Anulare act. Decizia nr. 329/2014. Tribunalul BUZĂU

Decizia nr. 329/2014 pronunțată de Tribunalul BUZĂU la data de 22-09-2014 în dosarul nr. 9253/200/2013

Dosar nr._

ROMÂNIA

TRIBUNALUL B.

SECȚIA I CIVILĂ

DECIZIE CIVILĂ Nr. 329/2014

Ședința publică de la 22 Septembrie 2014

Completul constituit din:

PREȘEDINTE V. B.

Judecător A. E. D.

Grefier V. P.

Pe rol judecarea apelului declarat de către reclamanta L. G., prin mandatar L. N., domiciliat în . B. împotriva sentinței civile nr. 5397 din 25.03.2014, pronunțată de către Judecătoria B., în contradictoriu cu pârâții P. E., cu domiciliul ales pentru comunicarea actelor de procedură la C.. AV. SBARCEA C. L., cu sediul în B., Piața Daciei, ., ., jud. B., A. A., cu domiciliul în B., ., ., G. I. cu domiciliul în ., județul B., având ca obiect anulare act.

La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns mandatar L. N., pentru apelanta reclamantă L. G., avocat C. M., pentru intimata P. E., lipsă fiind intimații pârâți A. A. și G. I..

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că procedura de citare este legal îndeplinită, că la dosarul cauzei s-a depus, la data de 12.08.2014, de către apelanta L. G., precizare privind valoarea obiectului litigiului și dovada achitării taxei judiciare de timbru în sumă de 123.00 lei și timbru judiciar de 3 lei.

Instanța ia act de faptul că apelantul și-a evaluat obiectul litigiului la suma de 1400 Ron, că acesta a depus la dosar dovada achitării taxei judiciare de timbru în sumă de 123.00 lei și timbru judiciar de 3 lei.

Avocat C. M., pentru intimata P. E., depune la dosar, în copie, testament autentificat sub nr. 1631 din 16.04.1981, precizând că reprezintă dovada faptului că defunctul M. Rdu a lăsat întreaga lui avere fiicei sale P. E. și ginerelui său P. A..

Întrebate fiind, părțile prezente, arată că nu mai au alte cereri de formulat sau probe de depus în apărare, astfel că instanța, în temeiul art. 392 Cod procedură civilă, deschide dezbaterile asupra fondului cauzei, dând cuvântul părților, pentru ca fiecare să își susțină cererile și apărările formulate în proces.

Mandatar L. N., pentru apelanta reclamantă L. G., având cuvântul, precizează că are cunoștință de testamentul depus astăzi la dosar, că a fost adus prima oară în discuție în dosarul nr._, din care s-a disjuns prezentul dosar.

Susține că acest testament a devenit caduc prin faptul că părțile au efectuat dezbaterea succesorale legală, că acest certificat de moștenitor care face obiectul prezentului dosar, este urmare a dezbaterii succesorale legale .

Or, nu se poate invoca un testament după ce părțile au mers la notar și au efectuat dezbaterea succesorale legală.

În continuare, precizează faptul că nu poate pune concluzii orale întrucât, deși are studii juridice nu are gradul de rudenie cu apelanta, că a inserat concluziile privind admiterea apelului așa cum a fost formulat și schimbarea în tot a sentinței apelate în motivele de apel, că solicită obligarea intimatelor la plata cheltuielilor de judecată reprezentând taxa judiciară de timbru și timbrul judiciar.

Avocat C. M., pentru intimata P. E., solicită respingerea apelului ca nefondat și menținerea hotărârii instanței de fond ca fiind temeinică și legală.

Astfel, arată că apelanta a solicitat nulitatea relativă a certificatului de moștenitor și nicidecum nulitatea absolută, că este cunoscut faptul că, în conformitate cu prevederile Decretului nr. 167/1958, acțiunea trebuia introdusă în termen de 3 ani de la data la care s-a constatat nulitatea relativă, că de la data emiterii certificatului de moștenitor și până în prezent au trecut aproape 20 de ani.

Mai arată faptul că nu există probe din care să rezulte că apelanta ar avea vreun interes în această cauză, că din testamentul depus la dosar rezultă clar dorința testatorului ca toate bunurile mobile și imobile să fie lăsate în posesia intimatei P. E. și a soțului acesteia.

Fără cheltuieli de judecată.

TRIBUNALUL

Asupra prezentului apel se constată

P. cererea înregistrata pe rolul Judecătoriei B. sub nr. 806/200/18.01.2013, reclamanta PAVALESCU E. a solicitat in contradictoriu cu paratele COMISIA LOCALA DE APLICARE A LEGII NR. 18/1991 POSTA CALNAU, COMISIA JUDETEANA PENTRU STABILIREA DREPTULUI DE PROPRIETATE ASUPRA TERENURILOR BUZAU, A. A., GOTTSCHILING I. si L. G. constatarea nulitatii absolute partiale a titlului de proprietate nr._/61/24.08.1995 si modificarea acestuia in sensul indicarii ca reconstituirea dreptului de proprietate pentru defunctul M. R. se va face pentru mostenitoarea P. E., aceasta fiind singura persoana cu vocatia succesorala pentru defunctul M. R. si singura care a formulat cerere de reconstituire a dreptului de proprietate.

Parata L. G. a formulat cerere reconventionala (fila 111) solicitand sa se constate nulitatea absoluta partiala a certificatului de mostenitor nr. 489/1991 pentru frauda la lege si modificarea acestuia in sensul ca parata L. G. are calitatea de mostenitor acceptant al succesiunii.

In motivarea cererii a aratat ca la data de 11.03.1991 s-a prezentat la notariatul de Stat impreuna cu sora sa, Pavalescu E., pentru a dezbate succesiunea de pe urma defunctului M. R., decedat la data de 13.09.1990, celelalte surori trimitand cereri de renuntare la succesiune, autentificate. A aratat in continuare ca in fata notarului a convenit sa vanda drepturile succesorale reclamantei, stabilind valoarea casei la suma de_ lei, primind suma de 2600 de lei pentru partea sa.

A apreciat ca notarul a inscris ca parata a renuntat la succesiune cu eludarea dispozitiilor art. 691 C.civ. si ale art. 969 C.civ.

In drept a invocat dispozitiile art. 691, ale art. 696, ale art. 697, ale art. 969 C.civ., ale Decretului nr. 40/1953, ale art. 2 din Decretul nr. 167/1958 si ale art. 119 C.p.c.

P. sentinta civila nr. 6879/23.04.2013 instanta a respins ca neintemeiata cererea principala, disjungand cererea reconventionala.

Ca urmare a disjungerii cererea reconventionala a fost inregistrata sub nr._ .

P. incheierea din data de 03.09.2013 instanta a suspendat judecata cauzei in temeiul art. 244 alin. 1 pct. 1 C.p.c. pana la solutionarea irevocabila a dosarului nr._, cauza fiind repusa pe rol la data de 14.01.2014.

Parata Pavalascu E. a formulat la data de 03.02.2014 intampinare (fila 73) prin care a apreciat ca motivele invocate de reclamanta nu atrag nulitatea absoluta, ci nulitatea relativa a certificatului de mostenitor.

A invocat exceptia prescriptiei dreptului material la actiune in temeiul art. 3 din Decretul nr. 167/1958.

In ceea ce priveste fondul cauzei a aratat faptul ca procedura succesorala notariala cuprinde conform Decretului nr. 40/1953 un ansamblu de reguli cu caracter complex, pe baza carora se stabileste compunerea masei succesorale, numarul si calitatea mostenitorilor, intinderea drepturilor acestora, finalizandu-se in fata notarului prin emiterea certificatului de mostenitor. A mai aratat ca asa cum rezulta din certificatul de mostenitor, reclamanta a fost indicata ca si mosetnitoare legala.

A solicitat obligarea reclamantei la plata cheltuielilor de judecata.

Instanta a respins ca neintemeiate exceptiile prescriptiei dreptului material la actiune, invocata de parata si exceptia lipsei de interes invocata din oficiu, pentru considerentele expuse in incheierea de sedinta din data de 18.02.2014.

Urmarea probatoriului administrat în cauză, instanța de fond a pronunțat sentința civilă nr.5397/25.03.2014 prin care a respins cererea reclamantei L. G. .

Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că potrivit certificatului de moștenitor nr.489/11.03.1991 (fila 11) emis de pe urma defunctului M. R., reclamanta P. E. este unica mostenitoare a acestuia, in privinta paratelor L. G., G. I. si A. A. consemnandu-se ca au renuntat la succesiune.

Reclamanta a apreciat ca susmentionatul certificat de mostenitor este nul absolut pentru frauda la lege, intrucat in cuprinsul acestuia s-a mentionat ca reclamanta a renuntat la succesiune, desi aceasta a instrainat drepturile succesorale paratei Pavalascu E., cu eludarea art. 691 C.civ. si art. 969 C.civ.

Se socotește fraudă la lege, când anumite norme legale sunt folosite nu în scopul în care au fost edictate, ci pentru eludarea altor norme legale imperative, cu alte cuvinte o nesocotire ocultă a legii, prin abaterea unor dispoziții legale de la sensul și spiritul lor.

Aceasta constă într-o manoperă dolosivă, folosită de părți spre a realiza, pe calea actului juridic, o finalitate interzisă de reglementările în vigoare, prin eludarea indirectă și ocultă a unei norme prohibitive.

Reclamanta a sustinut ca au fost folosite dispozitiile legale privind renuntarea la succesiune pentru a eluda dispozitiile legale vizand renuntarea in favorem, respectiv faptul ca aceasta presupune mai intai acceptarea succesiunii.

Instanta a observat ca dispozitiile art. 691 C.civ nu contin o norma prohibitiva, respectiv o norma care interzice expres o conduita a partilor, astfel incat nu se poate vorbi despre fraudarea legii.

In decizia civila nr. 1877/200/06.11.2013 pronuntata de Tribunalul Buzau in dosarul nr._, s-a retinut, cu putere de lucru judecat, ca potrivit art . 2 din Decretul nr. 40 din 21 ianuarie 1953, in vigoare la data emiterii certificatului de moștenitor nr. 489/1991, renunțarea expresă la succesiune se face în fața notarului de stat competent, potrivit art. 1 și se înregistrează într-un registru special ținut la biroul Notariatului de Stat. A mai retinut instanta ca la interogatoriul luat paratei Pavalascu E. de reprezentantul intimatei L. G. ( fila 89 dosar 806 atasat), acesta a recunoscut ca a existat o intelegere intre mostenitori cu privire la casa, iar recurenta a inmanat lui L. G. suma de 2600 lei, reprezentand dreptul sau la mostenire. Acesta situatie denota ca L. G. a acceptat mostenirea, dar in fata notarului au convenit sa declare ca a renuntat la mostenire pentru suma primita.

A conchis instanta ca in speta nu poate fi vorba despre o renuntare expresa la succesiune, din moment ce in certificatul de mostenitor nu se specifica ca este o renuntare expresa la succesiune inscrisa in registru special ținut la biroul Notariatului de Stat.

Astfel, notarul public a dat relevanta conventiei partilor, fara a urmari un scop prohibit de lege sau contrar ordinii publice.

In consecinta, pentru considerentele susexpuse, instanta, constatand ca neincidenta frauda la lege, a respins ca neintemeiata cererea.

Reclamanta L. G., a formulat apel in termenul legal, prin reprezentant L. N. criticând soluția pentru nelegalitate și netemeinicie, solicitând admiterea apelului, modificarea sentinței și pe fond admiterea cererii sale așa cum a fost formulată.

În dezvoltarea motivelor de apel, apelanta a arătat că sentința este nelegală pentru că:

1. Tine in vigoare un act juridic (Certificatul de moștenitor nr. 489/1991), încheiat cu frauda la lege. Acesta anulează dreptul său de opțiune succesorala si implicit dreptul la moștenire. Convenția incheiata in fata notarului cu intimata - parata Pavalascu E.. susținuta de ea si recunoscuta de către aceasta la interogatoriu administrat, înainte de disjungere, este o proba utila, concreta si concludenta pentru constatarea nulității absolute parțiale a certificatului de moștenitor mai sus menționat.

2. Creează o contradicție juridica intre cuprinsul acestui certificat de moștenitor si decizia irevocabila nr. 1877 din 06.11.2013. aflata la dosarul cauzei, pronunțata de către Tribunalul B. in dosarul_, din care s-a disjuns prezenta cauza si care constata, pentru motivele acolo arătate, ca nu este renuntatoare, creându-se un paradox juridic « nu exista renunțare dar exista renuntator ».

3. Termenul de judecata din 03.09.2013 a fost, in opinia sa, unul valid, validarea lui fiind data chiar de către instanța care. la acest termen, a luat o măsura procesuala, dupa consultarea pârtilor, suspendarea judecații in baza art. 244 al.l c. proc. civ. pana la judecarea irevocabila a dosarului nr._ . Daca acest termen nu ar fi fost valid nu s-ar ii putut lua aceasta măsura. Asa fiind, acesta a fost primul termen de judecata care trebuia luat ca reper pentru calculul termenului de depunere al intampinarii de către intimata - parat Pavalascu E.. La acest termen, aceasta ar fi trebuit, daca considera necesar, sa ceara instanței un termen pentru apărare si pentru depunerea intampinarii. La termenul de judecata din 14.01.2013, dupa repunerea pe rol a cauzei, apărătorul intimatei a cerut sa depună intampinare. Instanța i-a aprobat acest lucru, întâmpinarea a fost depusa la 03.02 2014. S-au incalcat astfel, prevederile imperative ale art.114 ind. 1 si ale art. 103 c. proc. civ.

4. Instanța de judecata nu a considerat si nu a valorificat corect si concret constatările instanței de recurs din decizia nr. 1877/ 06. 11 2013, a Tribunalului B., desi putea si trebuia sa o faca.

Putea pentru a da utilitate si chiar justificare suspendării judecații la termenul din 03.09. 2013. Suspendarea a fost dispusa in baza art. 244 al. 1 c. proc. civ., in sensul existentei unui drept reieșit in urma judecații recursului dosarului din care s-a disjuns cauza. Si într-adevăr instanța de recurs a statuat faptul ca nu este renuntatoare, decizia data in recurs intrând sub autoritatea de lucru judecat si a fost pronunțata inainte de judecarea pe fond a cererii sale. Decizia in recurs a statuat, in mod irevocabil, cu argumente si motive corecte si concrete, ca nu este renuntatoare la succesiune, asa cum greșit si ilegal apare in certificatul de moștenitor. In motivare, instanța de recurs, face trimitere la interogatoriul luat lui Pavalascu E., pe care il considera o proba incontestabila pentru judecata. Mai mult, aceasta instanța, la aceeași pagina, arata clar ca renunțarea sa era si imposibila din punct de vedere juridic.

Apelanta apreciază că sentința civilă este și netemeinica întrucât instanța de fond, nu justifica cu puterea argumentului, respingerea cererii.

In mod nereal si nejustificat, instanța de fond constata ca a susținut, in motivarea cererii reconventionale, ca, „au fost folosite dispozițiile legale privind renunțarea la succesiune pentru a se eluda dispozițiile legale privind renunțarea in favorem, respectiv faptul ca aceasta presupune mai intai o acceptare a succesiunii". Consideră că situație reținută este nereală deoarece a susținut, in motivarea cererii, ca au fost folosite prevederile legale privind renunțarea la succesiune, pentru a se eluda si astfel a se frauda prevederile legale imperative ale art. 691 C. civ., privind acceptarea de drept a succesiunii si nu renunțarea in favorem.

Instanța a observat ca, dispozițiile art. 691 C. civ. nu conțin o norma prohibitiva privind conduita pârtilor si nu se poate vorbi despre fraudarea legii. Apelanta susține ca dispozițiile art. 691 C. civ. conțin o norma imperativa si absolut obligatorie privind acceptarea de drept a succesiunii, prin vânzarea drepturilor succesorale. In virtutea acestor dispoziții legale, moștenirea a fost acceptata din momentul concretizării convenției de vânzare - cumpărare de drepturi succesorale prin darea respectiv primirea prețului convenit. Acest lucru s-a intamplat in fata notarului care a avut astfel reprezentarea juridica a acestei convenții. O renunțare ulterioara la succesiune din partea sa nu a avut loc ( nefiind invocata si nici demonstrata de către partea adversa ), astfel ca notarul era obligat sa consemneze in certificatul de moștenitor acceptarea moștenirii si nu renunțare sa la aceasta.

Apelanta arată că în mod greșit a reținut instanța de fond că nu a existat fraudă la lege la întocmirea certificatului de moștenitor, în condițiile în care a făcut dovada că au încheiat convenția în fața notarului cu privire la vânzarea respectiv cumpărarea drepturilor succesorale, situație ce rezultă din interogatoriul pârâtei P. E., din declarațiile acesteia în fața instanței, faptul că au stabilit de comun acord valoarea totală a moștenirii la suma de_ lei, din care i-a revenit suma de 2600 lei, aceasta fiind singura conduită a părților în fața notarului.

A mai solicitat apelanta să se constate ca intimata parată Pavalascu E. nu a formulat apărări pe fondul cauzei, recunoscând astfel temeinicia cererii sale. Singura apărare formulata in cauza a fost prin întâmpinare ( formulata si depusa in condițiile arătate, peste termen ) si a vizat numai excepția prescripției dreptului material la acțiune, excepție respinsa de către instanța.

Intimata- parata Păvalașcu E. a formulat concluzii scrise prin care a solicitat respingerea apelului ca nefondat.

Tribunalul examinând apelul declarat, în raport de motivele invocate și având în vedere textele de lege incidente în cauză, constată că este nefondat, urmând a fi respins pentru următoarele considerente.

Apelanta reclamantă L. G. a învestit instanța de fond cu o acțiune în constatarea nulității absolute parțiale a certificatului de moștenitor nr. 489/1991, pentru frauda la lege, motivând că notarul, în eludarea dispozițiilor art. 691 Cod civil, art. 969 Cod civil, a menționat că este moștenitor renunțător, deși anterior emiterii certificatului de moștenitor a convenit cu intimata pârâtă P. E. să-i vândă drepturile succesorale, stabilind valoarea casei la suma de 18 000 lei, privind suma de 2600 lei pentru partea sa, situație ce presupune mai întâi acceptarea succesiunii.

Instanța de fond a respins acțiunea apelantei constatând neincidența fraudei la lege.

Tribunalul constată că soluția instanței de fond este corectă, întrucât moștenitorii participanți la procedura succesorală notarială nu pot cere anularea certificatului de moștenitor decât dacă fac dovada unui viciu de consimțământ sau a unui motiv de nulitate absolută (fraudă la lege, cauză ilicită, obiect ilicit).

Motivul de nulitate absolută prin fraudarea legii invocat de apelantă este neîntemeiat, întrucât din expunerea motivelor de fapt nu rezultă că s-a încălcat de către notar dispoziții imperative ale legii în vigoare în materie cu ocazia încheierii actului, cu încălcarea intenționată sau prin utilizarea unor mijloace viclene, dolosive.

Notarul nu a făcut altceva decât să respecte înțelegerea părților, înțelegere care nu contravine legii, având în vedere caracterul convențional al certificatului de moștenitor.

Astfel, așa cum rezultă din susținerile părților, din interogatoriu, părțile au fost prezente la notariat și în fața notarului recurenta a primit cota parte din valoarea imobilului, de 18 000 lei, respectiv 2600 lei, prezumându-se că în certificatul de moștenitor urmează a se reține că intimata este unica moștenitoare a defunctului M. R., menționându-se că recurenta este renunțătoare.

Printr-un asemenea demers nu se poate considera că partea s-a folosit de unele dispoziții legale, ci s-a apelat la acele norme juridice în baza cărora au putut ajunge să culeagă succesiunea defunctului, acționând în concordanță cu scopul prevăzut de legiuitor și cu înțelegerea părților.

Certificatul de moștenitor este rezultatul unui acord între moștenitorii participanți la procedura succesorală notarială necontencioasă.

Tribunalul constată că nu este întemeiată nici critica vizând faptul că instanța de fond nu a reținut autoritatea de lucru judecat în raport de decizia nr. 1877/6.11.2013 pronunțată în dosarul nr._ sau că există o contradicție între cuprinsul certificatului de moștenitor și decizia menționată.

Tribunalul constată că nu este vorba de autoritate de lucru judecat, întrucât cele două dosare au avut obiect și cauză diferite .

În considerentele deciziei nr. 1877/6.11.2013 s-a reținut că declarația de renunțare nu îndeplinește condițiile legale, nefiind o renunțare expresă întrucât nu este înscrisă în registrul special ținut de Notariat și că nu este menționată data renunțării, prezumându-se că aceasta a intervenit la data de 11 martie 1991, deci peste termenul de 6 luni prevăzut de art. 700 Cod civil, reținându-se că apelanta a acceptat succesiunea în termenul prevăzut de art. 700 Cod civil.

Cele menționate în considerentele deciziei nr. 1877/6.11.2013 nu constituie motive ce ar conduce la constatarea nulității certificatului de moștenitor, întrucât nu poate fi interpretat ca fraudă la lege în sensul legii (acesta din urmă fiind motivul invocat de apelantă în prezentul dosar și care nu a fost dovedit).

Față de considerentele expuse, tribunalul în baza art. 296 cod civil 1865 va respinge apelul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge apelul declarat de către reclamanta L. G., prin mandatar L. N., domiciliat în . B. împotriva sentinței civile nr. 5397 din 25.03.2014, pronunțată de către Judecătoria B., în contradictoriu cu pârâții P. E., cu domiciliul ales pentru comunicarea actelor de procedură la C.. AV. SBARCEA C. L., cu sediul în B., Piața Daciei, ., ., jud. B., A. A., cu domiciliul în B., ., ., ., G. I. cu domiciliul în comuna C., ., județul B., ca nefondat.

Definitivă.

Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.

Pronunțată în ședința publică de la 22 Septembrie 2014.

Președinte,

V. B.

Judecător,

A. E. D.

Grefier,

V. P.

Red.E. D./Th.red.V.P/6 ex./22.10.2014

d.f. nr._ – Judecătoria B.

j.f. E. C. V.

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Anulare act. Decizia nr. 329/2014. Tribunalul BUZĂU