faptul că din nici o probă administrată în cauză, deși sarcina acesteia incumba contestatoarei potrivit art. 129 C.p.civ, nu a rezultat stingerea obligației de plată a sumei de 100 lei în discuție ulterior hotărârii ce se execută, astfel încât susținerile contrare ale reclamantei se impune a fi înlăturate.
Contestatoarea, nu a indicat nici un motiv concret de nulitate cu privire la actele de executare distincte emise în ceea ce privește poprirea înființată la data de 03.12.2012 de intimatul AFPM B., singurele motive expuse în susținerea cererii sale vizând tocmai titlul executoriu, respectiv cuantumul debitului datorat.
Prin adresa de înființare a popririi emisă la data de 03.12.2012 sub nr._ de intimata AFPM B., a dispus în dosarul de executare nr._ poprirea pensiei încasate de contestatoare de la C. Județeană de Pensii B., printre altele și pentru suma de 100 lei cheltuieli judiciare în discuție, fila 45 dosar.
Instanța a reținut că potrivit art. 149 alin 1 din OG 92/2003 modificat și completat „Sunt supuse executării silite prin poprire orice sume urmăribile reprezentând venituri și disponibilități bănești în lei și în valută, titluri de valoare sau alte bunuri mobile necorporale, deținute și/sau datorate, cu orice titlu, debitorului de către terțe persoane sau pe care aceștia le vor datora și/sau deține în viitor în temeiul unor raporturi juridice existente.” iar art. 149 alin 5 din același act normativ prevede că „ poprirea asupra veniturilor debitorilor persoane fizice sau persoane juridice se înființează de către organul de executare, printr-o adresă care va fi comunicată terțului poprit, dispozițiile art. 44 cu privire la comunicarea actului administrativ fiscal aplicându-se în mod corespunzător. Totodată, va fi înștiințat și debitorul despre înființarea popririi.”
Din înscrisurilor atașate la filele 42-46 dosar a reținut instanța de fond că, rezultă că a fost emisă către contestatoare adresa de înființare a popririi nr._/03.12.2012 asupra sumelor de bani datorate cu orice titlu debitorului urmărit, adresă comunicată terțului poprit, prin scrisori recomandate cu confirmare de primire, fiind respectate textele legale de mai sus.
S-a reținut de asemenea că, dispozițiile legale sus menționate nu instituie obligația organului fiscal de a furniza alte informații terțului poprit cu privire la titlul executoriu în baza căruia s-a emis adresa de înființare a popririi, astfel că, susținerile contrare ale contestatoarei vor fi înlăturate.
Instanța a avut în vedere prevederile art. 144 alin 7 din HG 1050/2004 potrivit cărora „terțul poprit este obligat ca, în termen de 5 zile de la primirea comunicării ce i s-a făcut potrivit alin. (4) și (6), să înștiințeze organul de executare dacă datorează vreo sumă de bani cu orice titlu debitorului.” precum și prevederile alin. 8 al aceluiași articol potrivit cărora „poprirea se consideră înființată la data la care terțul poprit, prin înștiințarea trimisă organului de executare, confirmă că datorează sume de bani debitorului sau la data expirării termenului prevăzut la alin. (7).”
Potrivit art. 144.3. din HG 1050/2004 „ Adresa de înființare a popririi va cuprinde: a) denumirea și sediul organului de executare; b) numărul și data emiterii; c) denumirea și sediul sau numele, prenumele și domiciliul terțului poprit; d) temeiul legal al executării silite prin poprire; e) datele de identificare a debitorului; f) numărul și data titlului executoriu, precum și organul emitent; g) natura creanței fiscale; h) cuantumul creanței fiscale pentru care s-a înființat poprirea, când acesta este mai mic decât cel evidențiat în titlul executoriu, ca urmare a stingerii parțiale a debitului; i) contul în care urmează a se vira suma reținută; j) semnătura și ștampila organului de executare”, dispoziții legale respectate de actul în discuție; astfel că, văzând și art. 46 din OG 92/2003 a înlăturat susținerile contestatoarei potrivit cărora respectivul titlu executoriu ar fi fost nelegal întocmit.
Cu privire la susținerea contestatoarei că i s-ar fi reținut din pensie sume de bani mai mari decât limitele legale, instanța le-a înlăturat întrucât pe de o parte art. 144 alin 4. din HG 1050/2004 prevede că „ Salariile și alte venituri periodice realizate din muncă, pensiile, precum și alte sume ce se plătesc periodic și sunt destinate asigurării mijloacelor de existență ale debitorului sunt urmăribile în condițiile prevăzute de art. 409 din Codul de procedură civilă.” iar art. 409 C.p.civ prevede că: „Salariile și alte venituri periodice realizate din muncă, pensiile acordate în cadrul asigurărilor sociale, precum și alte sume ce se plătesc periodic debitorului și sunt destinate asigurării mijloacelor de existență ale acestuia pot fi urmărite: a) până la 1/2 din venitul lunar net, pentru sumele datorate cu titlu de obligație de întreținere sau de alocație pentru copii;b) până la 1/3 din venitul lunar net, pentru orice alte datorii(2) Dacă sunt mai multe urmăriri asupra aceleiași sume, urmărirea nu poate depăși 1/2 din venitul lunar net al debitorului, indiferent de natura creanțelor, în afară de cazul în care legea prevede altfel. (3) Veniturile din muncă sau orice alte sume ce se plătesc periodic debitorului și sunt destinate asigurării mijloacelor de existență ale acestuia, în cazul în care sunt mai mici decât cuantumul salariului minim net pe economie, pot fi urmărite numai asupra părții ce depășește jumătate din acest cuantum.(4) Ajutoarele pentru incapacitate temporară de muncă, compensația acordată salariaților în caz de desfacere a contractului individual de muncă pe baza oricăror dispoziții legale, precum și sumele cuvenite șomerilor, potrivit legii, nu pot fi urmărite decât pentru sume datorate cu titlu de obligație de întreținere și despăgubiri pentru repararea daunelor cauzate prin moarte sau prin vătămări corporale, dacă legea nu dispune altfel.5) Urmărirea drepturilor menționate la alin. (4) se va putea face în limita a 1/2 din cuantumul acestora.(6) Sumele reținute potrivit alin. (1) - (4) se eliberează sau se distribuie potrivit art. 562 și următoarele(7) Alocațiile de stat și indemnizațiile pentru copii, ajutoarele pentru îngrijirea copilului bolnav, ajutoarele de maternitate, cele acordate în caz de deces, bursele de studii acordate de stat, diurnele, precum și orice alte asemenea indemnizații cu destinație specială, stabilite potrivit legii, nu pot fi urmărite pentru nici un fel de datorii.”
Cu privire la cuantumul reținut, se arată în considerentele sentinței că, din coroborarea înscrisurilor depuse la filele 21 și 44 dosar reiese că, din pensia lunară în cuantum de 836 lei îi este reținută suma de 268 lei+5 lei CASS, încasând restul de 604 lei, astfel că, instanța a apreciat că nu sunt încălcate dispozițiile legale privind cuantumul sumei poprite, nefiind justificată cererea contestatoarei de restituire a sumelor reținute acesteia.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs contestatoarea criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, susținând că hotărârea este lipsită de logică în condițiile în care se reține că nu a dorit suspendarea cauzei până la soluționarea dosarului_/200/2011*, în condițiile în care acest lucru se impunea independent de opțiunea părților, cu atât mai mult cu cât acel dosar fusese casat cu trimitere spre rejudecare de instanța de control judiciar.
Susține recurenta că instanța de fond nu a avut în vedere faptul că executarea a fost pornită în baza unei adrese care nu avea menționat numele său, care avea număr de dosar modificat si pentru care, Administrația Financiara, a adus borderou retroactiv, iar in dosarul_/200/2011 nu exista borderou.
Instanța, arată recurenta a confundat un titlu emis de o instituție publica, respectiv Administrația Financiară, cu un titlu emis de o instanța judecătoreasca, încălcând astfel, cu buna știință si in mod tendențios prevederile art. 399, pct.3 din vechiul Cod de Procedura civilă, care prevede că "in cazul in care executarea silita se face in temeiul unui titlu executoriu care nu este emis de o instanța judecătoreasca se pot invoca in contestația la executare, apărări de fond împotriva titlului executoriu*. Apărările sale vizau tocmai titlul emis de Administrația Financiara care a fost emis in baza unei adrese care nu avea numele său pe ea și avea numărul modificat.
Consideră recurenta că în mod greșit instanța fondului nu a analizat legalitatea titlului grăbind soluționarea cauzei, deoarece procedând astfel a împiedicat prin hotărârea pronunțată si pe judecătorul care va judeca dosarul_/200/2011* să-l mai analizeze, îngrădindu-i orice drept de apărare, știind ca dosarul respectiv a fost format după casare cu trimitere.
Consideră că în condițiile în care personal nu a luat cuvântul, daca in întâmpinare, Administrația Financiara nu a cerut judecarea in lipsa, nu înțelege de ce a fost grăbită judecarea cauze scrise depuse de intimată.
Un alt motiv invocat este acela că hotărârea nu este motivată deși are șapte pagini împrejurare în care, în condițiile în care hotărârea nu a putut fi atacată cu apel, instanța poate analiza cauza sub toate aspectele, fără a se limita doar la motivele sale de recurs.
În termen legal intimatul Ministerul Finanțelor Publice, reprezentat în teritoriu de Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice G. Administrația Județeană a Finanțelor Publice B. a formulat întâmpinare solicitând respingerea recursului ca nefundat.
A susținut că în condițiile în care contestatoarea nu a precizat care este titlul care se contestă și nici motivele de nelegalitate, si în lipsa oricărei logici în alcătuirea frazelor, apreciază că au fost în evidentă dificultate în exercitarea dreptului la apărare, astfel că au solicitat instanței de fond sa aibă în vedere că titlurile executorii în temeiul cărora a fost declanșată procedura de executare silita sunt o hotărâre judecătoreasca si un act administrativ, dispozițiile art. 172, alin.3 din Codul de procedura fiscala determinând inadmisibilitatea contestației la executare îndreptata împotriva acestora.
In motivarea recursului, au reușit sa identifice două critici cu privire la procedura de judecată în fața instanței de fond și cu privire la sentința recurată, respectiv: nesuspendarea soluționării cauzei la cererea recurentei contestatoare; necenzurarea de către instanța de fond a titlurilor executorii emise de instituția intimată, respectiv a Titlului nr._ din 29.05.2012 si nr._ din 30.07.2012, pe care le apreciază nefondate deoarece:, în primul rând în speță nu era aplicabilă cauza facultativă de suspendare a cursului judecații reglementata de art.244 alin.l pct.l Cod proc.civ. întrucât soluționarea cauzei nu depindea de existenta unui drept ce făcea obiectul unei alte judecați, iar în conformitate cu dispozițiile art. 172 alin.4 din Codul de procedură fiscală (legea speciala aplicabila) contestația la executarea silita a creanțelor fiscale se judeca in procedura de urgenta și o astfel de procedura fiind incompatibilă cu suspendarea judecații pentru o cauza facultativă.
Contestația ce face obiectul prezentului dosar a fost formulata împotriva Adresei de înființare a popririi nr._/03.12.2012, și nu împotriva titlurilor executorii, respectiv Sentința nr.191/02.02.2011 pronunțata de Înalta Curte de Casație si Justiție (100 lei), iar dispozițiile art.172 alin.(3) din Codul de procedura fiscala prevăd că "poate fi făcută contestația și împotriva titlului executoriu în temeiul căruia a fost pornită executarea, în cazul în care acest titlu nu este o hotărâre dată de o instanță judecătorească sau de alt organ jurisdicțional și dacă pentru contestarea lui nu există o altă procedură prevăzută de lege.
Susține că titlurile executorii emise de instituția intimată nr._ din 29.05.2012 si nr._ din 30.07.2012, reprezintă copii certificate de pe titlurile executorii executate silit anterior precizate in îndeplinirea obligației prevăzute de art.145 alin.l din Codul de procedura fiscala - obligația comunicării, odată cu somația, a unui exemplar al titlului executoriu in conținutul acestora existând mențiunea ca documentul prin care s-a individualizat suma de plata este hotărârea judecătoreasca si decizia de imputare.
În aceste condiții apreciază că instanța de fond nu putea cenzura titlurile executorii executate silit, respectiv hotărârea instanței supreme și decizia de imputare, aceasta din urmă fiind contestată în dosarul nr._ care a fost soluționat în sensul anulării cererii de chemare în judecată.
La data de 10.01.2014, prin serviciul registratură recurenta a depus la dosar un memoriu, intitulat „DETALII ÎN DOSARUL DE RECURS_ ȘI CHEMAREA LA INTEROGATORIU A CONDUCERII ADMINISTRAȚIEI FINANCIARE B.”, prin care a susținut că Administrația Financiară B. i-a trimis înștiințarea de poprire pe pensie în 03.12.2012, că, a contestat înființarea popririi la Judecătoria B. numai pentru suma de 100 lei cheltuieli judiciare tăind și cu pixul cealaltă sumă de 375 lei trecută în înștiințare întrucât contestarea titlului pentru aceasta se afla pe rolul Tribunalului B. secția contencios-administrativ, în dosarul_, care ulterior a fost inclus în dosarul_ al aceleiași instanțe și a vrut să se înțeleagă clar ce anume contestă. Proba solicitata apreciază că poate lămuri o . neînțelegeri raportat și la conduita acestei intimate în celelalte dosare, respectiv pentru dosarul_/200/2012.
La termenul din 13.01.2014, raportat la dispozițiile art. 305 Cod pr.civilă, potrivit cu care în recurs nu se pot produce probe noi, cu excepția înscrisurilor, tribunalul a respins proba cu interogatoriul conducerii intimatei Administrația Finanțelor Publice B. solicitată de recurenta-contestatoare și dat fiind faptul că prin memoriul/notele de ședință depuse de recurentă erau reluate, motivele de recurs, a apreciat că nu se mai impune a fi comunicate intimatelor.
Constatând că nu mai sunt cereri sau excepții tribunalul a acordat cuvântul pe fond recurentei care și-a susținut motivele de nelegalitate și netemeinicie ale sentinței recurate, precizând totodată că suma ce face obiectul acestui recurs este 100 lei, solicitând ca admițând recursul să fie anulat titlul contestat care apreciază că a fost emis fără forme legale.
Examinând sentința recurată prin prisma criticilor formulate, a probelor administrate, a normelor legale incidente, precum și din oficiu în fapt și în drept conf. art. 304 ind.1 cod proc. civ., tribunalul constată că este temeinică și legală pentru următoarele considerente:
Prin cererea dedusă judecății, astfel cum a fost precizată, recurenta a investit instanța de fond cu o contestație la executare împotriva titlului executoriu, privind suma de 100 lei, sumă ce reprezenta cheltuieli de judecată stabilite în sarcina acesteia de Înalta Curte de Casație și Justiție, contestație care a fost respinsă de instanța de fond ca neîntemeiată.
Un prim motiv de nelegalitate invocat de recurentă a fost acela care viza faptul că instanța de fond nu a dispus suspendarea cauzei în condițiile în care mai exista pe rolul instanței un dosar ce viza titlul care cuprindea și suma de 100 lei, și care făcea și obiectul acestei contestații.
Din practicaua sentinței recurate, fila 78 dosar fond tribunalul constată că la termenul din 20.05.2013, contestatoarea a precizat că există pe rolul Tribunalului B. dosarul nr._/200/2011*, în care sunt incluse și cele două capete ce fac obiectul prezentei cauze motiv pentru care nu dorește să se judece cauza și nici nu a înțeles să pună concluzii pe fond.
Față de conduita recurentei, tribunalul apreciază că procedând astfel, față de prezența în sala de judecată a contestatoarei și refuzul de a pune concluzii pe fond, acesteia nu i-a fost încălcat dreptul la apărare.
Așa cum corect se arată și în practicaua sentinței, în condițiile în care la dosar nu existau probe din care să rezulte că dezlegarea pricinii atârnă în totul sau în parte de existența sau neexistența unui drept care face obiectul unei alte judecăți, nu se impunea aplicarea disp. art. 244 alin. 1, pct. 1 cod proc. civ., cu atât mai mult cu cât așa cum se arată și în întâmpinarea formulată, contestațiile la executarea silita a creanțelor fiscale se judeca in procedura de urgenta în conformitate cu dispozițiile art. 172 alin.4 din Codul de procedură fiscală.
Se invocă de asemenea faptul că nu i s-a permis studierea concluziilor scrise depuse de intimat, aspect care tribunalul constată că nu este de natură a încălca dreptul la apărare recurentei contestatoare în condițiile în care acestea se aflau la dosar în ziua ședinței de judecată, contestatoarea având posibilitatea ca înainte de a intra completul de judecată să solicite dosarul la studiu, lucru pe care însă nu l-a făcut și mai mult, potrivit disp. art.156 alin. 2 cod proc. civ. notele scrise pot fi depuse și în situația în care instanța la solicitarea unei părți poate amâna pronunțarea tocmai în scopul depunerii de concluzii scrise, legiuitorul neinstituind obligația comunicării lor părții adverse.
Raportat la fondul cauzei tribunalul constată că recurenta invocă faptul că instanța de fond nu a avut în vedere faptul că executarea a fost pornită în baza unei adrese care nu avea menționat numele său, care avea număr de dosar modificat si pentru care, Administrația Financiara, a adus borderou retroactiv, iar in dosarul_/200/2011 nu exista borderou, precum și faptul că instanța, a confundat un titlu emis de o instituție publica, respectiv Administrația Financiară, cu un titlu emis de o instanța judecătoreasca, încălcând astfel, cu buna știință si in mod tendențios prevederile art. 399, pct.3 din vechiul Cod de Procedura civilă, care prevede că "in cazul in care executarea silita se face in temeiul unui titlu executoriu care nu este emis de o instanța judecătoreasca se pot invoca în contestația la executare, apărări de fond împotriva titlului executoriu”, precum și faptul că apărările sale vizau tocmai titlul emis de Administrația Financiara ce fusese emis in baza unei adrese care nu avea numele său pe ea și avea numărul modificat.
Un alt motiv invocat este acela că hotărârea nu este motivată deși are șapte pagini împrejurare în care, în condițiile în care hotărârea nu a putut fi atacată cu apel, instanța poate analiza cauza sub toate aspectele, fără a se limita doar la motivele sale de recurs.
Din documentele aflate la filele 4 și 28-31 dosar tribunalul reține că prin scrisoarea de debitare emisă de Înalta Curte de Casație și Justiție înregistrată sub nr._/19.12.2011, la Administrația Finanțelor Publice B., s-a solicitat darea în debit și urmărirea contestatoarei pentru suma de 100 lei, sumă care reprezenta cheltuieli judiciare către stat la care a fost obligată recurenta contestatoare din prezenta cauză, stabilite prin sentința penală nr. 191 pronunțată în dosarul penal nr._, în ședința publică din 02.02.2011, în borderou fiind făcută mențiunea că a fost atașată minuta sentinței.
Urmare a primirii acestei scrisori de debitare a fost deschis dosarul de executare nr._/03.12.2012, în care a fost emis titlul executoriu_/29.05.2012 comunicat atât debitoarei cât și terțului poprit C. Județeană de Pensii B..
Față de conținutul documentelor mai sus menționate, tribunalul constată că așa cum corect a reținut și instanța de fond, ele putea constitui titlu, în condițiile în care contrar susținerilor recurentei contestatoare acestea cuprind atât numele debitorului cât și debitul ce urma a fi executat, purtau semnătura și ștampila instituției emitente și au avut atașată în copie minuta sentinței prin care a fost obligată contestatoarea la plata sumei de 100 lei.
În aceste condiții tribunalul constată că așa cum corect a reținut și instanța de fond, scrisoarea de debitare privea suma de 100 lei menționată în hotărârea mai sus menționată și nu există nici un dubiu cu privire la titularul obligației, titlul atașat acesteia fiind definitiv și executoriu.
Tribunalul constată că nu poate fi reținută nici susținerea contestatoarei potrivit căreia fiind o strămutarea de siguranța publica cheltuielile pentru strămutare nu trebuia să le suporte deoarece se cere numai de P. si nu ea a trimis cererea la Înalta Curte ci P. General, motivat de faptul că hotărârea astfel pronunțată nu poate face obiectul unei contestații la executare, raportat și la disp. art. 399 alin 3 C.p.civ, reținute de instanța de fond și invocate și de recurentă în recursul formulat, din care rezultă că, dacă executarea se face în baza hotărârii judecătorești, nu se pot invoca în cadrul contestației la executare apărări de fond împotriva titlului, iar contestatoarea face tocmai astfel de apărări de fond împotriva sentinței judecătorești puse în executare, apărări care ar fi putut fi ridicate în cursul judecății în fond sau prin exercitarea căilor legale de atac.
Nu poate fi primită nici critica recurentei potrivit căreia sentința pronunțată nu este motivată deoarece așa cum rezultă din considerentele acesteia instanța fondului a făcut o corectă prezentare a situației de fapt și a analizat în mod judicios și logic probele administrate, hotărârea fiind motivată atât în fapt cât și în drept.
Față de considerentele ce preced, tribunalul constată că recursul de față este nefondat, astfel că în baza art. 312 cod proc. civ. îl va respinge ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de contestatoarea POȘÂRCĂ G. – domiciliată în B., cartier Broșteni, ., ., împotriva sentinței civile nr.8344/20.05.2013 pronunțată de Judecătoria B. în dosarul nr._ - având ca obiect contestație la executare, în contradictoriu cu intimatele C. JUDEȚEANĂ DE PENSII B. – cu sediul în B., ., jud. B. și A. F. PUBLICE BUZAU – cu sediul în B., ., jud. B..
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 13 Ianuarie 2014.
Președinte, M. Ș. | Judecător, A. M. | Judecător, E. P. |
Grefier, M. H. |
Red.MȘ
Th.red. M.Ș/2 ex/05.02.2014
Dosar fond_, Judecătoria B., Judecător fond F. P.
| ← Fond funciar. Decizia nr. 697/2014. Tribunalul BUZĂU | Suspendare executare silită. Hotărâre din 10-03-2014,... → |
|---|
