Actiune in raspundere delictuala. Hotărâre din 26-06-2015, Tribunalul BUZĂU
| Comentarii |
|
Hotărâre pronunțată de Tribunalul BUZĂU la data de 26-06-2015 în dosarul nr. 20630/200/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL B.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE CIVILĂ Nr. 2790/2015
Ședința publică de la 26 Iunie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE A.-M. D.
Judecător G. S.
Grefier C. M. O.
Pe rol judecarea apelului declarat de pârâtul A. S. - Ș., cu domiciliul în B., .. 3F, ., J. B. împotriva sentinței civile nr._/05.12.2014 pronunțată de Judecătoria B. în dosarul nr._ în contradictoriu cu reclamanta S.C. O. P. S.A, cu sediul în sector 1, București, ., având ca obiect actiune in raspundere delictuala.
Dezbaterile în fond au avut loc în ședința publică din 12 iunie 2015 și au fost consemnate în încheierea de ședință de la acea dată care face parte integrantă din prezenta sentință, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera a dispus amânarea pronunțării astăzi 26 iunie 2015.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra prezentului apel civil, se constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei B., sub nr._ reclamanta O. P. SA a solicitat în contradictoriu cu pârâtul A. S. Ș., ca instanța să dispună, obligarea pârâtului la plata sumei de 2176 lei, actualizată la data plății efective în raport cu indicele de inflație, cu cheltuieli de judecată..
In motivarea cererii de chemare în judecată reclamanta a învederat că, prezenta cauză reprezintă un proces început după data de 15.02.2013, prin urmare îi sunt aplicabile dispozițiile actualului cod de procedură civilă aprobat prin Legea 134/2010. Cum prezenta cerere este o acțiune în pretenții întemeiată în principal pe răspunderea civilă delictuală și în subsidiar pe îmbogățirea fără justă cauză, iar cuantumul sumei de restituit nu depășește plafonul prevăzut de art. 94 pct. 1 lit. j C.pr.c, competența materială de soluționare a cauzei aparține judecătoriei, iar competența teritorială aparține instanței de la domiciliul pârâtului.
A arătat că prin sentința civilă nr. 293/25.03.2008 pronunțată de Tribunalul B. în dosarul nr._, dosar format ca urmare a cererii de chemare în judecată formulată de pârâta din prezenta cauză, reclamanta a fost obligată la plata unei compensații bănești reprezentând drepturi salariale. Recursul formulat împotriva acestei sentințe a fost respins prin Decizia nr. 2600/15.12.2008 pronunțată de Curtea de apel Ploiești.
Ca urmare a pronunțării sentinței civile nr. 293/25.03.2008, pârâtul a obținut în baza aceluiași titlu executoriu două executări silite, ale aceleiași obligații prevăzute în titlul executoriu.
Astfel prin procedura de executare silită începută în data de 08.08.2008, ce a făcut obiectul dosarului de executare nr. 263/2008 al B. P. A., a fost pusă în executare silită prin poprire Sentința civilă nr. 298/25.03.2008. în cadrul acestei proceduri, pârâta a executat silit integral obligația consacrată în titlul executoriu, respectiv suma de 7192 lei.
Cu toate acestea ulterior pârâtul a sesizat un alt Birou de executor judecătoresc, fiind deschis un nou dosar de executare, respectiv dosarul nr. 167/2010 al B. C. L., în cadrul căruia a fost din nou pusă în executare prin poprire Sentința civilă nr. 293/25.03.2008, procedură finalizată prin achitarea sumei de 2176 lei.
Ca urmare a cererii de executare silită adresată B. C. L., cerere urmată de înființarea popririi asupra conturilor sale, a procedat la achitarea debitului, astfel cum este pus în vedere și prin adresa de înființare a popririi, inclusiv a cheltuielilor de executare aferente.
A precizat că în cauză se află în ipoteza unei acțiuni în pretenții al cărei izvor este răspunderea civilă delictuală, conform dispozițiilor art. 1349, art. 1357, 1381-1386 Noul Cod Civil, respectiv art. 998-999 cod civil, solicitând obligarea pârâtei la plata unei sume de bani echivalente sumei executate silit pentru a doua oară în condițiile în care nu exista o datoriei a sa în acest sens, sau vreun alt temei juridic valabil dat fiind faptul că suma stabilită prin titlul executoriu a fost achitată integral în cadrul primei proceduri de executare.
În cauză sunt îndeplinite condițiile răspunderii civile delictuale, fapta ilicită constând în acțiunea pârâtei de a se adresa celui de-al doilea birou de executor, prejudiciul constând în pierderea sumei executate silit, legătura de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciul produs, vinovăția pârâtei, constând în faptul că, cunoștea că a mai deschis anterior un dosar de executare pentru aceeași sumă.
În subsidiar, s-a solicitat să se constate că suma de bani achitată de către reclamantă în cea de-a doua procedură de executare silită, conduce la o sărăcire nejustificată a patrimoniului reclamantei, respectiv o îmbogățire fără just temei.
În drept a invocat dispozițiile art. 1349, 1357, 1381-1386 din Noul cod civil, respectiv 998-999 cod civil anterior, art. 1345-1348 din Noul cod civil.
Pârâtul a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea cererii de chemare în judecată. În ceea ce privește executarea silită aferentă dosarului de executare nr. 167/2010 al B. C. L. C., arată că nu a primit nicio sumă de bani de la executorul judecătoresc, situație pe care urmează să o dovedească cu acte.
A arătat că a depus cererea nr. 1058/30.05.2014 cu care a solicitat d-lui executor relații cu privire la plata vreunei sume de bani, în cadrul dosarului de executare nr. 167/2010, dar până în prezent nu a primit nici un răspuns. Reclamanta nu face în nici un fel dovada încasării efective a sumei de 2176 lei care face obiectul prezentului proces.
Pârâtul a depus la dosarul de fond concluzii scrise, în care a arătat în esență că în ceea ce privește înscrisul „ fluturaș ZENR RO – luna decembrie 2010, acesta cuprinde drepturile salariale pentru luna decembrie 2010, deduceri normale din salariu, șomaj, asigurări sociale, asigurări de sănătate, impozit CAR,, pensie privată, plăți în avans, tichete de masă. Nu cuprinde nici suma de 2176 lei, aferentă cererii de chemare în judecată și nici sumele de 2503 lei sau 2089 lei, aferentă statului de plată B. C. L. C.. A arătat că înscrisul „ fluturaș ZENR RO – luna decembrie 2010, nu este corect întrucât suma de 2409 lei reprezentând bonus paște + crăciun, nu i-a fost achitat efectiv, acordarea bonusului respectiv fiind stopată din anul 2004, când societatea a fost privatizată și până în prezent, acesta fiind motivul pentru care a acționat societatea în instanță.
A arătat că situația este destul de clară că nu a încasat nicio sumă de bani în dosarul de executare nr. 167/2010 el B. cucu L. C..
Părțile au uzat la instanța de fond de proba cu înscrisuri.
În urma probelor administrate, Judecătoria B. a pronunțat sentința civilă nr._ din 05.12.2014, prin care a admis cererea, a obligat pârâtul la plata către reclamantă a sumei de 2176 lei, actualizată la data plății efective cu indicele de inflație, a obligat pârâtul la plata către reclamantă a sumei de 50 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată și a respins cererea pârâtului de acordare a cheltuielilor de judecată.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut următoarele:
„ Prin Sentința civilă nr. 298/25.03.2008 a Tribunalului B., reclamanta a fost obligată către pârât și către alți creditori la plata sumelor cuvenite cu titlu de primă de Paști și de C. aferente perioadei 2004-2007, actualizată la data plății efective.
Instanța reține că titlul executoriu constând în Sentința civilă nr. 293/25.03.2008 a Tribunalului B. a fost pus în executare în anul 2008, la B. P. A. în dosarul de executare nr. 263/2008, de către creditorul A. S. Ș., în urma executării silite acesta a încasat suma de 6819 lei, cu titlu de prime de C. și de paște aferente anilor 2004-2007.
Ulterior în anul 2010, la B. C. L. în dosarul de executare nr. 167/2010 creditorul A. S. Ș. a solicitat punerea în executare a aceluiași titlu executoriu, Sentința civilă nr. 293/25.03.2008 a Tribunalului B., însă în acest dosar s-a dispus încetarea executării silite, întrucât creditorii au renunțat la executare.
Însă, din fluturașul de salariu aferent lunii decembrie 2010, rezultă că creditorul A. S. Ș. a încasat de la O. P. SA, cu titlu de bonus Paști și C. suma de 2408 lei brut. Instanța nu poate reține apărarea petentului în sensul că nu s-a achitat efectiv această sumă, întrucât din extrasul de cont anexat la dosar rezultă că în luna decembrie 2010 a primit în cont doar suma de 2700 lei. Instanța constată că este adevărat că pârâtul a primit în luna decembrie 2010 în cont doar suma de 2700 lei, acest lucru rezultând și din fluturașul de salariu, anexat la fila 199 din dosar, din care rezultă de asemenea că pârâtul a primit în avans suma de 1689 lei. Prin urmare această sumă îi fusese virată anterior, și nu odată cu salariu pe luna decembrie 2010. Chiar suma de 1689 lei reprezintă bonus Paști și C., iar diferența până la suma de 2176 lei, în cuantum de 487, astfel cum rezultă din situația debitului aflată la fila 62 din dosar, solicitată prin cererea de chemare în judecată, reprezintă cheltuielile de executare achitate către B. C. L. C., întrucât plata a fost efectuată după începerea executării silite. Instanța nu poate reține susținerea pârâtului că suma de 2408 lei brut titlu de bonus Paști și C. de pe fluturașul de salariu din decembrie 2010 nu i-a fost achitată niciodată, pentru că plata acestei prime a fost stopată din 2014, întrucât dacă nu ar fi fost achitată nu ar fi apărut pe fluturașul de salariu, de vreme ce a apărut pe fluturașul de salariu rezultă că a fost în mod efectiv achitată.
Prin urmare rezultă că reclamanta a achitat de două ori contravaloarea primelor de C. și de P. aferente anilor 2004-2007, la care a fost obligată față de creditorul A. S. Ș., prin Sentința civilă nr. 293/25.03.2008 a Tribunalului B., prima dată în anul 2008, în urma executării silite și a doua oară în anul 2010 de bună voie, însă de această dată a achitat și cheltuielile de executare silită. .
În cauză instanța apreciază că sunt îndeplinite condițiile îmbogățirii fără justă cauză, principiu existent în doctrină, anterior intrării în vigoare, a noului cod civil, și care este aplicabil în speță, raportat la data efectuării plăților.
Reclamanta a făcut dovada faptului că pârâtul a primit de două ori suma stabilită prin Sentința civilă nr. 293/25.03.2008 a Tribunalului B.. Executarea sumei în anul 2010 s-a făcut fără niciun temei juridic, deoarece, suma stabilită în titlu executoriu fusese achitată în urma executării silite încă din anul 2008. Prin încasarea contravalorii primelor de C. și de paște aferente anilor 2004-2007, a doua oară, în anul 2010, s-a realizat o îmbogățire a patrimoniului pârâtului, și corelativ o sărăcire a patrimoniului reclamantei, cu contravaloarea acestor prime, fără ca pentru acest fapt să existe o justă cauză.
Față de aceste considerente instanța în temeiul principiului îmbogățirii fără justă cauză, instanța va obliga pârâtul la plata către reclamantă a sumei de 2176 lei, actualizată la data plății efective cu indicele de inflație.
Pârâtul fiind partea care a pierdut procesul va suporta, potrivit art. 453 cod procedură civilă, cheltuielile de judecată efectuate de către reclamantă, constând în taxă judiciară de timbru.
Pârâtul fiind în culpă procesuală, nu poate recupera cheltuielile de judecată de la reclamantă, și trebuie să și le suporte singur, motiv pentru care potrivit art. 453 cod procedură civilă, instanța va respinge cererea pârâtului de acordare a cheltuielilor de judecată”.
Împotriva acestei sentințe a formulat apel pârâtul, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În dezvoltarea motivelor de apel, apelantul a apreciat că instanța de fond a interpretat in mod greșit actele depuse in probatoriu, concluzionând ca intimata - reclamanta a făcut dovada ca pârâtul ar fi primit de doua ori suma stabilita prin sentința civilă nr.293/25.03.2008, pronunțaăa de către Tribunalul B. in dosarul nr._, o dată prin executarea silita in cadrul dosarului executional nr.263/2008, pe rolul B. P. A. si o dată ca « Bonus Paste + C. », așa cum rezulta din fluturașul de salariu pe luna decembrie 2010 si din situația debitului aflata la fila 62 din dosar.
De asemenea, instanța de fond a înlăturat apărările sale, în sensul că susținerile intimatei - reclamante sunt contradictorii si că aceasta nu a făcut dovada ca a încasat in mod efectiv suma respectiva.
Astfel, este de observat că, in cererea de chemare in judecată, intimata - reclamanta O. P. SA arată că a « procedat la achitarea debitului astfel cum este pus in vedere si prin adresa de infiintare poprire, inclusiv a cheltuielilor de executare aferente, dovada fiind procesul verbal de inchidere dosar intocmit de către B. C. L. si solicita obligarea sa la plata unei sume de bani echivalente sumei executate silit pentru a doua oara, in condițiile in care nu mai exista o datorie a societății in acest sens .
Ulterior, la termenul de judecata din data de 24.10.2014, a depus la dosarul cauzei un fluturaș de salariu pe luna decembrie 2010 si un stat de plata B. C. L., inducând ideea ca ar fi încasat suma respectiva cu titlu de avans al salariului din luna decembrie 2010.
Deși intimata - reclamantă susține că suma aferentă sentinței civile nr.293/25.03.2008 a fost executată silit de două ori, instanța de fond Judecătoria B. reține o altă situație de fapt, concluzionând :„Prin urmare rezulta ca reclamanta a achitat de doua ori contravaloarea primelor de C. si de Paste aferente anilor 2004 - 2007 la care a fost obligata, prima data in anul 2008, in urma executării silite si a doua oara in 2010 de buna voie „.
Consideră că in mod injust instanța de fond a ajuns la o asemenea concluzie.
In mod corect, din actele depuse la dosarul cauzei, se poate desprinde următoarea situație:
-sentința civila nr.293/25.03.2008, pronunțata de către Tribunalul B. in dosarul nr._, a fost executata silit in cadrul dosarului execuțional nr.263/2008, de către B. P. A. ;
-ulterior, s-a format dosarul de executare nr. 167/2010, pe rolul B. C. L., in cadrul căruia creditorii, inclusiv subsemnatul, au renunțat la executarea silita, procedându-se la ridicarea popririi instituite asupra conturilor intimatei - reclamante, subsemnatului nefiindu-i virata nicio suma de bani, situație care rezulta din Răspunsul B. C. L., depus la dosarul cauzei la data de 17.06.2014, in care se precizează foarte clar: « creditorului A. S. Ș. nu i-a fost virata/eliberata nicio suma de bani in dosarul de executare nr. 167/2010, întrucat creditorii au renunțat la executarea silita impotriva debitorului .-se la ridicarea popririi instituite asupra conturilor acestuia ».
Văzând aceasta situație, la termenul de judecata din data de 26.09.2014, instanța de fond i-a pus in vedere intimatei - reclamante să facă dovada prin care pârâtul a încasat suma, situație in care aceasta a depus, la termenul de judecata din data de 24.10.2014, fluturașul de salariu pe luna decembrie 2010, tocmai in ideea de a induce instanța de judecata in eroare si a crea impresia că suma de 2.176 lei i-ar fi fost acordată cu titlu de « Bonus Paste + C. », în avans la salariul lunii decembrie 2010.
Odată cu fluturașul de salariu pe luna decembrie 2010, intimata - reclamanta a depus si un stat de plata pe numele B. C. L. care se referă la dosarul execuțional nr.951/2010, altul decât dosarul nr. 167/2010 în care a avut inițial calitatea de creditor.
Este de remarcat că numărul de cont specificat este cel de consemnare al B. C. L. (RO 78 BRDE 100 SV_ - astfel cum rezultă din Adresa de Poprire), iar nu numărul de cont al său (RO 64 RZBR_ 9708), de unde rezultă că suma respectivă nu a fost virată in contul său, ci in contul B. C. L. care a confirmat c nu i-a eliberat nicio sumă de bani.
De asemenea, nici suma specificată la rubrica «brut actualizat» care este de 2.503 lei, nu coincide cu suma de 2.409 lei, specificata in fluturașul de salariu.
Totodată, in situația debitului - fila 62, intimata reclamantă, confirmă că a efectuat plata sumei de 2.176 lei, la data de 07.12.2010, executorului judecătoresc C. L., in dosarul de executare nr. 167/2010, deci nu pârâtului sub formă de avans așa cum in mod eronat a specificat in fluturașul de salariu.
Din toate actele depuse la dosarul cauzei, rezultă că suma aferentă sentinței civile nr.293/25.03.2008 a fost executată silit în cadrul dosarului execuțional nr.263/2008, de către B. P. A., iar ulterior, aceasta nu a mai fost executată a doua oară si nici nu a fost achitată in mod voluntar de către intimata - reclamanta, neexistând niciun act care să confirme că, într-adevăr, suma ar fi intrat in posesia sa.
In drept, s-au invocat dispozițiile art.466 si urm. c.pr.civ.
In concluzie, s-a solicitat admiterea apelului, modificarea sentinței atacate, în sensul de a respinge acțiunea ca neîntemeiată și să se dispună obligarea intimatei reclamante la plata cheltuielilor de judecată efectuate atât la fond cât si in apel.
Apelantul a depus la dosar, înscrisuri, filele 8-11, 21-24, concluzii scrise.
Intimata, deși legal citată, nu a formulat întâmpinare, însă la solicitarea instanței a înaintat înscrisuri, filele 27-28, 33-41.
Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului și evaluarea dovezilor administrate în raport de conținutul cererii de chemare în judecată, a hotărârii apelate și a motivelor de apel invocate, tribunalul apreciază că apelul este fondat, astfel că în temeiul art. 480 Cod pr.civilă, urmează să îl admită pe următoarele considerente:
În ce privește situația de fapt, tribunalul reține că prin sentința civilă nr.298 din 25.03.2008 a Tribunalului B., rămasă irevocabilă prin decizia civilă nr.2600 din 1 15.02.2008 a Curții de Apel Ploiești, având ca obiect plata unor prime de către angajatorul intimat, apelantul a beneficiat de drepturi bănești aferente intervalului 2004-2007.
Ca urmare a neexecutării benevole a sumelor cuvenite, apelantul a pus în executare silită titlul executoriu reprezentat de sentința civilă nr.298/2008, sesizând în acest sens B. P. A., formându-se dosarul de executare nr.263/2008, în urma căruia acesta a beneficiat de plata unor sume.
Ulterior, la cererea creditorului-apelant, alături de alți creditori, a fost sesizat B. C. L. în urma căruia s-a format dosarul de executare nr.167/2010, prin care s-a dispus înființarea popririi asupra conturilor intimatei, nefinalizat, dovadă în acest sens fiind chiar răspunsul executorului, care a precizat că s-a renunțat la executarea silită de către creditor.
În prezenta cauză, obiectul litigiului îl constituie pretențiile reclamantei-intimate, împotriva apelantului, în sensul obligării acestuia la plata sumei de_ lei, care s-a apreciat a fi achitată de două ori în cadrul executărilor silite începute.
Față de calea de atac exercitată, Tribunalul reține că apelul are un caracter devolutiv, în sensul că dacă este exercitat în termen provoacă o nouă judecată asupra fondului, fiind readuse în fața instanței de control judiciar toate problemele de fapt și de drept ce au format obiectul dezbaterilor la prima instanță.
Instanța de apel este datoare să verifice soluția atacată, atât din punct de vedere al temeiniciei, stabilind dacă situația de fapt reținută prin hotărâre este concordantă cu probele administrate în cauză și a fost corespunzător stabilită, cât și sub aspectul legalității, respectiv dacă prima instanță a identificat, interpretat și aplicat corect normele de drept material, incidente, situație de fapt deduse judecății.
Întrucât apelul este o cale de atac, apelantul are obligația de a dezvolta criticile sale în fapt și în drept, față de modul în care s-a desfășurat judecata la prima instanță, sau de față de hotărârea atacată și nu să reia cele susține în prima instanță, prin motivele de apel fixându-se limitele în care judecata va avea loc în calea de atac.
Raportat la motivele expuse, trebuie menționat, în primul rând, că în conformitate cu prevederile art. 477 cod pr.civilă, instanța de apel este ținută să judece în limitele criticilor formulate prin motivele de apel, prin aplicarea regulii tantum devolutum quantum apellatum, reluând judecata asupra fondului, dar nu asupra tuturor problemelor de fapt și de drept invocate în fața primei instanțe, ci doar cu privire la acelea criticate de apelant.
Raportat la motivele de apel formulate, Tribunalul constată că acestea sunt fondate față de materialul probator administrat.
În concret, se apreciază ca justificată susținerea apelantului în sensul că nu s-a făcut dovada virării în favoarea sa a sumei ce formează obiectul dosarului de executare nr.167/2010 al B. C. L..
În acest sens, fluturașul de salariu aferent lunii decembrie 2010, depus ca probă de către reclamanta-intimată, a fost în mod eronat reținut ca elocvent de către instanța de fond, întrucât acest înscris nu se coroborează cu extrasele de cont depuse de către apelant pentru acest interval de timp.
Astfel, consemnarea plății în avans în favoarea apelantului a sumei de 1689 lei nu are corespondent în extrasele de cont privind sumele încasate de către acesta, ceea ce demonstrează că această sumă a ieșit din patrimoniul intimatei, însă a intrat în contul executorului judecătoresc, dovadă în acest sens fiind adresa emisă de reclamantă, privind pe pârât - data de calcul fiind 13.11.2013, din care rezultă că pentru B. C. L. în dosarul de executare 167/2010 s-a plătit valoarea debit de 1689 lei la data de 07.12.2010, la care se adaugă 487 lei cheltuieli de executare, total achitat fiind 2176 lei(fila 62 dosar fond).
În condițiile în care Tribunalul a solicitat apelantei să facă dovada virării în contul apelantului a sumei de 2176 lei ce formează obiectul litigiului, iar aceasta a înaintat aceeași adresă privind plata sumei în contul B. C. L., este evident că de suma de 1689 lei nu a beneficiat salariatul, atâta timp cât în extrasele de cont nu se regăsește această sumă, fiind înaintată de angajator către executorul judecătoresc susmenționat.
În acest context, față de suma solicitată de reclamanta intimată, Tribunalul constată că în mod greșit instanța de fond a apreciat că suma de 1689 lei a intrat în contul pârâtului, întrucât probele administrate reflectă o altă situație de fapt, astfel încât în conformitate cu art. 480 al.1 cod pr.civilă, va fi admis apelul cu privire la acest cuantum.
Având în vedere că apelantul a demarat o a doua executare la executorul B. C. L., la care în final a renunțat, Tribunalul apreciază că toate cheltuielile de executare cuvenite executorului și care însumează 487 lei, se impun a fi achitate de către apelant, astfel încât din totalul valorii de 2176 lei ce formează obiectul litigiului, va fi înlăturată suma de 1689 lei, ce nu a fost încasată de apelant, rămânând a fi obligat doar la diferența de 487 leu cu titlu de cheltuieli executare .
Sub ansamblul celor evocate, Tribunalul va dispune schimbarea în parte a sentinței apelate, în sensul că va admite în parte acțiunea și va obliga pârâtul apelant la plata sumei de 487 lei către reclamanta-intimată, urmând a se menține restul dispozițiilor sentinței.
În conformitate cu art. 453 Cod pr.civilă, Tribunalul va dispune obligarea intimatei la plata sumei de 525 lei cu titlu de cheltuieli de judecată către apelant, reprezentând onorariu apărător ales și taxă de timbru .
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul declarat de apelantul pârât A. S. - Ș., cu domiciliul în B., .. 3F, ., J. B. împotriva sentinței civile nr._/05.12.2014 pronunțată de Judecătoria B. în dosarul nr._ în contradictoriu cu intimata - reclamanta S.C. O. P. S.A, cu sediul în sector 1, București, .,
Schimba în parte sentința apelată, în sensul că admite în parte acțiunea și obligă pârâtul apelant la plata sumei de 487 lei, către reclamanta intimată.
Menține restul dispozițiilor sentinței.
Obligă intimata la 525 lei cheltuieli de judecată către apelant.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 26 Iunie 2015.
Președinte, A.-M. D. | Judecător, G. S. | |
Grefier, C. M. O., fiind în C.O, prezenta s-a semnat de noi, grefier șef, |
Red.SG
Tehnored.
4ex/ 06 iulie 2015
Judecătoria B./Judecător fond P. E./Dosar fond nr._ /2015
| ← Încuviinţare executare silită. Decizia nr. 2718/2015.... | Fond funciar. Decizia nr. 2711/2015. Tribunalul BUZĂU → |
|---|
