Legea 10/2001. Sentința nr. 551/2014. Tribunalul BUZĂU
| Comentarii |
|
Sentința nr. 551/2014 pronunțată de Tribunalul BUZĂU la data de 05-06-2014 în dosarul nr. 6087/114/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL B.
SECȚIA I CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 551/2014
Ședința publică de la 05 Iunie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE A. E. D.
Grefier M. H.
Pe rol judecarea acțiunii civile formulată în baza Legii 10/2001 de reclamantele G. G., M. M., I. V. S., R. R. O., prin procurator I. G. – toate cu domiciliul ales pentru comunicarea actelor de procedură la S.C.A. P. & P., cu sediul în București, în incinta Hotelului Intercontinental, .. 2-4, ., sector 1, în contradictoriu cu pârâții M. B. PRIN PRIMAR – cu sediul administrativ în B., ., jud. B., M. SĂNĂTĂȚII PRIN MINISTRU – cu sediul în București, . nr. 1-3, sector 1 și S. DE P. ȘI PENTRU MĂSURI DE SIGURANȚĂ SĂPOCA – cu sediul în ..
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns: pentru reclamante - procurator I. G., iar pentru pârâtul S. de P. și pentru măsuri de siguranță Săpoca - avocat C. M., lipsă fiind celelalte părți.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Mandatarul reclamantelor precizează că la data de 23.12.2013 au indicat temeiul de drept al acțiunii, respectiv dispozițiile art. 33 al.1 din Legea nr. 165/2013, conform cărora cererile formulate potrivit Legii nr. 10/2001, republicată, cu modificările și completările ulterioare, înregistrate și nesoluționate până la data intrării în vigoare a Legii nr. 165/2013, trebuie soluționate prin decizie de admitere sau de respingere. Arată că nu mai are cereri de formulat în prezenta cauză și solicită judecarea dosarului.
Apărătorul ales al pârâtului S. de P. și pentru măsuri de siguranță Săpoca învederează că reclamantele niciodată nu au făcut referire la faptul că a mai existat un litigiu între părți, soluționat prin sentința civilă nr. 488/18.05.2005 pronunțată de Tribunalul B., rămasă irevocabilă prin decizia nr. 44/06.06.2012 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești – pe care o depune, în copie, la dosar.
La interpelarea instanței, acesta susține că nu a existat nicio notificare depusă în baza Legii nr. 165/2013.
Precizează că înțelege să renunțe la excepția autorității de lucru judecat, întrucât obiectul acestui dosar reprezintă cererea de soluționare a unor notificări pretins depuse, iar cu privire la excepția lipsei calității procesuale pasive a Municipiului B. prin Primar, lasă la aprecierea instanței.
Arată că nu mai are cereri de formulat în cauză, apreciind-o în stare de judecată.
Nemaifiind cereri, excepții, instanța constată dosarul în stare de judecată și acordă cuvântul pe fond.
Mandatarul reclamantelor precizează că nu are studii juridice, însă apărătorul lor ales a depus la dosar concluzii scrise, ce solicită a fi avute în vedere la soluționarea acțiunii. Susține că notificările ce fac obiectul cererii sunt: notificarea nr. 545/2001 – prin care reclamantele M. E., R. R. O. și I. V. S. au solicitat restituirea în natură a imobilelor în care funcționează secția externă a Spitalului Județean B. (LSM) și a terenului aferent construcțiilor, în suprafață de 5000 m.p., și notificarea nr. 110/2002 – prin care cele 4 reclamante au solicitat restituirea în natură a imobilelor situate în B., .. 92 și a terenului aferent, în suprafață de 6700 m.p.. Pentru aceste imobile reclamantele au formulat și o cerere prealabilă conform Legii nr. 10/2001. Solicită admiterea acțiunii conform concluziilor scrise formulate de avocat. Nu solicită cheltuieli de judecată.
Avocat C. M., având cuvântul pentru pârâtul S. de P. și pentru măsuri de siguranță Săpoca, arată că la dosar sunt depuse două cereri, ușor confuze, situația fiind lămurită, în opinia sa, abia când reclamantele au depus răspunsul la întâmpinare. Reclamantele au formulat notificări în anul 2001 și în anul 2002, prin care se solicita restituirea în natură, dar la momentul notificării nr. 545/2001 restituirea în natură nu era posibilă, pentru că terenul era ocupat de o unitate spitalicească. S. a răspuns reclamantelor la acel moment, în sensul că legea prevedea acordarea de despăgubiri materiale prin echivalent, restituirea în natură fiind exceptată în cazul imobilelor deținute de unități sanitare, spitale, conform prevederilor art. 16 al.1 din Legea nr. 10/2001 în forma sa inițială.
Reclamantele au revenit ulterior, prin notificarea nr. 266/2004, reformulând notificarea inițială și solicitând acordarea de măsuri compensatorii. S. a răspuns acestei notificări și a comunicat reclamantelor că este de acord cu acordarea de despăgubiri prin echivalent, într-un cuantum precizat. În realitate, cea de-a doua notificare reprezenta o reluare a primei notificări, dar nu a fost formulată în conformitate cu dispozițiile legale, respectiv nu a fost motivată în drept. Prin decizia nr. 3830/07.08.2004, S. a admis notificarea astfel cum a fost reformulată și propus acordarea de măsuri reparatorii în echivalent, în cuantum de 6._ lei (ROL), iar reclamantele au formulat contestație la Tribunalul B., contestație ce a fost respinsă ca tardivă, soluția fiind menținută de Curtea de Apel Ploiești prin decizia depusă astăzi la dosar.
Susține că între reclamante și S. de P. și pentru măsuri de siguranță Săpoca a mai existat un litigiu, soluționat prin decizia nr. 908/2011 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești prin admiterea excepției de inadmisibilitate a cererii de chemare în judecată ce a avut ca obiect retrocedarea în natură a imobilelor fără parcurgerea procedurii prealabile prevăzută de Legea nr. 10/2001 – dosarul fiind atașat prezentei cauze.
Solicită respingerea acțiunii ca nefondată. Fără cheltuieli de judecată. Depune note scrise, un exemplar fiind înmânat și mandatarului reclamantelor.
TRIBUNALUL
Asupra prezentului proces civil se constată
Prin cererea înregistrată sub nr._ reclamantele G. G., M. M., I. V. S., R. R. O., prin procurator I. G. – au solicitat în contradictoriu cu pârâții M. B. PRIN PRIMAR, M. SĂNĂTĂȚII PRIN MINISTRU – și S. DE P. ȘI PENTRU MĂSURI DE SIGURANȚĂ SĂPOCA – pronunțarea unei hotărâri prin care să fie obligați pârâți la emiterea unei dispoziții motivate de restituire în natură a imobilului curți construcții situat în M. B. . 92 format din 5027 m.p teren și 5 Clădiri deținut în prezent de secția externă a Spitalului de Neuropsihiatrie Săpoca si obligarea acestora la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea cererii reclamantele au învederat că cele 5 imobile clădiri sunt proprietatea acestora, in calitate de succesoare a def .llie lonescu, decedat la 26.09.1946, conform Certificatului de moștenitor nr.316/03.07.1996 si Certificatului de moștenitor nr.82/02.07.2001 si acestea păstrează calitatea de proprietar avuta la momentul preluării de stat, dobândita prin actul de vânzare nr.54/5.01.1907, recunoscut ca valabil de Tribunalul Buzau-Sectia civila prin Sentința civila nr.966/10.06.2011 pronunțata in ds._ .
Imobilul si terenul revendicat a fost expropriat prin naționalizare, făcând obiectul Decretului nr. 92 din 1950.
In baza dispozițiilor art.21 din Lg. nr. 10/2001, au fost depuse 2 notificări prin B.E.J. P. A.-G. înregistrate la Consiliul Local B.:
1) nr.545/2001, prin care M. E. Z., R. R. O. si lordache V. S., most.def. lonescu Mie si M. au solicitat astfel:
-restituirea in natura a tuturor imobilelor ce constituie o proprietate unica si distincta prin destinație si folosința-si care se afla in stare de folosința, in prezent in aceste imobile funcționând o secție externa a Spitalului Județean Buzau(LSM).
-restituirea in natura a terenului aferent construcțiilor, in suprafața de 5.000 mp.
-.estimează bunurile imobile trecute in proprietatea statului la o valoare
actuala in echivalent lei a 125.000 $ (o suta douăzeci si cinci mii dolari SUA
(2._ lei).
2)nr.110/2002, prin care G. G., M. M., R. R.-O. si lordache V. S., moștenitoarele def. lonescu llie si M., au solicitat astfel:
-restituirea in natura a tuturor imobilelor ce constituie proprietate unica si distincta prin destinație si folosința-si care se afla in stare de folosința, in prezent in aceste imobile funcționând o secție externa a Spitalului Județean Buzau(LSM).
-restituirea in natura a terenului aferent construcțiilor, in suprafața de 6.700 mp.
-estimează bunurile imobile trecute in proprietatea statului la o valoare
actuala in echivalent lei a 125.000 $ (o suta douăzeci si cinci mii dolari SUA.
Primăria Municipiului Buzau- Comisia de verificare a cererilor formulate in baza Legii nr. 10/2001, a constatat prin procesul-verbal încheiat la 12.03.2002, ca o parte din imobilul situat la adresa menționata in notificarea nr.545/2001 este ocupat de sediul Spitalului Județean B., aflându-se in administrarea Direcției de Sănătate Publica B., iar, pe o alta parte a terenului, se afla un complex comercial ce aparține ., dar a așteptat sa treacă timpul pentru a pierde dreptul, si după 4 luni, cu adresa nr._/19.07.2002, a transmis notificarea nr.545/2001 privind restituirea in natura a 5 imobile - cladiri si 5.000 mp situate in Mun.B., ., către Direcția de Sănătate Publica a Județului B., cu privire la partea din imobilul notificat despre care erau indicii ca se afla in administrarea acestei structuri, care la rândul sau, a comunicat-o spre competenta soluționare, către S. de psihiatrie si pentru masuri de siguranța Sapoca, prin adresa nr.6373/29.07.2002, dar, până la formularea cererii de chemare în judecată, aceasta,nu a emis decizia/dispoziția fiind astfel încălcate dispozițiile art.25 din legea 10/2001.
Dupa 2 ani si 5 luni, prin adresa nr._/26.08.2004, având in vedere ca o alta parte a imobilului pretins de către reclamante a fost înstrăinat de . comerciala privatizata-notificarea menționata a fost trimisa de parata la A., conform art.27 din Legea nr. 10/2001, fata de faptul ca A. este instituția publica implicata in privatizarea .>
Consideră ca este indubitabil faptul ca imobilul la care a facut referire s-a aflat in patrimoniul def. lonescu llie si M., autorii dlor G. G., M. M., R. R.-O. si lordache V. S., si ca, încălcându-se dispozițiile legii, Statul a preluat in mod abuziv acest imobil.
Arată că au făcut nenumărate demersuri, inclusiv la instanțe, in vederea reconstituirii dreptului de proprietate cu suprafața de 5810 mp teren intravilan situat in mun.B., . si nr.94, vechi amplasament moștenit de la llie lonescu, dar, până la formularea cererii de chemare în judecată, notificările nr.545/2001 si 110/2002 nu au fost soluționate, fiind astfel încălcate dispozițiile art.25 din legea 10/2001.
Prin Sentința civila nr.966/ 10.06.2011, Tribunalul Buzau-Sectia civila a soluționat cererea conform Legii nr. 10/2001 modificata si a dispus admiterea acțiunii, așa cum a fost precizată, formulate de reclamante în contradictoriu cu pârâții S. de psihiatrie și pentru măsuri de siguranță Săpoca și M. Sănătății, în sensul că a dispus, restituirea în natură în proprietate către reclamante a imobilului evidențiat ca poligon de culoare verde, pe schița plan anexă nr. 1 la raportul de expertiză topo-cadastrală întocmit de expertul O. M., determinatdepunctele1,2,3,4,29,30,31,32,11,12,13,14,15,16,17,18,19,20,21,22,23,24,25,26,27,28, reprezentând teren intravilan în suprafață totală de 5027 mp, din care teren intravilan - curți construcții (în suprafață de 3004 mp), pe care se află construcțiile C1, C2, C3, C4, C5, C6, C7, arabil (1272 mp) și livezi (751 mp), teren aflat în proprietatea publică a statului, în administrarea pârâtului M. Sănătății și în folosința pârâtului S. de psihiatrie și pentru măsuri de siguranță Săpoca. Stabilește, corelativ, obligația reclamantelor de a menține afecțiunea actuală a acestui imobil, de imobil afectat activității specifice de spital, pe o perioadă de cinci ani de la data rămânerii irevocabile a prezentei sentințe
S-a admis în parte cererea reclamantelor, prin mandatar, în sensul de a se obliga pârâtul la plata cheltuielilor de judecată, în sensul că obligă pârâții S. de psihiatrie și pentru măsuri de siguranță Săpoca și M. Sănătății la plata sumei de 2250 lei, reprezentând onorariu de expertiză achitat conform chitanțelor depuse la datele de 4.09.2009, de 25.10.2010 și de 24.01.2011.
Arată că în motivare a acestei sentința s-a reținut astfel:
În ceea ce privește persoanele îndreptățite, pct.36.
Referitor la calitatea reclamantelor de persoane îndreptățite, in raport cu prevederile art.3 alin.1 lit.a) si ale art.4 alin.2 din Legea nr. 10/2001, Tribunalul constata ca s-a făcut, in speța, aceasta proba, pentru considerentele care succed(pct.37-42)....pct. 41.
In al cincilea rând, susținerile paratului S. de Neuropsihiatrie Sapoca cum ca autorul reclamantelor din prezenta cauza ar fi acel llie lonescu, despre care se face vorbire, in actul de vanzare - cumparare autentificat cu nr. 1574/24.07.1945 la Tribunalul Județului B. (f. 161-163-dosar nr._ -rejudecare), nu sunt fondate.
. llie lonescu se susține ca ar fi domiciliat, in anul 1945, in corn.Fierbinți, județul Ilfov si ca ar fi moștenit casa si terenul in suprafața de 983,125 mp, pe care o vinde prin acel act autentic, de la tatăl sau, C. lonescu, in calitate de unic moștenitor.
Or, din actele depuse de către reclamante (a se vedea supra, pct.37-40), rezulta neîndoielnic: -ca autorul reclamantelor, llie lonescu, nu a domiciliat niciodată in localitatea ilfoveana Fierbinți, având domiciliu, la data de 1.09.1945, in B., ., conform certificatului nr.4523/1.11.1945, eliberat de Biroul de cazier si Identificare de pe langa P. Tribunalului B. (f.147-dosar nr.2/2006);
- ca autorul reclamantelor, llie lonescu, a dobândit dreptul de proprietate asupra terenului din . de 8600 mp, prin actul de vanzare-cumparare, iar nu prin moștenire; - precum si ca terenul pe care se aflau acele construcții, care au fost vândute numitului I. P., prin actul autentificat cu nr. 1574/24.07.1945, nu se suprapune cu imobilele care fac obiectul prezentului litigiu, situate in B., ., județul B., elocvente in acest sens fiind concluziile raportului de expertiza topo-cadastrala întocmit in cauza de către expertul O. M. (f.92-111-dosar nr._ -vol.II), concluzii necontestate de către niciuna din parii (vezi f. 120,123,124-dosar nr._ -vol.11). pct.42, In fine, este de remarcat ca, in speța, calitatea reclamantelor de persoane îndreptățite a fost recunoscuta de către autorități ale Statului prin emiterea Hotărârii nr.477/30.12.1997 (f.176-ds._ ) si de S. de P. si pentru Masuri de Siguranța prin Decizia nr.3830/7.09.2004(f.51-ds.2/2006), conform celor ce succed (pct.43-45,59). La pct.68-72, instanța a stabilit ca A. nu are calitate procesuala pasiva. Sentința civila nr.966/_ a fost contestata de reclamante si S. de P. și pentru Măsuri de Siguranță Săpoca și M. Sănătății, si Curtea de Apel Ploiesti-Sectia civila si pentru cauze cu minori si de familie, prin Decizia civila nr.908/24.10.2011, a dispus astfel: Admite recursurile declarate de pârâți S. de P. și pentru Măsuri de Siguranță Săpoca și M. Sănătății. Modifică în parte sentința în sensul că admite excepția inadmisibilității acțiunii și respinge acțiunea precizată formulată în contradictoriu cu pârâții S. de P. și pentru Măsuri de Siguranță Săpoca și M. Sănătății, ca inadmisibilă. înlătură obligația pârâților S. de P. și pentru Măsuri de Siguranță Săpoca și M. Sănătății de plată a cheltuielilor de judecată către reclamante.
Instanța a admis recursurile Spitalului de P. și pentru Măsuri de Siguranță Săpoca și Ministerului Sănătății, motivând la pg.24-26, ca exista decizia nr.3830/7.09.2004 emisa de S. de P. și pentru Măsuri de Siguranță Săpoca si sentința civila nr.488/18 mai 2005, prin care instanța a respins ca tardiva contestația formulata in cadrul procedurii reglementata de art.26 alin 3 din Legea nr. 10/2001.
B- Prin acțiunea înregistrata la data de 22.11.2004, sub număr de dosar 1640/2004, reclamantele am contestat decizia nr.3830/7.09.2004, solicitând Tribunalului B. sa oblige: a. Prefectura Jud.B. sa recunoască dreptul la despăgubiri bănești in valoare totala de 34._ lei (ROL) si sa remită toata documentația la Ministerul Finanțelor Publice reprezentantul legal al statului roman pentru plata acestor sume.
b.Primăria Mun.B. sa le restituie prin decizie/dispoziție 1584 mp
din ..92,, pe care .
construit un complex.
Tribunalul B., prin sentința nr.488/18 mai 2005 a dispus astfel: Respinge ca tardiv contestația formulata in contradictoriu cu parații Sp. de P. si pentru Masuri de Siguranța Săpoca, Ministerul Finanțelor Publice, A. București, ., . si Prefectura B..
Respinge cererea formulata in contradictoriu cu Primăria Mun. B., Prefectura B., Ministerul Finanțelor Publice, . București, . si . ca neîntemeiata.
A făcut aceasta reținând in motivare pg.2 final:
In anul 1950, imobilul proprietatea bunicilor petiționarelor lonescu llie si M. compus din teren de 6568,59 mp si 5 locuințe cu anexe au trecut in proprietatea statului.
In momentul de fata . anexa funcționează o secție a Sp. de P. si pentru Masuri de Siguranța Săpoca iar pe o suprafața de teren . construit un complex alimentar, in momentul de fata ocupat de . si ..
In final instanța retine astfel: Pe de alta parte, in absenta unei dispoziții emise conform Legii 10/2001, contestația apare ca neîntemeiata.
În motivare se reține că Notificările nr.545/2001 si nr.110/2002 nu au fost soluționate prin decizie/dispoziție emisa conform Legii nr. 10/2001, republicată si nu au înregistrat la ANRP, dosarul privind propunerea de acordarea despăgubirilor in echivalent, pentru imobilele prevăzute de art 16 alin 1 din Lg.nr. 10/2001, emise pana la data intrării in vigoare a Legii nr.247/2005 si nevalorificate,
-Legea nr.165/2013, prevede la Articolul 33 (1)Entitățile învestite de lege au obligația de a soluționa cererile formulate potrivit Legii nr 10/2001. republicată cu modificările si completările ulteriore înregistrate si nesoluționate până la data intrării în vigoare a prezentei legi si de a emite decizie de admitere sau de respingere a acestora după cum urmează:
a) în termen de 12 luni entitățile investite de lege care mai au de soluționat un număr de până la 2500 de cereri.
Arată că au solicitat restituirea imobilului în natură conform legii nr 165/2013 dar Primăria Municipiului B. prin adresa nr 40/2013 a răspuns în sensul că, orice cereri pe care le va mai formula cu privire la acest imobil, pentru care deja s-au acordat si urmează sa se mai acorde despăgubiri, vor fi clasate, conform prevederilor art.10 alin (2) din OG nr.27/2002 privind reglementarea activității de soluționare a petițiilor.
S. de psihiatrie și pentru măsuri de siguranță Săpoca prin adresa 8519/30.05.2013 a solicitat dovada ca la data 24.05.2013 are calitatea de mandatar al reclamantelor, iar ulterior nu a mai răspuns;
M. Sănătății, prin adresa nr._ din 03.06.2013, a răspuns ca nu are nici o obligație, deoarece, prin sentința nr.966/10.06.2011, instanța a respins cererea lor ca fiind inadmisibila fata de S. de psihiatrie și pentru măsuri de siguranță Săpoca si M. Sănătății și instanța a respins dreptul la retrocedarea imobilului din B., ..
Reclamanții și-au întemeiat în drept cererea pe dispozițiile Lg.nr. 10/2001 si Legea nr.165/2013.
M. B. prin primar a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția autorității de lucru judecat în raport de hotărârile pronunțate în dosarele nr._ al Tribunalului B., nr._ al Tribunalului B. și nr._ al Curții de Apel Ploiești.
Totodată a invocat și excepția lipsei calității procesuale pasive arătând că nu sunt deținători ai imobilului.
M. Sănătății, prin reprezentant legal, în calitate de pârât în cauza a formulat întâmpinare prin care a solicitat: admiterea excepției autorității de lucru judecat și, pe fond respingerea cererii reclamanților
În motivarea întâmpinării pârâtul a arătat că, prin cererea de chemare în judecată reclamanții au solicitat obligarea Ministerului Sănătății la emiterea unei dispoziții de restituire în natură sau echivalent pentru imobilul curți construcții situat în municipiul B., ., teren deținut în prezent de secția externă a Spitalului de Neuropsihiatrie Săpoca.
În ceea ce privește autoritatea de lucru judecat a învederat instanței faptul că pe rolul Tribunalului B. s-a aflat judecarea cauzei civile Dosar nr._, reclamanți G. G., M. Mana,, I. V. S. și R. O. - prin procurator I. G. având ca obiect Legea nr.10/2001 - imobil situat în B., ..
Tribunalul B. a emis sentința civilă nr.966/10.06.2011.
M. Sănătății și S. de P. Săpoca au atacat cu recurs la Curtea de Apel Ploiești în dosar nr._ /al care a admis recursurile declarate de pârâții M. Sănătății și S. de P., a modificat în parte sentința în sensul că a admis excepția inadmisibilității acțiunii și a respins acțiunea precizată ca inadmisibilă., înlăturând obligația pârâților de plată a cheltuielilor de judecată către reclamante.
Pârâtul invocă dispozițiile art.431dinCpr.civ.potrivit cărora: „Nimeni nu poate fi chemat în judecată de două ori în aceeași calitate, în temeiul aceleiași cauze și pentru același obiect.
(2) Oricare dintre părți poate opune lucrul anterior judecat într-un alt litigiu, dacă are legătură cu soluționarea acestuia din urmă".
Pe fondul cauzei pârâtul a făcut următoarele precizări:
În ceea ce privește pretenția reclamanților de a obliga M. Sănătății la emiterea unei decizii în temneiul dispozițiilor Legii 10/2001, pe motiv că notificarea acestora nu a fost niciodată soluționată printr-o decizie menționează că această decizie a fost deja emisă de către unitatea deținătoare, respectiv S. de P. Săpoca, Decizia nr.3830/7.09.2004. Această decizie a fost atacată în instanță de reclamanți, constituind obiectul dosarului 1640/2004 înregistrat pe rolul Tribunalului B.. Instanța, prin sentința nr.488/18.05.2005 a respins acțiunea.
În Legea 10/2001, cât și în normele de aplicare se face referire la obligația soluționării notificării de către unitatea deținătoare.
Imobilul pentru care reclamanții au făcut notificare aparține Spitalului de P. și pentru Măsuri de Siguranță Săpoca, unitate cu personalitate juridică în a cărui contabilitate este evidențiat imobilul, prin urmare, consideră că unitatea deținătoare este chiar spitalul.
În ceea ce privește dreptul de proprietate, pârâtul arată că înscrisurile depuse la dosar nu fac dovada calității de proprietar al imobilului în momentul preluării acestuia de către stat, neîndeplinind condițiile impuse de text, înscrisurile nefiind întocmite la data preluării abuzive, ele neatestând nici direct, nici indirect faptul că bunul respectiv aparținea persoanei respective.
Invocă în acest sens dispozițiile art. 23 din legea nr.10/2001 potrivit cărora: "Actele doveditoare ale dreptului de proprietate ori, după caz, ale calității de asociat sau acționar al persoanei juridice, precum și, în cazul moștenitorilor, cele care atestă această calitate și, după caz, înscrisurile care descriu construcția demolată și orice alte înscrisuri necesare evaluării pretențiilor de restituire decurgând din prezenta lege, pot fi depuse până la data soluționării notificării".
Privitor la preluarea abuzivă, pârâtul consideră că reclamanții nu îndeplinesc această cerință a legii.
În conformitate cu prevederile HG nr. 250/2007 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare unitară a Legii nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989 „în procesul de soluționare a notificărilor depuse de persoanele îndreptățite, instituțiile și persoanele implicate în executarea legii vor avea în vedere respectarea următoarelor principii și proceduri necesare aplicării corecte și unitare a legii:
e) sarcina probei proprietății, a deținerii legale a acesteia la momentul deposedării abuzive și a calității de persoană îndreptățită la restituire revine persoanei care pretinde dreptul, în conformitate cu prevederile art. 3 alin. (1) lit. a) și ale art 23 din lege. în cazul în care pentru imobilul respectiv nu se poate face dovada formală a preluării de către stat (de exemplu, decizia administrativă nu este găsită, iar imobilul respectiv se regăsește în patrimoniul statului după data invocată ca fiind data preluării bunului), soluționarea notificării se va face în funcție și de acest element - faptul că imobilul se regăsește în patrimoniul statului constituie o prezumție relativă de preluare abuzivă”.
Cu referire la situația juridică a imobilului în cauză pârâtul a făcut următoarele precizări:
Conform prevederilor HG nr. 1705/2006 pentru aprobarea inventarului centralizat al bunurilor din domeniul public al statului, modificat, la adresa din Județul B., B., ., figurează ca ordonator terțiar S. de P. Săpoca.
În conformitate cu prevederile HG nr. 1106/2002 pentru declararea unor unități sanitare de interes public național, aflate în domeniul public al statului și în administrarea Ministerului Sănătății, modificat și actualizat, S. de P. Săpoca este trecut în Anexa 1 la poziția nr.6 ca fiind unitate sanitară de interes public național.
În considerarea tuturor aspectelor mai sus prezentate, pârâtul reiterează concluziile de respingere a acțiunii ca neîntemeiată.
Reclamantele, în baza art. 204 alin. (1), au formulat cerere de precizare a cadrului procesual legal prin intermediul căreia înțeleg să se judece și în contradictoriu cu pârâta, persoana juridică S. de Psihiatric Săpoca, cu sediul în .. 92, B., având în vedere susținerile Ministerului Sănătății din cuprinsul întâmpinării conform cărora imobilul revendicat situat în .. 92 se află în administrarea Spitalului de P. Săpoca,, și, pentru o justă soluționare a cauzei, se impune completarea cadrului procesual.
Instanța, la termenul de judecată din 27.03.2014, a admis cererea reclamantelor și a dispus introducerea în cauză în calitate de pârâtă a Spitalului Săpoca.
S. DE P. ȘI PENTRU MĂSURI DE SIGURANȚĂ SĂPOCA, în calitate de pârât în prezenta cauză, în temeiul art. 205 C., a formulat întâmpinare prin care a solicitat admiterea excepției autorității de lucru judecat, iar pe fond respingerea cererii reclamanților ca fiind neîntemeiată.
. Cu privire la excepția autorității de lucru judecat, arată că, Curtea de Apel Ploiești, în
dosarul nr._ /al, prin Decizia civilă nr. 908/24.10.2011 (irevocabilă și
definitivă) a admis recursurile declarate de pârâții M. Sănătății și S. de
P. și pentru Măsuri de Siguranță Săpoca, a modificat în parte sentința civilă nr.
966/10.06.2011 pronunțată de Tribunalul B., în sensul că a admis excepția
inadmisibilității acțiunii și a respins acțiunea reclamantelor ca inadmisibilă.
Pe fondul cauzei pârâtul face următoarele precizări:
Reclamantele își întemeiază prezenta cauză pe dispozițiile Legii nr. 165/16.05.2013.
Conform art. 4 al acestei legi, dispozițiile prezentei legi se aplică cererilor formulate și depuse, în termen legal, la entitățile investite de lege, nesoluționate până la data intrării în vigoare a prezentei legi, cauzelor în materia restituirii imobilelor preluate abuziv, aflate pe rolul instanțelor ... la data intrării în vigoare a prezentei legi.
Apreciază că cererea reclamantelor de restituire în natură a imobilului (teren și construcții) situat în .. 92, mun. B. nu se încadrează în condițiile impuse de art. 4 al Legii nr. 165/2013, pentru a putea promova o asemenea acțiune. Notificările depuse până în prezent de reclamante privitoare la imobilele deținute de unitatea pârâtă au fost soluționate.
Prin sentința civilă nr. 488/18.05.2015 (dosar nr. 1640/2004), Tribunalul B. a respins contestația reclamantelor împotriva deciziei nr. 3830/07.09.2004 a Spitalului de P. Săpoca, privind oferta de acordare a măsurilor reparatorii prin echivalent, ca tardiv formulată. împotriva acestei sentințe, reclamantele au formulat apel, iar Curtea de Apel Ploiești prin Decizia nr. 44/06.06.2012 a respins ca nefondat apelul formulat de reclamante.
În prezent, reclamantele nu pot face dovada că mai există vreo notificare nesoluționată, pentru a-și putea întemeia cererea pe dispozițiile Legii nr. 165/2013.
Reclamantele au formulat răspuns la întâmpinările pârâților solicitând respingerea excepției autorității de lucru judecat invocate, arătând că, în speță nu se regăsește întrunirea condițiilor necesare pentru a putea fi invocată autoritatea de lucru judecat: tripla identitate dintre obiect, cauză și părți, iar, în ceea ce privește apărările de fond invocate de pârâte, solicită respingerea acestora ca nefondate.
În ședința publică din 05.06.2014, pârâtul S. de P. și pentru Măsuri de Siguranță Săpoca a precizat că nu mai susține excepția autorității de lucru judecat invocată, astfel că instanța va lua act că se renunță la această excepție.
Tribunalul, examinând actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
Conform art. 137 Cod procedură civilă, instanța se va pronunța asupra excepțiilor invocate de celelalte părți, respectiv M. Sănătății și M. B., cu referire la autoritatea de lucru judecat și excepția calității procesuale pasive,.
Cu privire la excepția autorității de lucru judecat, Tribunalul constată că în urma comparării acțiunilor ce au formulat obiectul dosarelor nr._ ( nr._ ) și acțiunii din prezenta cauză, rezultă că nu există tripla identitate de părți, obiect și cauză.
Astfel, sub aspectul primei condiții, a identității de părți, se constată că părțile au fost aceleași, sub aspectul identității de obiect și cauză se remarcă că aceste cerințe nu sunt îndeplinite.
Se observă că în dosarul nr._ ( ds. 2/2006) obiectul și cauza reprezintă acțiunea în constatarea că cererea este formulată de reclamantă în temeiul Legii nr. 10/2001, modificată prin Legea nr. 247/2005 în termenul prevăzut de lege și să se dispună obligarea pârâților la soluționarea cererii formulate de reclamante în baza Legii nr. 247/2005.
Iar în prezenta cauză obiectul acțiunii îl reprezintă obligarea pârâților la soluționarea notificărilor depuse în baza Legi nr. 10/2001 și Legii nr. 165/2003 – obligație de a face.
Referitor la excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei, M. B. prin Primar, Tribunalul constată că este neîntemeiată, urmând a fi respinsă având în vedere următoarele:
Reclamantele au învestit instanța de fond cu un capăt de cerere privind obligarea Municipiului B. prin Primar la soluționarea notificării depuse în baza Legii nr. 10/2001 privind suprafața de 783 mp situată în municipiul B., ., notificare pe care nu a soluționat-o în termenul prevăzut de lege.
Prin urmare, rezultă că raportul juridic stabilit prin lege se naște prin transmiterea notificării și este stabilit între persoana îndreptățită care a formulat notificarea și entitatea învestită cu soluționarea notificării care avea obligația de a soluționa notificarea.
În cadrul acestui raport, instanța va analiza dacă M. B. a avut sau nu o conduită culpabilă în ce privește soluționarea notificării sau că nu și-a îndeplinit obligația prevăzută de Legea nr. 10/2001.
Cât privește fondul cauzei, Tribunalul reține următoarele:
Obiectul prezentului litigiu declarat de reclamante în contradictoriu cu pârâții rezidă în obligarea Municipiului B. reprezentat de Primar la emiterea unei dispoziții motivate de restituire în natură sau prin echivalent pentru imobilul în suprafață de 783 mp situat în municipiul B., . și a pârâților M. Sănătății și S. de P. Săpoca pentru emiterea dispozițiilor motivate de restituire în natură sau prin echivalent pentru imobilul curți construcții și terenul aferent de 5027 mp situate în municipiul B., ., deținut în prezent de S. de P. B..
Reclamantele au motivat că au notificat Primăria B. prin notificările nr. 545/2001 și nr. 110/2002 și că nici până în prezent aceste notificări nu au fost soluționate, fiind astfel încălcate dispozițiile art. 25 din Legea nr. 10/2001.
În speță, Tribunalul constată că reclamantele au notificat prin executorul judecătoresc „Consiliul Local B.” prin notificările n.r 545/2001 și 110/2002, (filele 17 și 19 ) privind restituirea imobilelor situate în mun. B., ..
Comisia de verificare a cererilor formulate în baza Legii nr. 10/2001 de pe lângă M. B. s-a deplasat în . și a constatat că imobilele solicitate sunt ocupate de S. de P. Săpoca aflat în administrarea Direcției de Sănătate Publică și de ., sens în care a încheiat procesul verbal din 12.03.2002 ( fila 33).
Raportat la situația constatată, M. B. cu adresa nr._/19.07.2002 a înaintat spre competență soluționare, în temeiul art. 21 din Legea nr. 10/2001, către Direcția de Sănătate Publică B., notificarea reclamantelor privind restituirea imobilelor deținute de S. de P. B. (fila 34).
Iar pentru imobilul ocupat de ., societate comercială, comisia constituită în baza Legii nr. 10/201 a înaintat notificarea către A. cu adresa nr._/2004 ( fila 35).
Așa cum rezultă din adresa fără număr aflata la fila 49 din dosarul atașat nr. 2/2006, S. de P. Săpoca, urmare a adresei nr. 6373/29.07.2002 a comunicat reclamantei G. G. că imobilele nu pot fi restituite în natură și că foștii proprietari vor beneficia doar de măsuri reparatorii prin echivalent, conform art. 16 din Legea nr. 10/2001, iar valoarea corespunzătoare a imobilului poate fi stabilită numai pe bază de expertiză, sens în care se poate adresa instanței de judecată pentru a proceda la evaluarea despăgubirilor bănești.
Reclamantele notifică pe pârâtul S. de P. cu notificarea nr. 266/19.08.2004, solicitând despăgubiri în cuantum de 34._ ROL, reprezentând evaluarea terenului și construcțiilor, daune cominatorii și chirie aferentă perioadei 1993 - august 2004 ( fila 50 din dosarul nr. 2/2006 atașat).
Prin această notificare, reclamantele recunosc că la data de 19.07.2002 Primăria B. a transmis spre competență soluționare Spitalului de P. conform art. 21 din Legea nr. 10/2001, notificarea nr. 545/2001 și că, prin adresa din august 2002 li s-a comunicat că imobilele deținute în administrare de S. de P. Săpoca nu pot fi restituite în natură, că s-a invocat greșit disp. art. 16 (1) din Legea nr. 10/2001 și corect erau să se aplice disp. art. 16(4), că trebuia emisă decizia cu privire la acordarea măsurilor reparatorii prin echivalent, să le fie comunicată această decizie ca în termen de 60 de zile să o accepte sau nu.
Urmare a acestei notificări, pârâtul S. de P. Săpoca a emis Decizia nr. 3830/07.09.1994 privind oferta de acordare a măsurilor reparatorii prin echivalent prin care s-a constatat că restituirea în natură a imobilului situat în municipiul B., .. 92, nu este posibilă; s-a respins cererea de acordare a daunelor cominatorii și a chiriei solicitate; s-a stabilit ca valoarea echivalentă a imobilului imposibil de restituit în natură și cuvenită notificatorului la suma de 6._ lei; s-a stabilit că, dacă în termenul de 60 de zile de la comunicarea prezentei decizii, notificatorii comunică acceptul expres, decizia intră în vigoare cu privire la măsura reparatorie prin echivalent (fila 51 ds. 2/2006).
Însă reclamantele nu au acceptat oferta și au contestat decizia nr. 3830/07.09.2004 la Tribunalul B. ce a format obiectul dosarului nr. 1640/2004, soluționată prin sentința civilă nr. 488/18.05.2005, fiind respinsă ca tardiv formulată.
De observat, că, prin decizia civilă nr. 908/24 octombrie 2011 pronunțată de Curtea de Apel în dosarul nr._ /a1, s-a respins ca inadmisibilă acțiunea formulată de reclamante în contradictoriu cu pârâții S. de P. Săpoca și M. Sănătății prin care s-a solicitat obligarea acestora la restituirea în natură a imobilelor deținute în administrare pe ..
Prin urmare, raportat la succesiunea înscrisurilor care au emanat de la entitatea învestită cu soluționarea notificărilor, concretizată printr-o decizie de acordare de despăgubiri, Tribunalul constată că în mod nejustificat reclamantele au susținut că nu au fost soluționate notificările adresate Spitalului de P. Săpoca.
Cât privește notificarea pentru suprafața de 783 mp, Tribunalul reține că reclamantele nu au făcut nicio o dovadă că M. B. deține acest teren.
Așa cum rezultă din raportul de expertiză întocmit de expert O. M. în dosarul nr._ (fila 70), în . suprafața măsurată este de 5810 mp, din care 5027 mp administrat de S. de P. Săpoca, 124 mp teren proprietate . și 659 mp se află în proprietatea ..
Cu privire la acest teren deținut în proprietate de către societățile comerciale privatizate, M. B. a transmis notificarea către A. cu adresa nr._/2004 (fila 35).
Instanța nu poate cerceta dacă AVSA are sau nu vreo obligație de a soluționa notificarea având în vedere că instanța nu a fost învestită cu o cerere în privința A..
Prin urmare, în lipsa unei cereri formulate în contradictor cu A. să fie obligată să soluționeze notificarea, instanța nu poate, din oficiu, să analizeze o asemenea cerere, întrucât, dacă ar proceda în acest mod, ar încălca principiul disponibilității consacrat de art. 129 alin. 6 Cod procedură civilă.
Față de aceste considerente, instanța va respinge acțiunea ca nefondată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Ia act de renunțare la excepția invocată privind autoritatea de lucru judecat.
Respinge excepția lipsei calității procesuale pasive a Municipiului B..
Respinge acțiunea formulată de reclamantele G. G., M. M., I. V. S., R. R. O., prin procurator I. G. – toate cu domiciliul ales pentru comunicarea actelor de procedură la S.C.A. P. & P., cu sediul în București, în incinta Hotelului Intercontinental, .. 2-4, ., sector 1, în contradictoriu cu pârâții M. B. PRIN PRIMAR – cu sediul administrativ în B., ., jud. B., M. SĂNĂTĂȚII PRIN MINISTRU – cu sediul în București, . nr. 1-3, sector 1 și S. DE P. ȘI PENTRU MĂSURI DE SIGURANȚĂ SĂPOCA – cu sediul în ..
Cu drept de apel în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică de la 05 Iunie 2014.
Președinte, A. E. D. | ||
Grefier, M. H. |
Grefier H. M.,
fiind în concediu de odihnă, iar grefier șef secție D. E.
fiind de asemenea în concediu de odihnă,
prezenta s-a semnat de înlocuitorul acestuia,
grefier P. V.
Red. AED/14.07.2014
Thred MH/.DP/9 ex
| ← Hotarâre care sa tina loc de act autentic. Hotărâre din... | Partaj judiciar. Hotărâre din 26-11-2014, Tribunalul BUZĂU → |
|---|
