Contestaţie la executare. Decizia nr. 501/2014. Tribunalul BUZĂU
| Comentarii |
|
Decizia nr. 501/2014 pronunțată de Tribunalul BUZĂU la data de 21-11-2014 în dosarul nr. 7041/200/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL B.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 501/2014
Ședința publică de la 21 noiembrie 2014
Completul constituit din:
Președinte: M. A.
Judecător: N. M.
Grefier: C. C.
Pe rol se află judecarea apelului civil declarat de către intimata-apelantă A. - C. UNIREA T., cu sediul în mun. T., ., nr. 37, jud. G., împotriva sentinței civile nr._/12.06.2014 pronunțată de Judecătoria B., în dosarul nr._, având ca obiect contestație la executare, în contradictoriu cu contestatoarea E. C., cu domiciliul în mun. B., .. 16, ., ., și domiciliul ales pentru comunicarea actelor de procedură la Cabinetul de Avocat C. D., cu sediul în mun. B., . F G, parter, jud. B..
La apelul nominal făcut în ședința publică, au lipsit ambele părți, apelanta fiind reprezentată de avocat Ș. V..
Procedura a fost legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că dosarul este la primul termen de judecată, după parcurgerea etapei de verificare și regularizare, după care:
Avocat Ș. V. depune la dosar împuternicire avocațială pentru apelantă și arată că nu mai are cereri de formulat.
Nefiind alte incidente de soluționat sau probe de administrat, instanța deschide dezbaterile, în temeiul art. 392 din Codul de procedură civilă, dând cuvântul apelantei, pentru a-și susține cererea.
Avocat Ș. V., având cuvântul pentru apelantă, solicită admiterea apelului așa cum a fost formulat. Susține că demararea procesului de executare silită cu contestatoarea nu începea dacă nu erau întrunite condițiile contractuale de neachitare a trei rate consecutive. Chiar și în situația admiterii în parte a cererii, instanța de fond trebuia să analizeze în mod corect și just cheltuielile de judecată. Solicită cheltuielile de judecată de la instanța de fond.
Instanța închide dezbaterile, în temeiul art. 394 alin. 1 din Codul de procedură civilă, și, după deliberare, a pronunțat următoarea hotărâre, pentru considerentele precizate.
INSTANȚA
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei B., sub nr._, din data de 31.03.2014, contestatoarea E. C. a formulat contestație la executare, în contradictoriu cu intimata A.-C. Unirea T., împotriva executării silite și a tuturor actelor și măsurilor dispuse în dosarul nr. 6/2014 al B. P. A. prin care s-a început urmărirea silită până la concurența sumei de 9042 de lei, în baza contractului de împrumut nr. 2144/07.06.2013. A solicitat anularea actelor de executare silită întreprinse sau întocmite, suspendarea executării și obligarea creditoarei la plata cheltuielilor de judecată.
Intimata a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii.
În ședința publică din data de 03.06.2014, prima instanță a respins ca inadmisibilă cererea de suspendare a executării silite.
Prin sentința civilă nr._/12.06.2014, judecătoria a admis, în parte, contestația la executare, a îndreptat actele de executare efectuate în dosarul de executare nr. 6/2014 al B. P. A., în sensul că suma urmărită cu titlu de debit principal este de 5092 lei. A obligat intimata la plata sumei de 359,6 lei cheltuieli de judecată și a respins cererea acesteia privind cheltuielile de judecată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că, prin contractul de împrumut nr. 2144/07.06.2013, contestatoarea a împrumutat de la intimată suma de 9000 de lei, obligându-se să o restituie în 18 luni, eșalonat, în rate egale și succesive.
În privința debitului urmărit, instanța a constatat că executarea silită poartă asupra sumei de 7842 lei, compusă din împrumut nerestituit, penalități și cheltuieli de executare.
S-a reținut că debitoarea a achitat în contul împrumutului câte 500 de lei la datele de 14.08.2013, 19.09.2013, 30.10.2013 și 17.02.2014, trei rate fiind achitate anterior declanșării procedurii de executare silită.
Au fost reținute dispozițiile art. 7.2 din contract, potrivit cărora creditoarea are dreptul de a reține penalitățile, dobânda, cheltuielile de executare sau ratele scadente din capitalul social depus de beneficiar fără nicio altă formalitate și fără acceptul acestuia, astfel că a hotărât îndreptarea actelor de executare.
În temeiul art. 453 C.p.c., a reținut culpa procesuală a intimatei și obligat-o la plata cheltuielilor de judecată constând în taxa de timbru aferentă pretențiilor apreciate ca întemeiate.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel intimata A. - C. UNIREA T., la data de 13.08.2014, cererea fiind înregistrată pe rolul Tribunalului B., sub nr._ din data de 08.09.2014.
A criticat soluția dată capătului de cerere având ca obiect cheltuielile de judecată la care a fost obligată.
În motivarea în fapt, a arătat că, prin acțiunea promovată de contestatoarea E. C., s-a solicitat anularea actelor de executare întocmite, suspendarea formelor de executare începute în dosarul nr. 6 al B. P. A..
S-a motivat contestația pe faptul că actele de executare începute pentru recuperarea sumei de 9042 lei, executare cerută de intimată, în baza contractului de împrumut nr.2144/07.06.2013, se referă la o sumă mult mai mare decât cea pe care contestatoarea o datorează, argumentându-se că intimata a apelat la „escrocherii”, în sensul că „nu a acordat un împrumut cu suma de 9000 lei; suma cu care a plecat contestatoarea de la intimată ar fi fost de 5672 lei”.
Învederează că a primit în data de 20.03.2014 o adresă din partea Cabinetului de avocat „C. D.”, prin care i se comunica să procedeze la recalcularea sumelor pentru care a solicitat încuviințarea executării silite, invocându-se faptul că s-au achitat 4 rate, s-a depus fondul social suma de 2250 lei și nu a emis dispoziție de plată în momentul acordării împrumutului, solicitându-se să comunice data la care va restitui fondul de 2250 lei, și dispoziția de plată din data de 07.06.2013 „întrucât a intervenit o problemă în reținerea fondului social încă o dată din împrumutul acordat...”.
La adresa mai sus menționată a comunicat contestatoarei, prin Cabinetul de avocatură „C. D.”, faptul că debitoarea E. C. a semnat o cerere de acordare împrumut pe data de 07.06.2013, pentru suma de 9000 lei.
A arătat că s-a depus un avans suma de 2250 lei, depus cu chitanța nr. 09/07.06.2013. Împrumutul a fost acordat la ghișeu prin chitanța nr. 11/07.06.2013.
De asemenea, a indicat și faptul că a achitat doar 3 rate de câte 500 lei, după care, după 3 luni de restanță, s-a procedat la executare silită.
Prin întâmpinarea depusă de intimată s-a arătat că suma pe care a primit-o contestatoarea este de 8378 lei, conform chitanței de plată nr. 11/07.06.2013.
Suma solicitată executorului judecătoresc pentru recuperare este de 7842 lei, debit conform contractului de împrumut nr. 2144/2013. Din suma de 9000 s-au scăzut trei rate achitate, aferente lunilor august, septembrie și octombrie.
Contestatoarea susține că a achitat următoarele sume, astfel:
-prin chitanța din 14.08.2013 suma de 500 lei;
-prin chitanța din 19.09.2013 suma de 500 lei;
-prin chitanța din 30.10.2013 suma de 500 lei și
-prin chitanța din 14.02.2014 suma de 500 lei.
Solicitarea formulată de intimată către executorul judecătoresc a fost făcută și depusă la Judecătoria B. în data de 16.01.2014 și înregistrată sub nr._ la Judecătoria B..
La acel moment nu a fost achitată suma de 500 lei conform chitanței ulterioare din data de 14.02.2014.
Astfel, nu era posibil să se scadă din totalul debitului de recuperat de 7842 lei și suma de 500 lei achitată ulterior demarării formelor de executare.
Prin sentința civilă nr._/12.06.2014 instanța de fond a admis în parte acțiunea civilă, în sensul că „îndreaptă actele de executare efectuate în dosarul de executare nr.6/2014 al B. P. A., în sensul că suma urmărită cu titlu de debit principal este de 5092 lei” reținându-se în considerente dispozițiile art. 7.2 din contract.
S-a învederat instanței că acțiunea formulată de contestatoare a vizat anularea actelor de executare, dar instanța de fond a considerat că se impune doar îndreptarea acestora și rectificarea sumei ce va trebui executată silit.
A apreciat că rezultă culpa procesuală a contestatoarei care nu și-a achitat la timp ratele restante, inclusiv a patra rată, care a fost achitată ulterior, pe 14.02.2014, după pronunțarea încheierii de încuviințare a executării silite din 22.01.2014.
Susținerile contestatoarei au fost constatate de instanța de fond ca fiind „infirmate de probele administrate” în totalitate.
Apelanta a considerat că, la stabilirea cheltuielilor de judecată la care a fost obligată intimata, trebuia să se țină cont în mod proporțional de culpa procesuală a fiecărei părți, în schimb instanța de fond reține că respectiva clauză constituie și o dispoziție în favoarea debitoarei în cazul în care aceasta nu poate achita ratele scadente.
A arătat că nu s-a făcut dovada de către contestatoare că ar fi fost în imposibilitate de plată, iar evitarea unei situații costisitoare a unei executări silite nu putea fi omisă, având în vedere dispozițiile contractuale prevăzute la art. 7.1 din contractul de împrumut, care precizează că executarea silită este demarată în caz de neplată a trei rate restante.
Mai mult decât atât, înainte de a se începe procedura executării silite, contestatoarea a fost înștiințată periodic și avertizată de existența restanțelor, încercându-se, pe cât posibil de către intimată, evitarea începerii executării silite.
În opinia apelantei, proporționalitatea cheltuielilor de judecată trebuie apreciată prin prisma culpei procesuale, constatată de instanța de fond în motivarea soluției pronunțate, în sensul că susținerile contestatoarei sunt infirmate de probele administrate, astfel că poziția juridică de parte câștigătoare este determinată de raportul dintre conținutul obiectului acțiunii și rezultatul obținut prin hotărârea de soluționare a litigiului, în cazul de față constatându-se că se impune îndreptarea actelor de executare și nu anularea acestora, astfel că executarea este întemeiată împotriva contestatoarea E. C. pentru suma de 5092 lei.
Conform aspectelor arătate anterior, ar rezulta că instanța de fond nu a realizat o corectă apreciere a culpei procesuale și implicit a cheltuielilor de judecată la care ar fi trebuit fi obligată fiecare parte procesuală.
A solicitat admiterea apelului, cu consecința compensării cheltuielilor de judecată, având în vedere că, în procent de 75%, executarea silită începută împotriva contestatoarei s-a constatat a fi întemeiată și justificată pentru suma de 5092 lei.
Tribunalul are în vedere dispozițiile art. 477 alin. 1 din Codul de procedură civilă, conform cărora instanța de apel va proceda la rejudecarea fondului în limitele stabilite, expres sau implicit, de către apelant. Se poate observa că apelanta-creditoare a criticat numai soluția dată capătului de cerere accesoriu, având ca obiect cheltuielile de judecată la care a fost obligată, apreciind că se impunea compensarea.
Prima instanță a îndreptat actele de executare, în sensul că, după ce s-a reținut că, în baza contractului de împrumut, creditoarea avea obligația de se îndestula mai întâi din capitalul social depus de beneficiar, și, după ce s-a scăzut o rată de 500 lei pe care intimata a achitat-o după începerea executării silite, suma urmărită (debit principal) a fost de 5092 lei (din totalul de 7500 lei). Deși actele de executare silită nu au fost anulate, ci îndreptate, și numai în parte, prima instanță a obligat intimata la 359,6 lei, cheltuieli de judecată, sumă care nu este egală cu taxa judiciară de timbru aferentă pretențiilor admise, astfel cum a reținut în motivare.
Fundamentul juridic al obligării părții la plata cheltuielilor de judecată îl constituie culpa procesuală, conduita imputabilă a părții, care a condus la introducerea acțiunii în justiție și la derularea procedurii judiciare finalizate printr-o hotărâre judecătorească.
Culpa creditoarei pentru îndreptarea actelor se impunea numai pentru suma de 2250 lei, fond social, care nu a fost reținută înainte de a se solicita începerea executării silite, nu și pentru suma de 500 lei, care a fost achitată de către intimată după începerea executării silite.
Prima instanță trebuia să determine cheltuielile de judecată la care putea fi obligată creditoarea numai în raport de suma 2250 lei, deoarece numai pentru urmărirea acestei sume putea fi apreciată culpa creditoarei. Taxa judiciară de timbru datorată era de 162,5 lei, calculată conform art. 3 alin. 1 lit. b, la care face trimitere art. 10 alin. 2 din O.U.G. nr. 80/2013.
Totodată, având în vedere că pretențiile au fost admise numai în parte, în cauză erau aplicabile dispozițiile art. 453 alin. 2 din Codul de procedură civilă, conform cărora, când cererea a fost admisă numai în parte, judecătorii vor stabili măsura în care fiecare dintre părți poate fi obligată la plata cheltuielilor de judecată, iar dacă este cazul, vor putea dispune compensarea cheltuielilor de judecată.
După cum s-a arătat, culpa apelantei putea fi apreciată numai pentru pretențiile admise, de 2250 lei, neavând culpă pentru scăderea sumei de 500 de lei din valoarea urmărită, cât timp plata s-a făcut după începerea executării. Actele de executare silită au fost menținute pentru suma de 5092 lei, motiv pentru care prima instanță trebuia să stabilească și măsura în care contestatoarea poate fi obligată la cheltuielile de judecată efectuate de creditoare, în sumă de 1000 lei, onorariu de avocat, conform chitanței de la fila 54. Reținând că actele de executare au fost menținute în proporție de aproximativ 75% din valoarea urmărită, tribunalul va aprecia că suma de 750 de lei, din cheltuielile de judecată, trebuia suportată de către contestatoare. În urma compensării, reclamanta intimata va plăti apelantei suma de 587,5 lei.
Instanța a dispus compensarea sumelor, iar nu obligarea debitoarei la onorariul de avocat de 750 lei, chiar dacă, în privința taxei judiciare de timbru se impunea restituirea de la buget, conform art. 45 alin. 1 lit. f din O.U.G. nr. 80/2013, deoarece intimata nu a formulat o astfel de cerere, iar apelanta nu a invocat această împrejurare, ci a pretins compensarea cheltuielilor de judecată.
Față de aceste considerente de fapt și de drept, tribunalul va admite apelul, în temeiul art. 480 alin. 2 din Codul de procedură civilă, va schimba în parte sentința apelată, în sensul că va stabili că suma datorată de pârâtul-apelant cu titlu de cheltuieli de judecată reclamantei-intimate este de 162,5 lei, iar suma datorată de reclamanta-intimată este de 750 lei. În urma compensării, reclamanta-intimată urmează să plătească pârâtului-intimat suma de 587,5 lei.
Hotărârea este definitivă în baza art. 634 alin. 1 pct. 4 din Codul de procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Admite apelul declarat de către intimata-apelantă A. - C. UNIREA T., cu sediul în mun. T., ., nr. 37, jud. G., împotriva sentinței civile nr._/12.06.2014 pronunțată de Judecătoria B., în dosarul nr._, având ca obiect contestație la executare, în contradictoriu cu contestatoarea E. C., cu domiciliul în mun. B., .. 16, ., ., și domiciliul ales pentru comunicarea actelor de procedură la Cabinetul de Avocat C. D., cu sediul în mun. B., . F G, parter, jud. B..
Schimbă, în parte, sentința apelată, în sensul că stabilește că suma cu titlu de cheltuieli de judecată datorată de pârâtul-apelant reclamantei-intimate este de 162,5 lei, iar suma datorată de reclamanta-intimată pârâtului-apelant este de 750 lei.
În urma compensării, reclamanta-intimată urmează să plătească pârâtului-apelant suma de 587,5 lei.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 21 noiembrie 2014.
Președinte, M. A. | Judecător, N. M. | |
Grefier, C. C. |
Red. N.M.
Tehn. H.M./N.M.
4 ex./23.12.2014
Dosar prima instanță:
_ – Judecătoria B.
Judecător prima instanță:
V. E. C.
Operator de date cu caracter personal înregistrat sub nr. 8214
| ← Suspendare executare silită. Decizia nr. 172/2014. Tribunalul... | Uzucapiune. Decizia nr. 19/2014. Tribunalul BUZĂU → |
|---|
