Pensie întreţinere. Decizia nr. 214/2014. Tribunalul BUZĂU
| Comentarii |
|
Decizia nr. 214/2014 pronunțată de Tribunalul BUZĂU la data de 04-06-2014 în dosarul nr. 19839/200/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL B.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE CIVILĂ Nr. 214/2014
Ședința publică de la 04 Iunie 2014
Completul constituit din:
PREȘEDINTE A. E. D.
Judecător G. S.
Grefier V. P.
Pe rol se află judecarea apelului declarat de către pârâta S. M. F., cu domiciliul in Buzau, .. 120 A, ., . personal și convențional prin avocat S. V. cu sediul profesional în oraș Vălenii de M., ., județul Prahova împotriva sentinței civile nr.1259 din 24.01.2014 pronunțată de către Judecătoria B. în dosarul nr._ în contradictoriu cu reclamantul V. G. cu domiciliul in Buzau, .. 120 A, ., . având ca obiect pensie întreținere reducere.
La reluarea cauzei, după suspendarea, în temeiul art. 104 alin. 8 din Regulamentul de ordine interioară a instanțelor judecătorești, a ședinței de judecată, Tribunalul reunindu-se în complet legal constituit de apel, au răspuns apelanta pârâtă S. M. Florența, personal și asistată de către avocat S. V., în baza împuternicirii avocațiale depusă la dosar și intimatul reclamant V. G., personal.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că apelul se află la al doilea termen de judecată, fiind amânat la primul termen din 21.05.2014 pentru ca recurenta să ia cunoștință de întâmpinare.
Întrebate fiind, părțile prezente, arată că nu mai au alte cereri de formulat sau probe de depus în apărare, astfel că instanța constată încheiată cercetarea procesului, acordându-le pe rând cuvântul, pe apel, pentru dezbateri.
Avocat S. V., pentru apelanta pârâtă S. M. Florența, arată că recurenta pârâtă este nemulțumită de sentința pronunțată de instanța de fond pentru cele trei motive de nelegalitate pe care le-a invocat ca și motive de apel. Primul motiv de apel este că instanța de fond a respins excepția invocată de către pârâtă în care aceasta a arătat că acțiunea urmează a fi soluționată pe calea excepției, urmând a se constata nulitatea acțiunii, întrucât reclamantul nu a îndeplinit procedura de mediere, al doilea motiv de apel constă în faptul că modalitatea în care instanța de fond a înțeles să verifice acțiunea introdusă de către reclamant în primul rând prin prisma interesului minorului, pentru că instanța a avut în vedere dispozițiile legale care vizează instituția obligației de întreținere părinte minor numai în ceea ce privește veniturile realizate de către părinte nu și posibilitatea de a realiza venituri. Ori, la dosarul cauzei, fila 5 dosar fond, se află decizia nr. 1017 din 11.10.2013, anexată de către reclamant la cerere, din care rezultă împrejurarea că desfacerea contractului de muncă s-a realizat la cererea reclamantului, motiv pentru care recurenta este îndreptățită să considere că această decizie a fost făcută cu intenție de către reclamant și cu scopul de a prejudicia pe minor, pentru care plătea o pensie în raport de venitul pe care reclamantul îl realiza. Această situație nu a fost avută în vedere de către instanța de fond.
Invocă două înscrisuri depuse de către intimat la instanța de apel și anume două rezultate la examenele pe care acesta susține că le-a dat în încercarea de a-și găsi un loc de muncă, respectiv la ANAF în 6.11.2013 când a obținut un punctaj de 80 de puncte și atunci se consideră că s-a dus la examen de bună credință dar, din cel de al doilea înscris, rezultă că este la aceeași instituție, în 23.03.2014, în care a obținut un punctaj de 57 de puncte, situație din care se poate deduse că aceste examene sunt pur formale, pentru că alte dovezi din care să rezulte că a căutat un loc de muncă nu există.
Al treilea motiv de apel este modalitatea în care instanța de fond a înțeles să admită acțiunea și să fixeze pensia de întreținere la ¼ în raport de venitul minim, dar suma fixă de 150 lei consideră recurenta că este o nelegalitate, pentru că, dacă se menține această sumă fixă, în condițiile în care venitul minim se va mai modifica, recurenta va fi nevoită să vină în instanță cu altă cerere de majorare a pensiei. Dacă instanța ar fi avut în vedere interesul minorului s-ar fi oprit la ¼ din venitul minim și ar fi fixat o sumă fixă de 150 lei.
Solicită admiterea apelului, schimbarea în tot a sentinței atacate, în sensul de a o soluționa pe calea excepției, în principal, iar în subsidiar schimbarea în parte a soluției pronunțată de instanța de fond și să se înlăture mențiunea de 150 lei pe care recurenta consideră că instanța a trecut-o în mod greșit în dispozitiv.
Solicită obligarea intimatului la plata cheltuielilor de judecată efectuate la instanța de fond, urmând ca cele efectuate la instanța de apel să le solicite pe cale separată.
Intimatul reclamant V. G., având cuvântul, arată că a depus la dosar documente din care rezultă încetarea activității sale, că nu a plecat de bună voie din cadrul societății, ci într-un mod amiabil, prin înțelegerea părților, că dovada cea mai elocventă este faptul că la 3 luni după ce a plecat, societatea unde a lucrat a intrat în insolvență, că a participat la mai multe interviuri pentru angajare dar nu a reușit fiind foarte complicat să reușească acest lucru în B., întrucât a lucrat într-o funcție de conducere și plătit foarte bine.
Solicită respingerea apelului ca neîntemeiat și menținerea sentinței pronunțată de Judecătoria B. ca fiind temeinică și legală.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra prezentului apel de față, se constată:
Prin cererea înregistrată la Judecătoria B., sub nr._ reclamantul V. G. a chemat în judecată pe pârâta S. M. Florența solicitând ca prin sentința ce se va pronunța să se dispună reducerea pensiei de întreținere datorată pârâtei, în favoarea minorului V. T. M., născut la data de 01.08.2006.
În motivare, reclamantul a relatat că la data de 3.06.2013, prin sentința civilă nr. 9338 pronunțata de Judecătoria Buzau în dosarul_/200/2012 a fost obligat la plata unei pensii de întreținere în favoarea minorului, în cuantum de l/4 din venitul încasat la S.C. AB CONSTRUCT S.R.L. unde avea calitatea de salariat.
A solicitat diminuarea pensiei stabilită în sensul achitării unei contribuții de ¼ din salariul minim pe economie, începând cu data de 11.l0.2013, dată de la care a încetat calitatea sa de salariat .
A arătat că în prezent nu este salariat, nu realizează nici un fel de venituri, fiind în căutarea unui loc de muncă, urmând ca pe măsură ce veniturile sale vor crește să se stabilească un alt cuantum al pensiei de întreținere.
În drept, reclamantul și-a întemeiat acțiunea pe dispozițiile art. 516, 529 și 513 din Noul Cod pr. civilă.
Pârâta a formulat întâmpinare solicitând respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
A arătat că într-adevăr reclamantul a fost obligat la plata unei pensii de întreținere în cotă de ¼ din venitul realizat de acesta.
De la data pronunțării sentinței și până în prezent reclamantul nu a făcut altceva decât să-l obstrucționeze pe minor de un drept legal, pe care instanța l-a stabilit printr-o hotărâre judecătorească.
Acesta nu a plătit pensia la care a fost obligat în fiecare lună și din acest motiv a fost nevoită sa formuleze plângere la P. de pe lângă Judecătoria B..
În completare, pârâta a invocat excepția inadmisibilității acțiunii, întrucat reclamantul nu a respectat procedura privind realizarea medierii prevăzuta de art. 21 din N.C.C. coroborat cu dispozițiile Legii l92/2006 modificata.
Pârâtul, prezent în instanța a depus formularul privind participarea la ședința de informare în vederea medierii.
Părțile au uzat la instanța de fond de proba cu înscrisuri.
În urma probelor administrate, Judecătoria B. a pronunțat sentința civilă nr. 1259/24.01.2014, prin care a respins excepția inadmisibilității acțiunii, invocată de pârâtă și a admis acțiunea formulată de reclamantul V. G. în contradictoriu cu pârâta S. M. Florența, a dispus reducerea pensiei de întreținere datorată de reclamant, pârâtei, în favoarea minorului V. T. M., născut la data de 01.08.2006, stabilită prin sentința civilă nr. 9338 din 03.06.2013 pronunțată de Judecătoria B. în dosarul_/200/2012, prin care reclamantul a fost obligat la plata pensiei de întreținere în cuantum de l/4 din veniturile nete lunare încasate de la S.C. A.B. CONSTRUCT S.R.L. BUZAU.
A dispus obligarea reclamantului să plătească pârâtei, pensie de întreținere în favoarea minorului, în procent de l/4 din venitul minim pe economia națională, respectiv suma de 150 lei lunar, începând cu data introducerii acțiunii până la majoratul minorului.
A respins cererea pârâtei privind obligarea reclamantului la plata cheltuielilor de judecată.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond referitor la excepția inadmisibilității acțiunii invocată de pârâtă prin întâmpinare, a reținut dispozițiile art. 2 din Lege a nr. 192/2006 modificată, privind medierea și organizarea profesiei de mediator, potrivit cărora “dacă legea nu prevede altfel, părțile, persoane fizice sau juridice sunt obligate să participe la ședința de informare privind avantajele medierii, inclusiv după declanșarea unui proces în fața instanțelor de judecată competente, în vederea soluționării pe aceasta cale a conflictelor în materie civilă, de familie precum și orice alte materii în condițiile prevăzute de lege”.
Dovada participării la ședința de informare privind avantajele medierii se face printr-un certificat de informare eliberat de mediator, iar potrivit al. l ind. 2 instanța va respinge cererea de chemare în judecată ca inadmisibilă în caz de neîndeplinire de către reclamant a obligației de a participa la ședința de informare privind medierea, anterior introducerii cererii de chemare în judecată, sau după declanșarea procesului, până la termenul dat de instanță în acest scop pentru litigiile în materiile prevăzute de art. 69/1 al. 1 lit. a – f.
Totodată, potrivit art. 64 din lege, pot fi rezolvate prin mediere neînțelegerile dintre soți privitoare la stabilirea contribuției la întreținerea minorilor.
În cauză s-a constatat că după declanșarea procesului, până la termenul de judecată acordat în acest scop, reclamantul a depus dovada că a participat la ședința de informare cu privire la avantajele medierii, așa cum prevăd dispozițiile legale menționate, astfel că urmează să respingă excepția inadmisibilității cererii invocată de pârâtă ca neîntemeiată.
Pe fondul cauzei, s-a reținut că reclamantul, prin sentința civila nr. 9338 pronunțată de Judecătoria B. în dosarul_/200/2012 având ca obiect divorț a fost obligat să plătească pârâtei pensie de întreținere în favoarea minorului rezultat din căsătorie în procent de ¼ din veniturile nete lunare încasate de la S.C. AB CONSTRUCT S.R.L. BUZAU.
Conform art. 31 din Legea 272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copilului, ambii părinți sunt responsabili pentru creșterea copiilor lor.
De asemenea, potrivit art. 44 al. 1 din aceeași lege, copilul are dreptul de a beneficia de un nivel de trai care să-i permită dezvoltarea sa fizică, mentală, spirituală, morală și socială, iar părinților le revine responsabilitatea de a-i asigura în limita posibilităților cele mai bune condiții de viață necesare creșterii și educării lor.
S-a apreciat că părinților le revine responsabilitatea de a-i asigura copilului, în limita posibilităților, un trai decent pentru creștere și educare.
Potrivit art. 524 din Codul civil, are drept la întreținere numai cel care se află în nevoie, neputându-se întreținere din muncă sau din bunurile sale.
Conform art. 529 al. 2 Cod civil, când întreținerea este datorată de părinte, ea se stabilește până la o pătrime din venitul său lunar net pentru un copil, o treime pentru 2 copii și o jumătate pentru 3 sau mai mulți copii.
Potrivit dispozițiilor art. 531 Cod civil, dacă se ivește o schimbare în ceea ce privește mijloacele celui care prestează întreținerea și nevoia celui care o primește, instanța de tutelă potrivit împrejurărilor poate mări sau micșora pensia de întreținere sau poate hotărî încetarea plații ei.
Din probatoriile administrate, respectiv din Decizia nr. 1017/11.10.2013 eliberată de S.C. AB CONSTRUCT S.R.L. BUZAU s-a reținut că în prezent reclamantul nu mai este angajatul acestei societăți, urmare încetării contractului de muncă prin acordul parților.
Așadar, reclamantul nu mai încasează veniturile asupra cărora s-a stabilit obligația sa lunară de întreținere în favoarea minorului, întrucât nu mai este angajatul societății.
Apreciind ca sunt îndeplinite cerințele impuse de art. 531 N.C.C. instanța de fond a admis cererea formulata de reclamant ca întemeiată.
Împotriva sentinței a declarat recurs pârâta S. M. Florența, criticând-o pentru nelegalitate, solicitând casarea sentinței.
A susținut că instanța de fond a fost investită cu cerere din partea reclamantului intimat, având ca obiect reducerea pensiei de întreținere pe care acesta era obligat să o presteze minorului rezultat din căsătorie V. T. M., născut la 01.08.2006, obligație ce era stabilită în sarcina reclamantului prin sentința civilă nr. 9358/03.06.2013.
A susținut că prin întâmpinare s-a invocat excepția nerespectării de către acesta a procedurii privind realizarea medierii așa cum este stabilită prin disp. art. 21 din Noul cod de procedură civilă, coroborat cu disp. Legii 192/2006 cu modificările ulterioare.
Instanța de fond a respins excepția invocată motivat de împrejurarea că la primul termen de judecată aceasta a pus în vedere reclamantului ca până la următorul termen de judecată să facă dovada că a participat la ședința de informare în vederea medierii.
Termenul la care se refera instanța care a fost de altfel și primul termen de judecată din 10.02.2014, a fost termenul la care reclamantul nu a fost prezent.
Apreciază că instanța de fond, prin hotărârea dată a încălcat regula de procedură, privind obligativitatea pentru reclamant de a îndeplini procedura prevăzută de art. 21 din Noul cod de procedura civila, coroborat cu disp. Legii 192/2006, care atrag nulitatea cererii.
Astfel, în temeiul disp. art. 488 pct. 5, Noul Cod de procedură civilă, a solicitat casarea sentinței, rejudecarea cauzei, admiterea excepției și prin decizia ce se va pronunța să se constate nulitatea cererii formulată de reclamant.
Al doilea motiv de nelegalitate, îl constituie cel prevăzut de art. 488 pct. 8 Noul cod de procedură civilă, în sensul că hotărârea a fost dată cu încălcarea și aplicarea greșită a dispozițiilor legale cu ocazia pronunțării pe fond asupra cererii
Astfel, instanța de fond în mod neîntemeiat a considerat că reclamantul este în imposibilitate să plătească pensia de întreținere la care a fost obligat prin sentința menționată, ca acesta nu mai încasează veniturile pe care le realiza la data fixării obligației prin sentința civila nr. 9338/03.06.2013.
Deși a arătat că în mod intenționat reclamantul a solicitat încetarea contractului de muncă, împrejurare dovedită cu înscrisul depus de acesta respectiv Decizia nr. 1017/11.10.2013 aceasta nu a motivat în nici un fel și nu a luat în discuție împrejurarea invocată .
Ori este cert că din moment ce din înscrisul depus rezultă că la cererea reclamantului s-a dispus încetarea contractului de muncă, concluzia era una singură și anume că acesta se sustrage de la achitarea obligației de întreținere.
Această împrejurare este coroborată și cu celelalte dovezi depuse la dosar, din care rezultă că reclamantul nu s-a achitat de obligația de întreținere nici în perioada când era angajat și realiza veniturile în raport de care se fixase inițial pensia de întreținere.
Aceste dovezi sunt înscrisurile depuse la dosar care demonstrează ca pe rolul Parchetului de pe lângă Judecătoria B., există plângere pentru infracțiunea de abandon.
Intimatul reclamant are o sumă considerabilă restantă, reprezentând neplata pensiei de întreținere.
Instanța de fond a încălcat dispozițiile legale și când a dispus obligarea reclamantului la plata unei pensii de întreținere în favoarea minorului stabilind suma de 150 lei lunar și arătând că aceasta reprezintă procentul de ¼ din venitul minim pe economia națională.
Prin aceasta sumă stabilită de către instanța au fost încălcate drepturile minorului, pe de o parte, iar pe de altă parte instanța nu a avut în vedere venitul minim real pe economia națională, care nu mai era în suma de 600 lei la data pronunțării prezentei sentințe.
A solicitat să se constate că prin sentința pronunțată instanța nu a avut în vedere interesul minorului și obligația legală pe care reclamantul o are față de acesta pronunțând o sentința cu încălcarea dispozițiilor prev. de art. 261, 499 pct. 1, 527, potrivit acestei dispoziții legale noul Cod de pr. civilă.
A solicitat a se constata că recursul este admisibil în principiu, că motivele sunt întemeiate, urmând a se dispune admiterea acestuia astfel cum a fost formulat potrivit art. 496, 498, 501 pct. 4, Noul Cod de procedura civilă, respingerea cererii formulată de către reclamant în principal iar în subsidiar, în situația în care se va trece peste excepția invocată, solicită a se constata că debitorul urmează a fi obligat la plata pensiei de întreținere în cotă procentuală de ¼ și nu în sumă fixă.
A solicitat obligarea la cheltuieli de judecată la fond și în recurs.
Intimatul V. G. a formulat întâmpinare solicitând respingerea apelului ca neîntemeiat și menținerea sentinței civile nr. 1259/24.01.2014 a Judecătoriei B..
A susținut că instanța de fond a apreciat admisibilitatea cererii privind reducerea cuantumului pensiei de întreținere datorată pentru creșterea și educarea fiului său minor, V. T. M., născut la data de 01.08.2006 în sensul achitării unei contribuții de 1/4 din salariul minim pe economie, începând cu data introducerii acțiunii până la majoratul minorului, având în vedere lipsa veniturilor în prezent, față de situația anterioară depunerii cererii care reieșea din sentința civilă nr. 9338/03.06.2013 pronunțată de Judecătoria B. în dosarul nr._/200/2012.
De asemenea instanța a respins excepția inadmisibilității acțiunii ca urmare a faptului că nu ar fi îndeplinit obligația de a participare la ședința de informare privind medierea, întrucât în temeiul art. 2 Legea 192/2006, modificată, privind medierea și organizarea profesiei de mediator, potrivit cărora dacă legea nu prevede altfel, părțile persoane fizice sau juridice sunt obligate să participe la ședința informare privind avantajele medierii, inclusiv după declanșarea unui proces în fața instanțelor de judecată competente, în vederea soluționării pe această cale a conflictelor în materie civilă, precum și orice alte materii în condițiile prevăzute de lege.
Dovada participării la ședința de informare privind avantajele medierii se face printr-un certificat de informare eliberat de mediator iar potrivit elin. 1 ind.2 instanța va respinge cererea de chemare judecată ca inadmisibilă în caz de neîndeplinire de către reclamant a obligației de a participa la ședința de informare privind mediere anterior introducerii cererii de chemare în judecată, sau după declanșarea procesului, până la termenul dat de instanța în acest scop pentru litigiile în materiile prevăzute de art. 69/1 alin. 1 lit. a-f
Ori, așa cum rezultă din documentele depuse respectiv dovezile privind invitația și acceptarea informării previn medierea
Menționează că în prezent nu este salariat, nu realizează nici un fel de venit, fiind în căutarea unui loc de muncă, urmând ca pe măsură ce veniturile vor crește să se stabilească un alt cuantum datorat.
Potrivit art.531 C. pr. civilă, dacă se ivește o schimbare în ceea ce privește mijloacele celui care prestează întreținerea și nevoia celui care o primește, instanța de tutelă, potrivit împrejurărilor, poate mări s-au micșora pensia de întreținere sau poate hotărî încetarea plății ei.
În ceea ce privește apărările recurentei că nu a achitat pensia de întreținere depune adeverința de la vechiul angajator, unde salariul a fost poprit, document ce a servit cercetării la P. de pe lângă Judecătoria B., din care reiese că a achitat cuantumul acesteia.
De asemenea, arată că se află în căutarea unui loc de muncă, a participat la doua dintre examenele organizate de către ANAF, și că, în continuare face demersurile necesare angajării.
Prin urmare, având în vedere lipsa veniturilor în prezent, solicită respingerea apelului, menținerea sentinței instanței de fond, respectiv plata pensiei de întreținere în favoarea minorului în procent de 1/4 din venitul minim pe economia națională.
Nu a solicitat cheltuieli de judecată.
Anterior închiderii dezbaterilor, instanța a pus în discuția părților calificarea căii de atac exercitată împotriva sentinței fondului asupra căreia pârâta a precizat că acesta este apelul așa cum de altfel, în mod corect a fost înscris și în hotărârea apelată, calificat ca atare de Tribunal, în raport de dispozițiile art.456 N Cod de procedură civilă.
Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului și evaluarea dovezilor administrate în raport de conținutul cererii de chemare în judecată, a hotărârii apelate și a motivelor de apel invocate, analizând cauza și sub toate aspectele, tribunalul apreciază că apelul este nefondat, astfel că în temeiul art. 480 alin. 1 Cod pr.civilă, urmează să-l respingă pe următoarele considerente:
Raportat la situația de fapt, tribunalul reține că părțile au avut calitatea de soți, iar prin sentința civilă nr. 9338/03.06.2013 a Judecătoriei B. cu ocazia pronunțării divorțului s-a stabilit în sarcina reclamantului intimat obligarea la un procent de ¼ din veniturile realizate la S.C. AB CONSTRUCT S.R.L. B., în favoarea minorului T. M., născut la data de 01.08.2006.
Față de primul motiv de nelegalitate invocat de recurentă, respectiv greșita respingere a excepției inadmisibilității cererii ca urmare a nerespectării procedurii privind realizarea medierii, tribunalul constată că acesta este nefondat.
Astfel, dacă prevederile art. 2 din Legea nr. 192/2006 impun obligativitatea participării la ședința de informare privind avantajele medierii, iar prin dispozițiile art. 2 alin. 1/2 din aceeași lege, legiuitorul a stabilit sancțiunea pentru neîndeplinirea acestei obligații prin respingerea acțiunii ca inadmisibilă, Curtea Constituțională, ca instituție care verifică legalitatea normelor legislative, la data de 07 mai 2014 a admis excepția de neconstituționalitate și a constatat că prevederile art. 2 alin. 1 și 1 /2 din Legea nr. 192 /2006 privind medierea, sunt neconstituționale.
În contextul în care dispozițiile care stabilesc această sancțiune s-au apreciat a fi neconstituționale, solicitările apelantei în sensul admiterii acestei excepții vor fi respinse ca nefondate.
Față de cel de-al doilea motiv de nelegalitate invocat legat de veniturile în raport de care a fost stabilită pensia de întreținere în favoarea minorului, tribunalul constată că și acesta este nefundamentat.
Astfel, în mod corect, instanța de fond a dat eficiență prevederilor art. 529 alin. 2 cod civil având în vedere venitul minim pe economie, în contextul în care intimatul- reclamant nu mai posedă în prezent nici un loc de muncă, fiind evidentă schimbarea intervenită în mijloacele de existență ale acestuia, în raport de care trebuia stabilită obligația de întreținere,cuantumul fiind legal estimat de prima instanță având în vedere venitul minim net de 600 lei.
Susținerile pârâtei – apelante cu privire la încetarea raporturilor de muncă, la solicitarea intimatului pentru a se sustrage astfel de la plata pensiei apar ca nejustificate, situația de fapt în care se află tatăl - reclamant fiind defavorabilă chiar și pentru acesta care se află în postura unei persoane aflate în căutarea unui loc de muncă.
De fapt, acreditarea unei idei premeditate de agravare a propriului statut profesional numai în vederea sustragerii de la plata unei pensii de întreținere nu se coroborează cu nici un fel de probe, iar dovada formulării unei plângeri penale de către apelantă pentru neplata la timp a obligației în favoarea minorului nu poate constitui un motiv de nelegalitate al sentinței apelate care a fost pronunțată corect în raport de venitul minim pe economie, în contextul în care nu s-a dovedit existența altor surse de trai.
Sub ansamblul celor evocate, tribunalul reținând nelegalitatea motivelor de apel invocate, în temeiul art. 480 alin. 1 Cod pr. civilă, va dispune respingerea apelului ca nefondat, întrucât soluția pronunțată de instanța de fond este legală și temeinică.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, apelul declarat de pârâta-apelantă S. M. FLORENȚA, domiciliată în Municipiul B., .. 120 A, ., . împotriva sentinței civile nr. 1259/24.01.2014 pronunțată de Judecătoria B. în dosarul nr._ în contradictoriul cu intimatul - reclamant V. G., domiciliat în Municipiul B., .. 120 A, ., ., și domiciliu procesual ales pentru comunicarea actelor de procedură în Municipiul B., ., județul B. și Autoritatea Tutelară din cadrul PRIMARIEI M. BUZAU.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 04 Iunie 2014.
Președinte, A. E. D. | Judecător, G. S. | |
Grefier, V. P. |
Red. G.S.
Tehnored. C.S./ 2 ex./11 iunie 2014
Operator de date cu caracter personal
înregistrat în registrul de evidență sub nr. - 8214
Dosar fond –_
Judecătoria B.
Jud. fond – F. L.
| ← Partaj bunuri comune. Lichidare regim matrimonial. Decizia nr.... | Ordin de protecţie. Decizia nr. 320/2014. Tribunalul BUZĂU → |
|---|
