Contestaţie la executare. Decizia nr. 273/2014. Tribunalul BUZĂU

Decizia nr. 273/2014 pronunțată de Tribunalul BUZĂU la data de 12-05-2014 în dosarul nr. 6711/200/2012*

Dosar nr._

ROMÂNIA

TRIBUNALUL B.

SECȚIA I CIVILĂ

DECIZIE CIVILĂ Nr. 273/2014

Ședința publică de la 12 Mai 2014

Completul compus din:

PREȘEDINTE A. M.

Judecător M. Ș.

Judecător E. P.

Grefier C. C.

Pe rol fiind pronunțarea în rejudecarea contestației la executare formulată de contestatorul R. I. C., domiciliat în ..B., în contradictoriu cu intimații . SA cu sediu ales pentru corespondență în București, Calea Floreasca nr.212, sector 1, B. T. SA, cu sediul în mun.Cluj N., ..8 jud.Cluj și B. T. - SUCURSALA B. cu sediul în B., ., jud.B., cauza fiind reținută spre rejudecare urmare admiterii recursului declarat împotriva sentinței civile nr. 7781 din 9.05.2013 pronunțată de Judecătoria B. în dosarul nr._ - având ca obiect contestație la executare, conform deciziei civile nr.138/24.02.2014.

Dezbaterile au avut loc în ședința publică din 5.05.2014 când părțile prezente au pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta, iar instanța, având nevoie de timp pentru a se depune la dosar note scrise la solicitarea intimatei . SA, tribunalul a amânat pronunțarea la 12.05.2014.

TRIBUNALUL

Deliberând, reține că:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei B. sub numărul_ din 27.02.2012 contestatorul R. I. C. a solicitat in contradictoriu cu intimatele . S.A. G. și B. T. S.A. Sucursala B. anularea popririi din dosarul de executare nr. 112/2010 dispusă asupra sumelor prezente și viitoare existente în conturile de orice natură, lei și valută, pe care le deține la bănci și agenții de credit precum și anularea somației nr. LZ 2999 din 28.09.2012.

În motivare, a arătat că . SRL a încheiat în calitate de utilizator, cu . SA, în calitate de finanțator, 4 contracte de leasing financiar, respectiv nr.1348/26.09.2008, nr.1349/26.09.2008, 1350/26.09.2008, 1351/26.06.2008, 1352/26.09.2008.

Pentru plata acestor contracte s-au emis 4 bilete la ordin de către . SRL în favoarea . SA, avalizate de contestator, în valoare de 105.886,97 lei.

A precizat că . SRL se află în procedură de insolvență, iar intimata este înscrisă la masa credală în Tabelul definitiv refăcut al creanțelor născute împotriva debitorului . SRL- societate în insolvență la poziția nr.15 cu suma de 89.322,29 lei.

Consideră că în această situație suma pe care intimata o are de recuperat nu mai este una certă, întrucât pe de o parte, aceasta este înscrisă la masa credală a societății . SRL, cu suma de 89.322,29 lei, iar pe de altă parte dorește recuperarea sumei de 105.886,97 lei, debit al aceiași societăți, prin poprirea conturilor contestatorului.

A mai precizat că, potrivit adresei nr.3105/17.02.2012, primește în contul personal deschis la B. T. –SUCURSALA B., asupra căruia s-a făcut poprirea, sume de bani reprezentând ajutoare de stat, acordate drept o compensare oferită producătorilor agricoli deținători de bovine și/sau ovine/caprine, pentru impactul economic creat de obligativitatea alinierii la standardele comunitare. Acestea nu pot face obiectul popririi sau executării silite, întrucât se încadrează în prevederile art.149alin.2 C..

În drept, a invocat dispozițiile art.172-174, 149 alin.2 și 4 din Codul de procedură fiscală.

În dovedire, a depus la dosar înscrisuri.

Terțul poprit B. T. SA a formulat Întâmpinare, prin care a solicitat respingerea contestației la executare.

La data de 23.03.2012 contestatorul a formulat cerere de completare a contestației la executare, în sensul că solicită și anularea somației nr.LZ 2999/28.02.2012.

A arătat că titlurile executorii care stau la baza somațiilor emise de executorul IFN sunt de fapt 4 bilete la ordin lăsate garanție de . SRL pentru plata a 4 rate aferente a 4 contracte distincte.

Toate aceste bilete la ordin au scadența la data de 17.03.2010 și însumează 105.886,97 lei.

Consideră că sumele înscrise pe biletele la ordin nu sunt sume certe întrucât nu sunt însoțite de documente justificative, care să arate din ce sunt compuse.

Cu privire la clauzele de la pct.13.4, 16.5, 16.6 din contractele de leasing, a arătat că le consideră abuzive, întrucât contravin legii, ordinii publice sau bunelor moravuri.

Intimata . SA a formulat Întâmpinare, prin care a solicitat să se admită excepția inadmisibilității formulării contestației la executare, respingerea acesteia ca inadmisibilă ; în condițiile respingerii excepției, a solicitat respingerea contestației la executare ca neîntemeiată.

În urma probatoriului cu înscrisuri administrat în cauză Judecătoria B. a pronunțat sentința civilă nr. 5826 din 20.04.2012 prin care a respins contestația la executare ca neîntemeiată.

Pentru a hotărî astfel prima instanța a reținut că intimata . S.A. a încheiat, în calitate de finanțator cu . SRL, în calitate de utilizator, un număr de 5 contracte de leasing financiar, numărul 1348, 1349, 1350, 1351, 1352 / 2008, în valoare de 105.886,97 lei pentru achiziționarea a 5 ATV-uri., că bunurile respective au fost achitate în totalitate de creditoare către furnizorul ., că în vederea garantării obligațiilor de plată ce-i reveneau în baza contractelor de leasing, utilizatorul a emis și predat creditorului, pentru fiecare contract, câte 35 bilete la ordin avalizate de contestator și că utilizatorul nu și-a îndeplinit obligațiile contractuale asumate, neachitând sumele datorate în cuantumul și la termenele convenite de părți și ca atare, creditoarea, prin executor propriu, a început executarea silită în dosar executare nr. 112/2010, atât asupra utilizatorului, prin înscrierea la masa credală întrucât acesta se afla în faliment, cât și prin poprire, asupra conturilor in lei și valută aflate la bănci ale avalistului, contestatorul de față.

Acesta din urmă a formulat contestație la executare motivând că suma ce ar putea fi încasată de creditoare, atât de la utilizator cât și de la avalist, ar putea întrece suma totală reținută ca debit, ceea ce ar echivala cu o îmbogățire fără justă cauză.

Prin întâmpinarea 23.03.2012 creditoarea a invocat excepția inadmisibilității formulării contestației la executare respinsă de instanță așa cum rezultă din practicaua hotărârii, iar pe fond a solicitat respingerea contestației la executare, având în vedere dispozițiile art. 35 din Legea nr. 58/1934, care arată că avalistul este ținut în același mod ca acela pentru care a garantat.

Terțul poprit, prin întâmpinarea depusă la dosar a solicitat respingerea contestației la executare ca neîntemeiată, întrucât reținerile se fac conform dispozițiilor legale și în limitele acesteia.

Instanța a reținut dispozițiile art. 35 din Legea nr. 58/1934 prin care se statuează că avalistul este ținut in același mod ca acela pentru care a garantat și că în acest sens creditoarea are dreptul să execute atât utilizatorul, în speță . SRL cât și avalistul.

S-a apreciat că executarea silită s-a făcut conform cu legislația in vigoare, în limita sumelor prevăzute de titlurile executorii anexate.

Împotriva sentinței a formulat recurs contestatorul R. I. C. care a criticat soluția pentru nelegalitate și netemeinicie solicitând admiterea recursului, modificarea in tot a sentinței și pe fondul cauzei să fie admisă contestația la executare și pe cale de consecință să se dispună anularea tuturor formelor de executare silită pornite de executorul IFN in cadrul dosarului de executare nr. 112/2010.

. recurentul a criticat soluția sub aspectul aplicării greșite a legii de către instanța de fond .

Astfel, deși a arătat că actul de executare emis de executorul IFN nu este o somație, în sensul Legii nr. 58/1934, întrucât sub aspectul procedural executorul judecătoresc avea obligația de a-i aduce la cunoștință debitorului urmărit că are dreptul de a formula opoziție la executare în termen de 5 zile de la comunicare, instanța a considerat că sunt aplicabile dispozițiile Legii nr. 58/1934 .

Arată recurentul că, deși nu a pus in discuție valabilitatea titlurilor executorii reprezentate de bilete la ordin, ci a contestat modul și forma de executare întrucât nu este clară întinderea debitelor și componența acestora, modul în care acestea s-au stins și cât a mai rămas de recuperat, instanța de fond nu a pus în discuție această solicitare și nu s-a pronunțat cu privire la lămurirea, întinderea creanțelor pe care recurentul și . SRL sunt ținuți față de intimată.

Pe de altă parte, deși a precizat instanței de fond și a motivat faptul că intimata nu are de recuperat o sumă certă întrucât aceasta este înscrisă la masa credală a societății . SRL cu suma de 89.322,29 lei iar pe de altă parte dorește recuperarea sumei de 105.886,97 lei debit al aceleiași societăți, prin poprirea conturilor recurentului ca urmare a avalizării celor 4 bilete la ordin pe care . SRL le-a emis ca urmare a încheierii contractului de leasing, instanța de fond nu a lămurit nici acest aspect.

Într-un alt motiv de recurs recurentul a criticat faptul că instanța fondului nu s-a pronunțat nici în ceea ce privește modul de emitere a somației nr. LZ 1630 prin care s-a instituit poprire pe conturile acestuia întrucât această somație s-a emis fără respectarea dispozițiilor art. 387 alin.1 pct. 5 din Codul de procedură civilă.

De asemenea instanța de fond nu s-a pronunțat asupra aspectelor învederate cu privire la clauzele abuzive din contractele de leasing care sunt contrare legii și nici nu a dat curs solicitărilor cu privire la atașarea tuturor documentelor care stau la baza emiterii titlurilor executorii, de clarificare a sumelor înscrise în cele 4 titluri, întinderea lor și modalitatea în care intimata a înțeles să stingă debitul până la emiterea titlurilor executorii.

Intimata . S.A. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca neîntemeiat și menținerea hotărârii de fond ca temeinică și legală.

Prin decizia civilă nr 1049/18.09.2012 Tribunalul B. a admis recursul și a casat sentința cu trimiterea cauzei spre rejudecare la Judecătoria B. pentru a se pronunța pe fondul litigiului.

A reținut instanța de control judiciar că judecătoria a fost investită cu o contestație la executare, ce a fost precizată și completată ulterior, prin care recurentul contestă întinderea debitelor datorate intimatei . S.A și componența acestora, precum și modul în care acestea s-au stins și cât a mai rămas de recuperat.

S-a motivat de acesta că intimata nu are de recuperat o sumă certă, întrucât, pe de o parte este înscrisă la masa credală a societății . . de 89.322,29 lei, iar pe de altă parte a solicitat recuperarea sumei de 105.886,97 lei debit al aceleiași societăți prin poprirea conturilor de la B. T., existând o diferență de 16.564,68 lei nejustificată și care implicit ar duce la o îmbogățire fără justă cauză.

Pe de altă parte, recurentul a arătat că suma datorată trebuie determinată și lămurită întrucât trebuie lămurit dacă s-a luat în considerare stingerea unei părți semnificative a debitului față de intimată prin vânzarea ATV-urilor care au făcut obiectul contractelor de leasing, valoarea reziduală plătită sau sumele care deja au fost adjudecate prin poprire.

Așa fiind, Tribunalul a constatat că instanța de fond a fost practic investită cu o contestație la executare ce vizează lămurirea, întinderea și aplicarea titlului executor, cerere asupra căreia instanța de fond nu s-a pronunțat, ci a făcut doar o trecere sumară în revistă a lucrărilor dosarului și, concluzionând fără să examineze și să analizeze situația de fapt și de drept, a reținut că „un lucru este cert, contestatorul are obligația de a returna sumele împrumutate de la creditoare, iar contestații la executare de genul celei de față nu pot duce la amânări și tergiversări în restituire”.

A mai observat Tribunalul că instanța de fond a fost, de asemenea, investită și cu un capăt de cerere întemeiat pe art. 399 alin.3 Cod procedură civilă potrivit căruia „În cazul în care executarea silită se face în temeiul unui titlu executoriu care nu este emis de o instanță judecătorească, se pot invoca în contestația la executare apărări de fond împotriva titlului executoriu, dacă legea nu permite în acest scop o altă cale de atac”.

Astfel, recurentul a considerat clauzele de la pct.13.4, 16.5 și 16.6 din cele 5 contracte de leasing, titluri executorii ca fiind abuzive, contrare legii și ordinii publice, invocând și clauza leonină, fără ca instanța de fond să se pronunțe asupra acestui capăt de cerere.

Pornind de la împrejurarea că instanța este obligată să se pronunțe asupra tuturor cererilor cu care a fost investită iar omisiunea de a examina cererile aduce atingere dreptului recurentului la un proces echitabil în sensul art. 6 pct.1 din Convenție, văzând că o asemenea nepronunțare asupra capetelor de cerere cu care instanța a fost investită nu poate fi suplinită în recurs, Tribunalul, în temeiul art. 312 alin. 5 Cod procedură civilă, a concluzionat în sensul că se impune admiterea recursului, casarea sentinței cu trimitere spre rejudecare la aceeași instanță.

În rejudecare cauza s-a înregistrat pe rolul Judecătoriei B. sub nr_

Prin sentința civilă nr. 7781 din 9.05.2013 Judecătoria B. a admis excepția inadmisibilității capătului de cerere referitor la constatarea faptului că anumite clauze, respectiv art.13.4, 16.5 și 16.6, din contractele de leasing nr.1348/2008, nr.1349/2008, nr.1350/2008, 1351/2008 și 1352/2008 sunt abuzive, capăt de cerere pe care l-a respins ca fiind inadmisibil.

A respins, totodată, contestația la executare, astfel cum a fost completată cu privire la celelalte capete de cerere și a obligat contestatorul să plătească intimatei . SA suma de 3000 lei, reprezentând cheltuieli de judecată, respectiv onorariu avocat.

Pentru a pronunța această hotărâre prima instanță a reținut următoarele:

Cu privire la excepția inadmisibilității capătului de cerere referitor la constatarea faptului că anumite clauze din contractele de leasing nr. nr.1348/26.09.2008, nr.1349/26.09.2008, 1350/26.09.2008, 1351/26.06.2008, 1352/26.09.2008 sunt abuzive, respectiv art.13.4, 16.5, 16.6, instanța a reținut că potrivit art.399 alin.3 cpc- în cazul în care executarea silită se face în temeiul unui titlu executoriu care nu este emis de către o instanță judecătorească, se pot invoca în contestația la executare apărări de fond împotriva titlului executoriu, dacă legea nu prevede în acest scop o altă cale de atac.

Susținerile contestatorului privind constatarea faptului că anumite clauze din contractele de leasing sunt abuzive, nu constituie apărări de fond împotriva titlului executoriu, aceste susțineri nefiind de competența instanței de executare.

Atâta timp cât partea are deschisă posibilitatea de a formula acțiune de drept comun Judecătoria B. a apreciat că aceasta nu are deschisă calea contestației la executare.

Prima instanță a mai constatat că la data de 25.09.2008 . SRL a formulat o solicitare privind finanțarea în sistem de leasing financiar a unui nr. de 5 ATV-uri, sens în care reprezentantul societății a completat cererea privind finanțarea bunurilor, că acesta a cunoscut condițiile finanțării precum și clauzele și toate obligațiile cuprinse în contractele de leasing, că societatea, prin reprezentantul său legal – contestatorul din cauza de față, a semnat în deplină cunoștință contractele de leasing, că semnarea contractului reprezintă manifestarea de voință a utilizatorului și acordul acestuia cu privire la negocierea și acceptarea tuturor clauzelor contractuale și că părțile au negociat toate clauzele contractelor de leasing, iar potrivit art.969 C.civ.- convențiile legal făcute au putere de lege între părțile contractante.

Față de considerentele menționate anterior, instanța a găsit întemeiată excepția inadmisibilității capătului de cerere referitor la constatarea faptului că anumite clauze, respectiv art.13.4, 16.5 și 16.6, din contractele de leasing nr.1348/2008, nr.1349/2008, nr.1350/2008, 1351/2008 și 1352/2008 sunt abuzive motiv pentru care a respins acest capăt de cerere ca fiind inadmisibil.

Cu privire la celelalte capete de cerere, Judecătoria B. a reținut că . SA a încheiat în calitate de finanțator cu . SRL, în calitate de utilizator, 5 contracte de leasing, că bunurile ce au făcut obiectul contractelor au fost achitate de . SA în totalitate către furnizorul ., că în vederea garantării tuturor obligațiilor de plată ce îi reveneau în baza contractelor de leasing, utilizatorul a emis și predat pentru fiecare contract câte 35 bilete la ordin avalizate de contestator, că utilizatorul nu și-a îndeplinit obligațiile contractuale, neachitând sumele datorate în cuantumul și la termenele convenite și că finanțatorul a transmis utilizatorului, pe calea notificărilor de debite, faptul că înregistrează facturi scadente și neachitate și sumele datorate și cu ce titlu.

Deși a primit notificările finanțatorului, utilizatorul nu a achitat sumele restante și în consecință, contractele de leasing au fost reziliate începând cu data de 13.04.2010.

În baza prevederilor contractuale conform cărora în cazul în care utilizatorul nu achită sumele datorate, finanțatorul este în drept să introducă la plată biletele la ordin emise de către utilizator, . SA a introdus la plată biletele la ordin, completate conform înțelegerilor dintre părți cu sumele restante la data introducerii acestora la plată și, în vederea recuperării debitului, a demarat procedura executării silite în solidar, împotriva . SRL și a avalistului ., prin depunerea unei cereri de executare silită având ca obiect un număr de 4 bilete la ordin, în sumă de 105.886,97 lei.

La data înscrierii la masa credală - 21.01.2010, debitul înregistrat era de 89.322,29 lei, iar finanțatorul a precizat că această sumă este inclusă în suma de 105.886,97 lei.

A mai constatat instanța că, în ceea ce privește creanța, aceasta este certă, cuprinsul contractelor de leasing este acceptat prin semnătură de către debitoare, iar posibilitatea de recuperare a debitelor nu poate fi limitată la modalitatea prevăzută de Legea 85/2006.

Cu privire la susținerea contestatorului, în sensul că nu poate fi urmărită și societatea debitoare și avalistul biletului la ordin, judecătoria a reținut că, potrivit dispozițiilor art.52 din Legea nr.58/1934- trăgătorul, acceptantul, girantul și avalistul cambiei sunt ținuți solidar față de posesor iar contestatorul, potrivit obligației asumate prin avalizarea biletelor la ordin, poate fi urmărit pentru stingerea obligațiilor datorate de către . SRL, neputând opune nici beneficiul de diviziune și nici pe cel de discuțiune, așa cum menționează și art.106 rap. la art.52 din Legea 58/1934 modificată.

Potrivit dispozițiilor art.35 din Legea 58/1934- avalistul este ținut în același mod ca acela pentru care a garantat.

Cu privire la susținerea contestatorului, în sensul că biletele la ordin au fost emise pentru garantarea ratelor de leasing, instanța fondului a observat că biletele la ordin au fost completate conform prevederilor contractuale, că nici în cuprinsul contractelor de leasing și nici în procesele verbale de predare-primire a biletelor la ordin nu există mențiuni legate de obligația finanțatorului de a completa pe fiecare bilet la ordin câte o rată de leasing, acestea fiind predate pentru garantarea plății tuturor sumelor datorate în baza contractelor de leasing, prin urmare și pentru garantarea plății asigurărilor, penalităților, comisioanelor sau altor sume datorate în baza contractului și că intimata nu a depășit limitele fixate prin procesul verbal de predare-primire a biletelor la ordin, sumele înscrise în acestea fiind totalul sumelor datorate în baza contractelor de leasing.

Somația nr.LZ 1630 la care face referire contestatorul este de fapt adresa de înființare a popririi, transmisă de executor către bancă astfel că nu trebuia să se precizeze, în cuprinsul ei, data până la care debitorul trebuie să achite sumele de bani, ci data până la care banca trebuie să înființeze poprirea.

Somația de executare ce trebuie transmisă debitorului a fost comunicată de către executorul IFN debitorului, sub nr.LZ 1629/2.02.2012, în cadrul acesteia fiind îndeplinite în totalitate condițiile prevăzute de art.387 cpc.

De asemenea, somația nr.LZ 2999/28.02.2012 a fost emisă de executorul IFN cu respectarea dispozițiilor legale, fiind menționate toate bunurile imobile asupra cărora se poate declanșa procedura de vânzare la licitație publică.

Cu privire la creanță, instanța a considerat că debitul pe care utilizatorul îl datorează către . SA reprezintă sume datorate pentru perioada în care a avut drept de folosință asupra bunurilor ce au făcut obiectul contractelor de leasing, respectiv rate de leasing neachitate, penalități, asigurări, TVA, comisioane etc.

Față de considerentele de mai sus, Judecătoria B. a găsit neîntemeiată contestația la executare cu privire la celelalte capete de cerere.

În baza art.274 C., contestatorul căzut în pretenții a fost obligat să plătească intimatei . SA suma de 3000 lei, reprezentând cheltuieli de judecată, respectiv onorariu avocat.

Împotriva sentinței civile nr. 7781 pronunțată la data de 9.05.2008 de Judecătoria B. a formulat recurs contestatorul R. I. C. solicitând admiterea acestuia, modificarea în tot a sentinței recurate, și pe fond admiterea contestației la executare și anularea tuturor formelor de executare silită pornite de Botușianu A. executor I.F.N în cadrul ..F.N SA în dosarul de executare nr. 112/2010.

În motivarea recursului s-a arătat că sentința recurată este netemeinică și nelegală deoarece prima instanță a soluționat procesul fără a intra în cercetarea fondului ( art.312 pct.12 Cod proc.civ.) hotărârea fiind dată cu aplicarea greșită a legii conform dispoz.art.304 pct.7 Cod proc.civ.

Față de admiterea excepției inadmisibilității capătului de cerere referitor la constatarea faptului că anumite clauze, respectiv 13.4, 16.5 și 16.6 din contractele de leasing nr. 1348/2008, nr. 1349/2008, nr. 1350/2008 și nr. 1352/2008 sunt abuzive, instanța fondului a motivat că, atâta timp cât contestatorul are deschisă posibilitatea de a formula acțiune pe dreptul comun, partea nu are deschisă calea contestației la executare.

Apreciază recurentul că această interpretare dată art.399 al.3 Cod proc.civ. este una nelegală deoarece prezenta contestație are în vedere o executare silită în baza unor titluri executorii reprezentate de 5 contracte de leasing, așadar titluri neemise de către o instanță, astfel că solicitarea de a se constata caracterul abuziv al clauzelor prev. la art.13.4, 16.5 și 16.6 din contractele de leasing nr. 1348/2008, nr. 1349/2008, nr. 1350/2008 și nr. 1352/2008 constituie apărări de fond în sensul art.399 alin.3 Cod proc.civ.

A invocat Decizia nr. 686 din 21.02.2013 pronunțată în recurs de Secția II Civilă a Înaltei Curți de Casație și Justiție având ca obiect constatarea nulității absolute a unor clauze dintr-un contract de credit bancar apreciind că față de această decizie rezultă că nulitatea absolută a clauzelor inserate în art. 13.4, 16.5 și 16.6 din contractele de leasing 1348/2008, nr. 1349/2008, nr. 1350/2008 și nr. 1352/2008 putea fi invocată și constată oricând, instanța procedând în mod greșit la respingerea acestui capăt ca fiind inadmisibil.

Constatând că prima instanță a soluționat cauza fără a intra în cercetarea fondului soluția care se impune în raport de reglementările art.312 al.5 Cod proc.civ. este aceea de admitere a recursului, casarea sentinței recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare pentru a se pronunța asupra caracterului abuziv al clauzelor astfel cum a fost solicitat prin cererea introductivă completată.

Prin probele administrate, a mai arătat recurentul, a pus în discuție nu valabilitatea titlurilor executorii reprezentate de biletele la ordin în ceea ce privește elementele de natură a altera conținutul acestora ci a contestat modul și formele de executare întrucât nu este clară întinderea debitelor și componența acestora, modul în care acestea s-au stins și cât a mai rămas de recuperat .Singura acțiune prin care se poate lămuri întinderea creanțelor de către recurent și . SRL sunt ținuți față de intimată nu poate fi decât contestația la executare.

Urmează ca instanța de control judiciar să observe faptul că, deși instanța fondului a reținut în mod corect faptul că acțiunea este o contestație la executare întemeiată pe dreptul comun și nu o opoziție la executare întemeiată pe Legea nr. 57/1934 și Legea nr. 58/1934 nu pune în discuție lămurirea sumelor înscrise în titlurile executorii, în sensul de a admite sau respinge motivat fondul contestației la executare procedând la o motivare teoretică și lapidară a obligației pe care avalistul o are față de creditor în temeiul art.35 din Legea nr. 58/1934.

Consideră că în cauza instanța de fond nu a dat eficiență dispoz.art.129 Cod proc.civ. care stipulează faptul că judecătorii au îndatorirea să stăruie, prin toate mijloacele legale pentru a preveni orice greșeală privind aflarea adevărului în cauză, în sensul că nu a pus în discuție și nici nu a respins sau admis temeiurile invocate de acesta .

Astfel, a continuat recurentul, în cuprinsul contestației la executare a arătat și a motivat faptul că, intimata nu are de recuperat o sumă certă întrucât aceasta, pe de o parte este înscrisă la masa credală a societății . . de 89.322,29 lei, iar pe de altă parte dorește recuperarea sumei de 105.886,97 lei debit al aceleiași societăți prin poprirea conturilor sale ca urmare a avalizării celor patru bilete la ordin pe care . . emis ca urmare a încheierii contractelor de leasing mai sus menționate.

Mai mult atât din adresele de înființare a popririi din dosarul de executare nr. 112/2010 cât și din încheierea de încuviințare a executării silite nu reiese cert modul în care intimata a înțeles să-și recupereze debitul de la . . că nu se face nici un fel de referire dacă suma de 89.322,29 lei reprezintă o creanță separată sau face parte integrantă din suma de 105.886,97 lei pentru care s-a înființat poprirea asupra conturilor recurentului.

Consideră că, soluția pronunțată de prima instanță fără a se determina exact întinderea unei părți semnificative a debitului față de intimată prin vânzarea ATV-urilor care au făcut obiectul contractelor de leasing, valoarea reziduală plătită sau sumele care au fost deja adjudecate au dus la pronunțarea unei hotărâri nelegale și netemeinicie și implicit la o îmbogățire fără justă cauză a . SA.

Raportat la dispozițiile legale și la argumentele arătate mai sus și de specificul contestației la executare consideră că era necesar ca în cuprinsul hotărârii pronunțate instanța fondului să lămurească natura și întinderea sumelor înscrise în titlurile executorii, cât a recuperat intimata de la debitoarea . SRL având în vedere perioada contractuală.

De asemenea, trebuia să se stabilească care erau creanțele ce făceau obiectul titlurilor contestate, când au fost achitate, dacă au fost achitate sau nu, și dacă nu care erau accesoriile corespunzătoare, defalcate de debit pentru ca în final instanța să aibă toate datele corespunzătoare pentru a se pronunța în cunoștință de cauză, raportat la apărările și cererile efectuate în acțiune.

Toate aceste aspecte pot fi lămurite printr-o expertiză contabilă de specialitate justificându-se așadar casarea hotărârii și trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe în vederea administrării acestei probe.

Urmează, pe acest motiv de recurs ca instanța de control judiciar să aibă în vedere faptul că, în cuprinsul deciziei civile nr.1049/2012 pronunțată de Tribunalul B. în dosarul nr._ prin care s-a admis recursul declarat de recurent și s-a trimis cauza spre rejudecare spre a se pronunța pe fondul cauzei, tribunalul a constatat că „ instanța de fond a fost practic investită cu o contestație la executare ce vizează lămurirea, întinderea și aplicarea titlului executoriu, cerere asupra căreia instanța de fond nu s-a pronunțat ci a făcut doar o trecere sumară a lucrărilor dosarului și concluzionând fără să examineze situația de fapt și de drept.

La rejudecarea fondului, după casare, apreciază recurentul că sentința civilă nr. 7781/9.05.2013 pe care o recurează este lovită de aceleași aspecte de nelegalitate, instanța fondului reținând doar că creanța este certă, cuprinsul contractelor de leasing este acceptat prin semnătură de către debitoare, iar posibilitatea de recuperare a debitelor nu poate fi limitată la modalitatea prevăzută de Legea nr. 85/2006 și că biletele la ordin au fost completate conform prevederilor legale.

Față de argumentele de fapt și de drept arătate a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare în vederea administrării probei cu o expertiză contabilă, iar în situația în care va reține cauza spre rejudecare, pe fondul contestației la executare urmează ca aceasta să fie admisă, și pe cale de consecință să se dispună anularea tuturor formelor de executare silită pornite de Botușianu A. executor I.F.N în cadrul ..F.N SA în dosarul de executare nr. 112/2010.

Intimata B. T. SA Sucursala B. a formulat întâmpinare arătând că, constatarea caracterului abuziv al unor clauze din contractele de leasing nu poate fi invocată pe calea unei contestații la executare silită.

Așa cum aceasta a arătat la instanța de fond contestația la executare trebuie să vizeze neregularități procedurale în activitatea de punere în executare silită a unui titlu executoriu și în continuare pe tot parcursul executării silite până la distribuirea sumelor realizate și/sau neregularități ale titlului executoriu. P. urmare, apreciază intimata întemeiată hotărârea primei instanțe cu privire la acest capăt de cerere.

Cu privire la criticile recurentului ce vizează faptul că prima instanță nu a stabilit „ întinderea debitelor și componența acestora, modul în care acestea s-au stins și cât a mai rămas de recuperat „ precizează că B. T. SA Sucursala B. și respectiv, B. T. cu sediul în Cluj au calitate de terț poprit, nu dețin elemente, informații în acest sens și prin urmare nu sunt în măsură să exprime un punct de vedere cu privire la aceste aspecte.

Poprirea înființată la cererea . asupra contului deschis pe numele recurentului la B. T. Sucursala B. este menținută în continuare, cu precizarea că, în măsura în care se vor înregistra în cont sume ce pot face obiectul popririi aceasta va indisponibiliza sume conform prevederilor legale.

Intimata . SA a formulat la rândul său întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca neîntemeiat, menținerea ca legală și temeinică a sentinței pronunțate de instanța de fond, cu obligarea recurentului la plata cheltuielilor de judecată.

A arătat că a încheiat, în calitate de finanțator, cu . SRL în calitate de utilizator un număr de 5 contracte de leasing., că bunurile ce au făcut obiectul contractelor de leasing financiar nr. 1352/26.09.2008, nr. 1351/26.09.2008, nr. 1349/26.09.2009 și nr. 1348/26.09.2008 au fost achitate de către . în totalitate către furnizorii . Clausim SRL, că în vederea garantării tuturor obligațiilor de plată ce îi reveneau în baza contractelor de leasing, utilizatorul . SRL a emis și predat societății acesteia pentru fiecare contract câte 35 de bilete la ordin completate cu datele emitentului, avalizate de R. I. C., că aceasta a cunoscut sumele datorate în baza contractelor de leasing și și-a asumat riscul ca, dacă acele sume nu vor fi plătite de utilizator, în calitate de avalist al biletelor la ordin va fi obligat să își îndeplinească obligațiile asumate în situația în care societatea creditoarei trebuie să recupereze sumele datorate în baza contractelor de leasing semnate de părțile contractante și că utilizatorul . SRL nu și-a îndeplinit obligațiile contractuale asumate prin încheierea contractelor de leasing financiar mai sus menționate neachitând sumele datorate în cuantumul și la termenele convenite de părți.

A mai arătat intimata că a transmis utilizatorului . SRL, pe calea notificărilor de debite faptul că, înregistrează facturi scadente și neachitate sumele datorate și titlul sub care acestea sunt înregistrate precum și faptul că, în condițiile în care acesta are debite nu vor fi achitate se va demara procedura de reziliere a contractului de leasing și, ulterior procedura de executare silită, că nesocotind notificările primite utilizatorul . SRL dând dovadă de rea-credință a înțeles să nu își îndeplinească obligațiile contractuale neachitând sumele restante, că în această situație contractele de leasing au fost reziliate începând cu data de 13.04.2010 pentru neplata datoriilor, iar notificările de reziliere și restituire bun au fost transmise utilizatorului la sediul declarat la registrul comerțului și că, potrivit prevederilor contractuale și ca urmare a rezilierii contractelor bunurile ce au făcut obiectul acestora i-au fost restituite fără obiecțiuni.

În baza prevederilor contractuale în cazul în care utilizatorul nu achită sumele datorate conform contractului de leasing finanțatorul este în drept să introducă la plată biletele la ordin emise de către utilizator și în cazul în care acestea sunt refuzate la plată este îndreptățit să uzeze de orice mijloace legale în vederea valorificării drepturilor sale.

În aceste condiții, a arătat în continuare intimata, a introdus la plată biletele la ordin completate conform înțelegerilor dintre părți cu sumele restante la data introducerii acestora la plată, și în vederea recuperării debitului a demarat procedura executării silite în solidar împotriva . SRL cât și a avalistului R. I. C. prin depunerea unei cereri de executare silită având ca obiect un număr de 4 bilete la ordin în sumă de 105.886,97 lei.

Referitor la cererea precizatoare depusă de către contestator la dosarul cauzei pentru termenul din 22.03.2012 prin care acesta a formulat un nou capăt de cerere referitor la constatarea faptului că, anumite clauze din contractul de leasing sunt abuzive, înțelege să reitereze prevederile art.399 al. 3 Cod proc.civ. conform cărora„ în cazul în care executarea silită se face în temeiul unui titlu executoriu care nu este emis de către o instanță judecătorească se pot invoca în contestația la executare apărări de fond împotriva titlului executoriu, dacă legea nu prevede în acest scop o altă cale de atac.

Pe calea contestației la executare pot fi invocate neregularități ale actelor de executare sau ale titlului executoriu în cazul în cazul în care acesta nu este emis de către o instanță și numai în condițiile în care legea nu prevede în acest scop o altă cale de atac.

Susținerile contestatorului privind constatarea faptului că anumite clauze din contractele de leasing sunt abuzive nu constituie apărări de fond împotriva titlului executoriu aceste susțineri nefiind de competența instanței de executare.

Capătul de cerere referitor la constatarea faptului vă anumite clauze din contractele de leasing sunt abuzive nu poate fi invocat pe calea contestației la executare atâta timp cât legea deschide calea unei acțiuni de drept comun în acest scop.

Ca urmare a rezilierii contractelor de leasing nr. nr. 1352/26.09.2008, nr. 1351/26.09.2008, nr. 1349/26.09.2009 și nr. 1348/26.09.2008 în conformitate cu prev. art. 15 din O.G. nr. 51/1997 utilizatorul este obligat să restituie bunul și să plătească toate sumele datorate.

. SRL a cunoscut condițiile finanțării precum și clauzele și toate obligațiile cuprinse în contractele de leasing nr. 1352/26.09.2008, nr. 1351/26.09.2008, nr. 1349/26.09.2009 și nr. 1348/26.09.2008.

În ceea ce privește faptul că a formulat cerere de admitere a creanței și înscriere în tabelul creditorilor cu suma de 89.322,29 lei, a continuat intimata, suma solicitată în cadrul dosarului de faliment reprezintă debitul pe care . SRL îl înregistrează în evidențele societății la data formulării cererii, respectiv, 21.01.2010 .

Cererea de executare silită nr.LZ 2894 din 11.10.2010 ce face obiectul dosarului nr. 112/2010 a fost formulată pentru suma de 105.886,97 lei,, sumă ce reprezintă debitul pe care societatea îl înregistra la data introducerii la plată a biletelor la ordin.

Între data depunerii cererii de înscriere la masa credală, 21.10.2010, și data rezilierii contractelor de leasing, 13.04.2010, au mai fost emise alte facturi fiscale în baza contractelor de leasing, sumele de pe aceste facturi fiscale fiind adăugate sumelor inițial solicitate în cadrul dosarului de faliment.

Așa se face că la data înscrierii la masa credală debitul înregistrat era de 89.322,29 lei fiind normală majorarea acestuia în condițiile în care între cele două momente s-au emis noi facturi fiscale, suma de 105.886,97 lei fiind inclusă în suma de 89.322,29 lei.

Urmează a se observa faptul că în recursul formulat în cadrul primului ciclu procesual contestatorul a recunoscut faptul că-i datorează sume de bani ca urmare a derulării contractelor de leasing încheiate.

Posibilitatea de recuperare a debitelor datorate . SRL nu poate fi limitată la modalitatea prevăzută de Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenței fiind bine știut faptul că, recuperarea creanțelor pe această cale este foarte dificilă și de cele mai multe ori rezultatul nu este cel dorit de către creditori sumele recuperate fiind egale cu 0 .

Recurentul a susținut că nu poate fi urmărită și societatea debitoare și avalistul biletului la ordin, însă potrivit dispoz.art. 52 din Legea nr. 58/1934 trăgătorul, acceptantul, girantul și avalistul cambiei sunt ținuți în solidar față de posesor.

R. I. C., potrivit obligației asumate prin avalizarea biletelor la ordin poate fi urmărit pentru stingerea obligațiilor datorate de către . SRL neputând opune nici beneficiul de diviziune și nici pe cel de discuțiune așa cum menționează și dispoz. art.106 raportat la art. 52 din Legea nr. 58/1934 modificată.

Urmează a se observa faptul că, biletele la ordin emise de către . SRL și avalizate de R. I. C. au fost completate conform prevederilor contractuale.

Nici în cuprinsul contractelor de leasing și nici în cuprinsul proceselor verbale de predare primire ale biletelor la ordin nu există mențiuni legate de obligația finanțatorului de a completa pe fiecare bilet la ordin câte o rată de leasing, acestea fiind predate pentru garantarea plății tuturor sumelor datorate în baza contractelor, prin urmare și pentru garantarea plății asigurărilor, penalităților, comisioanelor sau altor sume datorate în baza contractului.

Nu se poate interpreta că fiecare bilet la ordin trebuia completat cu suma aferentă unei singure rate de leasing datorită faptului că numărul de bilete la ordin predare societății intimate coincide cu numărul de rate de leasing. Conform prevederilor contractuale biletele la ordin au fost predate pentru garantarea tuturor sumelor/ obligațiilor asumate prin contract.

Susținerile contestatorului cu privire la modul în care . SA avea dreptul să fructifice biletele la ordin doar pentru a achita rate certe de leasing sunt nefondate și făcute cu intenția vădită de a induce în eroare instanța de judecată.

În mod corect, finanțatorul a înțeles să folosească din totalul biletelor la ordin emise de către utilizator și avalizate de către R. I. C. doar câte un singur bilet la ordin pentru fiecare contract pe care să înscrie contravaloarea cumulată a tuturor sumelor datorate conform contractului.

. SA nu a depășit limitele fixate prin procesul verbal de predare primire a biletelor la ordin, sumele înscrise în acestea fiind totalul sumelor datorate în baza contractelor de leasing financiar încheiate între cele două părți.

Față de faptul că recurentul contestator a susținut că suma datorată de către societate nu este certă, lichidă și exigibilă înțelege să arate că suma solicitată în cadrul dosarului de executare reprezintă debitul pe care . SRL îl înregistra la data introducerii la plată a biletelor la ordin.

Din situațiile pe care le-a depus la dosar reies următoarele sume datorate: contractul nr. 1348 suma datorată la data de 17.03.2010 este de 22.539,88 lei ; contractul nr. 1349 suma datorată la data de 17.03.2010 este de 22.886,031 lei; contractul nr 1351 suma datorată la data de 17.03.2010 este de 22.531,34 lei și contractil nr. 1352 suma datorată la data de 17.03.2010 este de 37.929,72 lei .

Pentru fiecare contract de leasing în parte, la data rezilierii contractului existau sume cuprinse în scadențar care nu au fost facturate utilizatorului, sume datorate în baza contractului, ce au fost evidențiate în situația depusă de societatea intimată.

Suma în baza căreia s-a pornit executarea silită este datorată și în prezent după ce societatea intimată a procedat la alocarea sumelor ce au fost obținute ca urmare a revalorificării bunurilor ce au făcut obiectul contractelor de leasing.

Reposedarea și revalorificarea bunurilor lasă neatins debitul pe care . SRL îl datorează . SA pentru perioada în care a avut drept de folosință asupra acestora, debit ce reprezintă rate de leasing neachitate, penalități, asigurări, TVA, comisioane.

Trebuie avute în vedere prevederile art.11.1 din contractele de leasing potrivit cărora, în calitate de proprietar al bunurilor finanțatorul are dreptul să reintre în posesia acestora de îndată ce utilizatorul nu își îndeplinește oricare dintre obligațiile ce îi revin, iar acest fapt nu duce la modificarea debitului înregistrat pentru perioada de folosință a bunurilor.

Cu siguranță că, în cazul în care, cadrul dosarului de executare ar fi încasate sume de bani prin poprire sau alte modalități, de executare silită, acestea ar fi scăzute din debitul total ce face obiectul respectivului dosar, executarea silită fiind continuată până la concurența sumei de înscrise în titlurile executorii și a cheltuielilor de executare.

În concluzie, a arătat intimata, debitul pe care utilizatorul . SRL i-l datorează reprezintă sume datorate pentru perioada în care a avut drept de folosință asupra bunurilor ce au făcut obiectul contractelor de leasing, respectiv, rate de leasing neachitate, penalități, asigurări TVA ,comisioane, etc.

Prin rezilierea contractului părțile nu sunt puse în situația anterioară încheierii contractului, repunerea în situația anterioară fiind efectul rezoluțiunii, care este specifică contractelor de executare uno ictu.

Având în vedere efectele rezilierii, debitorul nu este scutit de plata sumelor datorate în baza contractului de leasing financiar pentru perioada de derulare a contractului, subzistând obligația acestuia de plată a sumelor restante.

Așa cum a menționat anterior, aceasta a alocat sumele rezultate ca urmare a revalorificării bunurilor ce au făcut obiectul contractelor de leasing financiar, sumele rămase de achitat după efectuarea acestei operațiuni fiind mai mari decât cele înscrise pe biletele la ordin.

A solicitat respingerea recursului ca neîntemeiat, menținerea ca legală și temeinică a sentinței recurate, urmând a fi obligat recurentul la plata cheltuielilor de judecată.

Prin decizia civilă nr 138/24.02.2014 Tribunalul B. a admis recursul și a casat sentința recurată cu reținerea cauzei spre rejudecare.

A reținut instanța de control judiciar că potrivit art 315 Cod procedură civilă în caz de casare dezlegările date de instanța de recurs problemelor de drept și măsurile dispuse de aceasta sunt obligatorii pentru judecătoriii fondului.

Prin decizia civilă nr 1049/18.09.2012 pronunțată în recurs, în primul ciclu procesual, două au fost măsurile trasate de Tribunalul B. pentru rejudecarea cauzei după casare cu trimitere, obligatorii pentru judecătorul fondului: să se pronunțe asupra capătului de cerere prin care contestatorul a considerat clauzele de la pct.13.4, 16.5 și 16.6 din cele 5 contracte de leasing, ce constituie titluri executorii, ca fiind abuzive, contrare legii și ordinii publice și să lămurească întinderea și aplicarea titlurilor executorii având în vedere că prin contestația la executare a fost învestită cu o solicitare în acest sens.

Referitor la prima măsură trasată, constatarea cauzelor abuzive din cele cinci contracte, instanța de recurs reținuse atunci dispozițiile art. 399 alin.3 Cod procedură civilă potrivit cărora „În cazul în care executarea silită se face în temeiul unui titlu executoriu care nu este emis de o instanță judecătorească, se pot invoca în contestația la executare apărări de fond împotriva titlului executoriu, dacă legea nu permite în acest scop o altă cale de atac” iar cu privire la cea de a doua măsură, instanța de control judiciar constatase că judecătoria a fost investită, pe calea contestației la executare, astfel cum a fost precizată și completată ulterior, și cu o cerere de lămurire a întinderii și aplicării titlurilor executorii, R. I. C. contestând întinderea debitelor datorate intimatei . S.A și componența acestora, precum și modul în care acestea s-au stins, inclusiv prin vânzarea ATV-urilor care au făcut obiectul contractelor de leasing, prin valoarea reziduală plătită sau prin sumele care deja au fost încasate în contul creanței prin poprire, urmând să se determine cât a mai rămas de recuperat.

Instanța trebuia să lămurească și de unde provine diferența de 16.564,68 lei dintre suma cu care creditoarea este înscrisă la masa credală a societății . .,29 lei și suma de 105.886,97 lei pentru care s-a pornit executarea silită în contra contestatorului prin poprirea conturilor de la B. T..

Atunci când a pronunțat sentința civilă nr. 7781 din data de 9.05.2008Judecătoria B. a apreciat, contrar celor reținute de tribunal, că cererea referitoare la constatarea clauzelor abuzive nu constituie o apărare de fond și nu se încadrează în prevederile art 399 alin 3 Cod procedură civilă.

Această apreciere a instanței de fond este, într-adevăr, una greșită însă soluția de respingere a acestui capăt de cerere ca inadmisibil dacă este formulat pe calea contestație la executare, rămâne totuși corectă pentru că art 399 alin 3, anterior redat, permite formularea apărărilor de fond împotriva titlului executoriu ce nu emană de la o instanță, în această procedură a contestației la executare, numai dacă legea nu pune la dispoziție părții, în acest scop, o altă cale. Cu alte cuvinte, dacă există posibilitatea contestării valabilității titlului executoriu printr-un alt mijloc procedural decât contestația la executare, trebuie urmată acea cale.

Or, contestatorul recurent de astăzi are la îndemână acțiunea de drept comun în anularea clauzelor pretins abuzive, acțiune care face inadmisibilă invocarea lor în cadrul contestației la executare de față.

Că acesta a înțeles să invoce existența clauzelor abuzive nu printr-un capăt de cerere de sine stătător, având ca obiect anularea respectivelor clauze, capăt de cerere principal și alăturat, doar, contestației la executare, ci în chiar contestația la executare, rezultă inclusiv din critica formulată în recurs, în care se invocă greșita interpretare, de către instanța de fond, a dispozițiilor art 399 alin 3 ce reglementează tocmai faptul că în contestația la executare se pot face apărări de fond numai dacă nu există în acest scop o altă procedură.

Așa fiind, Tribunalul a găsit ca nefondat primul motiv de recurs.

În ceea ce privește cea de a doua critică Tribunalul a constatat că, deși prin decizia civilă nr 1049/18.09.2012, pronunțată în recurs, în primul ciclu procesual, așa cum s-a arătat mai sus se statuase, cu forță obligatorie pentru instanța fondului, că aceasta trebuie să determine, în rejudecare, întinderea titlurilor executorii în baza cărora s-a pornit executarea silită împotriva contestatorului recurent și să lămurească inclusiv de unde provine diferența de 16.564,68 lei dintre suma cu care creditoarea este înscrisă la masa credală a societății . .,29 lei și suma de 105.886,97 lei pentru care s-a pornit executarea silită în contra contestatorului prin poprirea conturilor de la B. T., singura referire la creanță, existentă în sentința recurată, este aceea că „debitul pe care utilizatorul îl datorează către . SA reprezintă sume datorate pentru perioada în care a avut drept de folosință asupra bunurilor ce au făcut obiectul contractelor de leasing, respectiv rate de leasing neachitate, penalități, asigurări, TVA, comisioane”.

Cum conduita instanței fondului a fost total contrară celor stabilite de tribunal prin decizia mai sus enunțată, sentința recurată a fost apreciată ca lovită de nulitate, fiind pronunțată cu încălcarea formelor de procedură prevăzute, sub această sancțiune, de art 105 alin 2 Cod procedură civilă. D. consecință și constatând că este incident în cauză motivul de recurs înscris la art 304 pct 5 Cod procedură civilă, Tribunalul a admis recursul și, în raport de dispozițiile art 312 alin 3 Cod procedură civilă a casat sentința recurată cu reținerea cauzei spre rejudecare chiar dacă, sub aspectul criticat, prima instanță nu a intrat în cercetarea fondului, având în vedere prevederile art 312 alin 5 Cod procedură civilă, astfel cum au fost modificate prin Legea 202/2010, conform cărora casarea cu trimitere nu se va dispune decât o singură dată.

Urma ca, în rejudecare, să se completeze probatoriile, inclusiv cu o expertiză tehnică specialitatea contabilitate pentru a se determina întinderea titlurilor executorii în baza cărora s-a pornit executarea silită împotriva contestatorului recurent și sumele pe care acesta le are de plătit în urma garantării obligației de plată asumată de . SRL prin cele 5 contracte de leasing financiar.

S-a încuviințat proba cu expertiză cu obiectivele de mai sus și s-a pus în vedere contestatorului să facă dovada achitării onorariului de expert în sumă de 1000 lei

La termenul de judecată din data de 05.05.2014 Tribunalul, constatând lipsa nejustificată a contestatorului la strigarea pricinii și faptul că acesta nu a achitat onorariul de expert, în temeiul art 170 alin 3 Cod procedură civilă a dispus decăderea lui din probă.

Analizând contestația la executare, în rejudecare după casare cu reținere tribunalul urmează a concluziona în sensul caracterului neîntemeiat al acesteia pornind de la faptul că, deși s-a încuviințat contestatorului efectuarea unei expertize contabile care să verifice întinderea titlurilor executorii în baza cărora s-a pornit executarea silită împotriva acestuia și sumele pe care el le are de plătit în urma garantării obligației de plată asumată de . SRL prin cele 5 contracte de leasing financiar, acesta nu a înțeles să achite onorariul de expert pus în sarcina lui situație ce a condus la decăderea sa din probă.

În aceste condiții, concluzia Tribunalului nu poate fi alta decât aceea că nu s-a dovedit că executarea silită împotriva debitorului contestator a fost pornită pentru alte sume decât cele pe care el le datorează astfel că prezenta contestație la executare va fi respinsă ca nefondată

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca nefondată, în rejudecare după casare cu reținere, contestația la executare formulată de contestatorul R. I. C., domiciliat în ..B., în contradictoriu cu intimații . SA cu sediu ales pentru corespondență în București, Calea Floreasca nr.212, sector 1, B. T. SA, cu sediul în mun.Cluj N., ..8 jud.Cluj și B. T. - SUCURSALA B. cu sediul în B., ., jud.B..

Obligă contestatorul la 2500 lei cheltuieli de judecată către intimata . SA.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică astăzi 12.05.2014.

Președinte,

A. M.

Judecător,

M. Ș.

Judecător,

E. P.

Grefier,

C. C.

Red.A.M.

Th.red...

17.06.2014

Dosar fond nr._ Judecătoria B.

Judecător fond A. L. A.

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Contestaţie la executare. Decizia nr. 273/2014. Tribunalul BUZĂU