Fond funciar. Decizia nr. 497/2014. Tribunalul BUZĂU
| Comentarii |
|
Decizia nr. 497/2014 pronunțată de Tribunalul BUZĂU la data de 21-11-2014 în dosarul nr. 3176/277/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL B.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 497/2014
Ședința publică de la 21 noiembrie 2014
Completul constituit din:
Președinte: N. M.
Judecător: M. I.
Grefier: C. C.
Pe rol se află pronunțarea asupra apelului civil declarat de reclamanții M. V.-C., domiciliat în ., nr. 175, jud. B., și A. E.-S., domiciliată în ., jud. B., ambii cu domiciliul procesual ales în ., jud. B., la P. I. V., împotriva sentinței civile nr. 471/11.04.2014 pronunțată de Judecătoria Pătârlagele în dosarul nr._, având ca obiect fond funciar, modificare titlu de proprietate, în contradictoriu cu pârâtele C. L. CĂTINA PENTRU APLICAREA LEGILOR FONDULUI FUNCIAR și C. JUDEȚEANĂ B. PENTRU STABILIREA DREPTULUI DE PROPRIETATE ASUPRA TERENURILOR.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din 07.11.2014, conform încheierii de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta, iar instanța, pentru a da posibilitatea apelanților de a depune concluzii scrise, a amânat pronunțarea la 14.11.2014 și, ulterior, având nevoie de timp mai îndelungat pentru a delibera, a amânat pronunțarea la 21.11.2014.
Pentru considerentele precizate, a pronunțat următoarea hotărâre:
CONSIDERENTELE DECIZIEI
- Obiectul cererii:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei Pătârlagele, sub nr._ din data de 23.09.2013, reclamanții M. V. C. și A. E. S. au chemat în judecată pe pârâtele C. L. pentru aplicarea legilor fondului funciar Cătina și C. Județeană B. pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor, solicitând instanței, să dispună modificarea titlului de proprietate nr._/83 din 13.07.1995, emis pe numele autorului M. T. G., în sensul de a se înscrie suprafața de 500 m.p. teren curți – construcții, în locul suprafeței de 250 m.p. înscrisă în acesta.
La data de 22.10.2013 s-a depus la dosarul cauzei întâmpinarea formulată de către C. de fond funciar Cătina, în care se precizează că titlul de proprietate a cărui modificare se cere a fost emis pe baza ordinului prefectului, având la bază schița cu măsurătorile efectuate în teren în perioada respectivă și că este necesară efectuarea unui raport de expertiză pentru a se identifica suprafața reală și a se stabili situația juridică a diferenței de teren dintre cea înscrisă în titlu și cea existentă în fapt.
După efectuarea expertizei de către expertul N. G., judecătoria a admis acțiunea, în parte, prin sentința civilă nr. 471/11.04.2014. A dispus modificarea titlului de proprietate nr._/83 din 13.07.1995 emis pe numele M. T. G., în sensul de a se înscrie suprafața de 392 m.p. categorie curți-construcții, în loc de 250 m.p., pe amplasamentul determinat de punctele 1, 2, 3, 4, 5, 6, 7, 8, 9, 10, 11, 12, 1 din schița anexă a raportului de expertiză întocmit în cauză. A respins cererea reclamanților privind cheltuielile de judecată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că terenul care face obiectul litigiului a fost primit de M. T. G. de la C.A.P. „Unirea” Cătina, prin act cu dare în plată, în vederea construirii unei case de locuit, conform procesului-verbal din data de 20.01.1981. S-a constatat că, deși suprafața atribuită cu plată a fost de 250 m.p., în realitate, terenul împrejmuit de autorul reclamanților și folosit de acesta, pe care a edificat casa de locuit și anexele, a fost mai mare, fiind suprafața identificată în raportul de expertiză întocmit în cauză de către expert N. G. – S 1=392 m.p., delimitată de punctele de contur 1, 2, 3, 4, 5, 6, 7, 8, 9, 10, 11, 12, 1. Nu a fost primită susținerea reclamanților, în sensul includerii și terenului notat cu S2, de 39 m.p., deoarece această suprafață de teren nu face parte din cea atribuită pentru construcția locuinței, ci a fost folosită prin înțelegerea dintre autorul reclamanților și numitul L. I., iar în prezent se află în proprietatea numiților L. M. și L. M. Olguța, așa cum s-a reținut în raportul de expertiză.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel reclamanții M. V. C. și A. E. S., la data de 22.05.2014, cererea fiind înregistrată pe rolul Tribunalului B., sub nr._ din data de 04.06.2014.
Au solicitat admiterea apelului și modificarea hotărârii apelate, în sensul admiterii în parte a cererii, modificării titlului de proprietate nr._/83 din 13.07.1995 emis pe numele M. T. G. și înscrierii suprafeței de 431 m.p., în loc de 250 m.p., suprafață ce include atât suprafața de 392 m.p., cât și suprafața de 39 m.p., conform schiței anexă la raportul de expertiză întocmit în cauză de expert N. G..
În motivarea apelului, au susținut că instanța de fond nu a ținut cont de situația de fapt existentă, situație perpetuată încă de la începutul anului 1981, când M. T. G. a primit întregul teren de 431 m.p., suprafața de 39 m.p. fiind utilă și necesară accesului la utilitățile existente la acel moment și anume: magazinul sătesc, stația de autobuz și altele.
Au invocat dispozițiile art. 23 alin. 1 din Legea nr. 18/1991, conform cărora „sunt și rămân în proprietatea privată a cooperatorilor sau, după caz, a moștenitorilor acestora, indiferent de ocupația sau de domiciliul lor, terenurile aferente casei de locuit și anexelor gospodărești, precum și curtea și grădina din jurul acestora”, arătând că, după cum se poate observa din situația de fapt constatată la efectuarea expertizei, suprafața de 39 m.p. este o parte a curții ce asigură o cale secundară de acces.
Precizează apelanții că atât expertul, cât și ulterior instanța, au reținut în mod eronat și în niciun fel probat, faptul că suprafața de 39 mp. ce asigură accesul la drumul de la Izvorul Corbului ar fi parte din proprietatea numiților L. M. și L. M. Olguța, proprietate dobândită de la L. I. în anul 2003. Această reținere s-a realizat exclusiv pe baza declarației făcute de L. I. în fața expertului, conform căreia a existat o înțelegere verbală în anul 1987 cu M. G., ca, din terenul pe care îl avea în proprietate să lase o mică alee de acces. Aceste susțineri, pe baza cărora s-a format și opinia instanței pentru neincluderea suprafeței de 39 m.p., ar fi nereale, așa cum rezultă și din contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 148/12.02.2003 de BNP F. N., prin care L. I. a cumpărat terenul conform contractului de vânzare-cumpărare nr. 3282/1992 și transcris sub nr. 1102/1992 la notariatul de Stat Pătîrlagele, astfel că nu avea cum să facă vreo înțelegere în anul 1987 cu M. G., pentru că nu era proprietar la acel moment.
Precizează apelanții că situația de fapt constatată de expert confirmă faptul că suprafața de 39 m.p. este împrejmuită cu gard din plasă de sârmă, fiind respectată ca fiind proprietatea lui M. G. către proprietarii vecini actuali.
În dovedirea apelului, apelanții au solicitat proba cu înscrisurile de la dosar și orice alte înscrisuri a căror administrare rezultă din dezbateri.
În drept, au fost invocate prevederile art. 466 și următoarele Cod pr. civilă.
2. Întâmpinarea:
În temeiul art. XV alin. 3 din Legea nr. 2/2013, în termenul legal, intimata-pârâtă ., pentru C. L., a formulat în cauză întâmpinare, solicitând respingerea apelului ca nefondat.
În motivare, a susținut vă suprafața de 39 m.p. (S2) face parte din suprafața de 865 m.p. aflată în proprietatea soților L. M. și L. M. Olguța, conform contractului de vânzare-cumpărare autentificat de BNP F. N. prin încheierea de autentificare nr. 148/12.02.2003.
Acest lucru a fost constatat și de prima instanță, care a dispus în mod legal modificarea titlului de proprietate mai sus amintit, în sensul includerii în noul titlu de proprietate, în locul suprafeței de 250 m.p., a suprafeței de 392 m.p. (S1) și nu 431 m.p.
Prin contractul de vânzare-cumpărare prezentat la instanța de fond și la care a făcut referire mai sus, a demonstrat că suprafața de 865 m.p. aflată în proprietatea numiților L. M. și L. M. Olguța, se învecinează pe latura de N cu C. L. și nu cu def. M. T. G., așa cum ar fi trebuit dacă susținerea apelanților, că suprafața de 39 m.p. le aparține, ar fi fost reală;
Suprafața de 865 m.p. include și suprafața de 39 m.p. (S1) și este delimitată foarte clar, dreptul de proprietate dobândit prin contractul de vânzare-cumpărare încheiat în data de 12.02.2003 de către cumpărătorii L. M. și L. M. Olguța fiind înscris în cartea funciară și dobândind, astfel număr cadastral.
Concluziile raportului de expertiză sunt, de asemenea, edificatoare: „se face precizarea că suprafața de S3-39 m.p. a făcut parte din proprietatea lui L. I., iar în prezent se află în proprietatea soților L. M. și L. M. Olguța”.
Apelanții nu au făcut dovada la prima instanță că suprafața de 39 m.p. le-a aparținut vreodată. De altfel, acest lucru nici nu se putea face, având în vedere că la baza emiterii titlului de proprietate nr._/83/13.07.1995 a stat actul de dare cu plată prin care def. M. T. G. a primit de la C.A.P. „Unirea” Cătina suprafața de 250 m.p. conform procesului-verbal de punere în posesie din 20.01.1981; de asemenea, la momentul efectuării punerii în posesie s-a avut în vedere schița din caietul de măsurători în care este înscrisă suprafața de 250 m.p..
Primăria Cătina nu s-a opus înscrierii în noul titlu de proprietate a suprafeței reale de 392 m.p. (S1) posedate de către apelanți și recunoscuți ca proprietari de vecini.
Așa zisa înțelegere verbală dintre autorul reclamanților, M. T. G. și L. I., în privința folosirii suprafeței de 39 m.p. nu are nicio relevanță din punct de vedere juridic, în sensul obligativității înscrierii în titlul de proprietate a acestei suprafețe.
Solicită respingerea apelului ca nefondat și menținerea hotărârii primei instanțe ca legală și temeinică.
În apărare, a solicitat proba cu înscrisuri.
3. Situația de fapt stabilită pe baza probelor administrate:
Prin titlul de proprietate nr._/83/13.07.1995 (fila 5, dosar prima instanță), s-a dispus reconstituirea dreptului de proprietate pentru M. G. asupra terenului de 250 m.p., categoria curți-construcții, situat în satul C., ., între vecinii: N- Coma I., E-drum, S-drum, V-L. I..
M. G. a decedat la 02.03.1997, astfel cum rezultă din certificatul de deces . nr._, eliberat de Consiliul Local al Comunei Cătina, pe baza actului înregistrat la nr. 5/04.03.1997. Apelanții A. Elea-S. și M. V.-C. sunt fiii lui M. G., potrivit mențiunilor din actele de stare civilă depuse la filele 7, 8, 10 și 11 din dosarul judecătoriei.
Din procesul-verbal din data de 20.01.1981, aflat la fila 56 din primul dosar, și schița anexată acestuia, de la fila 57, rezultă că autorul apelanților a primit de la C.A.P. „Unirea” Cătina, prin act cu dare în plată, în vederea construirii unei case de locuit, o suprafață de 250 m.p. În autorizația de construire (fila 52), se menționează actul nr. 216/16.07.1981 pentru teren, în vederea construirii unei case, parter și etaj.
Suprafața atribuită a fost de 250 m.p., conform actelor întocmite, însă, în realitate, terenul împrejmuit de autorul reclamanților și folosit de acesta, pe care a edificat casa de locuit și anexele, a fost mai mare, fiind suprafața identificată în raportul de expertiză întocmit în cauză de către expertul N. G., notată cu S1, de 392 m.p., delimitată de punctele de contur 1, 2, 3, 4, 5, 6, 7, 8, 9, 10, 11, 12, 1 (fila 44). Acest teren este împrejmuit cu gard de metal, expertul identificând și o altă suprafață, S2, de 39 m.p., între punctele 1, 12, 13, 14, 15, 16, 17, 18, 19, 1, pretinsă de către apelanți, suprafață împrejmuită cu gard de sârmă. Expertul a susținut că suprafața de 39 m.p. este proprietatea soților L. M. și L. M. Olguța.
Tribunalul constată că, la prima instanță, reclamanții nu au formulat obiecțiuni la raportul de expertiză, nu au depus acte din care să rezulte o situație contrară concluziilor expertului, ci au solicitat acordarea de termene pentru a promova o acțiune separată, de anulare a contractului de vânzare-cumpărare a terenului aflat în proprietatea soților L. M. și L. M. Olguța. La termenul din 04.04.2014, au precizat că nu au mai formulat o astfel de acțiune.
4. Motivele de fapt și de drept:
Tribunalul are în vedere dispozițiile art. 477 alin. 1 din Codul de procedură civilă, conform cărora instanța de apel va proceda la rejudecarea fondului în limitele stabilite, expres sau implicit, de către apelant. Se poate observa că apelanții au criticat numai neincluderea în titlul de proprietate și a suprafeței de 39 m.p., în timp ce intimatele nu au declarat apel cu privire la modificarea titlului de proprietate.
Instanța, la stabilirea situației de fapt, a avut în vedere numai probele administrate la prima instanță, întrucât, prin cererea de apel, apelanții au solicitat „proba cu înscrisurile de la dosar și orice alte înscrisuri a căror administrare rezultă din dezbateri”. Situația de fapt menționată în cererea de apel (respectiv că suprafața de 39 m.p. ar fi proprietatea altor persoane, potrivit concluziilor expertului) nu era însă rezultată din cercetarea judecătorească din apel, ci, din cea efectuată în primă instanță. Reclamanții au avut posibilitatea de a solicita în primă instanță completarea probelor cu înscrisuri (titlul de proprietate pentru L. M. și L. M. Olguța), conform art. 254 alin. 2 pct. 2 din Codul de procedură civilă, după efectuarea expertizei, fără să formuleze o astfel de cerere până la închiderea dezbaterilor, la 04.04.2014. Apelanții-reclamanții nu au solicitat nici lămurirea sau completarea raportului de expertiză, la primul termen după depunerea lucrării, astfel cum prevede art. 337 din Codul de procedură civilă, motiv pentru care nu mai pot invoca în apel faptul că expertul nu ar fi depus actul în baza căruia a stabilit dreptul de proprietate asupra terenului de 39 m.p. Nerespectarea termenului pentru formularea obiecțiunilor atrage decăderea părții din acest drept, conform art. 185 alin. 1 din Codul de procedură civilă.
Instanța de apel a constatat că nici prin cererea de apel, reclamanții nu au arătat dovezile noi de care se folosesc, obligație impusă de art. 470 alin. 1 lit. d, a cărei nerespectare este sancționată cu decăderea, potrivit art. 470 alin. 3 din Codul de procedură civilă. Părțile nu se pot folosi înaintea instanței de apel de alte dovezi decât cele invocate la prima instanță sau arătate în motivarea apelului sau întâmpinare, după cum dispune art. 478 alin. 2 din Codul de procedură civilă. Cum apelanții nu au solicitat nici la prima instanță și nici prin cererea de apel depunerea de noi înscrisuri sau completarea expertizei, tribunalul va avea în vedere numai probele administrate, pe baza cărora a stabilit situația de fapt. A rezultat că a fost corect stabilită această situație de fapt de prima instanță, fiind legală soluția de modificare a titlului de proprietate numai pentru suprafața de 392 m.p., nu și pentru .>
Apelanții au indicat, în drept, dispozițiile art. 23 alin. 1 din Legea nr. 18/1991, conform cărora: „Sunt și rămân în proprietatea privată a cooperatorilor sau, după caz, a moștenitorilor acestora, indiferent de ocupația sau domiciliul lor, terenurile aferente casei de locuit și anexelor gospodărești, precum și curtea și grădina din jurul acestora, determinate potrivit art. 8 din Decretul-lege nr. 42/1990 privind unele măsuri pentru stimularea țărănimii.” Art. 23 alin. 2 prevede: „Suprafețele de terenuri aferente casei de locuit și anexelor gospodărești, precum și curtea și grădina din jurul acestora sunt acelea evidențiate ca atare în actele de proprietate, în cartea funciară, în registrul agricol sau în alte documente funciare, la data intrării în cooperativa agricolă de producție.” Din modul în care sunt amplasate cele două suprafețe, S1 și S2, pe anexa la raportul de expertiză, rezultă că suprafața pretinsă de către apelanți, de 39 m.p., este o alee de acces la imobil, neputând fi nici curte, nici grădină din jurul casei de locuit (C1), în sensul art. 23 alin. 1 din Legea nr. 18/1991, și nici nu rezultă din actul de atribuire, conform art. 23 alin. 2 din Legea nr. 18/1991.
Față de aceste considerente de fapt și de drept, tribunalul va păstra hotărârea atacată, situație în care va respinge apelul, ca nefondat, în temeiul art. 480 alin. 1 din Codul de procedură civilă.
Hotărârea este definitivă în baza art. 634 alin. 1 pct. 4 din Codul de procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, apelul declarat de reclamanții M. V.-C., domiciliat în ., nr. 175, jud. B., și A. E.-S., domiciliată în ., jud. B., ambii cu domiciliul procesual ales în ., jud. B., la P. I. V., împotriva sentinței civile nr. 471/11.04.2014 pronunțată de Judecătoria Pătârlagele în dosarul nr._, având ca obiect fond funciar, modificare titlu de proprietate, în contradictoriu cu pârâtele C. L. CĂTINA PENTRU APLICAREA LEGILOR FONDULUI FUNCIAR și C. JUDEȚEANĂ B. PENTRU STABILIREA DREPTULUI DE PROPRIETATE ASUPRA TERENURILOR.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 21 noiembrie 2014.
Președinte, N. M. | Judecător, M. I. | |
Grefier, C. C. |
Red. N.M.
Thred. N.M./M.H.
6 ex./10.12.2014
Dosar prima instanță:
_ – Judecătoria Pătârlagele
Judecător prima instanță:
M. Ș.
Operator de date cu caracter personal
înregistrat sub nr. 8214
| ← Hotarâre care sa tina loc de act autentic. Decizia nr. 20/2014.... | Actiune in regres. Decizia nr. 492/2014. Tribunalul BUZĂU → |
|---|
