Rezoluţiune contract. Decizia nr. 446/2014. Tribunalul BUZĂU
| Comentarii |
|
Decizia nr. 446/2014 pronunțată de Tribunalul BUZĂU la data de 15-10-2014 în dosarul nr. 23936/200/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL B.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE CIVILĂ Nr. 446/2014
Ședința publică de la 15 Octombrie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE A. E. D.
Judecător G. S.
Judecător A.-M. D.
Grefier R. - A. S.
Pe rol soluționarea recursului declarat de către reclamantul M. A. domiciliat în Municipiul B. ., județul B., împotriva sentinței civile nr. 2929 din 19.02.2014 pronunțată de către Judecătoria B. în dosarul nr._ în contradictoriu cu pârâții P. M. și P. D. L., ambii cu domiciliul ales pentru comunicarea actelor de procedură la cabinet avocat Tibișoiu D. D. cu sediul în Municipiul B., ., ., județul B. având ca obiect rezoluțiune contract
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns recurentul M. A. personal și asistat de avocat G. G., lipsă fiind intimații P. M. și P. D. L., reprezentați de avocat Tibișoiu D.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează că procedura de citare este legal îndeplinită, după care:
Av G. G. pentru recurent depune la dosar certificat de atestare fiscală și și factura fiscală nr_/15.09.2014 emisă de Electrica Furnizare SA, un exemplar al acestor înscrisuri fiind înmânare apărătorului intimaților.
Nefiind cereri de formulat sau excepții de invocat, în temeiul art 150 cod proc civ, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părților pe fondul cauzei
Av G. G. pentru recurentul Marcheșan A. precizează că intimații care nu mai formează o familie de doi ani, și fiecare stă în locuri diferite. Din nota depusă la dosar se poate vedea că de ani de zile nu s-a plătit impozitul la casă, la mașina proprietatea intimatului. Această situație a fost sesizată de recurent, și le-a cerut să plătească, deoarece există riscul să se treacă la executarea silită. Mai arată că intimații nu au fonduri, nu au cum să achite datoriile. Totodată intimații s-au purtat violent cu recurentul situație în care le-a cerut în mod expres să plătească obligațiile de întreținere la apă și canal, energia electrică și celelate obligații. Nicio obligație nu a fost îndeplinită.
Intimații au adus ca martor o persoană care a făcut legătura intre preotul din Parohie, care este cumnat cu intimații și recurent. La insistențele preotului l-a convins pe recurent să încheie acest contract de întreținere.
Intimații sunt despărțiți de doi ani, iar pe intimată nu o mai interesează situația de față. Intimatul susține că ar fi dorit să presteze întreținere, însă, recurentul s-a împăcat cu fiica acestuia. Recurentul cu fiica acestuia nu a fost niciodată certat. Când s-a încheiat contractul de întreținere fiica a fost de acord cu această situație, deoarece nu putea să facă față și familiei sale, locului de muncă și solicitărilor recurentului.
Atunci când instanța de judecată a motivat acțiunea, a venit cu două argumente pe fond aparent legale, respectiv atunci când s-a invocat faptul că cei doi intimați sunt despărțiți, nu mai constituie o familie și nu mai sunt preocupați întreținere, s-a motivat că obligația de întreținere este indivizibilă si că oricare dintre soți poate să o presteze. Instanța nu a precizat însă care dintre cei doi soți va prestat obligația de întreținere. De asemenea a mai precizat instanța că perioada de timp scursă de la momentul în care s-a pronunțat pentru prima dată instanța în legătură cu la rezilierea contractului este scurtă. Trecuse 10 luni din momentul în care Tribunalul B. prin decizie. Nu este un argument legal faptul că acțiunea a fost promovată nici după un an. În data de 04.11.2011, intimații au părăsit locuința de bună voie după momentul în care instanța s-a pronunțat pentru rezoluțiunea contractului, au abandonat locuința fără să fie dați afară, nu au plătit energia electrică și celelalte datorii. Consideră că argumentele expuse la acest termen de judecată sunt mai presus de poziția sugestionată a martorei, iar instanța de judecată trebuia să aibă în vedere realitățile dintre cele două părți. Apreciază că instanța nu a ținut cont de toate aceste argumente și a dat o soluție nelegală și netemeinică. Solicită admiterea recursului, desființarea hotărârii atacate și pe fond admiterea acțiunii în sensul rezoluțiunii contractului de vânzare cu clauză de întreținere conform art 1020-1021 Cod civil. Cu cheltuieli de judecată.
Avocat Tibișoiu D. pentru intimații P. M. și P. D. L., având cuvântul solicită respingerea recursului. Instanța fondului când a pronunțat hotărârea s-a raportat la înscrisurile depuse la dosar. Este o lipsă de consecvență, din dorința de a se admite recursul, se invocă anumite aspecte care nu rezultă din nici un mijloc de probă. Recursul se întemeiază pe două aspecte: faptul că intimații nu mai sunt împreună, situație care nu are nicio legătură cu executarea contractului de întreținere și instanța foarte bine a motivat acest aspect și de asemenea s-a mai încercat a se scoate în evidență faptul că sub aspect probatoriu situația de fapt ar fi fost alta. S-au invocat si situații de fapt anterior pronunțării deciziei 308 /28.03.2014. Invocând în mod constant aceste lucruri atât în fața instanței de fond cât și în fața instanței de recurs, urmează a se aprecia temeinicia cererii de chemare în judecată. Singurele probe sunt înscrisurile și depozițiile martorilor S. F. ( fila84) și martora F. A.. În data de 28.03.2014 cu privire la situația de fapt și de drept, nu in raport cu cealaltă hotărâre astfel cum s-a invocat de partea adversă. Ulterior s-a promovat o altă acțiune, în data de 21.08.2014, la aproximativ 4 luni de la data pronunțării deciziei prin care s-a admis recursul. Intimații au încercat să reia relații cu recurentul. În acest sens s-a promovat o acțiune de reintegrare în imobil. Raportat la situațiile tensionate pe care le crea reclamantul, probe în acest sens sunt la fila 92 dosar, intimații au formulat cererea de reintegrare, căreia nu i s-a dat curs. Din depoziția martorei F. A. rezultă că la un moment dat s-au reluat relațiile. Mai există si declarația lui S. F. și înscrisul de la fila 238 de unde rezultă că relațiile între părți s-au reluat. La dosarul cauzei există o . înscrisuri ( filele 91-144), sunt chitanțe în original privind plata utilităților, plătite de către intimați, chiar dacă la rubrica „ persoane care a făcut plata” apare numele recurentului. Utilitățile sunt pe numele recurentului Merchesean A., din acest motiv pe chitanțe apare numele acestuia chiar dacă sunt plătite de către intimați. După intimații nu au mai locuit în imobil, aceștia nu au mai plătit, din cauza relației tensionate între părți. Din analiza întregului material probatoriu și declarația martorilor rezultă că obligația de întreținere a fost îndeplinită iar în situația în care nu s-a făcut dovada culpei debitorilor cu privire la neexecutarea obligațiilor în perioadele în care nu a fost executată, fiind practic în imposibilitatea de a o executa, din cauza atitudinii reclamantului, instanța nu poate admite o cerere prin care să dispună desființarea contractului. Fără cheltuieli de judecată.
Pentru recurent apărătorul ales, în replică precizează că intimații nu au achitat cu banii poprii ci cu banii recurentului, în acest sens dovadă stau chitanțele de la dosarul cauzei pe numele recurentului cu mențiunea „ Merchesan A. prin P. L.”.
Pentru intimați, apărătorul ales precizează că utilitățile nu s-au achitat în perioada cat au fost relațiile tensionate, după reluarea relațiilor s-au achitat, însă sunt pe numele recurentului.
În baza art. 150 cod proc civ, instanța declară dezbaterile terminate și reține cauza spre soluționare
T R I B U NA L U L
Asupra prezentului recurs civil se constată:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei B. sub nr._ reclamantul MERCHESAN A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâții P. M. si P. D. L.,rezoluțiunea contractului de întreținere cu clauza de uzufruct viager autentificat notarial sub nr. 568/19.02.2010 de BNP L. Sinica si V. D.. Totodată, reclamantul a solicitat obligarea pârâților și la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea cererii, reclamantul a arătat că, prin respectivul contract, împreuna cu sotia sa, a încheiat cu pârâtii contractul de întreținere cu clauza de uzufruct viager,prin care pârtii s-au obligat ca in schimbul dobândirii nudei proprietăți si a dreptului de folosința parțială asupra locuinței si a terenului, proprietatea sa, să le asigure întreținere si îngrijire pe tot restul vieții lor, constând in menaj, igienizarea locuinței si a hainelor, hrana, îmbrăcăminte, iluminat, încălzit, etc.
A precizat ca obligația de întreținere asumata de părați a fost clar exprimata, totala si complexa, corespunzător nevoilor lor specifice vârstei si necondiționata de posibilitățile materiale ale părților contractante. Pentru îndeplinirea întocmai si permanenta a obligațiilor de întreținere, reclamantul a învederat ca, le-a acordat pârtilor dreptul de folosința a unei părti din casa si teren, si, cu toate acestea, nimic din ceea ce s-au obligat si aveau nevoie nu s-a acordat.
In contractul de întreținere, specifica reclamantul, este prevăzut expres ca, se va putea cere rezoluțiunea contractului, motiv pentru care a promovat acțiunea pentru rezolutiunea contractului, care a făcut obiectul dosarului nr._/200/2012 al Judecătoriei B., care a fost admisa, dispunându-se rezolutiunea contractului si evacuarea pârtilor din casa, ulterior, pârtii părăsind locuința in mod voluntar, ocazie cu care au distrus instalația de apa, si neachitând utilitățile pentru serviciile de apa si canal, energie electrica, gaze si telefon.
A învederat ca, pârtii au declarat recurs împotriva acestei soluții, recurs admis prin Decizia nr. 309/28.03.2012 a Tribunalului B., pe fond fiind respinsa acțiunea.
Reclamantul a precizat ca nici după pronunțarea acestei hotărâri, pârâtii nu i-au acordat îngrijirea la care erau obligați prin contractul de întreținere, in schimbul transferului dreptului de proprietate asupra casei si a terenului aferent, astfel, nu au achitat contravaloarea utilităților, când a fost internat in spital si a avut nevoie de îngrijire, nu l-au vizitat, după externare a apelat la vecini si la fiica sa pentru pregătirea hranei, îngrijirea casei.
A mai învederat ca, in mod formal si procauza, pârtii au formulat o acțiune in reintegrare, pe calea ordonanței președințiale, cerere cea fost respinsa ca inadmisibila
Toate acestea, arata reclamantul, dovedesc ca pârâții, au încheiat convenția, nu pentru a o respecta si a-i îngriji, ci cu speranța că, fiind in vârsta si bolnavi vor muri curând, ceea ce s-a si întâmplat cu sotia sa.
În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 1020 si 1021 C,civ.
Pârâții au formulat întâmpinare prin care au solicitat respingerea acțiunii, invocând excepția netimbrării si excepția autoritarii de lucru judecat, cu privire la neîndeplinirea obligațiilor contractuale anterior datei de 28.03.2012.
Aceștia au arătat ca, in fapt, prin contractul de întreținere, au dobândit de la reclamant si șotia acestuia, in prezent decedata, nuda proprietate asupra imobilului situat in mun. B., ., jud. B., in schimbul obligației lor de a le asigura înmormântarea si cele ulterioare acestui eveniment, conform datinilor, reclamantul rezervându-si dreptul de uzufruct viager, stipulând in favoarea lor dreptul de a folosi parțial locuința, anexele si terenul.
Au precizat ca, prin acțiunea ce a format obiectul dosarului nr._/200/2011, reclamantul a solicitat instanței de judecata sa dispună rezoluțiunea contractului de întreținere si evacuarea acestora din imobil, fiind admisa acțiunea. Deși împotriva acestei soluții au formulat recurs, au părăsit de buna voie imobilul in cauza, iar urmare a soluționării recursului promovat, s-a schimbat in tot sentința, fiind respinsa acțiunea reclamantului, au formulat o cerere de reintegrare in spațiu.
In ceea ce privește susținerile reclamantului la neîndeplinirea obligațiilor contractuale anterior datei de 28.03.2012, aceștia au apreciat ca situația de fapt a fost in mod legal, definitiv si irevocabil clarificata de instanța de judecata, aceasta având autoritate de lucru judecat cu privire la situația de fapt si de drept existenta pana in momentul pronunțării acesteia, reclamantul nemaiputând invoca neexecutarea obligațiilor pentru perioada respectiva.
In ceea ce privește neexecutarea obligațiilor contractuale ulterior datei de 28.03.2012, susținerile reclamantului sunt neîntemeiate, arătând ca, atât timp cat au locuit in același corp de casa cu reclamantul si șotia sa, si-au îndeplinit cu conștiinciozitate obligațiile de întreținere, iar ulterior pronunțării soluției prin care le-a fost admis recursul, reclamantul a continuat relațiile cu fiica sa, refuzând in continuare orice forma de îngrijire din partea lor, pentru o perioada.
Au învederat ca, in vara anului 2012 insa, un nepot al reclamantului i-a contactat, transmițându-le ca acesta ar vrea sa se împace, întrucât acesta iarăși este certat cu fiica sa, iar din ace moment au mers la reclamant pentru a-si îndeplini obligația de întreținere, in modalitatea asumata prin contract, oferindu-i hrana, igienizând locuința, spălându-i.
A precizat ca, spre sfârșitul anului 2012, când se afla împreuna cu reclamantul la Starea civila, acesta dorind sa-si schimbe buletinul, acestuia i s-a făcut rău, moment in care a chemat ambulanta si a mers cu acesta la spital pentru a primi îngrijirile necesare, făcând aceste lucruri făra a se mai muta in casa cu reclamantul, pentru a preveni si evita eventuale stări conflictuale cu acesta.
Au mai arătat, ca ulterior, reclamantul iarăși s-a împăcat cu fiica sa si s-a întors împotriva lor, refuzând orice contact cu aceștia, in ciuda eforturilor lor de a relaționa cu acesta si de a-si executa obligațiile, aflându-se astfel in imposibilitatea de a-si executa obligațiile, fără culpa lor.
Referitor la plata utilităților, aceștia au arătat, ca in perioada in care au stat in acel imobil, si cat timp reclamantul le-a permis, a procedat la plata acestora in mod integral, la timp si corespunzător, iar abonamentul de telefonie fixa, a fost întrerupt de fiica reclamantului, sfătuindu-l in schimb sa isi achiziționeze un telefon mobil, fapt care s-a si executat.
Reclamantul susține in mod neadevărat, arata pârtii, ca ei nu vor si nici nu pot sa il îngrijească pentru ca nu le place sa muncească, deoarece o dovada faptului ca si-au asumat aceste obligații, cu intenția de a le executa, este inclusiv faptul ca, in momentul încheierii contractului de întreținere, șotia reclamantului se afla la pat, suferind un accident vascular, nu se putea deplasa singura, ei îngrijindu-se de aceasta.
Au menționat ca reclamantul are un comportament agresiv, acesta fiind cel care creează stări conflictuale, o alta dovada a relei sale credințe rezida si in maniera in care acesta, ca urmare a respingerii cererii sale inițiale, sa reitereze aceasta solicitare instanțelor de judecata, . de scurt, in care nici măcar nu ar avut timp sa constate sau nu îndeplinirea obligațiilor contractuale de către aceștia
Au precizat că, una dintre condițiile rezoluțiunei judecare este ca neexecutarea să fi fost imputabila părții care nu si-a îndeplinit obligația, astfel încât daca neexecutarea s-a datorat unei cauze independente de voința debitorului, nu se va pune problema rezoluțiunei.
In drept au invocat prevederile art. 115 C.pr.civ.
Reclamantul a formulat răspuns șa întimpinare prin care a arătat ca, pârâții au părăsit din proprie inițiativa locuința, fără a achita facturile la telefon, energie electrica, tv, gaze si aducând distrugeri imobilului, pe care a trebuit sa le repare. După desființarea in recurs a sentinței civile nr. 8732/2011, pârâtei au promovat acțiunea in reintegrare in spațiul pe care la-u părăsit, doar cu scopul de a-l împovăra din nou, de a beneficia de serviciile arătate mai sus, fara sa le plătească si sa îl terorizeze in continuare, dar in același timp sa arate instanței ca sunt interesați de îndeplinirea obligațiilor contractuale, cererea pe calea dreptului comun pentru reintegrare, fiind suspendata pana la soluționarea prezentului dosar.
A mai arătat ca nici după data de 28.03.2012, când a fost pronunțata decizia Tribunalului, pârtii nu si-au îndeplinit in nici un fel obligațiile de întreținere, îngrijire, menaj, etc, chiar daca nu mai locuiau in același imobil, ar fi putut sa se intereseze de situația sa, când a fost internat in spital si sa-l ajute cu medicamente.
A învederat ca, nu au contribuit cu nimic la înmormântarea șotiei sale, el fiind cel care a făcut toate cheltuielile, iar după moartea șotiei, pârtii i-au restrâns spațiul de locuit, spunând ca sunt deja stăpâni pe jumătate din casa, dar in realitate se purtau ca proprietari pe toata casa si asupra sa, fiind insultat, agresat, umilit, fiind nevoit sa stea mai mult închis .>
Referitor la susținerea ca este puternic influențat de unica sa fiica, acesta a arătat ca fiica sa are propria familie, locuiește in B. la o distanta mare de el si lucrează la SNCFR in trei schimburi, motiv pentru care ii vine greu sa ii ingrijeasca, de aceea a fost de acord cu încheierea contractului de întreținere.
In ceea ce privește susținerea părților ca este de rea credința întrucât a promovat o noua acțiune pentru rezoluțiuna contractului . scurt de la momentul respingerii primei cereri, arata ca de reacredita sunt pârtii, care prin afirmațiile mincinoase, încearcă sa convingă instanța ca ei doresc sa-si îndeplinească obligațiile de întreținere si îngrijire, insa el refuza, ba ca si le-au îndeplinit împotriva voinței sale, fapt ce este total neadevărat, pârâții nemaivenind in imobil după ce l-au părăsit, nu i-au asigurat hrana, igiena si îngrijire.
A precizat ca, nu a fost niciodată in relații de dușmănie cu fiica sa, aceasta fiind de acord cu încheierea contractului, de aceea nu a mai locuit in acest imobil, având locuința sa.
Urmare probatoriului administrat instanța de fond a pronunțat sentința civilă nr.2929/19.02.2014, prin care a admis excepția autorității de lucru judecat și a respins cererea pentru autoritate de lucru judecat în ceea ce privește obligațiile contractuale anterior datei de 28.03.2012.
A fost respinsă acțiunea ca neîntemeiată.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că pentru perioada de până la data de 28.03.2012 există autoritate de lucru judecat față de dosarul nr._/200/2011, în care părțile s-au mai judecat, având aceleiași calități, ambele dosare având același obiect, respectiv, prin decizia civilă nr.309/28.03.2012 a fost admis recursul pârâților și s-a respins acțiunea reclamantului de rezoluțiunea contractului de întreținere, fiind îndeplinite cerințele prevăzute de art.1201 din Codul Civil ce reglementează excepția autorității de lucru judecat.
Cât privește pe fondul cauzei, instanța de fond a reținut că, prin contractul de întreținere autentificat notarial sub nr. 568/19.02.2010 de BNP L. Sinica si V. D. ,reclamantul MERCHESAN A. si numita Merchesan E. au transmis pârâților P. M. si P. D. L., nuda proprietate asupra imobilelor situate in mun. Buzau, ., jud. Buzau, cu număr cadastral nr._, înscrise la Cartea funciara nr._ a unitătii administrativ teritoriale Buzau. Totodata, paratii s-au obligat sa asigure acestora intretinere si ingrijire completa pentru tot restul vietii, constand in menaj, igienizarea locuinei si a hainelor, hrana, imbracaminte, iluminat, incalzit, medic, medicamente, la nevoie spitalizare, la deces sa le faca inmormantarea si cele ulterioare acestui eveniment conform datinilor locului
Partile au stabilit ca, in cazul in care paratii nu isi indeplinesc obligatiile, se poate cere rezolutiunea contractului. Totodata, imobilele transmise au fost evaluate la suma de_ lei si s-a stipulat ca paratii pot folosi partial locuinta, anexele si terenul, urmand a lua in stapanire intregul imobil dupa decesul vanzatorilor.
De asemenea, transmitand nuda proprietate, transmitatorii si-au rezervat dreptul de uzufruct viager asupra imobilelor.
Din interogatoriile partilor rezulta ca ulterior pronuntarii sentintei civile nr. 8732/04 Noiembrie 2011, paratii au parasit imobilul din ., de buna voie.
Din declaratiile martorei F. A. rezulta ca ulterior plecarii din imobilul reclamantului, paratii au locuit la aceasta, ca paratii au facut pomenirile numitei Merchesan E.. De asemenea, aceasta a aratat ca paratii, desi locuiau la ea, au incercat sa-i presteze intretinere, ducandu-i mancare in fiecare zi, facand curatenie in imobil, dar acesta arunca mancarea, astfel incat la un moment dat nu i-au mai dus, iar datorita discutiilor au incetat sa-i mai duca.
Din declaratiile celorlalti martori a rezultat ca intre parti relatiile au fost bune la inceput, dar dupa decesul sotiei reclamantului au inceput problemele, aspecte ce au fost retinute si prin Sentinta nr. 309 din data de 28 martie 2012, celelalte sustineri ale martorilor fiind auzite de la reclamant sau de la parati.
Din chitantele aflate la dosarul cauzei reiese ca utilitatile aferente imobilului au fost achitate de reclamant, aspect ce a fost confirmat si de parati in raspunsul la interogatoriu, aratand ca pana in momentul plecarii au achitat utilitatile.
In ceea ce priveste chitantele depuse de reclamant si de parat, pentru utilitatile achitate anerior datei de 28.03.2012, instanta, apreciaza ca acestea nu sunt concludente in prezenta cauza, nefiind tinuta de ele.
Tinand cont ca respectivul contract a fost incheiat intre doi creditori si doi debitori ai obligatiei de intretinere, unul dintre creditori fiind decedat la data promovari prezentei actiuni, instanta a avut in vedere consecintele specifice determinate de natura indivizibila a acestei obligatii.
Pe de alta parte, intrucat obligatia de intretinere este indivizibila activ si pasiv, ea nu poate fi considerata indeplinita daca nu s-a executat integral fata de reclamant si sotia sa, oricare dintre parati putand fi obligat sa o execute, iar indeplinirea sa de oricare dintre acestia fiind liberatorie.
Or, pentru ca cererea reclamantului să fie justificată, în sensul de a se dispune rezoluțiunea contractului dintre părți, trebuie îndeplinite condițiile rezoluțiunii judiciare, respectiv neexecutarea obligațiilor proprii de către pârâti, care să le fie imputabilă, iar ei să fi fost pusi în întârziere.
În ceea ce privește neexecutarea obligației fata de defuncta Merchesan E., se constată că aceasta nu a fost dovedită, din declaratiile martorilor, si chiar din sustinerile reclamantului, rezultand ca acestia i-au facut pomenirile ulterioare decesului.
In ceea ce priveste indeplinirea obligatiilor fata de reclamantul Merchesan A., instanta a constatat ca pozitia paratilor, dar si cea a reclamantului, au fost contradictorii. Astfel, desi din inscrisurile aflate la dosarul cauzei rezulta ca reclamantul a fost internat in spital in luna iulie 2012, si a avut nevoie de medicamente, acest aspect a fost confirmat si de parati, care au precizat ca si la sfarsitul anului 2012 a avut probleme de sanatate, ducandu-l la spital, aspect ce a fost confirmat de martorul Stanaila F..
Instanta nu a retinut sustinerile martorilor ca paratii nu au fost sa-l viziteze pe reclamant la spital, avand in vedere ca acest aspect a fost auzit de martori si nu perceput prin propriile simturi.
De asemenea, instanta a retinut ca partile s-au intalnit la sfarsitul anului 2012, cand reclamantul a mers impreuna cu paratul P. M. la Starea civila pentru a preschimba buletinul, acesta rezultand atat din declaratiile martorului Stanaila F. cat si din inscrisurile depuse la dosar de catre parat, astfel incat nu poate retine pozitia reclamantului ca nu s-au mai intalnit ulterior plecarii acestora din imobil.
De asemenea nici sustinerea reclamantului ca paratii nu i-au mai prestat intretinere nu este confirmata, avand in vedere decaratiile martorilor si raspunsul la interogatoriu, paratii inceracnd sa-i asigure cele necesare in perioada in care acesta le permitea, respectiv in perioada in care era certat cu fiica sa.
In ceea ce priveste sustinerea reclamantului ca paratii au divortat, astfel incat nu mai pot sa-i asigure intretinerea, instanta a constatat ca, fata de caracterul indivizibil al obligatiei de intretinere si de indeplinirea acesteia cel putin de catre una din parti, acest aspect nu influenteaza legalitatea contractului de intratinere si nici nu poate fi considerat un motiv de rezolutiune a acestuia.
Faptul ca reclamantul isi achita singur cheltuielile cu utilitatile, aceasta obligatie fiind una accesoriei principalei obligatii asumate de parti nu este de natura a atrage rezolutiunea contractului de intretinere.
Faptul ca paratii au incercat sa se impace cu reclamantul este dovedit si de promovarea actiunii in reintegrare, aceasta fiind promovata in luna mai 2012, inainte de promovarea prezentei cereri, astfel incat instanta nu poate retine ca acest lucru a fost facut de parati procauza, la acel moment neexistand nici un litigiu pe rol.
Instanta a constatat ca ulterior pronuntarii Deciziei civile nr. 309 din data de 28 martie 2012, paratii au incercat sa reia relatiile cu paratul, in perioada in care acesta le-a permis, prestandu-i intretinere, facand mancare, curatenie si toate cele necesare, iar ulterior, din cauza refuzului reclamantului, nu au mai prestat intretinerea cuvenita, . pronuntarii Deciziei civile nr. 309 si momentul formularii prezentei actiuni, trecand foarte putin timp.
Astfel, rezilierea contractului de intretinere se poate dispune numai in conditiile retinerii unei culpe a debitorilor, ori daca creditorul intretinerii nu a primit intretinerea cuvenita, nu si în cazul în care obligatia nu s-a executat în tot sau in parte, din culpa beneficiarului intretinerii, care solicita desfiintarea contractului.
Instanța a reținut că, nu le este imputabila paratilor neexecutarea obligatiei de intretinere fata de reclamant, și ca nu sunt îndeplinite prev. art. l020 si 1021C. civ
Împotriva sentinței a formulat recurs reclamantul, solicitând admiterea recursului ,modificarea în tot a sentinței atacate si pe fond să se dispună rezoluțiunea contractului nr 568/19.02.2010 al BNP L. Sinica si V. D..
În dezvoltarea motivelor de recurs, recurentul consideră că în mod greșit instanța de fond a admis excepția autorității de lucru judecat,pentru obligațiile anterioare datei de 28.03.2012, când a fost pronunțată decizia nr.309/2012 a Tribunalului B..
Consideră că autoritatea de lucru judecat se întinde pentru actele și faptele petrecute până la data de 04.11.2011 când a fost pronunțată sentința civilă 8732/2011. Până la acel moment instanțele de fond si recurs au analizat probele administrate și modul în care au fost îndeplinite obligațiile contractuale de către pârâți.
Recurentul critică faptul că hotărârea este contrară situației de fapt si probelor administrate, arătând faptul că pârâții au părăsit din proprie inițiativă locuința din B.,., la câteva zile după admiterea acțiunii,prin sentința civilă nr.8732 din 04.11.2011 „fără să achitate facturile la telefon,energie electrică,TV,gaze ,apă și canal .Mai mult decât atât au smuls racordurile de la instalația de apă,pentru a lua mașina de spălat,producând inundație si distrugeri. A trebuit să facă reparațiile și să achite toate facturile ,pentru că altfel ar fi fost debranșat de la toate utilitățile de strictă necesitate.
După desființarea în recurs a sentinței civile nr.8732/2011 pârâții au promovat acțiunea pentru reintegrarea în spațiul pe care l-au părăsit,doar cu scopul de a-l împovăra din nou,de a beneficia de serviciile arătate mai sus, fară să le plătească și să -l terorizeze în continuare,dar si pentru că nu mai aveau unde locui. Cererea de reintegrarea pe cale de ordonanță prezidențială a fost respinsă,conform sentinței civile nr.7212/16.05.2012 ca fiind inadmisibilă. Dacă pârâții ar fi fost cu adevărat interesați de îndeplinirea obligațiilor contractuale,ar fi declarat recurs,însă nu au făcut-o,urmărind doar să dovedească că au încercat revenirea în locuință.
Arată în continuare că, nici după 28.03.2012 când a fost pronunțată decizia nr.309 a Tribunalului B. prin care a fost respinsă acțiunea având ca obiect rezoluțiunea contractului de întreținere, parații nu si-au îndeplinit in niciun fel obligațiile de întreținere, îngrijire, menaj, igienizarea locuinței si a hainelor, hrană, îmbrăcăminte, iluminat, încălzit,îngrijire medicala,etc., iar când a fost internat în spital în luna iulie și octombrie 2012, nu a fost ajutat cu medicamente,calmante ,întăritoare și tot ceea ce îi era necesar în situația dificilă în care se afla. Nici după externare,fiind în convalescență nu i-a acordat îngrijire și tratament medical, că l-a rugat pe pârât în mai multe rânduri să meargă cu el pentru schimbarea buletinul de identitate care era distrus, el fiind proprietarul casei, dar a refuzat. Actul de identitate l-a prezentat instanței pentru a se convinge de adevărul spuselor sale,dar acest aspect nu este reținut în motivare I-a cerut pârâtului telefonic să plătească impozitul la casă,teren, mașină și amenzile auto,pentru a nu fi executați silit asupra casei ,dar au refuzat,spunând că nu are bani și să le achit el ,pentru a-și salva casa Arată că a prezentat instanței somația de plată,insă nici acest aspect nu se arată în motivare. Aceasta are valoarea si sub aspectul posibilităților materiale ale pârâților.
Învederează că a arătat instanței că pârâții nu au contribuit cu nimic la înmormântarea soției sale,el fiind cel care a făcut toate cheltuielile. Cu banii din pensie, micile economii și ajutorul de înmormântarea a efectuat si pomenile ulterioare la care pârâții au participat ca invitați. Instanța contrar celor arătate de el, în motivare reține că „chiar din susținerile reclamantului,rezultă că aceștia (pârâții) i-au făcut pomenirile ulterioare decesului ".
Consideră că a dovedit că pârâții nu mai constituie o familie, că au divorțat(dosar 658:_ ) și că acesta constituie un impediment în plus pentru îndeplinirea obligațiilor de întreținere asumate față de el. Instanța a apreciat la modul general și teoretic, că având în vedere caracterul indivizibil al obligației de întreținere și de îndeplinirea acestuia de cel puțin de către una din părți, acest aspect nu influențează legalitate contractului de întreținere și nici nu poate fi considerat motiv de rezoluțiune a acestuia, însă ,a omis să precizeze care dintre cei doi debitori ai obligației de întreținere și-a îndeplinit obligațiile față de el, nici unul ,nici separat si nici împreună.
Reține instanța că a promovat o nouă acțiune pentru rezoluțiunea contractului într-un termen scurt de la momentul respingerii primei cereri prin decizia nr.309/20.03.2012,respectiv după aproximativ 7 luni.
Conform contractului de întreținere autentificat la nr.568/19.02.2010,în schimbul transmiterii dreptului de proprietate asupra imobilului casă de locuit și al terenului aferent situat în B. .,pârâții s-au obligat să le asigure întreținerea și îngrijirea pe tot restul vieții lor ,constând în menaj, igienizarea locuinței,și a hainelor, hrană, îmbrăcăminte, iluminat ,încălzit, medicamente și la nevoie spitalizare, iar la deces să le facă înmormântarea și cele ulterioare acestui eveniment, conform datinilor locului, iar în caz de nerespectare a acestor obligații se va putea cere rezoluțiunea contractului,,.
După cum se poate observa, aceste obligații complexe de asigurare a existenței, țin de nevoile zilnice si permanente de viață si sănătate a sa și de o calitate medie a nivelului de trai specific vârstei. Aceste obligații trebuiesc asigurate zilnic și, ca atare, a se susține că acțiunea promovată la peste șase luni de la respingerea primei acțiuni este prematur introdusă este contrară contractului și a esenței acestuia ,care are ca obiect asigurarea nevoilor zilnice de viață si confort.
Recurentul consideră că în mod greșit a reținut instanța în motivarea hotărârii „ faptul că reclamantul își achita singur cheltuielile cu utilitățile,această obligație fiind una accesorie principalei obligații asumate de pârâți, nu este de natură a atrage rezoluțiunea contractului de întreținere".
In contractul de întreținere, obligațiile asumate de pârâți nu au fost împărțite în principale si accesorii. Obligațiile asumate în totalitatea lor și fiecare în parte au ca finalitate asigurarea traiului și confortului zilnic. Iar utilitățile achitate de el și reținute ca atare au cea mai mare pondere financiară și importanță în derularea contractului de întreținere,fiind vitale pentru existența și confortul său fizic,cultural și spiritual.
Cu toate că instanța a reținut în final,că pârâții nu si-au îndeplinit obligațiile contractuale prin neplata utilităților, minimalizează aceste obligați, considerându-le în mod nejustificat accesorie, nu reține culpa majoră a pârâților în neîndeplinirea contractului, cu consecința rezoluțiunii sale. Mai mult chiar reține în mod nejustificat culpa sa, cu motivarea ca a refuzat întreținerea.
Pârâtii intimați P. M. si P. D.-L., au formulat întâmpinare solicitând respingerea recursului ca neîntemeiat având in vedere următoarele:
Pe situația de fapt intimații învederează că, prin acțiunea ce a format obiectul dosarului nr._/200/2011 recurentul a solicitat instanței de judecata sa dispună rezolutiunea contractului de întreținere sus-menționat si pe cale de consecința evacuarea lor din imobilul ce a format obiectul obligației reclamantului in cadrul contractului de întreținere. Prin Sentința civila nr.8732/04.11.2011 pronunțata de Judecătoria B., instanța a admis cererea formulata de reclamant si a dispus rezolutiunea contractului Ca urmare a promovării si soluționării recursului, Tribunalul B. a modificat in tot sentința recurata si a respins pe fond acțiunea promovata de reclamant. Instanța de control judiciar a statuat faptul ca „din probele administrate rezulta ca reclamantul a refuzat întreținerea: in scopul rezolutiunii contractului si pentru a evita conflictele generate numai de reclamant, parații s-au mutat din imobilul in litigiu, fiindu-le imposibila executarea obligațiilor ce izvorau din contractul de întreținere". Deci, si instanța de fond (care a admis totuși acțiunea) a statuat faptul ca „parații s-au achitat de obligația de întreținere pana in primăvara anului 2011 cand datorita deteriorării relațiilor dinte parți prin conduita culpabila a reclamantului, acesta a refuzat sa mai primească întreținere".
Ulterior acestui moment, au formulat o cerere pe calea procedurii urgente a ordonanței președințiale, solicitând instanței sa dispună reintegrarea lor in spațiul respectiv Instanța de judecata care a fost investita cu soluționarea pretențiilor lor, a apreciat ca, deși contractul de întreținere este valabil si in ființa, deși aparenta dreptului ca urmare a „pipairii fondului" este in favoarea lor, a apreciat ca nu sunt îndeplinite condițiile luării unei astfel de masuri pe calea ordonanței președințiale, pe motivul nerealizarii condiției vremelniciei.
In contextul arătat recurentul a formulat o alta cerere prin care a solicitat rezolutiunea contractului condiții in care pe rolul Judecătoriei B. a fost înregistrat in data de 21 08 2014 dosarul cu nr._ .
Instanța de fond analizând întreaga situație de fapt si de drept a respins acțiunea pronunțând in acest sens hotărâre nr.2929/2014.
Cu privire la criticile formulate de recurentul-reclamant, intimații au arat următoarele:
a) Referitor la neîndeplinirea obligațiilor contractuale anterior datei de 28.03.2012 apreciază ca situația de fapt a fost reținuta corect de prima instanța stabilind ca in mod legal, definitiv si irevocabil a fost clarificata de instanța de judecata prin decizia nr.309 pronunțata de Tribunalul B., motiv pentru care s-a reținut autoritate de lucru judecat cu privire la situația de fapt si de drept existenta pana in momentul pronunțării acesteia, si nu pana la data pronunțării sentinței din 04 11 2011, întrucât aceasta hotărâre a fost casata de instanța de control judiciar, reclamantul nemaiputând invoca neexecutarea obligațiilor contractuale de către ei pentru perioada respectiva.
In ceea ce privește criticile privind executarea obligațiilor contractuale ulterior datei de 28.03.2012, intimații consideră ca prima instanța in mod corect a stabilit faptul ca acestea au fost executate cu excepția situației când recurentul refuza întreținerea, astfel:
- ulterior pronunțării soluției prin care le-a fost admis recursul si i-a fost respinsa recurentului acțiunea de rezoluțiune a contractului, acesta a continuat relațiile cu fiica sa, refuzând in continuare orice forma de îngrijire din partea lor, pentru o anumita perioada,
- recurentul in mod netemeinic a susținut ca in anul 2012 nu l-a vizitat fie la spital, fie la locuința sa; prima instanța a reținut faptul ca in vara anului 2012 a reluat relația cu recurentul, un nepot de-al sau le-a telefonat in numele acestuia, transmițându-le faptul ca reclamantul ar dori sa se împace, întrucât acesta iarăși este in relații de dușmănie cu fiica sa, fiind certați (depoziția martori S. F. si F. A.); in perioada următoare s-au conformat si au mers la reclamant pentru a -și îndeplini in continuare obligația de întreținere, in modalitatea asumata prin contract, sperând ca acesta le va permite acest lucru, fapt care s-a si petrecut pentru o anumita perioada; astfel, i-a oferit acestuia hrana, soția sa gătind in aproape in fiecare zi si ducându-i mâncare proaspăta; au procedat la igienizarea si curățirea locuinței pentru ca aceasta sa fie propice unui trai decent in condiții salubre, ii luau acasă rufele murdare si le spăle, aducându-i-le înapoi curate si călcate etc
Mai arată că, o alta situație reținuta de prima instanța si care infirma poziția contradictorie a recurentului ce se refera la momentul ce a urmat hotărârii din 28. 03.2014 si care confirma faptul ca relația dintre parti exista, când el, P. M., se afla împreuna cu reclamantul la starea civila, acesta dorind sa isi schimbe buletinul si refuzând sa meargă fara sa fie însoțit de el, acestuia i s-a făcut rau, moment in care a chemat ambulanta si a mers cu acesta la spital centru pentru a primi îngrijirile medicale necesare (depoziții martori-filele 84- 86 și 237, înscrisuri fila.238-276 dosar fond)
- Faptul ca nu s-au mutat in imobilul in care locuiește recurentul in perioada sus-menționată, când acesta nu refuza întreținerea, nu poate duce la concluzia ca nu și-au îndeplinit obligația de întreținere, acest lucru s-a datorat tocmai pentru a preveni si evita eventuale stari conflictuale cu recurentul; însă aceste eforturi ale lor au fost in zadar întrucât recurentul iarăși s-a împăcat cu fiica sa si s-a întors împotriva lor, refuzând orice contact cu ei, in ciuda eforturilor lor de a relaționa cu acesta si de a -și executa obligațiile contractuale.
Consideră că, prima instanța a reținut corect faptul ca au dorit continuarea relației cu recurentul in acest sens au promovat o acțiune in reintegrarea lor in spațiul respectiv, cerere formulata anterior promovării prezentei cauze;
Cu privire la obligația de întreținere in raport de soția recurentului intimații au arătat că aceasta a fost stabilita ca fiind îndeplinita conform deciziei din 28 03 2014; prin raportare la considerentele acestei hotărâri solicită sa se constate ca atat recurentul, cat si martorii audiați la solicitarea lor, prezintă situații de fapt in contradicție cu cele reținute irevocabil prin decizia sus-menționata, condiții in care prima instanța a luat act de lipsa de consecventa a reclamantului, precum si de depozițiile subiective ale martorilor;
Mai arată că, recurentul este un om in vârsta, puternic influențat de unica sa fiica, cu care s-a împăcat in prezent si nu mai dorește in nici un fel menținerea respectivului contract si conviețuirea alături de ei; in aceste condiții, in care ei și-au executat toate obligațiile, pana in momentul in care reclamantul a făcut imposibila executarea lor, s-au îngrijit de acesta si de soția sa pana la data decesului si au dat dovada de buna-credința si înțelegere, reclamantul totuși i-a aruncat pe . in care cu greu au reușit sa găsească o gazda la care sa locuiască.
În concluzie, intimații apreciază că nu se află in culpă, îndeplinindu-și obligațiile asumate prin contract, că nu s-a schimbat situația de fapt de la ultima cerere introdusa si pana in prezent, recurentul făcând in continuare imposibila executarea contractului de întreținere
Tribunalul examinând recursul declarat, în raport de motivele invocate, cât și din oficiu, potrivit art 3041 cod procedură civilă, constată că este fondat, urmând a fi admis pentru următoarele considerente ce succed:
Instanța de fond a fost investită cu o acțiune în rezoluțiunea unui contract de întreținere, justificată de neexecutarea culpabilă a obligației de întreținere asumată de întreținători.
În general, rezoluțiunea unui contract presupune desființarea unui efect retroactiv a contractului, la cererea uneia dintre părți, ca urmare a neexecutării culpabile a prestațiilor asumate de către cealaltă parte, fiind o sancțiune ce intervine în temeiul principiului forței obligatorii a contractului între părțile care l-au încheiat.
Acest principiu al forței obligatorii produce următoarele trei consecințe în privința unui contract: părțile contractante sunt ținute și executate întocmai una față de cealaltă obligațiile la care s-au îndatorat ; contractul nu poate fi revocat prin voința uneia din părțile contractante, obligațiile contractuale trebuie să fie executate cu bună credință.
Cât privește condiția rezoluțiuniii unui contract este unanim admis că această sancțiune intervine doar dacă una din părți nu și-a executat prestația asumată și neexecutarea să se datoreze culpei debitorului pârât.
Neexecutarea este totală atunci când debitorul nu-și execută prestația în ansamblul ei și este parțială atunci când debitorul a săvârșit unele acte de executare.
Cu toate acestea, în situația în care obiectul obligației contractuale este indivizibil, neexecutarea parțială are semnificația juridică a unei neexecutări totale.
De asemenea, este asimilată neexecutării obligației contractuale și executarea defectuoasă sau necorespunzătoare a obligațiilor contractuale.
În speță, între părți s-a încheiat contractul de întreținere cu clauză de uzufruct viager autentificată sub nr 568/19.02.2010, iar noțiunea de întreținere include multiple prestații precum: menaj, igienizarea locuinței și a hainelor, hrană, îmbrăcăminte, iluminat, încălzit, medicamente, medic, la nevoie spitalizare, iar la deces înmormântarea și cele ulterioare acestui eveniment, conform datinilor locului.
În speță, Tribunalul constată că după data de 28.03.2012 când a fost pronunțată soluția de respingere a primei acțiunii având ca obiect rezoluțiunea contractului de întreținere, intimații nu și-au îndeplinit obligațiile de întreținere asumate prin contract.
Așa cum rezultă din înscrisurile depuse la dosar aflate la filele 15 și următoarele, 91 și următoarele și 225 și următoarele din dosarul de fond, recurentul reclamant a plătit toate utilitățile, atât restante cât și cele scadente datei de 28.03.2012, constând în contravaloarea curent electric, gaze, televizor, telefon, apă canal, gunoi.
În mod greșit a reținut instanța de fond că această obligație de a plăti utilitățile este una accesorie principalei obligații asumate de pârâți și că neplata acestora nu este de natură a atrage rezoluțiunea contractului de întreținere.
Tribunalul, așa cum a reținut mai sus, constată că noțiunea de întreținere este una complexă, aducerea la îndeplinirea de către pârâți obligația de întreținere asumate trebuie realizate dintr-o triplă perspectivă, respectiv, îndeplinirea obligației alimentare și plata utilităților, îndeplinirea obligației de asigurare a asistenței medicale permanente( medic spitalizare, medicamente) și o înmormântare potrivit obiceiului locului.
Dacă pentru prima obligație, de asigurarea alimentelor intimații s-au apărat că recurentul este în culpă că nu a vrut să primească mâncare, pentru celelalte obligații, aceștia nu a făcut nici o dovadă că ar fi fost împiedicați de recurent să procedeze la plata utilităților, mai ales că aceștia figurau ca proprietari.
Dar, chiar și așa, apărarea intimaților, conform căreia nu li s-a permis de către reclamant să-și îndeplinească obligațiile, refuzând orice formă de îngrijire din partea lor, este lipsită de relevanță, atâta timp cât intimații aveau posibilitatea să ceară în instanță să transforme obligația de întreținere într-o sumă de bani determinată, echivalentă întreținerii pe care ei o datorau, însă intimații au preferat să rămână în pasivitate.
Dacă pârâții și-ar fi executat corespunzător obligația de întreținere, atunci nu ar fi fost necesar ca recurentul să plătească toate utilitățile, atât cele restante anterior datei de 28.03.2012 cât și ulterior acestei date.
Așa cum rezultă din declarațiile martorilor audiați la instanța de fond, discuțiile dintre părți au pornit de la neplata utilităților la timp, ce a avut drept consecință, suspendarea serviciilor de către furnizori( declarațiile martorilor A. S., M. M. –filele 85-86 dosar fond).
Raportat la aceste împrejurări, având în vedere dispozițiile art 1020 cod civil 1865, Tribunalul apreciază că se impune rezoluțiunea contractului de întreținere, reținând culpa intimaților în nerespectarea obligației de întreținere în toate componentele sale.
Față de considerentele expuse, Tribunalul va admite recursul și va modifica în parte sentința în sensul că va admite cererea privind rezoluțiunea contractului de întreținere cu clauză de uzufruct viager autentificat sub nr 568/19.02.2010.
Va menține restul dispozițiilor sentinței.
Va obliga intimații la 2558 lei cheltuieli de judecată efectuate la fond si în recurs către recurent.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite ca fondat recursul declarat de reclamantul - recurent M. A. domiciliat în Municipiul B. ., județul B., împotriva sentinței civile nr. 2929 din 19.02.2014 pronunțată de către Judecătoria B. în dosarul nr._ în contradictoriu cu pârâții P. M. și P. D. L., ambii cu domiciliul ales pentru comunicarea actelor de procedură la cabinet avocat Tibișoiu D. D. cu sediul în Municipiul B., ., ., județul B. având ca obiect rezoluțiune contract.
Modifică în parte sentința în sensul că admite cererea privind rezoluțiunea contractului de întreținere cu clauză de uzufruct viager autentificat sub nr 568/19.02.2010.
Obligă intimații la 2558 lei cheltuieli de judecată efectuate la fond si în recurs către recurent.
Menține restul dispozițiilor.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 15 Octombrie 2014.
Președinte, A. E. D. | Judecător, G. S. | Judecător, A.-M. D. |
Grefier, R. - A. S. |
Red. A.E.D
Tehnored O.R./ 2 ex./24.11.2014.
Dosar fond –_
Judecătoria B.
Jud. fond – B. M. A.
| ← Fond funciar. Decizia nr. 10/2014. Tribunalul BUZĂU | Declararea judecătorească a morţii. Sentința nr. 43/2014.... → |
|---|
