Contestaţie la executare. Decizia nr. 595/2014. Tribunalul BUZĂU

Comentarii

0

Decizia nr. 595/2014 pronunțată de Tribunalul BUZĂU la data de 03-12-2014 în dosarul nr. 6264/200/2014

Dosar nr._

ROMÂNIA

TRIBUNALUL B.

SECȚIA I CIVILĂ

DECIZIE CIVILĂ Nr. 595/2014

Ședința publică de la 03 Decembrie 2014

Completul constituit din:

PREȘEDINTE I. M.

Judecător G. I. R.

Grefier V. P.

Pe rol judecata apelului declarat de contestatorii G. I., R. C., R. V. A. și R. E., toți cu domiciliul în mun.B., ., județ B., împotriva sentinței civile nr._/08.07.2014 pronunțată de Judecătoria B. în dosarul nr._, având ca obiect contestație la executare, în contradictoriu cu intimații D. E. și D. G., ambii domiciliați în mun.B., . bis, județ B. și B. G. O. A., cu sediul în mun.Ploiești, ..9, județ Prahova.

La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns avocat N. Aleodor, pentru apelanții R. V. A., R. E., G. I., R. C. și intimatul D. G., personal și asistat de avocat C. M., lipsă fiind intimata D. E., reprezentată de avocat C. M., lipsă B. G. O. A..

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care arată că procedura de citare este legal îndeplinită, după care:

Instanța acordă cuvântul probele solicitate în calea de atac.

Avocat N. Aleodor, pentru apelanți, solicită încuviințarea probei cu expertiză tehnică, în baza art. 479 al.2 cu referire la art. 478, al.2 Cod procedură civilă, cu obiectivele menționate la fila 9 din motivele de apel. Motivează această chestiune prin faptul că executorul judecătoresc nu este și expert tehnic, acesta nu a putut efectua punerea în executare datorită lipsei cotelor din expertiza G..

Arată că această expertiză ar lămuri situația de fapt prin aplicarea în teren a proiecției expertizei G., această aplicare neputând fi efectuată de către executorul judecătoresc ci de către un specialist, respectiv expert tehnic.

Avocat C. M., pentru intimații D. G. și D. E., apreciază că, având în vedere obiectul acțiunii, contestație la executare, nu este nevoie de o nouă expertiză, solicită respingerea probei cu expertiza tehnică, apreciind că executorul judecătoresc, nu a putut să facă punerea în executare datorită conduitei apelanților care au împiedicat punerea în posesie.

Mai mult, prin efectuarea unei noi expertize este posibil să se ajungă la modificarea unei hotărâri judecătorești.

Instanța, după deliberare, respinge proba solicitată, în limitele contestației la executare, ca nefiind utilă în calea de atac.

Întrebate fiind, părțile prezente, arată că nu mai au alte cereri de formulat sau probe de depus în apărare, astfel că instanța deschide dezbaterile asupra apelului, dând cuvântul părților, pentru ca fiecare să își susțină cererile și apărările formulate în proces.

Avocat N. Aleodor, pentru apelanți, solicită admiterea apelului așa cum a fost formulat și motivat, cu anularea formelor de executare B. G. O. A..

Arată că nu poate fi pusă în executare o hotărâre judecătorească care prezintă o eroare, ea trebuie desființată în totalitate și nu parțial.

Executorul judecătoresc refuză în mod vehement să facă măsurătoarea în conformitate cu această expertiză.

În subsidiar solicită anularea hotărârii și Încheierii executorului judecătoresc.

Cu cheltuieli de judecată pe cale separată.

Avocat C. M., pentru intimații D. G. și D. E., apreciază că sentința pronunțată de Judecătoria B. este legală și temeinică, că este corespunzător motivată, că nu a observat din motivele de apel unde a greșit instanța de fond.

Fașă de primul motiv de apel, că s-ar fi încuviințat executarea în baza unei încheieri care a fost desființată, arată că prin încheiere s-au dat două soluții, respectiv desființarea ordonanței procurorului prin care au fost cercetați pentru tulburare de posesie, și, au fost îndeplinite dispozițiile din ordonanța parchetului în ceea ce privește pe G. I.. Nu este nimic contradictoriu în această soluție.

Solicită respingerea apelului ca nefondat și menținerea sentinței pronunțată de instanța de fond.

Fără cheltuieli de judecată.

TRIBUNALUL

Deliberând asupra recursului civil de față constată:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecatoriei Buzau la data de 20.03.2014, sub nr._, contestatorii G. I., R. C., R. V. A. si R. E. au formulat, în contradictoriu cu intimatii D. E., D. G. si B. G. O. A. contestație la executare împotriva formelor de executare dispuse in dosarul executional nr.80/2013 al B. G. O. A., solicitand urmatoarele:

1) anularea formelor de executare silită dispuse în dosarul execuțional menționat anterior în conformitate cu art. 711 al. 1 N.C.P.C., respectiv a somației nr. 742/80/03.03.2014 și a actelor care au stat la baza emiterii acesteia precum și a actelor subsecvente, având în vedere că încheierea în baza căreia a fost începută executarea a fost desființată prin sentința penală nr. 231/08.03.2011 pronunțată în dosarul nr._/200/2010 al Judecătoriei B..

2) ca in baza art. 711 al. 2 N.C.P.C. a se lua act de faptul că înțeleg să formuleze apărări de fond având în vedere că se tinde a se executa si o ordonanță de scoatere de sub urmărire penală, respectiv aceea din 23.06.2009 dispusă în dosarul nr.346/P/2007 al Parchetului de pe Lângă Judecătoria B., solicitând să se efectueze o expertiză pentru lămurirea acestui pretins titlu executoriu;

3) ca în baza art. 711 al.3 N.C.P.C. să se dispuna anularea încheierii prin care s-a admis încuviințarea executării silite, având în vedere faptul că s-a încuviințat la executare încheierea din 07.10.2010 pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei B., încheiere care a fost desființată prin sentința penală nr. 231/08.03.2011 pronunțată în dosarul nr._/200/2010 al Judecătoriei B.; în baza art. 718 N.C.P.C.

4) să se dispuna suspendarea executării silite până la soluționarea prezentei contestații.

5) obligarea intimaților la plata cheltuielilor de judecată.

În motivare, contestatorii au arătat că, în fapt, contestatoarea G. I. este proprietara terenului situat la adresa menționată mai sus, acest teren având categoria curți-construcții iar toți petenții, fiind coproprietari ai construcției casă de locuit edificată pe acest teren.

În urmă cu peste 20 de ani a vândut intimaților D. G. și D. E., domiciliați în mun. B., . bis, jud. B. suprafața de teren de 160,5 m.p. precum și o parte din construcția contestatorilor, care se află pe acest teren.

De la momentul cumpărării și până în prezent intimații D. G. și D. E. au formulat împotriva contestatorilor mai multe cereri de chemare în judecată și plângeri penale, chiar și în momentul de față existând pe rolul Judecătoriei B. cauzele_ având drept obiect obligația de a face și_ având drept obiect grănițuire, ambele aflate în stare de suspendare, până la terminarea cercetării în urma plângerilor penale formulate împotriva lor.

Una din aceste plângeri a făcut obiectul dosarului penal nr. 346/P/2007 al Parchetului de pe lângă judecătoria B. în care prin Ordonanța din 23.06.2009 s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală a petentei G. I. și neînceperea urmăririi penale pentru ceilalți petenți, respectiv R. V. A., R. E. și R. C..

Nemulțumiți de soluție intimații D. G. si D. E. au formulat plângere împotriva actelor procurorului, care a fost respinsă de primul procuror, apoi s-au adresat instanței de judecată.

Judecătoria B., prin încheierea din 07.10.2010 pronunțată în dosarul nr._, dintr-o eroare judiciară, a admis plângerea petenților D. G. și D. E., a dispus trimiterea în judecată a contestatorilor și a procedat la repartizarea aleatorie a cauzei.

Menționeaza faptul că au afirmat că prin această încheiere s-a produs o eroare judiciară întrucât instanța de judecată a dispus trimiterea lor în judecată ca inculpați, în condițiile în care împotriva acestora nu se începuse urmărirea penală, situație în care nu se putea pronunța soluția prevăzută de art. 278 indice 1 al. 8 lit.c din Vechiul Cod de Procedură Penală.

Această încheiere a fost desființată prin sentința nr. 231/08.03.2011 pronunțată în dosarul nr._/200/2010 al Judecătoriei B., dosar constituit după repartizarea aleatorie a cauzei, desființarea acesteia producându-se prin restituirea cauzei la P., întrucât s-a constatat că prin încheierea menționată mai sus s-a admis o cale de atac neprevăzută de lege prin raportare la art. 278 indice 1 al. 8 lit. c din Vechiul Cod de Procedură Penală, cu referire la decizia nr. 48/2007 a înaltei Curți de Casație si Justiție a României, Secțiile Unite, pronunțată într-un recurs în interesul legii care a statuat că „în cazul plângerii formulate împotriva rezoluției, ordonanței și dispoziției din rechizitoriu, prin care s-a dispus neînceperea urmăririi penale sau clasarea, instanța învestită nu poate pronunța soluția prevăzută de art. 278 indice 1 alin. 8 lit. c C.P.P.".

Observându-se această eroare judiciară, după repartizarea aleatorie a cauzei așa cum au arătat mai sus, prin sentința nr. 231/2011 pronunțată în dosarul nr._/200/2011 al Judecătoriei B. a fost desființată această încheiere si cauza a fost restituită la P..

Cu toate acestea, intimații D. G. și D. E. au reușit să obțină, pe încheierea menționată mai sus, mențiunea de învestire cu formulă executorie, deși în dispozitivul acestei încheieri nu se făcea nici o referire la vreo obligație care s-ar putea pune în executare silită.

După ce a obținut această mențiune pe încheierea din 07.10.2010 pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei B., intimații D. G. și D. E. s-au adresat d-lui. executor judecătoresc P. A., care s-a deplasat la domiciliile contestatorilor și a arătat vecinilor acestora faptul că nu poate pune în executare această hotărâre întrucât în dispozitivul acesteia nu se menționează nici o obligație pentru contestatori iar în cazul în care executorul ar încerca, totuși, să stabilească granița dintre părți ar trebui efectuată o expertiză de specialitate de către un expert judiciar cu specialitatea topometrie-cadastru-geodezie, care să stabilească granița dintre proprietățile învecinate pe baza unor măsurători efectuate cu aparatură optică pe care să fie menționate cote geodezice precise.

În această situație intimații D. G. și D. E. au formulat plângere penală și împotriva d-lui. executor P. A., aceștia considerându-se nemulțumiți de cerința de a se efectua o măsurătoare cu precizie.

După aceasta, intimații D. G. și D. E. s-au adresat executorului judecătoresc G. O. A. care le-a comunicat o somație prin care li se solicita „să se conformeze dispozitivului încheierii din 07.10.2010 pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei B. si a unei ordonanțe de scoatere de sub urmărire penală și să mute gardul pe aliniamentul dispus de instanță".

Menționeaza încă o dată faptul că această încheiere nu mai există, fiind desființată prin sentința penală nr. 231/08.03.2011 pronunțată în dosarul nr._/200/2010 al Judecătoriei B., iar în dispozitivul acesteia oricum nu se trasa nici o obligație pentru contestatori, astfel mențiunea „să mute gardul pe aliniamentul dispus de instanță" este o pură invenție a executorului judecătoresc.

În aceste condiții i-au comunicat executorului judecătoresc o cerere prin care au arătat cele de mai sus și au solicitat să înceteze această executare care nu are la bază nici o hotărâre judecătorească si este numai o invenție a executorului sau a intimaților D. G. și D. E..

Au arătat, de asemenea, faptul că sunt de acord să se stabilească granița dintre proprietăți pe baza unei expertize și au solicitat să li se comunice un răspuns în scris într-un termen de 7 zile de la solicitarea lor.

Cu toate acestea executorul judecătoresc nu a ținut cont de solicitarea lor, nu le-a dat nici un fel de răspuns dar, în principal, aceasta nu ține cont de lege și intenționează să mute gardul după proprietăți după bunul său plac sau după dorința intimaților D. G. și D. E., fără a efectua nici o măsurătoare.

Executorul judecătoresc s-a și prezentat la fața locului pe data de 17.03.2014 intenționând ca în mod abuziv să mute gardul pe un aliniament ales în mod arbitrar de acesta fără nici o justificare prin încălcarea flagrantă a legii și a drepturilor contestatorilor de proprietate.

Chiar și la fața locului i-au solicitat să desemneze un expert judiciar care să efectueze măsurători dar acesta a refuzat afirmând că va stabili în exclusivitate granița după cum dorește.

În aceste condiții este evident că aceasta executare silită este nulă, fiind începută în baza unei încheieri de ședință pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei B. care a fost desființată prin sentința nr. 231/08.03.2011 pronunțată în dosarul nr._/200/210 al Judecătoriei B., situație în care si celelalte capete de cerere sunt în totalitate admisibile.

În măsura în care instanța de judecată va aprecia că se poate pune în executare o ordonanță a procurorului solicită să se dispună efectuarea unei expertize tehnice cu specialitatea topometrie-cadastru-geodezie care să măsoare terenurile părților și să stabilească granița dintre proprietăți pe baza de măsurători cu repere geodezice și cote precise.

Față de cele de mai sus apreciaza că și cererea de suspendare a executării silite până la soluționarea prezentei cauze este pe deplin justificată, cu atât mai mult cu cât este vorba de o strămutare de hotare iar gardul dintre proprietățile lor este edificat din plăci de beton.

Având în vedere aceste motive solicita admiterea cererii așa cum a fost formulată.

Intelege a se folosi de proba cu înscrisuri și expertiză de specialitate.

În drept: art. 711 și urm. N.C.P.C.

B. G. O. A. a formulat intampinare prin care a arătat ca a solicitat si obținut incuviintarea executării silite in baza titlului executoriu reprezentat de incheierea din data de 07.10.2010 pronunțata de Judecătoria B., investita cu formula executorie, incheiere in care instanța menționează in mod expres ca «intimata G. I. a fost obligata sa lase in deplina proprietate si posesie petentilor o suprafața de 7,50 mp suprafața care se obține din mutarea stâlpului indicat de instanța pe distanta de 0,63m latime », in conformitate si cu dispozițiile Ordonanței de scoatere de sub urmărire penala si aplicarea unei amenzi cu caracter administrativ pronunțata in dosarul nr.346/P/2007. Având in vedere dispozițiile cuprinse in titlurile executorii in mod cert si neechivoc instanța a efectuat aceste verificări in timpul judecării cauzei pana la pronunțarea incheierii pentru care acesta a inceput demersurile de a o aduce la indeplinire prin executare silita, conform cererii creditorilor, in speța soții D..

Asa cum reiese si din actele de executare efectuate, se poate observa ca sunt indeplinite condițiile legale, sunt respectate termenele, cat si etapele executării ca si procedura. Din conținutul titlurilor executorii cat si din inscrisurile analizate de instanța in faza judecații considera ca exista suficiente criterii care sa poată duce la indeplinire dispozițiile exprese ale instanței, vizavi de situația de fapt si de drept existenta. Din raportul de expertiza reiese foarte clar care este limita proprietății dintre cei doi, respectiv creditor - debitor, asa cum in mod expres a menționat instanța in incheierea pronunțata, indicând atat suprafața totala de teren ce trebuie lăsata in posesie cat si modalitatea in care trebuie procedat pentru a obține aceasta suprafața, adică prin mutarea stâlpului pe distanta de 0,63 m si nu in alta parte a proprietății. Ori in aceasta situație asa cum reiese si din schița anexa a raportului de expertiza intocmit de expertul desemnat de instanța 0,63m inmultit cu ll,80m in adâncime ar rezulta o suprafața exact de 7,434mp exact atat cat dispune instanța sa fie lăsata in libera posesie, identificând totodată si locul in care aceasta suprafața trebuie sa fie poziționată.

A efectuat conform dispozițiilor legale doua somații prin care a pus in vedere debitorului ca in termen de 10 zile sa se conformeze dispozițiilor instanței si sa mute gardul pe aliniamentul dispus de instanța, insa debitorul nu a dat curs nici unei somații. S-a prezentat in cele doua rânduri la fata locului unde a efectuat si măsurători cu o ruleta pentru care exista certificat de conformitate si a intocmit procesul verbal conform legii. A comunicat debitorului ca in aceasta situație va acorda un nou termen pentru a se conforma, in caz contrar va aduce la indeplinire dispozițiile instantei folosind forța coercitiva a statului.

Considera ca a avut o atitudine neutra explicând ca incearca sa pună in executare doar dispozitiile instanței si nimic altceva, având in vedere multitudinea de motive pe care debitorul le-a invocat si care nu aveau nici un temei legal si pentru care nu exista nici o dovada concreta, mai mult chiar a fost amenințat ca nu va pune niciodată in executare titlul executoriu (debitorul i-a pus in vedere ca e dispus la agresiune si violenta, ca are « prieteni si cunoștințe » care sa il impiedice in actul de executare) si acuzat ca ar fi primit sume de bani pentru a pune in executare respectivul titlul executoriu.

In drept, precizeaza ca din punctul sau de vedere cererea formulata este inadmisibila având in vedere dispozițiile art.712 lin.(l) si alin (3) din NCPC, insa va lasa acest aspect la aprecierea justa si temeinica a instanței.

Intimatii D. G. si D. E., au formulat intampinare prin care au solicitat respingerea contestației la executare promovata, ca fiind neîntemeiata. Executarea silita a fost începută in baza unei încheierii a Judecătoriei B., care ar fi fost ulterior desființată prin sentința judecătoreasca. In concret, ar fi vorba de incheierea din 07.10.2010 pronunțata de Judecătoria B. in dosarul nr._ . Se susține ca aceasta incheiere ar fi fost desființată prin sentința penala nr. 231/2011 pronunțata de Judecătoria.B. in dosarul nr._/200/ 2010.

Susținerile contestatorilor nu corespund realității si mai mult decât atat se incearca inducerea in eroare a instanței de judecata .

Prin incheierea din 07.10.2010 pronunțata de Judecătoria B. in dosarul nr._, practic s-au dat doua soluții: a fost desființată ordonanța procurorului emisa in dosarul nr. 346/P/2007 privind pe R. V., R. C., R. E. si G. I., care fuseseră cercetați pentru săvârșirea infracțiunii de tulburare de posesie in dauna acestora.

Prin ordonanța, parchetul dispuse neinceperea urmăririi penale fata de aceștia . Instanța, admițând plângerea lor a desființat acea ordonanța si a reținut cauza spre judecare privitor la cele patru persoane, dispunând repartizarea aleatorie. Prin aceeași încheiere au fost menținute dispozițiile din ordonanța emisa in dosarul nr.346/P/2007 privitoare la numita G. I.. Prin ordonanța, G. I. a fost amendata administrativ cu suma de 1000 lei pentru săvârșirea infracțiunii de tulburare de posesie si de asemenea s-a dispus repunerea partilor in situația anterioara. De asemenea, prin incheiere se dispune in mod clar respingerea plângerii formulata de G. I. impotriva soluției adoptate prin ordonanța in discuție .

Ceea ce s-a dispus de către Judecătoria B. prin incheierea din 07.10.2010 pronunțata in dosarul nr._ privitor la G. I. a rămas o dispoziție definitiva, deoarece recursul promovat in cauza a fost respins ca inadmisibil de către Tribunalul B. prin decizia nr. 61/18.02.2011.

F. de cele expuse rezulta cu claritate ca incheierea pronunțata de Judecătoria B. in dosarul nr._ nu au fost desființată in totalitate rămânând in vigoare inclusiv dispoziția repunerii părților in situația anterioara.

Este evident ca in acest context executorul judecătoresc este îndreptățit ca faca executarea silita .

De asemenea, este evident ca nu se impune anularea incheierii prin care s-a admis incuviintarea executării silite pe considerentul ca s-ar fi încuviințat la executare o încheiere ce ulterior ar fi fost desființată printr-o sentința penala.

Ceea ce executorul judecătoresc pune in executare este practic decizia nr. 2802/14.09.1999 a Curții de Apel Ploiești, prin care a fost soluționat irevocabil litigiul dintre părțile in discuție privitor la granituire, respectiv la delimitarea proprietăților.

Privitor la solicitarea de suspendarea executării pana la soluționare contestație, solicitare formulata de contestatori, solicita respingerea acesteia.

Art. 718 alin. 1 Cod procedura civila arata ca suspendarea executării se poate solicita si eventual acorda de către instanța numai pentru motive temeinice.

Contestatorii nu au invocat nici un motiv temeinic care sa fie de natura a convinge instanța ca este necesar sa suspende executarea pana la judecarea pe fond a contestației.

F. de aceste aspecte, solicita respingerea contestației la executare ca neîntemeiata .

In ipoteza in care se va adopta aceasta soluției solicita sa se faca aplicarea dispozițiilor art.719 alin. 3 Cod procedura civila, constatând ca prezenta contestație a fost exercitata cu rea credința .

Intimatii D. G. si D. E., au formulat, de asemenea, memoriu împotriva contestației la executare formulată de numiții G. I., R. V. A., R. E. și R. C., prin care au solicitat respingerea contestației la executare formulată de contestatori, ca netemeinică.

In cauză, instanța de fond a administrat la solicitarea parților proba cu înscrisuri, fiind depuse la dosar: somatie, f.8, incheiere nr.80/18.11.2013, f.9-10, incheiere din 07.10.2010, f.11-12, ordonanta, f.13-15, sentinta penala nr.61/24.01.2013, f.16-18, sentinta penala nr.231/08.03.2011, f.28-29, incheiere din 31.03.2014 data in Dosarul nr._, f.42-44, practica judiciara, f.69-75, procese verbale de constatare, f.76-77, contract devanzare cumparare, f.78, ordin, f.79, raport de expertiza, f.80-81, completare a raportului de expertiza,f.81 bis-82, raport de expertiza tehnica, f.83-88, practica judiciara, f.89-97, planse foto, f.98-107, practica judiciara, f.108-147, practica judiciara, rapoarte de expertiza, contract de vanzare cumparare, buletin de verificare metrologica, facturi, chitanta, procese verbale, f.177-236, toate inscrisurile regasindu-se in cuprinsul Vol. I, precum si Dosarul execuțional nr.80/2013, f.10-189, Vol. II.

Prin sentinta civila nr._ din data de: 08.07.2014, Judecatoria Buzau a respins contestația la executare formulată împotriva actelor de executare din dosarul nr. 80/2013 al B. G. O. A., de către contestatorii G. I., R. C., R. V. A. si R. E. si cererea de suspendare a executării silite ca rămasă fără obiect si a obligatpe contestatorii G. I., R. C., R. V. A. si R. E. la plata către intimații D. E. si D. G. a sumei de 499,72 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Pentru a hotarî astfel prima instanta a retinut că, la cererea creditorului D. G. s-a început executarea silită împotriva debitoarei G. I. în baza titlului executoriu reprezentat de ordonanța de scoatere de sub urmărire penală și de aplicare a unei sancțiuni cu caracter administrativ din data de 23.06.2009 dispusă de P. de pe lângă Judecătoria B., în dosarul nr.346/P/2007, fiind format dosarul de executare nr. 80/2013 al B. G. O. A..

Executarea silită a fost încuviințată prin Încheierea dată în data de 09.10.2013 de Judecătoria B., în Dosarul nr._/200/2013.

La data de 03.03.2014 executorul judecătoresc a emis somația prin care a fost somată debitoarea G. I. în sensul de a muta gardul pe aliniamentul dispus de instanță, și să lase în deplină proprietate și posesie creditorului o suprafață de 7,5 mp situată în B., . stâlpului de susținere, construit contrar conduitei impuse de instanță, stâlp ce este amplasat pe o distanță de 0,63 m, lățime, ce revenea petenților.

La data de 17.03.2014 executorul judecătoresc s-a deplasat la fața locului și a măsurat proprietățile părților, încheindu-se un proces verbal în acest sens.

Instanța de fond a constatat că prin ordonanța de scoatere de sub urmărire penală și de aplicare a unei sancțiuni cu caracter administrativ din data de 23.06.2009 dispusă de P. de pe lângă Judecătoria B., în dosarul nr.346/P/2007, s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală față de învinuita G. I., sub aspectul săvârșirii infracțiunii de tulburare de posesie, și aplicarea unei amenzi cu caracter administrativ învinuitei G. I., s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de numiții R. E., R. V. și R. C. sub aspectul săvârșirii infracțiunii de tulburare de posesie și, pe latură civilă, s-a dispus repunerea părților în situația anterioară săvârșirii infracțiunii.

A fost înlăturată susținerea contestatorilor, în sensul că in ordonanța de scoatere de sub urmărire penală și de aplicare a unei sancțiuni cu caracter administrativ din data de 23.06.2009 dispusă de P. de pe lângă Judecătoria B., în dosarul nr.346/P/2007, în dispozitiv, nu se face nicio referire la obligația ce trebuie pusă în executare, întrucât din conținutul ordonanței respective, rezultă clar obligațiile încălcate de debitoarea executată silit, G. I..

Astfel, se reține în conținutul ordonanței ca între părțile vătămate D. G. și D. E. și numita G. I., R. E., R. V. și R. C. există o stare conflictuală legată de suprafața de 7,5 mp. D. E. a cumpărat de la G. I., la data de 23.11.1986 suprafața de 180 mp teren situată în B., ., județul B.. Ulterior convenția s-a perfectat prin contractul de vânzare cumpărare nr. 6762/02.08.1990, având ca obiect suprafața de 160,50 mp și construcția amplasată pe aceasta. În anul 1995 D. E. a promovat acțiune în revendicare împotriva numitei G. I., acțiune soluționată irevocabil prin Decizia nr. 2802/14.09.1999 a Curții de apel Ploiești, prin care a fost obligată numita G. I., să-i lase în deplină proprietate și posesie numitei D. E. suprafața de 7,5 mp teren identificat prin anexa la raportul de expertiză G. C., între punctele 1,2,3,4. Această decizie civilă a fost pusă în executare de către executorul Judecătoresc P. A., la data de 11.07.2002, care a bătut doi țăruși la fața locului. Ulterior G. I. a smuls cei doi țăruși și a pus-o în imposibilitate pe D. E. de a folosi terenul ce i se cuvenea. Ulterior prin sentința penală nr. 1063/26.06.2003 pronunțată de Judecătoria B., G. I. a fost condamnată la 1 an de închisoare pentru nerespectarea hotărârilor judecătorești, și s-a dispus repunerea părților în situația anterioară. Pedeapsa de 1 an închisoare a fost redusă la 6 luni, prin Decizia penală nr. 1408/05.12.2003 a Curții de Apel Ploiești, prin această decizie fiind menținute celelalte dispoziții din sentința penală nr. 1063/26.06.2003 pronunțată de Judecătoria B.. Dispozițiile civile din sentința penală nr. 1063/26.06.2003 pronunțată de Judecătoria B., constând în repunerea părților în situația anterioară au fost puse în executare de către executorul Judecătoresc P. A., care la data de 26.05.2004, a constat că numita G. I. a ridicat un gard din azbociment, după pronunțarea Deciziei nr. 2802/14.09.1999 a Curții de apel Ploiești, ocupând cei 7,5 mp recunoscuți numitei D. E. prin Decizia nr. 2802/14.09.1999 a Curții de Apel Ploiești. Prin urmare din conținutul ordonanței puse în executare, rezultă în mod clar în ce constă repunerea părților în situația anterioară, adică în respectarea Deciziei civile nr. 2802/14.09.1999 a Curții de apel Ploiești, respectiv în obligarea numitei G. I., să-i lase în deplină proprietate și posesie numitei D. E. suprafața de 7,5 mp teren identificat prin anexa la raportul de expertiză G. C., între punctele 1,2,3,4. Prin urmare suprafața de teren ce trebuie debitoarea G. I., urmărită silit, să o lase în deplină proprietate și posesie numitei D. E. este clar identificată prin Decizia civilă nr. 2802/14.09.1999 a Curții de Apel Ploiești, intrată în autoritatea de lucru judecat, astfel că solicitarea contestatorilor de efectuare a unei noi expertize, pentru punerea în executare a ordonanței sus menționate, este neîntemeiată și nu numai că, ar fi de natură să stabilească linia de hotar dintre părți, lucru inadmisibil pe cale unei contestații la executare, în care se verifică legalitatea actelor de executare și nu fondul raporturilor dintre părți, dar s-ar încălca astfel autoritatea de lucru judecat a Deciziei civile nr. 2802/14.09.1999 a Curții de Apel Ploiești.

În ceea ce privește apărarea contestatorilor în sensul că ordonanța de scoatere de sub urmărire penală și de aplicare a unei sancțiuni cu caracter administrativ din data de 23.06.2009 dispusă de P. de pe lângă Judecătoria B., în dosarul nr.346/P/2007 ar fi desființată prin Sentința penală nr. 231/08.03.2011 pronunțată de Judecătoria B., în dosarul nr._/200/2010, instanța de fond a constatat că această susținere a contestatorilor este eronată, întrucât, într-adevăr, prin Sentința penală nr. 231/08.03.2011 a Judecătoriei B., s-a admis excepția de neregularitate a actului de sesizare a instanței, s-a dispus scoaterea cauzei de pe rol și trimiterea cauzei la P., însă această dispoziție a privit doar dispozițiile din ordonanța de scoatere de sub urmărire penală și de aplicare a unei sancțiuni cu caracter administrativ din data de 23.06.2009 dispusă de P. de pe lângă Judecătoria B., în dosarul nr.346/P/2007, ce se refereau la inculpații R. E., R. V., R. C. și G. I., cele privind pe învinuita G. I., au rămas definitive. Astfel, prin încheierea dată în data de 07.10.2010 de Judecătoria B. în dosarul nr._ au fost menținute dispozițiile din ordonanța de scoatere de sub urmărire penală și de aplicare a unei sancțiuni cu caracter administrativ din data de 23.06.2009 dispusă de P. de pe lângă Judecătoria B., în dosarul nr.346/P/2007 cu privire la învinuita G. I., fiind desființată în parte ordonanța doar cu privire la R. E., R. V., R. C.. Recursul declarat împotriva acestei încheieri a fost respins prin Sentința civilă nr. 61/18.02.2011 a Judecatoriei Buzau.

Cauza nr.346/P/2007 a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei B., sub nr._/200/2011 dosar în care s-a pronunțat Sentința penală nr. 231/08.03.2011 a Judecătoriei B., dar a privit doar pe învinuiții R. E., R. V., R. C., nu și pe învinuita G. I., dispozițiile din ordonanța de scoatere de sub urmărire penală și de aplicare a unei sancțiuni cu caracter administrativ din data de 23.06.2009 dispusă de P. de pe lângă Judecătoria B., în dosarul nr.346/P/2007 cu privire la acesta, rămânând definitive.

Prin urmare, prima instanță a apreciat că ordonanța de scoatere de sub urmărire penală și de aplicare a unei sancțiuni cu caracter administrativ din data de 23.06.2009 dispusă de P. de pe lângă Judecătoria B., în dosarul nr.346/P/2007, este titlu executoriu, conform art. 638 alin. 1 pct. 2 Cod procedură civilă, este un înscris autentic, întrucât este emis de procuror, obligația ce trebuie executată silit este determinată în titlul executoriu și constă în repunerea părților în situația anterioară, adică în obligarea intimatei G. I. de a lăsa în deplină proprietate și posesie numitei D. Elevira suprafața de 7,5 mp astfel cu acesta a fost identificată în Decizia civilă nr. 2802/14.09.1999 a Curții de Apel Ploiești, respectiv identificată prin anexa la raportul de expertiză G. C., între punctele 1,2,3,4, raport de expertiză efectuat în dosarul în care s-a pronunțat această decizie și așa cum s-a arătat mai sus, cu privire la numita G. I., ordonanța de scoatere de sub urmărire penală și de aplicare a unei sancțiuni cu caracter administrativ din data de 23.06.2009 dispusă de P. de pe lângă Judecătoria B., în dosarul nr.346/P/2007, a rămas în ființă.

Cum executarea silită o privește chiar pe intimata G. E., s-a constatat că susținerea contestatorilor în sensul că această ordonanță ar fi desființată, apare ca neîntemeiată.

Totodată instanța de fond a reținut că încheierea de încuviințare a executării silite a fost dată cu respectarea condițiilor legale, în baza unui înscris care constituie titlu executoriu.

În aceste condiții, actele de executare întocmite în dosarul de executare nr. 80/2013 al B. G. O. A. au fost încheiate cu respectarea formelor legale.

Față de aceste considerente, prima instanță, în baza art. 711 și următoarele Cod procedură civilă, a apreciat ca neîntemeiată contestația la executare.

În ceea ce privește cererea de suspendare a executării silite, s-a constatat că, potrivit art. 718 alin. 3 Cod procedură civilă contestatorii aveau obligația prealabilă de a achita cauțiunea de 1000 lei, pe care nu au achitat-o și, în condițiile în care a fost respinsă contestația la executare, a fost respinsă și cererea de suspendare a executării silite ca rămasă fără obiect.

S-a dispus, potrivit art.453 C.pr.civ., suportarea cheltuielilor de judecata de către contestatorii aflați în culpă procesuală.

Prin incheierea pronuntata in camera de consiliu din data de 18.07.2014, prima instanță a admis cererea de îndreptare a erorilor materiale formulată de petenții D. G. și D. E. și a dispus îndreptarea erorilor materiale strecurate în considerentele Sentinței civile nr._/08.07.2014 a Judecătoriei B., pronunțată în dosarul nr._ în sensul că în considerentele sentinței la pagina 11, rândul 2 și rândul 21 și la pagina 12 paragraful 3, se va scrie numele expertului „G. C.” în loc de „G. C.”, iar la pagina 12 paragraful 4 se scrie „contestatoarea G. I.” în loc de „intimata G. E.”.

Împotriva acestei hotarari au declarat apel contestatorii Ghită I., R. V. A., R. E. si R. C..

In motivele de apel se arata ca instanta de fond nu a avut in vedere ca sunt proprietarii, după caz, ai terenului și ai construcției, că in în urmă cu peste 20 de ani au vândut numiților D. G. și D. E., domiciliați în mun. B., . bis, jud. B. suprafața de teren de 160,5 m.p. precum și o parte din construcția lor de pe acest teren, ca de la momentul cumpărării și până în prezent creditorii au formulat mai multe cereri de chemare în judecată și plângeri penale, chiar și în momentul de față existând pe rolul Judecătoriei B. cauzele_ având drept obiect obligația de a face și dosarul nr._, având drept obiect grănițuire, ambele aflate în stare de suspendare, până la terminarea cercetării în urma plângerilor penale formulate împotriva lor.

Una din aceste plângeri a făcut obiectul dosarului penal nr. 346/P/2007 al Parchetului de pe lângă Judecătoria B. în care prin Ordonanța din 23.06.2009 a dispus scoaterea de sub urmărire penală a petentei G. I. și neînceperea urmăririi penale pentru ceilalți petenți, respectiv R. V. A., R. E. și R. C.. Nemulțumiți de soluție numiții D. G. si D. E. au formulat plângere împotriva actelor procurorului, care a fost respinsă de primul procuror, apoi s-au adresat instanței de judecată.

Judecătoria B., prin încheierea din 07.10.2010 pronunțată în dosarul nr._, dintr-o eroare judiciară, a admis plângerea petenților D. G. și D. E., a dispus trimiterea în judecată a subsemnaților și a procedat la repartizarea aleatorie a cauzei.

Afirmă că prin această încheiere s-a produs o eroare judiciară întrucât instanța de judecată a dispus trimiterea în judecată în calitate de inculpați, în condițiile în care nu se începuse urmărirea penală, situație în care nu se putea pronunța soluția prevăzută de art. 278 indice 1 al. 8 lit. c din Vechiul Cod de Procedură Penală. Această încheiere a fost desființată prin sentința nr. 231/08.03.2011 pronunțată în dosarul nr._/200/2010 al Judecătoriei B., dosar constituit după repartizarea aleatorie a cauzei, constatându-se neregularitatea sesizării instanței, precum și că prin încheiere s-a admis o cale de atac neprevăzută de lege prin raportare la art. 278 indice 1 al. 8 lit. c din Vechiul Cod de Procedură Penală, cu referire la decizia nr. 48/2007 a Înaltei Curți de Casație si Justiție a României, Secțiile Unite, pronunțată într-un recurs în interesul legii. Afost desființată încheierea atacată si cauza a fost restituită la P..

Arată că numiții D. G. și D. E. au reușit să obțină mențiunea de învestire cu formulă executorie a încheierii, deși în dispozitivul acesteia nu se făcea nici o referire la vreo obligație care s-ar putea pune în executare silită. După ce au obținut această mențiune pe încheierea din 07.10.2010 pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei B., s-au adresat B. P. A. care s-a deplasat la domiciliile părților și a arătat faptul că nu poate pune în executare hotărârea întrucât în dispozitivul acesteia nu se menționează nicio obligație pentru contestatori iar în cazul în care executorul ar încerca, totuși, să stabilească granița dintre părți ar trebui efectuată o expertiză de specialitate de către un expert judiciar cu specialitatea topometrie-cadastru-geodezie, care să stabilească granița dintre proprietățile învecinate pe baza unor măsurători efectuate cu aparatură optică pe care să fie menționate cote geodezice precise.

In această situație numiții D. G. si D. E. au formulat plângere penală și împotriva d-lui executor P. A..

Apreciază apelanții că încheierea din 07.10.2010 pronunțată de în dosarul nr._ al Judecătoriei B. nu mai există din punct de vedere juridic, fiind desființată prin sentința penală nr. 231/08.03.2011 pronunțată în dosarul nr._/200/2010 al Judecătoriei B., iar în dispozitivul acesteia oricum nu se trasa nicio obligație. Totodată, apreciază apelanții că executorul judecătoresc nu poate pretinde că execută o ordonanță a procurorului, întrucât procurorul nu poate dispune în materie civilă și, oricum, ordonanța acestuia nu poate fi asimilată unei hotărâri judecătorești.

Au mai arătat apelanții că sunt de acord să se stabilească granița dintre proprietăți pe baza unei expertize prin care să se efectueze măsurători precise și nu să se stabilească hotarul în mod arbitrar de către executor. Executorul judecătoresc s-a și prezentat la fața locului pe data de 17.03.2014 intenționând ca în mod abuziv să mute gardul pe un aliniament fără nici o justificare prin încălcarea legii. Chiar și la fața locului au solicitat să desemneze un expert judiciar care să efectueze măsurători.

Apreciază că prima instanță a pronunțat o hotărâre nelegală și netemeinică fără a avea în vedere faptele expuse, bazate pe înscrisurile depuse la dosar și fără a administra probele necesare și utile și fără a analiza fondul cauzei, neanalizând solicitările contestatorilor apelanți.

Arată că terenul in cauza a mai fost executat de către B. P. A. in anul 2004 si mutarea gardului a avut loc in ianuarie 2005 pe aliniamentul indicat de executor. In anul 2012 s-a incercat de către fam. D. o noua executare, cerându-se executorului sa constate ca gardul se afla pe aliniamentul țărușilor introduși de executor in anul 2004 si ca drept dovada sa examineze actul de vânzare-cumpărare al fam. D., respectiv planurile din autorizația de instrainare nr.7054/257 din 27.07.1990 eliberata de Primăria B.. Executorul P., observând gardul pe un aliniament diferit de cel din anul 2004 a solicitat, in procesul verbal din 28.09.2012, biroului de expertiza de pe langa Tribunalul B., efectuarea unei expertize pentru stabilirea graniței, ceea ce a nemulțumit fam. D. care si-a retras cererea de executare și a formulat și plângere împotriva executorului.

In repetate rânduri au solicitat instanțelor de judecata cât si politiei și parchetului in cadrul anchetelor, efectuarea unei expertize raportată la actul de vânzare - cumpărare, respectiv autorizația de instrainare 257 si sa i se ceara fam. D. anexarea acestor acte la cercetări. Aceste acte nu există la nici un dosar, iar dosarele care ar fi scos la iveala aceste nereguli (_ având drept obiect obligația de a face și_ având drept obiect grănițuire) sunt suspendate.

Desi au făcut au facut demersuri sa evidentieze situatia reala, respectiv confruntarea situației reale cu actul de vânzare - cumpărare, s-a soldat cu refuzul permanent al fam. D. de a depune aceste acte pe care doar ei le dețin. Anterior acestei executări, G. I. a mai cedat o parte din suprafața sa, dupa cum reiese din pag. 2 al raportului de expertiza tehnica P. H., făcut la 3 ani dupa cea a lui G. C. (Dosar 3899/1998), care specifică că fam. D. deținea 155.20 m.p., deci situația se schimbase deja, familiei D. lipsindu-i doar 5.3 m.p. (cu 2,2 m.p. mai puțin) ceea ce arată ca deja G. I. mutase gardul despărțitor după cum a susținut în repetate rânduri.

In prealabil, respectiv în cea a lui G. C. fila 34-35 Dosar 3331/1995 era suprafața de 7.5 mp lipsă. Astfel, fam. D., deține in prezent conform actelor si unei măsurători efectuate, circa 166.7 m.p., deci cu aproximativ 6 m.p. mai mult decât in acte si decât s-a stabilit de către Curtea de Apel Ploiești prin decizia 2802 din 14-09-1999, respectiv 160.5m.p., suprafață pe care au cumparat-o de la G. I. si nicidecum 153 m.p. cat avea in anul 1999. Expertiza tehnica din dosarul_/2005 arata că toate laturile proprietății D. sunt conforme cu actul de vânzare - cumpărare (chiar mai mari unele) ceea ce înseamnă că suprafața deținută de acesta este mai mare decât cea înscrisă în act. Conform măsurătorii efectuate in prezent latura de sud este de 15.68 m.l. în loc de 14.85 m.l. (0.83m.l. diferență în plus), iar cea de nord 15.30 m.l. în loc de 14.85 m.l. (0.45m.l. diferență în plus).

In momentul de față fam. D. a cedat o parte din terenul său vecinilor din spate, care au amplasat un garaj pe o parte a suprafeței din acesta. In data de 16-04-2002 a mai fost o încercare de executare de către dl. executor P. A. G., despre care fam. D. susține că ar fi cerut efectuarea unei expertize (Dascalescu). Dupa cum specifica in procesul verbal, executorul nu a cerut nici o expertiza si a menționat că datorită lipsei cotelor nu poate efectua punerea în executare.

Din 6 motive tehnice bine conturate, expertiza G. C. nu poate fi executata deoarece: a. Nu are trecute cotele, lungimea laturii care se execută sau cât este latura care trebuie sa ramană; b. Este făcuta pe foaie milimetrica dar măsurătoarea nu incepe de la 1.5m.l. de coltul casei ci de la 0.80m.l. conform planului de situație deci lipsesc 0.60m.l. din cotatie; c. Conform acelui plan lipsește o parte din terenul fam. D. (nu este prinsa in măsurătoare) din intamplare exact acea parte despre care noi spunem ca a lasat-o in posesia vecinilor, respectiv a familiei P., de la est; d. Pe acel plan toate laturile sunt paralele, iar in realitate forma geometrica este un trapez (datorita laturilor,care sunt mai mari decât ar trebui si anume 15.6m.l. in loc de 14.85m.l.); e. Nu este stabilit punctul 5 care se afla in mijloc între pct. 3-4, respectiv distanțele dintre acestea;

Se apreciază că o noua executare ar incalca proprietatea apelantilor, care au dreptul la suprafața pe care au cumparat-o atâta vreme cat fam. D. deja ocupa cu cel puțin 6 m.p. mai mult teren decât au in acte.

Conform încheierii din 7.10.2010 din Dosarul nr._ nu exista un dispozitiv de executare pentru a fi pus in aplicare. Nu este specificata nicio cota sau granița ce ar trebui executata ci doar ca menține o dispoziție cu privire la G. I. si anume amenda ce i-a fost data. Iar daca se refera la repunerea părților in situația anterioara, aceasta situație este aceea cand intimații D. aveau 153 m.p. si nu 166.7 m.p. ca în prezent. Sentința, prin care se menționează ca ar fi ridicat gardul fam. R. si ar trebui sa-l demoleze, pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei B. a fost desființată prin sentința nr. 231/08.03.2011.

Solicită, în baza art. 479 al. 2 N.C.P.C. cu referire la art. 478 al. 2 N.C.P.C., încuviințarea efectuarii unei expertize care să răspundă următoarelor obiective: 1. Să se măsoare cele 4 laturi ale terenului fam. D. conform actelor de vânzare-cumpărare și autorizației 257/1990 și să se specifice care latură este diferită față de contractul de vânzare-cumpărare, cu cât diferă și unde este diferența; 2. Să se calculeze suprafața deținută de către fam. D. conform măsurătorii ce va fi efectuată si dacă aceasta este mai mica de 160.5 m.p., respectiv 153 m.p. cât avea la data efectuării expertizei G. C. în 1995, să se precizeze dacă diferența este la vecinii din est acoperită de garajul acestora; 3. Să se stabilească ce lungime are latura de sud, daca este de 14.85 m.l. (sau 15.60 m.l. cum susținem) și unde ar trebui sa fie granița dintre cele doua proprietăți (care dupa părerea noastră este ocupată de o construcție făcută de fam. D. cu 0,60 m.l. peste punctul de graniță); 4. Să se măsoare latura de Nord a celor 2 proprietăți (D. si Ghită, R.) cu . acte este de 18.50 m.l. si din care noi avem doar 3.20 m.l. si să se arate că diferența de 0.45 m.l. care lipsește nu este la noi ci la fam. D. (care dupa cum susținem e posibil să o fi cedat vecinilor de la est.

Pe fond, solicita admiterea apelului așa cum a fost formulat.

In drept, au fost invocate dispozitiile art. 466 și urm. N.C.P.C.

Intimatii D. G. si D. E. au formulat intampinare prin care au solicitat respingerea apelului, ca neîntemeiat, arătând ca sentința civila nr._ din 08.07.2014 pronunțata de Judecătoria B. este legala si temeinica. Hotărârea instanței de fond a fost amplu si temeinic motivata, magistratul fondului răspunzând punctual tuturor aspectelor invocate de constatatori.

Privitor la apelul declarat se învederează că ca apelanții reiau practic, in totalitate, aceleași argumente pe care le-au dezvoltat in fata instanței de fond, nu se arata ce anume a greșit instanța de fond in soluția adoptata si care din argumentele inserate in motivarea hotărârii nu corespund realității.

In cuprinsul motivelor de apel, in cea mai mare parte se fac afirmații cu caracter general, neadevarate, încercând sa se acrediteze ideea ca intimatii detin teren în plus si ca executarea nu s-ar putea face in lipsa unei noi expertize, deoarece asa au afirmat doi executări judecătorești din B.. Însă instanța de fond, in motivare, a arătat corect ca, daca s-ar efectua o nouă expertiza s-ar tinde la reformarea unei hotărâri judecătorești intrata in puterea lucrului judecat (decizia civila nr. 2802/14.09.1999 a Curții de Apel Ploiesti, obiectul judecații . executare fiind limitat, si in nici un caz nu se poate o face noua granituire in cadrul contestației la executare.

Arată că apelanții nu au inteles ca incheierea de sedinta din data de 07.10.2010 pronunțata de Judecătoria B. in dosarul nr._ nu a fost desființată in totalitate prin sentința penala nr. 231/2011. Prin respectiva incheiere au fost menținute dispozițiile din ordonanța emisa in dosarul 346/P/_ a Parchetului de pe langa Judecătoria B., ordonanța prin care numita G. I. a fost amendata administrativ cu suma de 1000 lei si s-a dispus repunerea părților in situația anterioara. Prin aceeași incheiere instanța a dispus respingerea plângerii formulate de G. I., impotriva soluției adoptate prin ordonanța in discuție. Recursul promovat impotriva acestor dispoziții care o priveau pe G. I. a fost respins ca inadmisibil de către Tribunalul B. prin decizia nr. 61/18.02.2011.

Afirmațiile potrivit cărora nu ar fi posibila executarea silita nu corespund realității .Faptul ca un executor judecătoresc a refuzat sa isi indepineasca atribuțiile de serviciu (din motive care il privesc personal) nu inseamna ca executarea silita nu poate fi dusa la indeplinire. Cel mai bun exemplu il constituie disponibilitatea unui executor judecătoresc - este adevărat, venind din alt județ - de a duce la bun sfârșit executarea silita, ceea ce inseamna ca executarea silita poate fi făcuta .Este cunoscut faptul ca apelanții se opun de peste 15 ani executării deciziei civile nr. 2802/14.09.1999 a Curții de Apel Ploiești pentru ca, in esența, aceasta hotărâre va fi pusa in executare de către executorul judecătoresc.

B. G. O. A. a formulat intampinare prin care a arătat ca a obținut incuviintarea executării silite in baza titlului executoriu reprezentat de încheierea din data de 07.10.2010 pronunțata de Judecătoria B., investita cu formula executorie, incheiere in care instanța menționează in mod expres ca «intimata G. I. a fost obligata sa lase in deplina proprietate si posesie petentilor o suprafața de 7,50 mp suprafața care se obține din mutarea stâlpului indicat de instanța pe distanta de 0,63m latime», in conformitate si cu dispozițiile Ordonanței de scoatere de sub urmărire penala si aplicarea unei amenzi cu caracter administrativ pronunțata in dosarul nr.346/P/2007. Având in vedere dispozițiile cuprinse in titlurile executorii in mod cert si neechivoc instanța a efectuat aceste verificări in timpul judecării cauzei pana la pronunțarea incheierii pentru care au fost incepute demersurile de aducere la indeplinire prin executare silita, conform cererii creditorilor, in speța soții D..

Asa cum reiese si din actele de executare efectuate, sunt indeplinite condițiile legale, sunt respectate termenele, cat si etapele executării ca si procedura. Din conținutul titlurilor executorii cat si din inscrisurile analizate de instanța in faza judecații exista suficiente criterii care sa poată duce la indeplinire dispozițiile exprese ale instanței, față de situația de fapt si de drept existenta. Din raportul de expertiza reiese foarte clar care este limita proprietății dintre creditor și debitor, asa cum in mod expres a menționat instanța in incheierea pronunțata, indicând atat suprafața totala de teren ce trebuie lăsata in posesie, cat si modalitatea in care trebuie procedat pentru a obține aceasta suprafața, adică prin mutarea stâlpului pe distanta de 0,63m si nu in alta parte a proprietății. Or, in aceasta situație, asa cum reiese si din schița anexa a raportului de expertiza intocmit de expertul desemnat de instanța, 0,63m inmultit cu 11,80m in adâncime ar rezulta o suprafața exact de 7,434mp, exact atat cat dispune instanța sa fie lăsata in libera posesie, identificând totodată si locul in care aceasta suprafața trebuie sa fie poziționată.

Au fost efectuate conform dispozițiilor legale doua somații prin care s-a pus in vedere debitorului ca in termen de 10 zile sa se conformeze dispozițiilor instanței si sa mute gardul pe aliniamentul dispus de instanța, insa debitorul nu a dat curs niciunei somații.

S-a prezentat in doua rânduri la fata locului unde au fost efectuate si măsurători cu o ruleta pentru care exista certificat de conformitate, fiind intocmit procesul verbal conform legii si comunicat debitorului, in caz contrar urmând a fi aduse la indeplinire dispozițiile instanței folosind forța coercitiva a statului. Considera ca a avut o atitudine neutra explicând ca incearca sa puna in executare doar dispozițiile instanței si nimic altceva.

In drept, au fost invocate dispozițiile art.479 si art.480 din Codul de procedură civilă.

Apelantii Ghită I., R. V. A., R. E. si R. C. au formulat răspuns la întâmpinare prin care au solicitat înlăturarea, ca neîntemeiate, a apărărilor expuse de intimați în întâmpinări.

Examinând sentința apelată sub aspectul criticilor formulate și în raport de dispozițiile legale incidente, tribunalul constată că apelul pendinte este nefondat și va fi respins pentru următoarele considerente:

Mai întâi, trebuie notat că formele de executare împotriva cărora s-a promovat pe rolul instanței contestația la executare sunt: încheierea nr. 80 din 18.11.2013 a B. G. O. A. privind stabilirea cheltuielilor de executare în sumă de 1024 lei în dosarul execuțional nr. 80/2013 privind pe debitoarea G. I. și somația nr. 742/80/03.03.2014 adresată debitoarei G. I., emisă de B. G. O. A. în cadrul executării silite a titlurilor executorii reprezentate de Încheierea pronunțată la 07.10.2010 de Judecătoria B. în dosarul nr._ și Ordonanța de scoatere de sub urmărire penală și aplicarea unei sancțiuni cu caracter administrativ din 23.06.2009 dată în dosarul nr. 346/P/2007.

Potrivit art.711 din NCPC împotriva executării silite, a încheierilor date de executorul judecătoresc, precum și împotriva oricărui act de executare se poate face contestație de către cei interesați sau vătămați prin executare. Art. 712 din același cod arată că în cazul în care executarea silită se face în temeiul unui alt titlu executoriu decât o hotărâre judecătorească, se pot invoca în contestația la executare și motive de fapt sau de drept privitoare la fondul dreptului cuprins în titlul executoriu, numai dacă legea nu prevede în legătură cu acel titlu executoriu o cale procesuală specifică pentru desființarea lui.

În speță, tribunalul observă că sunt nefondate susținerile apelanților contestatori asupra titlului executoriu reprezentat de Ordonanța de scoatere de sub urmărire penală și de aplicare a unei sancțiuni cu caracter administrativ din data de 23.06.2009 dispusă de P. de pe lângă Judecătoria B., în dosarul nr.346/P/2007.

Astfel, se observă că, prin Sentința penală nr. 231/08.03.2011 a Judecătoriei B. s-a admis excepția de neregularitate a actului de sesizare a instanței, s-a dispus scoaterea cauzei de pe rol și trimiterea cauzei la P., însă această hotărâre privește exclusiv dispozițiile din ordonanța dată la 23.06.2009 de P. de pe lângă Judecătoria B., în dosarul nr. 346/P/2007, referitoare la inculpații R. E., R. V., R. C. și G. I., întrucât cele privind pe învinuita G. I. au rămas definitive în condițiile în care, prin Încheierea dată la 07.10.2010 de Judecătoria B., în dosarul nr._, au fost menținute dispozițiile din această ordonanță privind scoaterea de sub urmărire penală a învinuitei G. I. pentru infracțiunea de tulburare de posesie prev. de art. 220 alin.1 și 2 Cod penal și aplicarea amenzii administrative în cuantum de 1000 lei acesteia, precum și cele privind repunerea în situația anterioară privind pe această învinuită, fiind desființată în parte ordonanța doar cu privire la R. E., R. V., R. C. și G. I.. Recursurile declarate împotriva acestei încheieri au fost respinse, ca inadmisibile, prin Decizia nr. 61/18.02.2011 a Tribunalului B..

Ca urmare, cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei B. sub nr._/200/2011, fiind pronunțată Sentința penală nr. 231/08.03.2011 a Judecătoriei B., ce privește exclusiv judecarea pe fond pentru săvârșirea infracțiunii de tulburare de posesie în dauna părților vătămate D. G. și E. a inculpaților R. E., R. V., R. C. și G. I., față de care se dispusese neînceperea urmării penale prin ordonanța procurorului din 23.06.2009 dată dosarul nr. 346/P/2007, în privința acestora reținându-se neregularitatea actului de sesizare a instanței penale (pentru judecarea infracțiunii arătate anterior) și restituirea cauzei la P. de pe lângă Judecătoria B..

În consecință, tribunalul constată că prima instanță a reținut corect că în privința contestatoarei debitoare G. I., față de care au fost emise actele de executare de către B. G. O. A. în cadrul dosarului execuțional nr. 80/2013, au rămas definitive dispozițiile din Ordonanța de scoatere de sub urmărire penală și de aplicare a unei sancțiuni cu caracter administrativ din data de 23.06.2009, dispusă de P. de pe lângă Judecătoria B. în dosarul nr.346/P/2007.

Referitor la situația anterioară restabilită prin Ordonanța Parchetului de pe lângă Judecătoria B. din data de 23.06.2009, aceasta este cea rezultată din punerea în executare a liniei de hotar stabilită prin decizia civilă nr. 2802/14.09.1999 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești în dosarul nr. 5192/1999, întrucât pe situație de fapt s-a reținut că la data de 11.07.2002 executorul judecătoresc P. A. a pus în executate decizia civilă nr. 2802/14.09.1999 a Curții de Apel Ploiești, a bătut doi țăruși la fața locului, iar ulterior G. I. a smuls țărușii, punând părțile vătămate în imposibilitate de folosi terenul.

Ca urmare, executorul judecătoresc la punerea în executare a ordonanței procurorului va restabili linia de hotar pe aliniamentul stabilit anterior de executorul judecătoresc P. A. la data 11.07.2002 în baza raportului de expertiză întocmit de expert G. C., omologat prin decizia civilă nr. 2802/14.09.1999 a Curții de Apel Ploiești, hotărârea judecătorească fiind irevocabilă.

Or, în aceste condiții, tribunalul a constatat că nu se poate stabili o altă linie de hotar și nu se impune a fi administrată în calea de atac pendinte o nouă expertiză topo-cadastru cu obiectivele indicate de apelanții contestatori, neputându-se aduce atingere puterii de lucru judecat de care se bucură hotărârea judecătorească irevocabilă ce a stabilit linia de hotar între părți pe baza raportului de expertiză și schiței anexă la acesta întocmite de expert G. C., aliniament adus la îndeplinire anterior de executorul judecătoresc P. A. la data 11.07.2002, în acest sens urmând a fi restabilită situația anterioară tulburării de posesie, faptă pentru care s-a dispus față de numita G. I. aplicarea amenzii administrative.

Așa fiind, tribunalul notează că nu se poate reține o vătămare a contestatorilor apelanți prin punerea în executare a titlurilor executorii sus menționate, din moment ce executorul prin formele de executare contestate nu a afectat proprietatea acestora, iar eventuala eroare judiciară trebuia invocată de cei interesați anterior punerii în executare a deciziei irevocabile nr. 2802/14.09.1999 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești în dosarul nr. 5192/1999.

Referitor la susținerea apelanților în sensul că procurorul nu poate dispune în materie civilă prin ordonanță, tribunalul constată că aceasta nu poate fi primită deoarece conform art. 249 alin 2 cu referire la art. 245 alin.1 lit. c) Cpp procurorul poate dispune cu privire la măsurile asigurătorii privind reparațiile civile și a restabilirii situației anterioare săvârșirii infracțiunii, iar în privința învinuitei G. I. atât sancțiunea, cât și dispozițiile în latură civilă au rămas definitive, așa cum s-a arătat mai sus.

De asemenea, vor fi înlăturate și criticile referitoare la faptul că expertiza G. C. nu poate fi executată, din moment ce aceasta a fost deja pusă în executare anterior, iar în speță nu se pot face critici în legătură cu temeinicia deciziei civile nr. 2802/14.09.1999 a Curții de Apel Ploiești, intrată în puterea lucrului judecat, pusă în executare anterior săvârșirii infracțiunii de tulburare de posesie.

Având în vedere aceste considerente, tribunalul a apreciat că nu se impune ca în baza art. 479 al. 2 NCPC cu referire la art. 478 al. 2 NCPC să încuviințeze efectuarea unei noi expertize topo-cadastru în apel, iar, pe fond, reținând dispozițiile art. 480 alin.1 NCPC, constată că apelul dedus judecații este nefondat, urmând a fi respins ca atare.

În privința solicitării subsidiare de anulare a hotărârii și trimitere a cauzei spre rejudecare la instanța de fond pentru administrarea probatoriului solicitat, tribunalul constată că, în limitele art. 480 alin. 3 Cod procedură civilă, instanța de apel va anula hotărârea atacată și va judeca procesul, evocând fondul, în cazul în care constată că, în mod greșit, prima instanță a soluționat procesul fără a intra în judecata fondului ori judecata s-a făcut în lipsa părții care nu a fost legal citată. Cu toate acestea, instanța de apel va anula hotărârea atacată și va trimite cauza spre rejudecare primei instanțe sau altei instanțe egale în grad cu aceasta din aceeași circumscripție, numai în cazul în care părțile au solicitat în mod expres luarea acestei măsuri prin cererea de apel ori prin întâmpinare și numai o singură dată în cursul procesului.

Or, în speță, nu sunt îndeplinite cerințele textului de lege citat, neputând fi adoptată în apel soluția anulării hotărârii și trimiterii cauzei spre rejudecare la prima instanță, întrucât a fost soluționat fondul pricinii pendinte (fiind respinsă, ca neîntemeiată, contestația la executare), iar părțile au fost atât legal citate, cât și reprezentate convențional prin avocat ales, la administrarea probelor și la judecata cauzei.

În privința rolului activ al instanței și regimului probator sunt aplicabile prevederile art. 22 NCPC ce reglementează rolul judecătorului în aflarea adevărului și cele ale art. 254 și art. 255 NCPC, instanța urmând a încuviința administrarea probelor admisibile potrivit legii și care ar duce la soluționarea procesului, or, în speță, proba cu expertiza topo-cadastru prin care să se măsoare proprietățile părților și să se stabilească granița dintre proprietăți a fost respinsă motivat de prima instanță (dar și de instanța de apel), neputându-se stabili în prezentul cadru procesual o altă (nouă) linie de hotar între părți în condițiile în care aliniamentul hotarului comun a fost stabilit cu putere de lucru judecat prin decizia civilă nr. 2802/14.09.1999 a Curții de Apel Ploiești, așa cum s-a arătat.

Față de toate aceste considerente, în conformitate cu prevederile art. 480 alin.1 Cod procedură civilă, tribunalul va respinge, ca nefondat, apelul pendinte judecății.

Hotărârea este definitivă în baza art. 634 alin. 1 pct. 4 NCPC.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge apelul declarat de contestatorii G. I., R. C., R. V. A. și R. E., toți cu domiciliul în mun. B., ., județul B., împotriva sentinței civile nr._/08.07.2014 pronunțată de Judecătoria B. în dosarul nr._, având ca obiect contestație la executare, în contradictoriu cu intimații D. E. și D. G., ambii domiciliați în mun. B., . bis, județul B. și B. G. O. A., cu sediul în mun. Ploiești, ..9, județul Prahova, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică de la 03 Decembrie 2014.

Președinte, I. M.		Judecător, G. I. R.
	Grefier, V. P.

Red. M.I./9 ex./05.01.2015

Dosar fond nr._ Judecător fond – P. E.

Judecătoria B.

← Anulare act. Decizia nr. 329/2014. Tribunalul BUZĂU		Suspendare executare silită. Decizia nr. 104/2014. Tribunalul... →

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Hotarâre care sa tina loc de act autentic. Hotărâre din 07-05-2014, Tribunalul BUZĂU Legea 10/2001. Sentința nr. 551/2014. Tribunalul BUZĂU Partaj judiciar. Hotărâre din 26-11-2014, Tribunalul BUZĂU Anulare act. Decizia nr. 329/2014. Tribunalul BUZĂU Suspendare executare silită. Decizia nr. 104/2014. Tribunalul BUZĂU