Fond funciar. Decizia nr. 115/2014. Tribunalul BUZĂU
| Comentarii |
|
Decizia nr. 115/2014 pronunțată de Tribunalul BUZĂU la data de 28-03-2014 în dosarul nr. 1148/282/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL B.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 115/2014
Ședința publică de la 28 martie 2014
Completul constituit din:
Președinte: A. M.
Judecător: M. N.
Grefier: A. P.
Pe rol se află judecarea apelului civil formulat de către petentul D. M., domiciliat în mun. C., .. 81, județul C., împotriva sentinței civile nr. 1041 pronunțate la data de 09.08.2013 de Judecătoria Pogoanele în dosarul civil nr._, în contradictoriu cu intimatele C. L. POGOANELE PENTRU STABILIREA DREPTULUI DE PROPRIETATE PRIVATĂ ASUPRA TERENURILOR și C. JUDEȚEANĂ B. PENTRU STABILIREA DREPTULUI DE PROPRIETATE PRIVATĂ ASUPRA TERENURILOR, având ca obiect fond funciar.
La apelul nominal făcut în ședința publică, au lipsit apelantul D. M. și intimatele C. L. Pogoanele pentru aplicarea legilor fondului funciar și C. Județeană B. pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor.
Procedura a fost legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care arată că apelul a fost motivat, este scutit de taxă de timbru, la dosar intimata C. L. Pogoanele pentru aplicarea legilor fondului funciar a depus relațiile solicitate, iar apelantul prin cererea depusă la dosar la data de 18.03.2014 a solicitat judecarea cauzei în lipsă, după care:
Instanța constată că apelantul a solicitat, în scris, judecata cauzei în lipsă și, nemaifiind de cereri formulate, incidente de soluționat, probe de administrat, apreciind că au fost lămurite împrejurările de fapt și de drept ale cauzei, închide dezbaterile, în temeiul art. 394 alin. 1 din Codul de procedură civilă.
După deliberare, conform art. 395 din Codul de procedură civilă, instanța a pronunțat următoarea hotărâre, pentru considerentele precizate.
TRIBUNALUL
- Obiectul cererii și susținerile, pe scurt, ale apelantului:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Pogoanele, sub nr._, la data de 23.05.2013, petentul D. M. a solicitat stabilirea dreptului de proprietate în baza Legii nr. 247/2005 pentru terenul arabil extravilan în suprafață de 22,50 ha, trecut în proprietatea statului în baza HCM nr. 308/1953, conform actului nr. C/2020 din data de 02 septembrie 2005 emis de Direcția Județeană Arhivele Statului B., rămas după numitul C. G., decedat la data de 25 ianuarie 1976.
La solicitarea instanței, petentul a precizat că a chemat în judecată pe persoana membru în C. L. de fond funciar Pogoanele, deoarece i-a fost repartizată cererea din data de 07 mai 2009, pentru a da răspunsul adresei nr. 7876 din data de 25 mai 2009, și arată că este moștenitor al defunctului C. G. pentru suprafața de 22,50 ha teren arabil extravilan.
Intimata C. L. Pogoanele Pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Privată asupra Terenurilor a depus întâmpinare, prin care solicită respingerea ca neîntemeiată a acțiunii, arătând că reclamantul nu a formulat cerere în termenul prevăzut de art. 33 din Legea nr. 1/2000, respectiv 60 de zile de la . legii, ci ulterior, în temeiul Legii nr. 247/2005, astfel că nu mai poate pretinde un drept de proprietate asupra terenului reconstituit pe numele moștenitorului care a beneficiat de prevederile Legii nr. 1/2000.
Petentul a depus răspuns la întâmpinare, în care arată, în esență, că potrivit dispozițiilor art. 37 din Legea nr. 247/2005 prin care s-a modificat și completat art. 33 din Legea nr. 1/2000 se prelungește termenul de depunere a cererilor de reconstituire până la data de 30 noiembrie 2005.
Față de precizările petentului și dispozițiile H.G. nr. 890/2005, prima instanță a dispus citarea Comisiei Locale Pogoanele Pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Privată asupra Terenurilor și Comisiei Județene B. Pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Privată asupra Terenurilor.
Prin sentința civilă nr. 1041/09.08.2013, judecătoria a respins plângerea, ca neîntemeiată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că, în executarea sentinței civile nr. 194/15.03.2007 pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei Pogoanele, la cererea lui D. Cosntantin, au fost emise titlurile de proprietate nr._/2009 și nr._/2009, pentru această persoană, în calitate de moștenitor al defunctului C. G., pentru suprafețele de 19,5 ha pe raza orașului Pogoanele, județul B., și respectiv de 5 ha pe raza comunei L., județul B..
În drept, instanța a reținut incidența art. 13 alin. 2 din Legea nr. 18/1991, conform căruia moștenitorii sunt repuși în termenul de acceptare a succesiunii cu privire la cota ce li se cuvine din terenurile ce au aparținut autorului comun, dar care nu s-au găsit în patrimoniul defunctului la deschiderea succesiunii, fiind considerați că au acceptat moștenirea prin cererea pe care o fac comisiei. Potrivit art. 37 din Legea nr. 1/2000, astfel cum a fost completată și modificată prin Legea nr. 247/2005, persoanelor fizice ale căror terenuri au intrat în patrimoniul fostelor cooperative agricole de producție și, ca urmare a comasărilor, nu li s-a reconstituit dreptul de proprietate în condițiile Legii fondului funciar nr. 18/1991, li se reconstituie dreptul de proprietate în condițiile acestei legi, pe vechile amplasamente, în perimetrul societăților comerciale cu capital de stat, dacă acestea nu au fost atribuite în conformitate cu art. 2 alin. (1) din lege.
S-a constatat că petentul D. M. nu a depus cerere în termenul prevăzut de art. 33 din Legea nr. 1/2000, respectiv în 60 de zile de la data intrării în vigoare a acestei legi, ci abia ulterior, în temeiul Legii nr. 247/2005, astfel că s-a concluzionat că nu poate pretinde un drept de proprietate asupra terenului reconstituit pe numele moștenitorului care a beneficiat de prevederile legii. Prin neacceptarea moștenirii în temeiul Legii nr. 1/2000 de către petent, a profitat de drept succesorul acceptant D. C., prin efectul dreptului de acrescământ, astfel încât prima instanță a reținut că acesta a dobândit legal dreptul de proprietate pentru suprafața de 22,5 ha teren agricol.
Nu s-a considerat că respectiva cerere a petentului ar avea valoarea juridică de act de acceptare a succesiunii cu privire la cota de 1/2 din terenurile ce au aparținut autorului C. G., întrucât la data la care a fost formulată cererea dreptul de proprietate asupra suprafeței totale de 22,5 ha teren era deja reconstituit pe numele pârâtului D. C..
Instanța a mai reținut dispozițiile art. 3 alin. 1 lit. a) din Legea nr. 169/1997, conform cărora sunt lovite de nulitate absolută, potrivit dispozițiilor legislației civile aplicabile la data încheierii actului juridic, următoarele acte emise cu încălcarea prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991: actele de reconstituire sau de constituire a dreptului de proprietate, în favoarea persoanelor fizice care nu erau îndreptățite, potrivit legii, la astfel de reconstituiri. Din probele administrate în cauză, a rezultat că titlurile de proprietate înregistrate sub nr._/2009 și nr._/2009 au fost emise în favoarea unei persoane îndreptățite la reconstituire și că nu există vreun motiv pentru modificarea lor, în sensul înscrierii petentului ca moștenitor al defunctului G. C., așa cum acesta pretinde.
Cu privire la adresa nr. 7876/25.05.2009, prin care Instituția Prefectului Județului B. a înaintat Primăriei orașului Pogoanele memoriul petentului D. M., cu solicitarea de a fi analizat de urgență și dispunerea măsurilor necesare pentru soluționarea acestuia, răspunsul fiind comunicat petentului și, spre știință, Instituției Prefectului Județului B. și Comisiei Județene B. Pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Privată Asupra Terenurilor prin adresa nr. 7589/14.11.2007, instanța a considerat că aceste înscrisuri nu-l îndreptățesc pe petent la reconstituirea dreptului de proprietate, în condițiile în care nu a făcut cerere în termenul prevăzut de art. 33 din Legea nr. 1/2000, fiind ulterioare împlinirii acestuia.
Împotriva acestei hotărâri, a declarat „recurs” petentul D. M., la data de 06.09.2013, cererea fiind înregistrată pe rolul Tribunalului B., sub nr._ din data de 03.10.2013.
În motivare, petentul a susținut că nu are cunoștință despre sentința civilă nr. 194/15.03.2007, pronunțată de Judecătoria Pogoanele în dosarul nr._ și că a luat cunoștință despre hotărâre la judecata în fond a dosarului nr._ . Acțiunea din acest ultim dosar precizat a fost depusă de către petent, ca urmare a adresei nr. 6200/17.12.2010 primită de la C. L. Pogoanele.
S-a învederat instanței că nu s-a promovat recurs împotriva sentinței nr. 194/15.03.2007, deși era depusă cererea de reconstituire nr. 215/2005 și de către petent, în calitate de moștenitor al defunctului C. G., decedat la data de 25.01.1976.
A solicitat ca intimata C. L. Pogoanele să depună copie de pe anexa nr. 39, poziția 64, cu numele celor trei persoane înscrise pentru despăgubiri.
Petentul a susținut că, în baza Legii nr. 247/2005, D. C. a depus cererea nr. 45/08.09.2005, de reconstituire de pe urma defunctului C. G..
S-a învederat instanței că răspunsul pentru adresa nr. 7876/25.05.2009 a fost comunicat Instituției Prefecturii, cu adresa nr. 133/16.10.2009, de către P. O., membru în comisia locală, în ziua când s-a vândut terenul arabil extravilan de 19,5 ha, conform titlului de proprietate nr._/2009. Pentru că nu a comunicat răspunsul adresei nr. 7876/25.05.2009 în termen de 30 de zile, conform Legii nr. 233/2002, nu a cunoscut că la data de 30.04.2009 a fost emis titlul de proprietate nr._, pentru suprafața de 19,50 ha. Acesta a fost motivul pentru care nu a avut posibilitatea ca, în perioada 26.06._09, să depună acțiune la Judecătoria Pogoanele, pentru a-l chema în judecată pe D. C., în vederea neînstrăinării terenului până la soluționarea cererii nr. 215/2005.
A susținut că D. C. avea cunoștință despre necomunicarea adresei și astfel i s-a dat posibilitatea să vândă terenul prin două contracte de vânzare-cumpărare.
La primul termen de judecată la care părțile au fost legal citate, 31.01.2014, instanța a recalificat drept apel calea de atac promovată în cauză, constatând că Judecătoria Pogoanele a indicat în mod corect calea de atac a apelului împotriva hotărârii pronunțate, în termen de 30 de zile de la comunicare, fiind aplicabile prevederile art. 457 și art. 152 din Codul de procedură civilă.
2. Întâmpinarea intimatelor:
În temeiul art. XV alin. 3 din Legea nr. 2/2013, după comunicarea cererii de apel, intimatele nu au formulat întâmpinări la apelul petentului.
3. Cercetarea procesului:
La primul termen de judecată fixat în ședință publică, 31.01.2014, conform art. 237 pct. 7 din Codul de procedură civilă, instanța a dispus completarea probelor administrate la prima instanță cu înscrisuri, respectiv toate cererile formulate de către apelant și D. C. pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenului de 22,5 ha, de pe urma defunctului C. G., precum și hotărârile emise.
4. Situația de fapt stabilită pe baza probelor administrate:
Obiectul cererii de chemare în judecată îl reprezintă cererea apelantului-petent D. M. de stabilire a dreptului de proprietate asupra terenului de 22,5 ha, în baza Legii nr. 247/2005, trecut în proprietatea statului în baza HCM nr. 308/1953, conform actului nr. C/2020 din data de 02 septembrie 2005 emis de Direcția Județeană Arhivele Statului B., rămas după numitul C. G., decedat la data de 25 ianuarie 1976.
Apelantul și D. C. sunt descendenți ai autorului comun C. G., decedat la 25.01.1976, care a avut în proprietate un teren arabil extravilan în suprafață de 22,50 ha, situat pe raza orașului Pogoanele, preluat de stat conform H.C.M nr. 308/1953.
După cum a reținut în mod corect prima instanță și după cum rezultă din înscrisurile comunicate de către intimata C. L. Pogoanele (filele 64-80 și 86-91), numai D. C. a formulat cerere de reconstituire pentru terenul de 22,5 ha, în termenul legal prevăzut de Legea nr. 1/2000, respectiv cererea nr. 6/06.03.2000 (fila 90). Nu s-a făcut dovada că o astfel de cerere ar fi formulat și apelantul D. M., în baza Legii nr. 1/2000, ci acesta a depus prima cerere de reconstituire în temeiul Legii nr. 1/2000, modificată prin Legea nr. 247/2005, respectiv la data de 09.09.2005, înregistrată la C. L. Scutelnici și transmisă spre soluționare Comisiei Locale Pogoanele.
Reconstituirea a fost aprobată în modalitatea acordării de despăgubiri pentru D. C., conform hotărârii transmise cu adresa nr. 1064/20.02.2003 (fila 89), însă, în urma soluționării, de către Judecătoria Pogoanele, a plângerii formulate de către persoana îndreptățită la reconstituire, prin sentința civilă nr. 194/15.03.2007, pronunțată în dosarul nr._, C. locală Pogoanele și C. județeană B. au fost obligate la reconstituirea dreptului de proprietate în natură. În executarea acestei hotărâri, au fost emise titlurile de proprietate nr._/2009 și nr._/2009, pe numele moștenitorului D. C., de pe urma defunctului C. G., pentru suprafețele de 19,50 ha pe raza orașului Pogoanele, județul B., și respectiv de 3 ha pe raza comunei L., județul B..
Fiind reconstituită suprafața de teren de pe urma autorului C. G., cu adresa nr. 215/09.02.2006, C. L. i-a comunicat petentului că terenul a fost atribuit în baza Legii 1/2000, fiind înscris în anexa 39, poziția 64, suprafața de 22,5 ha, fără a se indica dacă pe numele lui sau pe numele altei persoane, astfel că apelantul a adresat mai multe cereri primarului orașului, pentru a-i fi comunicate date despre persoanele pe numele cărora a fost reconstituit dreptul de proprietate, actele din dosar, nume autor, amplasamentul terenului.
Prin cererea înregistrată sub nr._ la Judecătoria Pogoanele, apelantul a solicitat modificarea celor două titluri de proprietate emise pe numele D. C., în sensul înscrierii sale în cuprinsul lor, alături de D. C., în calitate de moștenitor al autorului comun C. G. asupra celor 22,5 ha teren. Cererea sa a fost respinsă, ca neîntemeiată, prin sentința civilă nr. 778/06.09.2011, devenită irevocabilă prin respingerea recursului promovat de reclamant, așa cum rezultă din decizia civilă nr. 782/23.11.2011 a Tribunalului B., situație în care nu se mai poate aprecia, într-o nouă acțiune, având ca obiect reconstituirea dreptului de proprietate, asupra dreptului reclamantului cu privire la același teren.
Reclamantul, prin această acțiune, supune judecății același litigiu, respectiv îndreptățirea sa la reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenului de 22,5 ha, preluat de stat de la autorul C. G.. Or, asupra acestui aspect s-a statuat deja, cu putere de lucru judecat, așa cum s-a arătat mai sus, prin sentința civilă nr. 778/06.09.2011 a Judecătoriei Pogoanele, devenită irevocabilă prin decizia civilă nr. 782/23.11.2011 a Tribunalului B..
Este de precizat că moștenitorul D. C. a formulat prima cerere de reconstituire, acestuia i s-a recunoscut dreptul de proprietate, astfel încât noua cerere de reconstituire, chiar dacă era formulată în termenul legal, stabilit de legiuitor, printr-o lege de modificare, nu mai putea fi soluționată favorabil, cât timp terenul era deja restituit.
5. Motivele de fapt și de drept:
Raportat la situația de fapt care a rezultat din probele administrate, având în vedere obiectul cererii de chemare în judecată, tribunalul reține ca fiind relevante următoarele dispoziții:
Potrivit art. 13 alin. 2 din Legea nr. 18/1991, moștenitorii sunt repuși în termenul de acceptare a succesiunii cu privire la cota ce li se cuvine din terenurile ce au aparținut autorului comun, dar care nu s-au găsit în patrimoniul defunctului la deschiderea succesiunii, fiind considerați că au acceptat moștenirea prin cererea pe care o fac comisiei. Termenul pentru depunerea cererilor, în temeiul art. 33 din Legea nr. 1/2000, a fost, inițial, de 60 de zile de la data intrării în vigoare a legii (11.03.2000), termen care a fost respectat de către celălalt moștenitor, D. C., care a depus cererea de reconstituire la 06.03.2000.
Art. 33 din Legea nr. 1/2000, după cum a fost completat și modificat prin Legea nr. 247/2005, are următoarea reglementare: „Pot cere reconstituirea dreptului de proprietate și foștii proprietari cărora li s-au respins cererile sau li s-au modificat ori anulat adeverințele de proprietate, procesele-verbale de punere în posesie sau titlurile de proprietate, prin nesocotirea prevederilor art. III din Legea nr. 169/1997. Cererile de reconstituire a dreptului de proprietate se consideră a fi depuse în termen chiar dacă acestea au fost depuse la alte comisii decât cele competente potrivit legii; aceste comisii vor trimite cererile, din oficiu, comisiilor competente, înștiințând despre acest lucru și persoanele îndreptățite. Persoanele fizice și persoanele juridice care nu au depus în termenele prevăzute de Legea nr. 169/1997 și de prezenta lege cereri pentru reconstituirea dreptului de proprietate sau, după caz, actele doveditoare pot formula astfel de cereri până la data de 30 noiembrie 2005 inclusiv. În cazul formelor asociative prevăzute la art. 26 alin. (1) din lege, aflate în curs de constituire, cererea poate fi formulată de comitetul ad-hoc de inițiativă.” Din aceste norme, rezultă că pot beneficia de repunerea în termen persoanele care nu au formulat cereri de reconstituire în termenele prevăzute de Legea nr. 169/1997 și de Legea nr. 1/2000 (până la 11.03.2000, după cum s-a precizat mai sus), precum și persoanele cărora le-au fost respinse astfel de cereri sau li s-au modificat ori anulat adeverințele de proprietate, procesele-verbale de punere în posesie sau titlurile de proprietate. Cu toate acestea, deși a operat o prelungire a termenului pentru depunerea unor noi cereri, trebuie să se aibă în vedere că terenul pentru care s-a pretins reconstituirea fusese atribuit în mod legal unei alte persoane, D. C., care formulase cererea în termenul stabilit inițial de lege. În acest sens sunt dispozițiile art. 37, rap. la art. 2 și 3 din Legea nr. 1/2000, având în vedere că scopul legii noi a fost de majorare a suprafeței ce putea fi reconstituită (art. 3 din lege prevede că reconstituirea dreptului de proprietate pentru persoanele fizice prevăzute la art. 9 alin. (1) din Legea fondului funciar nr. 18/1991, republicată, cu modificările și completările ulterioare, se face pentru diferența dintre suprafața de 10 ha de familie și cea adusă în cooperativa agricolă de producție sau preluată prin legi speciale ori în orice mod de la membrii cooperatori, dar nu mai mult de 50 ha de proprietar deposedat). Art. 37 din Legea nr. 1/2000 are următorul conținut: „Persoanelor fizice ale căror terenuri au intrat în componență fostelor cooperative agricole de producție și, ca urmare a comasărilor, nu li s-a reconstituit dreptul de proprietate în condițiile Legii fondului funciar nr. 18/1991, li se reconstituie dreptul de proprietate în condițiile prezentei legi, pe vechile amplasamente, în perimetrul societăților comerciale cu capital de stat, dacă acestea nu au fost atribuite în conformitate cu art. 2 alin. (1) din prezenta lege.” Or, s-a putut constata că terenul de 22,5 ha a fost legal atribuit celuilalt moștenitor, D. C., fapt reținut cu putere de lucru judecat în hotărârile conform cărora s-a dispus reconstituirea în natură și nu i s-a recunoscut dreptul apelantului de a fi trecut în calitate de moștenitor în titlurile de proprietate emise.
Faptul că apelantul nu a fost parte în dosarul nr._, în care s-a pronunțat sentința civilă nr. 194/15.03.2007, act despre care ar fi luat cunoștință cu ocazia judecării litigiului din dosarul nr._, nu are relevanță pentru stabilirea dreptului în favoarea petentului. Aceasta deoarece obiectul acelui litigiu l-a reprezentat nu stabilirea dreptului de proprietate, ci modalitatea de reconstituire, respectiv în natură, iar nu în despăgubiri, astfel cum a propus inițial comisia locală. Nu poate fi reținută nici critica legată de faptul că intimata C. locală nu ar fi declarat recurs împotriva sentinței nr. 194/15.03.2007, deși cunoștea că apelantul a depus cererea de reconstituire în temeiul Legii nr. 247/2005, deoarece, pe de o parte, procesul civil este guvernat de principiul disponibilității, numai C. L. putând decide dacă promova sau nu calea de atac, iar pe de altă parte, după cum s-a mai arătat, prin această hotărâre judecătorească nu s-a stabilit dreptul de proprietate, ci modalitatea de reconstituire. Cât timp apelantul nu formulase cereri în temeiul Legilor nr. 18/1991, nr. 169/1997 sau cel mai târziu la 11.03.2000, în baza Legii nr. 1/2000, în condițiile în care un alt moștenitor solicitase reconstituirea, nu mai putea beneficia de repunerea în termen stabilită de Legea nr. 247/2005.
Referitor la răspunsul primit cu adresa nr. 7876/25.05.2009 (fila 9), prin care Instituția Prefectului Județului B. a înaintat Primăriei orașului Pogoanele memoriul petentului D. M., cu solicitarea de a fi analizat de urgență și dispunerea măsurilor necesare pentru soluționarea acestuia, răspunsul fiind comunicat petentului și, spre știință, Instituției Prefectului Județului B. și Comisiei Județene B. Pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Privată Asupra Terenurilor prin adresa nr. 7589/14.11.2007, tribunalul constată că, în mod corect, prima instanță a apreciat că respectivele înscrisuri nu-l îndreptățesc pe petent la reconstituirea dreptului de proprietate, în condițiile în care nu a făcut cerere în termenul prevăzut de art. 33 din Legea nr. 1/2000, fiind ulterioare împlinirii acestuia. Tot astfel, pentru aceleași considerente, la soluționarea prezentei acțiuni, nu prezintă relevanță împrejurarea că un funcționar al comisiei locale nu ar fi răspuns în termen legal memoriului transmis de Instituția Prefectului (dreptul celuilalt moștenitor era deja recunoscut, la data formulării cererii în baza Legii nr. 247/2005).
Față de toate aceste considerente de fapt și de drept, în temeiul art. 480 alin. 1din Codul de procedură civilă, tribunalul va păstra hotărârea atacată, situație în care va respinge apelul, ca nefondat.
Hotărârea este definitivă în baza art. 634 alin. 1 pct. 4 din Codul de procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, apelul civil formulat de către petentul D. M., domiciliat în mun. C., .. 81, județul C., împotriva sentinței civile nr. 1041 pronunțate la data de 9.08.2013 de Judecătoria Pogoanele în dosarul civil nr._, în contradictoriu cu intimatele C. L. POGOANELE PENTRU STABILIREA DREPTULUI DE PROPRIETATE PRIVATĂ ASUPRA TERENURILOR și C. JUDEȚEANĂ B. PENTRU STABILIREA DREPTULUI DE PROPRIETATE PRIVATĂ ASUPRA TERENURILOR, având ca obiect fond funciar.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 28 martie 2014.
Președinte, A. M. | Judecător, M. N. | |
Grefier, A. P. |
Red. M.N.
Tehn. M.N.
Dosar prima instanță:
Judecătoria Pogoanele –_
Judecător prima instanță:
C. D. P.
5 ex.
09.05.2014
Operator de date cu caracter personal
înregistrat sub nr. 8214
| ← Contestaţie la executare. Decizia nr. 382/2014. Tribunalul BUZĂU | Contestaţie la executare. Decizia nr. 308/2014. Tribunalul BUZĂU → |
|---|
