Contestaţie la executare. Decizia nr. 695/2014. Tribunalul BUZĂU
| Comentarii |
|
Decizia nr. 695/2014 pronunțată de Tribunalul BUZĂU la data de 08-12-2014 în dosarul nr. 49/200/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL B.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE CIVILĂ Nr. 695/2014
Ședința publică de la 08 Decembrie 2014
Completul constituit din:
PREȘEDINTE V. B.
Judecător E. P.
Grefier V. P.
Pe rol se află judecarea apelului declarat de către contestatorul M. M. cu domiciliul în Ploiești, ., ., ., jud. Prahova împotriva sentinței civile nr._ din 09.07.2014 pronunțată de Judecătoria B. în dosarul nr._ în contradictoriu cu intimatele B. G. SOCIETE GENERALE S.A. cu sediul în mun. București, .. 1-7, Turn B., sector 1 și S. S.A.R.L., prin S.C. KRUK ROMÂNIA S.R.L., cu sediul în București, Calea Moșilor, nr. 51, ., sector 3, având ca obiect contestație la executare
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns avocat T. I., pentru intimata B. G. Societe Generale S.A., lipsă fiind apelantul M. M. și intimata S. S.A.R.L., prin S.C. KRUK ROMÂNIA S.R.L.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că apelul se află la al doilea termen de judecată, că este motivat, comunicat, că la dosarul cauzei s-au depus, la data de 12.08.2014, cerere de ajutor public judiciar formulată de către apelant, la data de 21.08.2014 întâmpinare formulată de către intimata B. G. Societe Generale S.A., la data de 22.08.2014, întâmpinare formulată de către intimata S. SaR.L. cu acte atașate, la data de 18.09.2014 răspuns la întâmpinare formulat de către apelant, la data de 29.09.2014 cerere formulată de către intimata . prin care solicită judecarea în lipsă, la termenul din 10.11.2014 s-a amânat cauza pentru pentru ca apelantul M. M. să achite taxa judiciară de timbru în cuantum de 443 lei aferentă prezentei cauze, sub forma eșalonării în 4 tranșe lunare, începând cu luna noiembrie 2014, că procedura de citare este legal îndeplinită.
Întrebată fiind, partea prezentă, prin apărător, arată că nu mai are alte cereri de formulat sau probe de depus în apărare și solicită acordarea cuvântului pe apel, pentru dezbateri.
Avocat T. I., pentru intimata B. G. Societe Generale S.A., solicită respingerea apelului ca nefondat, și menținerea sentinței pronunțată de instanța de fond ca fiind temeinică și legală.
Fără cheltuieli de judecată.
TRIBUNALUL
Asupra prezentului apel civil.
Prin contestația la executare înregistrată pe rolul Judecătoriei B. la data de 06.01.2014 sub numărul_, contestatorul M. M. a solicitat, în contradictoriu cu intimații B.R.D. G. SOCIETE GENERALE S.A. și S. S.a.R.L., ca instanța să pronunțe o hotărâre prin care să constate inopozabilitatea față de acesta a cesiunii de creanță intervenită între intimate, întoarcerea executării silite efectuate în dosarul execuțional nr. 337/2013 al B. I. M. Nicușor și să constate perimarea plății debitului privind suma de 9625,07 lei către B.R.D. G. SOCIETE GENERALE S.A. A mai solicitat intimatul și obligarea pârâtelor la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea cererii se arată că la data de 26.03.2007 a încheiat cu B.R.D. G. SOCIETE GENERALE S.A. contractul de împrumut nr._/14.08.2007, pentru suma de 9000 lei, iar pe fondul crizei mondiale, de la începutul anului 2010 s-a aflat în imposibilitatea de a mai achita ratele aferente, iar banca a cesionat creanța către intimata S. S.a.R.L, fără a notifica debitorul care a aflat de această situație cu ocazia demarării executării silite în dosarul nr. 337/2013 al B. I. M. Nicușor, nefiindu-i însă comunicată cesiunea nici de către executor. Susține contestatorul că în niciuna din clauzele contractuale nu este prevăzut acordul acestuia cu privire la o eventuală cesiune de creanță.
Mai susține contestatorul că au fost încălcate dispozițiile art. 948 C. civ. întrucât creanța nu este certă, lichidă și exigibilă, B.R.D. G. SOCIETE GENERALE S.A. neprocedând la punerea în întârziere a debitorului și nici la constatarea exigibilității anticipate a creditului.
În ce privește perimarea executării obligației de plată a debitului, susține contestatorul că prin neplata ratelor contractul s-a reziliat de drept, toate restanțele devenind scadente la data respectivă, de la care au trecut mai mult de trei ani.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 148, art. 195, art.451, art. 711 și următoarele C. pr. civ.
Intimata S. S.a.R.L. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea ca neîntemeiată a contestației motivat de faptul că, prin încheierea de încuviințare a executării silite pronunțată de Judecătoria B. la data de 05.11.2013, în dosarul nr._ a fost recunoscută calitatea procesuală a acesteia.
În ce privește creanța, aceasta îndeplinește condițiile caracterului cert, lichid și exigibil, iar cedarea creanței s-a produs în mod legal întrucât potrivit art. 1573 C. civ., creanța este cedată prin simpla convenție a cedentului și a cesionarului, fără notificarea debitorului.
Se mai arată că, la data de 26.04.2012 a fost încheiat contractul de cesiune de creanțe între B. G. Societe Generale și KRUK INTERNAȚIONAL S.R.L. care, la rândul acesteia, a încheiat contractul de cesiune de creanțe cu intimata S. S.a.R.L.. Cesiunile de creanță au fost aduse la cunoștința debitorului prin notificările comunicate acestuia la data de 24.05.2012 și au fost înscrise în Arhiva Electronică de garanții Reale Mobiliare.
În ce privește prescripția dreptului de a solicita executarea silită, se rată că prin notificările înaintate creditorului, termenul de prescripție s-a întrerupt, astfel cum prevăd dispozițiile art. 2538 C. civ.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 205, 662 C. pr. civ., 1566 C. civ., 1588 C. civ. și art. 2538 C. civ.
La întâmpinare au fost atașate, în copie, următoarele înscrisuri: contract de credit nr._/14.08.2007, situația contului, notificare cesiune creanță, confirmare de primire, contract de cesiune creanțe nr. 8/26.04.2012, contract de cesiune de creanțe din 16.05.2012, extras arhiva electronică de Garanții reale imobiliare.
Intimata B. SOCIETE GENERALE S.A. a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive a acesteia motivat de faptul că în temeiul contractului de cesiune nr. 8/26.04.2012 a transmis către cesionara S.C. KRUK INTERNAȚIONAL S.R.L. creanța deținută împotriva contestatorului, fiindu-i notificată acestuia identitatea cesionarului. Se mai arată că, raportat la momentul încheierii contractului, deși în acțiune se invocă articole din vechiul cod civil, aplicabile sunt dispozițiile noului cod civil, respectiv dispozițiile art. 1566 C. civ.
A mai invocat această intimată și excepția inadmisibilității primului capăt de cerere întrucât prin cererea sa, contestatorul nu solicită constatarea existenței sau inexistenței unui drept ci constatarea unui fapt juridic, legat de pretinsa sancțiune ce ar lovi, în opinia sa, contractul de cesiune de creanță.
Pe fondul cauzei, se arată că prin contractul de credit nr._/14.08.2007, B. GSG SA a acordat contestatorului un credit în cuantum de 9000 lei, iar urmare a neîndeplinirii de către acesta a obligațiilor contractuale, creditorul i-a comunicat că neîndeplinirea obligație de plată a debitului va conduce la declararea scadenței anticipate.
Ulterior, creditoarea a ales să cesioneze creanța, încheind contractul de cesiune nr. 8/26.04.2012 notificat debitorului prin adresa nr. 5239/24.05.2012. Din momentul cesionării creanței au încetat raporturile dintre cesionar, noul creditor și debitorul cedat.
În ce privește cererea de întoarcere a executării silite, se arată că aceasta ar trebui să fie accesorie unei contestații la executare.
În răspunsul la întâmpinare formulat de contestator, acesta susține că în mod greșit intimatele fac trimitere la dispozițiile Noului Cod civil, acesta nefiind aplicabil în cauză întrucât contractul de credit a fost încheiat în anul 2007, sub imperiul vechiului cod civil. Acesta mai arata ca la dosar nu a fost depusa o notificare a cesiunii de creanta emisa de catre B.. La dosar a fost depusa doar o confirmare de primire emisa de catre S.C. Kruk International S.R.L., dar semnatura de pe acest document nu apartine contestatorului acesta intelegand sa se inscrie in fals solicitand totodata verificarea de scripte in acest sens.
Mai arata contestatorul ca intreruperea prescriptiei extinctive nu opereaza prin emiterea de notificari ci doar prin formularea unei cereri de chemare in judecata sau demararea executarii silite, ori nici pana in prezent B. nu a procedat in acest sens, mai mult banca nu a depus dovada platilor efectuate de acesta recunoscand astfel prescrierea debitului restant.
Cu privire la exceptiile invocate de catre B. contestatorul a solicitat respingerea acestora motivand ca din moment ce contractul sau de credit a fost incheiat cu respectiva banca, aceasta are calitatea de intimata in cadrul prezentului demers judiciar.
In temeiul art. 258 C.proc. Civ instanta a incuviintat proba cu inscrisurile depuse la dosar de catre intimata S..
La termenul de judecata din data de 09.07.2014, contestatorul a precizat ca solicită verificarea de scripte cu privire la inscrisul contestat, respectiv confirmarea de primire de la fila 53 din dosar, afirmand ca semnatura de pe acest document nu ii apartine. In temeiul art. 302 si 303 C.Proc. Civ. dupa studierea inscrisurilor comparative depuse si a probei de scris olograf data de contestator in sedinta publica (fila nr. 147 din dosar) instanta s-a considerat lamurita cu privire la autenticitatea semnaturii de pe inscrisul cu pricina.
Prin sentința civilă nr._ din 9.07.2014 Judecătoria B. a admis exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a B. G. SOCIETE GENERALE S.A., respingând cererea de chemare in judecata formulata in contradictoriu cu aceasta intimata ca fiind formulata impotriva unei persoane lipsita de calitate procesuala pasiva.
S-a respins cererea de chemare in judecata avand ca obiect contestatie la executare formulata de catre contestatorul M. M., impotriva executarii silite exercitata impotriva sa de catre B.E.J. I. M. N. in dosarul executional nr. 337/2013, in contradictoriu cu intimata S. S.a.R.L. prin reprezentant legal S.C. KRUK ROMANIA S.R.și cererea de intoarcere a executarii silite formulata de catre contestator in contradictoriu cu aceeasi intimata.
Pentru a hotărâ astfel prima instanță a reținut următoarele:
Prin cererea de executare silita inregistrata de catre S. S. sub nr. 337/21.10.2013 la B. I. N. s-a solicitat executarea silita a debitorului M. M. pentru recuperarea debitului in cuantum de 8.178,57 lei in temeiul titlului executoriu reprezentat de Contract de credit nr._/14.08.2007 emis de B. GSG S.A. S. S. a dobandit calitatea de creditor al contestatorului in urmatoarea modalitate. M. M. a accesat un credit in cuantum de 9.000 lei de la B. GSG S.A. in baza Contractului de credit nr._/14.08.2007. Deoarece contestatorul nu si-a mai platita ratele scadente, fapt recunoscut de catre acesta in cuprinsul actiunii formulate, creanta detinuta impotriva sa a fost cesionata de catre B. catre S.C. Kruk International S.R.L. in temeiul contractului de cesiune de creante nr. 8/26.04.2012. La randul sau S.C. Kruk International S.R.L. a cesionat creanta detinuta impotriva contestatorului catre intimata S. S. in baza unui contract de cesiune de creante incheiat la data de 16.05.2012.
Cererea de executare silita a fost incuviințată de catre Judecatoria Buzau prin Incheierea pronuntata in data de 05.11.2013 in dosarul cu nr._/200/2013. Prin urmare fata de contestator au fost demarate procedurile de executare silita in cadrul dosarului nr. 337/2013 al B. I. N..
Potrivit prevederilor art.711 al.1 C.Proc. Civ impotriva executarii silite se poate face contestatie de catre cei interesați sau vatamați prin executare, art. 714 al. 1 pct. 3 stipuland că debitorul care contesta executarea insăsi poate formula o asemenea cerere in termen de 15 zile de la momentul cand a primit somația de executare.
In speță cererea de chemare in judecata a fost formulata de catre debitor in termen de 15 zile de la primirea somatiei de executare emisa de catre B. I. N. in dosarul executional nr. 337/2013, fiind calificata de catre instanță ca o contestatie formulata impotriva executarii silite însăși.
Analizand cu prioritate excepția lipsei calității procesuale pasive invocata de catre intimata B. instanta a admis-o pentru urmatoarele considerente. Conform art. 36 C.Proc. Civ. calitatea procesuală rezultă din identitatea dintre părți si subiectele raportului juridic litigios dedus judecății, art. 40 C.Proc. Civ. instituind sancțiunea respingerii cererii ca fiind facută împotriva unei persoane lipsită de calitate procesuală pasivă in situația chemării in judecată a unei persoane ce nu justifică o astfel de calitate. In speță, in cadrul contestației la executare formulata de către debitor, singurul care justifică existența unei calități procesuale pasive este creditorul la solicitarea căruia a fost pornită executare silită. Din moment ce a cesionat creanța deținută impotriva contestatorului, cesiune ce a fost notificată in mod corespunzător acestuia conform argumentelor ulterioare, B. nu poate detine calitatea de intimat in cadrul unei contestații formulate in legatură cu realizarea unui drept de creanță ce nu se mai află in patrimoniul său. Instanța a arătat că in cuprinsul contestatiei formulate contestatorul nu invocă neregularități in legatură cu contractul incheiat cu banca, prevalandu-se in principal de lipsa notificarii cesiunii de creanță, obligatie ce ii revenea cesionarului S. S.. Prin urmare aceasta intimata este singura ce justifica o calitate procesuală pasivă in cadrul contestației la executare formulata. Ca urmarea a solutiei pronuntata cu privire la exceptia analizata, instanta nu a mai analizat exceptia inadmisibilitatii invocata de catre intimata B..
In ceea ce priveste fondul cauzei, instanta a respins ca neintemeiată contestația la executare formulata pentru urmatoarele considerente. In primul rand instanta a apreciat că solicitarea contestatorului de constatare a inopozabilității contractului de cesiune de creanță incheiat intre intimate reprezintă o aparare de fond care este utilizată spre dovedirea nelegalității procedurii de executare silită, din moment ce aceasta inopozabilitate are ca efect direct lipsa unui titlu executoriu valabil detinut de S. S..
Instanta a inlaturat apararea contestatorului privind lipsa unei creante certe lichide si exigibile detinuta impotriva sa din moment ce banca nu a procedat la punerea sa in intarziere si declararea exigibilității anticipate a creditului. Pentru a decide in acest sens invederează că potrivit prevederilor aer. 6.9 din Cotractul de credit (fila nr. 43 din dosar) „ daca imprumutatul nu plateste la scadenta ratele si dobanzile aferente creditului acordat sau nu respecta vreuna din clauzele si obligațiile prevazute in prezentul contract, creditul poate fi declarat scadent anticipat, Banca fiind in drept sa solicite de indata rambursarea acestuia si a dobanzilor si sa procedeze la recuperarea creanțelor sale prin orice mijloc prevăzut de lege”. Din dispozițiile contractuale menționate rezulta ca in cazul neplații ratelor scadente banca poate oricand declara intregul credit scadent anticipat, fara a fi nevoie ca aceasta procedura sa fie notificata debitorului si fara a fi necesar acordul acestuia. In speță dovada faptului ca banca a declarat scadent intregul credit acordat contestatorului, rezidă din faptul cesiunii creanței reprezentând contravaloarea creditului către o terță persoană, ca modalitate alternativă utilizată de către B. pentru recuperarea cel putin parțiala a sumelor ce i se cuvin.
In ceea ce priveste principala aparare utilizată de către contestator privind inopozabilitatatea cesiunii de creanță incheiată de către intimați cu consecința imposibilității executării sale silita, si aceasta a fost respinsă. In ceea ce priveste dipozițiile legale incidente, instanța a apreciat că raportat la momentul incheierii celor două contracte de cesiune de creanță, respectiv anul 2012, in speță sunt incidente prevederile Noului cod civil respectiv prevederile art. 1566 – 1586.
Conform susținerilor contestatorului aceasta inopozabilitate rezultă din faptul neindeplinirii obligatiei de notificare a sa in legatura cu cesiunea de creanță, obligație ce cade in sarcina cesionarului. Astfel M. M. arata ca nu a fot notificat niciodata in legatura cu aceasta cesiune despre a carei existență nu are cunostință, necunoscand identitatea noului său creditor. In ceea ce priveste confirmarea de primire de la fila nr. 53 din dosar depusa de catre intimata S. S. pentru dovedirea indeplinirii obligatiei de notificare a cesiunii de creanță, contestatorul a aratat ca intelege sa conteste semnatura de pe acest document, ce nu ii apartine.
Cu ocazia verificarii inscrisurilor originale depuse de catre contestator precum si a scrierii sale olografe executată in sedinta publică din data de 09.07.2014, instanța a constatat că exista suficiente elemente de asemanare intre semnatura utilizata in mod obisnuit de catre contestator si cea existenta pe confirmarea de primire. Prin urmare apreciaza ca M. M. este cel care a semnat confirmarea de primire prin care se adevereste notificarea sa in legatura cu incheierea celor doua contracte de cesiune de creanta.
Potrivit prevederilor art. 1578 al. 1 pct. b din Noul Cod Civil, debitorul este ținut sa plateasca cesionarului din momentul in care primeste o comunicare scrisa a cesiunii, pe suport de hartie sau in format electronic, in care se arata identitatea cesionarului, se identifica in mod rezonabil creanța cedata si se solicita debitorului sa plateasca cesionarului. In speță, conform celor expuse anterior, instanța apreciază că ele două contracte de cesiune de creanța prin care debitul deținut de B. impotriva debitorului a fost cesionat catre S. S. in calitate de cesionar au fost notificate in mod corespunzator către contestator la data de 30.05.2013 conform dovezilor de la filele 51-53 din dosar. De la acel moment dreptul de creanța dobandit de catre S. S. a devenit opozabil debitorului cedat acesta avand obligația de a efectua plata in mod valabil catre cesionar. Prin urmare declansarea procedurii de executare silită de către aceasta intimata impotriva contestatorului este pe deplin indreptățită, materializându-se într-o modalitate de realizare a dreptului de creanță de către cesionar impotriva debitorului cedat, cesiunea de creanță fiind notificată în mod corespunzător.
Nu a fost reținuta nici apararea potrivit careia contestatorul nu a fost de acord cu cesionarea creanței deținută împotriva sa, astfel încât aceasta operațiune nu ii poate fi opozabilă. In primul rand instanța nu a putut identifica in cuprinsul contractului de credit reprezentând titlu executoriu, o clauza de inalienabilitate care sa condiționeze cesionarea creanței aferente creditului acordat de consimțământul debitorului cedat. In acelasi sens in conformitate cu prevederile art.1569 Cod Civil nu a putut fi identificat un text de lege care sa interzică cesionarea acestui tip de creanțe. In al doilea rând conform prevederilor art. 1570 al. 1 lit. c din Codul civil in cazul creanțelor avand ca obiect o sumă de bani, cesiunea de creanță va produce efecte chiar si in condițiile existenței unei clauze de inalienabilitate, încalcarea acesteia producand efecte doar intre debitorul cedat si cedent.
In ceea ce priveste solicitarea contestatorului de a se constata perimarea plății debitului privind suma de 9625,07 lei, instanța a calificat-o de asemenea ca o aparare de fond prin care acesta doreste sa dovedeasca nelegalitatea urmăririi silite declanșată impotriva sa. Din dezvoltarea considerentelor expuse in susținerea acestei aparari rezultă că debitorul invocă de fapt prescripția dreptului de creanță invocat impotriva sa, susținând ca a trecut o perioadă mai lungă de trei ani de la data la care ratele aferente creditului accesat au devenit scadente si pana la momentul executarii sale silite. Si această aparare este nesusținută in condițiile in care potrivit dovezii de la fila nr. 50 data la care a fost efectuată ultima plata către bancă de către contestator este 15.07.2011 (fila nr. 50 din dosar) iar data formulării cererii de executare silită este 21.10.2013. Asadar perioada de timp scursa intre cele două repere temporale este mai scurtă de 3 ani, astfel incât nu a intervenit prescriptia dreptului de creanță invocat impotriva creditorului.
Instanta a respins si cererea de intoarcere a executării silite formulată de către contestator, reținând că potrivit prevederilor art. 722 C. Proc. Civ dreptul de a formula o asemenea cerere se naste doar in situatia in care a fost desființat titlul executoriu sau insăși eexecutarea silită, or in speță a fost respinsă solicitarea formulată în acest sens. De altfel instanța nu a putut identifica vreo suma incasata sau bun al debitorului valorificat in cadrul procedurii executării silite exercitate impotriva contestatorului cu privire la care s-ar putea pune problema intoarcerii executării silite.
Pentru aceste considerente instanță a admis excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de catre B. si a respins cererea formulată impotriva acestei intimate ca fiind facută impotriva unei persoane lipsită de calitate procesulă pasivă, a respins contestația la executare formulata precum si cererea de intoarcere a executării silite.
Împotriva sentinței civile mai sus menționate a formulat apel contestatorul criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, solicitând ca prin hotărârerea ce se va pronnuța să se dispună admiterea apelului, ca fiind întemeiat și modificarea sentinței atacate în sensul admiterii cererii de chemare în judecată așa cum a fost formulată și obligarea itimatelor la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea cererii s-a învederat instanței că în mod neîntemeiat s-a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei B., din moment ce aceasta era parte contractantă în contractul său de credit bancar, precum și în contractul de cesiune de creanță nr. 8/26.04.2012. care are ca obicet cesiunea de ceranță a debitului provenit din contractul de credit personal mai sus menționat.
Instanța a reținut grești, că cesiunea a fost notificată în mod corespunzător, doarece conform contractului de credit și Codului civil obligația de a-l notifica revenea părți contractante - creditorului său inițial- respectiv pârâtei B. SOCIETE GENERALE-S.A, ori din actele depuse rezultă, că deși a fost întocmită o notificare de cesiune de creanță pe numele său acest document nu i-a fost comunicat de către B.. Nu este la dosar nicio confirmare de primire în acest sens. Deci instața a reținut greșit că obligația de notificare revenea cesionarului S. S..
Într-adevăr a fost depus la dosarul cauzei (fila 53) o confirmare de primire trimisă de S.C. KRUK INTERNAȚIONAL S.R.L., dar semnătura de pe acest document nu semăna deloc cu semenătra sa. La o simplă verificarea de scripete, se poate constata și fără o expetriză grafologică, că nu este semnătura mea.
Deci comuicarea S.C. KRUK INTERNAȚIONAL S.R.L - chiar dacă ar fi fost semnată tot nu ar avea niciun efect fată de el deoarece acesta societate este un terț față de el și actele ei nu-i sunt opozabile.
Cu privire la respingera pe fond a contestației instanța a reținut în mod grești că Secapitl S. are un tilu valabil împotirva sa, din moment ce nu a făcut dovada, că banca l-a pus în întârziere și a declarat scadent anticipat creditul contractat.
De asemena s-a reținut greșit, că situației de față îi sunt aplicabile prevederile Noului cod civil. Doresc să arăt, că, contractul meu de credit a fost încheiat în anul 2007, când era în vigoare vechiul Cod civil, în aceste condiții nu-i sunt opozabile prevederile Noului cod civil.
Lipsa notificării contractului de cesiune de creanță duce la inopozabilitatea acestuia față de el. Cu ocazia verificări de scripete instanța a analiazt superficial probele administrate și a constat în mod greșit, că sunt suficiente elemente de asemănare între semnătura utilizată în mod obișnuit de către el și cea care exista pe confirmarea de primire. Consider, că instanța greșit susține, că semnătura de pe confirmarea de primrie ar fi a mea deoarece semnătura de pe acest document nu semăna deloc cu semenătra mea.
Cu privrie la obligativitatea acordului meu la cedarea creanței arată. că acesta își are izvorul în legea protecției cosumatorului, deoarece câtă vreme creanța nu este cesionată are natură bancară și este protejată de legea consumatorului, iar dacă se cesionează către o instituției de recuperare a crențelor, această va pierde natura bancară și nu mai este protejată de legea cosumatorilor, ceea ce este lovit de nulitate potrivit legii protecției cosumatorilor bancari. Deci cesionarea unor astfel de creanțe nu este interzisă de Codul civil, ci de legea protecției cosumatorilor bancari.
Cu privire la prescripția dreptului material la executare silită privind debitul restant, în mod greșit a repins instața acesta apărare, deoarece la dosarul cauzei nu a fost depusă nicio probă din care să rezulte, că de la plata ultimei rate bancare ar fi trecut o perioadaă mai mică de 3 ani.
Niciuna dintre intimate nu au făcut dovada, că nu s-a împlinit termenul de prescrpție, nedepunând dovada ultimei plăți efectuate. Acesta este cel puțin o recunoaștere tacită a faptului, că s-a împlinit termenul de prescripție.
La dosarul cauzei contractul de cesiune de creanță între S.C. KRUK INTERNAȚIONAL S.R.L și S. S.a.R.L., nu a fost depus în original - limba engleză-, decât în traducere.
Instanța a omis să constate, că în sistemul vechiului Cod civil, sub imperiul căruia s-a încheiat si executat Contractul meu de credit bancar pentru persoane fizice cesiunea de datorii era interzisa.
De asemenea, în nici una din clauzele contractului mai sus menționat nu este prevăzut acordul său cu privire la o eventuală cesiune de creanță.
Fiind vorba de o cesiune a unui contract, potrivit prevederilor în materie civilă acordul său(anterior cesiunii) trebuia să fie inserat în contractul de credit.
În lipsa acestei clauze, s-a încălcat caracterul intuitu-personae a contractului de credit, el încheind contractul de credit cu B., în considerarea persoanei acesteia, a condițiilor de creditare acordate, a reputației bune (la acea data) printre alte instituții bancare.
În consecință, B. a rămas in continuare parte contractanta alături de celelalte părți semnatare, fiind titulară al obligațiilor asumate precum și al celorlalte drepturi care nu au fost cesionate.
În plus, astfel cum a dezvoltat mai sus, o eventuala opozabilitate a efectelor cesiunii de creanța către intimată ar fi operat numai de la data notificării cesiunii, conform art. 1393 din vechiul Cod civil, demers care nu a fost niciodată îndeplinit de către B..
Este de menționat ca potrivit dispozițiilor Codului civil, menționate anterior, pana la data îndeplinirii formalităților cerute de lege pentru opozabilitatea cesiunii, debitorul cedat poate sa o ignore, chiar daca ar avea cunoștința despre cesiune.
In consecința, având in vedere ca nu au fost îndeplinite formalitățile prevăzute de lege pentru opozabilitatea cesiunii de creanța, S. S.a.R.L., nu are calitatea de creditor în cadrul dosarul execuțional.
Din cele prezentate rezultă, că apelul este întemeiat și legal motiv pentru care solicită admiterea lui așa cum l-a formulat.
În drept, ererea a fost întemeiată pe prevederile art. 466 și urm. din C.pr.civ.
Dovada celor invocate înțelege să o facă cu înscrisuri și cu orice alt mijloace de probă.
B. SOCIETE GENERALE - SA, a formulat ÎNTÂMPINARE, prin care a solicitat respingerea acestuia ca neintemeiat.
Referitor la excepția lipsei calității procesuale pasive, instanța de fond a analizat argumentele pe care le-a prezentat in susținerea acesteia si a concluzionat in mod corect, in sensul admiterii excepției.
Astfel, asa cum s-a arătat, in temeiul contractului de cesiune de creanțe nr. 8/26.04.2012, B. GSG SA a transmis către cesionara . creanța deținuta impotriva contestatorului apelant M. M. rezultata din contractul de credit nr._/14.08.2007.
Cesiunea a fost notificata debitorului, asa cum reiese din adresa nr. 5239/24.05.2012, prin care i-au fost comunicate acestuia identitatea cesionarului, identificandu-se creanța cedata si solicitandu-se efectuarea plații către cesionar.
Potrivit dispozițiilor art. 1566 si urm. din Codul civil, cesiunea de creanța este convenția prin care creditorul cedent transmite cesionarului o creanța impotriva unui tert. Cesiunea de creanța transfera cesionarului toate drepturile pe care cedentul le are in legătura cu creanța cedata, precum si garanțiile si accesoriile aferente acesteia. Creanța este cedata prin simpla convenție a cedentului si a cesionarului, fara notificarea debitorului si fara a fi necesar consimțământul acestuia, insa asa cum am arătat, banca a procedat la notificarea debitorului, căruia i s-a adus astfel la cunoștința noul sau creditor.
In considerentele hotărârii, instanța fondului motivează admiterea excepției ridicate de intimata B. GSG SA, invocând dispozițiile art.36 C.pr.civ. Potrivit acestora, calitatea de parte în proces trebuie să corespundă cu calitatea de titular al dreptului și respectiv al obligației ce formează conținutul raportului juridic de drept material dedus judecății. In speță, după cum am arătat in intampinarea formulata, de la momentul incheierii contractul de cesiune de creanța în sarcina B. - G. Societe Generale SA, nu mai poate fi reținuta nicio obligație, cesionarul fiind cel ce are calitate procesuala in orice acțiune având ca fundament contractul de credit.
Cu privire la fondul cauzei, de asemenea, instanța de fond a făcut o minuțioasa si atenta analiza a situației de fapt, cat si a prevederilor legale invocate de parti si aplicabile in speța.
Raportat la susținerea contestatorului apelant ca semnătura de pe confirmarea de primire a notificării cesiunii de creanța, transmisa de către cesionar, nu ii aparține, instanța, repunand cauza pe rol, a procedat la termenul din 09.07.2014 la verificarea de scripte, in urma căreia s-a confirmat faptul ca semnătura de pe respectivul înscris ii aparține lui M. M..
Referitor la faptul ca a fost cesionata o creanța izvorâta dintr-un contract de credit bancar, instanța a considerat in mod just ca in dispozițiile art. 1596 C.civil nu se regăsește nicio interdicție legata de cesionarea unei astfel de creanțe. De asemenea, nici in legislația privind protecția consumatorilor, invocata de apelant cu caracter generic, nu se regăsește o astfel de interdicție.
In ceea ce privește prescrierea dreptului de creanța invocata de debitorul contestator, aceasta nu are nicio susținere in cauza. Dupa cum bine a observat instanța de fond, ultima plata către banca efectuata de contestatorul M. M. este 15.07.2011 (fila 50 din dosar), iar data formulării cererii de executare silita este 21.10.2013, reiesind astfel cu evidenta ca nu se împlinise termenul legal de prescripție de trei ani.
În susținerea apelului contestatorul apelant insista cu o alta apărare de fond, referitoare la« interdicția cesiunii de datorie in cuprinsul vechiului Cod civil».
Mai intai, cat privește legea aplicabila cesiunii de creanța, instanța de fond a tranșat corect problema, reținând ca sunt aplicabile dispozițiile Noului Cod civil, având in vedere data incheierii contractului de cesiune de creanța, respectiv 26.04.2012.
Cat despre instituția juridica invocata, este de domeniul evidentei ca in speța nu poate fi vorba despre o cesiune de datorie, aceasta neputand fi făcuta decât de debitor.
Totodată, data fiind susținerea apelantului referitoare la faptul ca cesiunea de creanța s-a făcut fara acordul sau, nici Vechiul Cod civil si nici Noul Cod civil nu au prevăzut vreodată necesitatea acordului debitorului cu privire la cesiunea de creanța, fata de care acesta este tert.
Se poate observa ca apelantul contestator aduce mai multe inovații in materie juridica, susținând inclusiv faptul ca dat fiind caracterul « intuitu personae» al contractului de credit, ar fi justificat imperativul obținerii acordului debitorului cedat, anterior efectuării cesiunii de creanța.
Toate aceste afirmații sunt lipsite de orice suport legal, apelantul nefiind de altfel, in măsura sa indice niciun temei juridic in susținerea argumentației sale.
In consecința, pentru considerentele prezentate, s-a solicitat respingerea apelul formulat de contestatorul M. M. ca fiind neintemeiat si mențineținerea in tot a soluției pronunțate de Judecătoria B..
S. S.R.L., in temeiul dispozițiilor art 205 NCPC a formult Întâmpinare prin care a solicitat sa se constate APELUL depus de către parat ca fiind neintemeiat pentru următoarele considerente:
Astfel cum a fost menționat si in intampinarea depusa la data de 18.03.2014, paratul M. a incheiat cu B. G. Societe Generale S.A M. la data de 14.08.2007 contractul de credit ce face obiectul dosarului de executare silita nr. 337/2013 (contractul de credit nr._/14.08.2007), prin care a împrumutat suma de 9.000 Ron si pe care s-a obligat sa o restituie lunar, conform graficului de rambursare, document care face parte integranta a contractului de credit sus menționat, acesta nerespectand obligația de plata cu privire la achitarea ratelor de care era ținut lunar cu scadenta precisa, conform graficului de rambursare.
In ceea ce privește cesiunea de creanța, aceasta poate fi definita din punct de vedere juridic ca fiind „convenția prin care creditorul cedent transmite cesionarului o creanță împotriva unui terț. Nuanțând definiția de mai sus, reținem că cesiunea de creanță este un contract care implică, din punct de vedere subiectiv, următorii subiecți de drept: creditorul care transmite creanța și care se numește cedent; dobânditorul creanței care se numește cesionar, „terțul" asupra căruia există creanța, adică debitorul care este îndatorat să execute prestația și care se numește debitor cedat. Părțile contractului de cesiune a creanței sunt cedentul și cesionarul. Din perspectiva principiilor forței obligatorii și relativității efectelor contractului, debitorul cedat este terț față de contractul de cesiune".
Având in vedere mențiunile precizate mai sus, acestea sunt reglementate in mod expres si in art 1566 Codul Civil,, nefiind impusa vreo regula din care sa reiasă obligativitatea exclusiva a cedentului de a notifica debitorul cedat cu privire la cesiune.
Pe cale de consecința, instanța a reținut in mod corect faptul ca nu s-a putut identifica in cuprinsul contractului de credit o clauza de inalienabilitate care sa condiționeze cesionarea creanței aferente contractului acordat cu consimțământul debitorului cedat. In același sens in conformitate cu prevederile contractuale art 1569 Codul Civil nu este prevăzuta nicio restricție cu privire la cesiune pentru acest tip de creanțe „Ubi lex non distinguit, nec nos distinguere debemus" - unde legea nu distinge, nici noi nu trebuie sa distingem.
Din punct de vedere juridic, creanțele indicate in art 1569 Codul Civil se refera la actele juridice la incheierea cărora elementul determinant l-au constituit aptitudinile, calitățile sau pregătirea profesionala a unei persoane, de exemplu contractul de munca, contractul de editare, contractul pentru executarea unei picturi, a unei sculpturi etc. Datorita acestei caracteristici, obligațiile asumate de către persoana respectiva nu pot fi indeplinite prin reprezentant si nu sunt transmisibile.
In ceea ce privește dovedirea calității procesuale, S. S.a.R.L deține o creanța certa lichida si exigibila.
Critica pârtii debitoare care face referire la cedarea creanței pe care, inițial, B. G. Societe Generale, o avea impotriva sa, cu acordul acestuia, este netemeinica, având in vedere prevederile art. 1573 Noul Cod Civil " (1) Creanța este cedată prin simpla convenție a cedentului și a cesionarului, fără notificarea debitorului."
Astfel, la data de 24.05.2012 a fost incheiat contractul de cesiune de creanțe intre B. G. Societe Generale si KRUK INTERNATIONAL SRL prin reprezentant legal KRUK ROMÂNIA SRL (fosta KRUK INTERNATIONAL SRL), următorul contract fiind incheiat intre KRUK INTERNATIONAL SRL si S. S., de unde rezulta clar si neechivoc calitatea de creditor a S. S..
De asemenea, se mențin aspectele pronunțate cu privire la calitatea societății creditoare astfel cum au fost invocate in intampinarea depusa la data de 18.03.2014.
In ceea ce privește contestarea raportului de expertiza, aceasta putea fi înaintata doar pe fondul cauzei nu si in apel, drept pentru care se solicită respingerea.
Se achiesează la soluția instanței care s-a pronunțat cu privire la aplicarea Noului Cod Civil precum si a Noului Cod de Procedura Civila. In ceea ce privește contestația la executare, se va aplica legea noua dacă executarea silită a fost pornită sub imperiul noului Cod de procedură civilă, întrucât contestația la executare nu este un proces nou, ci un incident procedural în faza de executare silită.
Prescrierea dreptului material nu se poate pune in discuție, tinandu-se cont de prevederile legale aplicabile și de dovada plății efectuata de debitor - 15.07.2011 precum si cererea de executare silita ce a fost înaintata la B. I. M. N. la data de 21.10.2013. Pe cale de consecința, solicitarea incuviintarii executării silite se incadra in termenul general de prescripție de 3 ani.
In sensul nedepunerii la dosar a contractului de cesiune in limba engleza, conform art 18 aln. 1 ) Cod Procedura Civila „Procesul civil se desfășoară in limba romana"coroborat cu art 18 alin. 4) Cod Procedura Civila „cererile si actele procedurale se intorcmesc numai in limba romana".
Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, evaluarea dovezilor administrate, în raport de conținutul cererii de chemare în judecată, a hotărârii apelate și a motivelor de apel invocate, Tribunalul apreciază că apelul este nefondat, astfel că în temeiul art. 480 c.p.c. urmează să îl respingă, pentru următoarele considerente:
Critica apelantului, potrivit căreia prima instanță în mod greșit a admis excepția lipsei calității procesuale passive a B. este neîntemeiată.
Conform art. 36 C.Proc. Civ. calitatea procesuală rezultă din identitatea dintre părți si subiectele raportului juridic litigios dedus judecății, art. 40 C.Proc. Civ. instituind sancțiunea respingerii cererii ca fiind facută împotriva unei persoane lipsită de calitate procesuală pasivă, în situația chemării in judecată a unei persoane ce nu justifică o astfel de calitate.
In speță, B. a cesionat creanța deținută impotriva contestatorului debitor, cesiune ce a fost notificată in mod corespunzător, astfel încât aceasta nu poate detine calitatea de intimat in cadrul unei contestații formulate in legatură cu realizarea unui drept de creanță ce nu se mai află in patrimoniul său.
În mod corect prima instanță a apreciat a fi aplicabile în speță dispozițiile Noului Cod Civil, raportat la momentul încheierii celor două contracte de cesiune de creanță, respectiv anul 2012, dat fiind faptul că apărarea apelantului s-a axat tocmai pe inopozabilitatea acestor două contracte, inopozabilitate ce ar fi atras inexistența unui titlu executoriu valabil deținut de intimata creditoare.
Pe fondul cauzei, Tribunalul reține că în conformitate cu dispozițiile codului civil, că cesiunea de creanța este o convenție, un contract consensual, valabil încheiat de la momentul realizarii acordului de voința intre părțile contractante; efectul acesteia fiind acela că se transfera către cesionar creanța cedentului asupra debitorului cedat.
Creanța trece in patrimoniul cesionarului cu toate drepturile pe care i le conferea cedentului, cesionarul devenind creditor in locul cedentului, preluandu-i toate drepturile.
Susținerea apelantului, conform căreia nu-i este opozabilă această cesiune, motivat de faptul că nu s-a îndeplinit obligația de notificare a sa, în mod corect a fost înlăturată de prima instanță, dat find existența Notificărilor de cesiune de creanță, existente la filele 51 și 52 dosar fond, primite de acesta la data de 30.05.2013. Faptul că apelantul a susținut că semnătura înscrisă pe confirmarea de primire nu este a sa nu a fost și dovedit, stand în obligația sa de a dovedi cu orice probă acest aspect, iar instanța a concluzionat în mod corect că sunt suficiente elemente de asemănare a semnăturii apelantului existente pe această confirmare cu cele avute în cedere la verificarea de scripte. Cum înscrisul respectiv nu a fost declarat fals, nu se poate aprecia asupra inexistenței semnătrurii apelantului pe acesta.
Prin notificarea catre debitorul apelant a cesiunii s-a adus la cunostinta debitorului persoana noului creditor si clauzele esentiale ale contractului de cesiune.
Între parti, cesiunea de creanta are ca efect transferul dreptului de creanta din patrimoniul cedentului în patrimoniul cesionarului. Creanta se transmite asa cum a existat în patrimoniul cedentului, pastrându-si natura civila sau comerciala, cu toate accesoriile si garantiile ei.
F. de terti, cesiunea de creanta produce efecte în sensul ca le este opozabila numai din momentul îndeplinirii cerintelor de publicitate care constau în notificarea facuta debitorului sau acceptarea cesiunii de catre debitor prin înscris autentic.
Toate precizarile de mai sus conduc la concluzia ca, în realitate, lipsa notificarii sau a acceptarii cesiunii de creanta de catre debitorul cedat nu are nicio influenta asupra validitatii acestei operatiuni juridice, iar, în ceea ce priveste opozabilitatea, trebuie analizata exclusiv din perspectiva subiectului/subiectilor de drept carora li se poate realiza plata în mod valabil, dar si a celorlalte modalitati de stingere a creantei cedate în raporturile cu cedentul sau/si cesionarul.
Practic, în cazul în care debitorul cedat nu a realizat vreun act susceptibil a conduce la stingerea creantei ce a format obiectul cesiunii, acesta nu se poate prevala de inopozabilitatea acestei operatiuni pentru a paraliza procedura de executare silita declansata de cesionarul devenit creditor, pentru ca nu ar justifica existenta unui interes legitim în derularea unui astfel de demers si ar constitui o valorificare a conduitei sale culpabile de a nu executa de bunavoie obligatia pe care si-a asumat-o fata de creditorul initial.
Și în ceea ce privește prescripția dreptului material la executarea silită, prima instanță în mod corect a înlăturat și această apărare, in condițiile in care potrivit dovezii de la fila nr. 50 data la care a fost efectuată ultima plata către bancă de către contestator este 15.07.2011 (fila nr. 50 din dosar) iar data formulării cererii de executare silită este 21.10.2013. Asadar perioada de timp scursa intre cele două repere temporale este mai scurtă de 3 ani, astfel incât nu a intervenit prescriptia dreptului de creanță invocat impotriva creditorului.
Faptul că apelantul nu și-a exprimat acordul cu privire la cesionarea creanței deținută în contract, nu poate fi reținut de către Tribunal, întrucât o asemenea cerință nu a fost inserată în contractul dintre apelant și creditor, și chiar dacă ar fi fost inserată, ar fi fost aplicabile dispozițiile art. 1570 al. 1 lit.c cod civil.
Față de cele reținute mai sus, Tribunalul, în baza art. 480 c.p.c. urmează a respinge apelul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge apelul declarat de către contestatorul M. M. cu domiciliul în Ploiești, ., ., ., jud. Prahova împotriva sentinței civile nr._ din 09.07.2014 pronunțată de Judecătoria B. în dosarul nr._ în contradictoriu cu intimatele B. G. SOCIETE GENERALE S.A. cu sediul în mun. București, .. 1-7, Turn B., sector 1 și S. S.A.R.L., prin S.C. KRUK ROMÂNIA S.R.L., cu sediul în București, Calea Moșilor, nr. 51, ., sector 3, ca nefondat.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 08 Decembrie 2014.
Președinte, V. B. | Judecător, E. P. | |
Grefier, V. P. |
Red.E.P/Th.red.E.P/5 ex./20.01.2015
d.f. nr._ – Judecătoria B.
j.f. C. A. M.
| ← Pretenţii. Decizia nr. 22/2014. Tribunalul BUZĂU | Ordonanţă preşedinţială. Sentința nr. 30/2014. Tribunalul BUZĂU → |
|---|
