Acţiune posesorie. Decizia nr. 2758/2015. Tribunalul BUZĂU
| Comentarii |
|
Decizia nr. 2758/2015 pronunțată de Tribunalul BUZĂU la data de 19-06-2015 în dosarul nr. 2758/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL B.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ Nr. 2758/2015
Ședința publică de la 19 Iunie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE A. E. D.
Judecător M. Ș.
Grefier A. P.
Pe rol fiind judecarea apelului civil formulat de pârâtul R. A. D., domiciliat în municipiul BUCUREȘTI, .. 13, ., ., cu reședința în municipiul BUCUREȘTI, ., ., sector 2 împotriva sentinței civile nr. 163 pronunțată la data de 9.02.2015 de Judecătoria Rm.Sărat în dosarul civil nr._ în contradictoriu cu R. F.,domiciliat în RM.SĂRAT . .,, ., . în .,având ca obiect acțiune posesorie .
La apelul nominal făcut în ședință publică au lipsit apelantul R. A. D., reprezentat de avocat P. L. și intimatul R. F., reprezentat de avocat D. I..
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care arată că apelul a fost motivat, a fost timbrat legal cu suma de 32 lei conform chitanței nr._ din 17.04.2015, după care:
Avocat P. L. a depus la dosar împuternicire avocațială nr._ din 19.06.2015, chitanța nr. 216 din 19.06.2016, sentința civilă nr. 278 pronunțată la data de 26.02.2015 de Judecătoria Rm.Sărat și copia convocării nr. 4762 din 9.06.2015 emisă de Comisia Locală B. de aplicare a legilor fondului funciar.
A arătat că nu are cereri de formulat și a solicitat judecarea cauzei.
Avocat D. I. a arătat că nu are cereri de formulat și a solicitat judecarea cauzei.
Nemaifiind alte cereri sau excepții de invocat în temeiul dispoz.art.392-394 Cod proc.civ. instanța constată terminată cercetarea judecătorească și acordă cuvântul în dezbateri.
Avocat P. L. având cuvântul a arătat că sentința pronunțată de instanța de fond este nelegală și netemeinică.
În motivarea apelului a arătat că pentru ca o acțiune posesorie să fie admisibilă este necesar a fi îndeplinite cumulativ două condiții, respectiv o posesie de cel puțin 1 an și tulburarea altei posesii.
Reclamantul nu a avut o posesie exclusivă asupra terenului în litigiu cel puțin 1 an anterior așa-zisei tulburări .
Prin cererea de chemare în judecată reclamantul a arătat că a avut posesia terenului de mulți ani și că în luna noiembrie 2013 apelantul a pătruns pe acest teren și a ocupat o parte din teren prin construirea unui gard.
La dosarul de fond apelantul a depus ordonanța de clasare din 10.07.2014 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Rm.Sărat.
În ceea ce privește a doua condiție nu există o tulburare a posesiei în condițiile în care gardul a fost construit cu acordul reclamantului.
Referitor la declarațiile martorilor audiați la propunerea intimatului urmează a se avea în vedere faptul că, acești nu au fost de față la construirea gardului, și ceea ce au relatat au aflat de la acesta.
Instanța de fond a fost în eroare și nu a avut în vedere faptul că plângerea a fost formulată cu mult înainte de construirea gardului.
După emiterea titlului de proprietate urmează a se formula o acțiune de ieșire din indiviziune.
Inițial, gardul era în linie dreaptă .Apelantului nu i s-a permis să dețină o jumătate de metru pentru a putea avea acces la spatele casei. Acestuia i s-a permis o cărare pentru a intra în locuință.
A avut înregistrată pe rolul instanței o acțiune în uzucapiune care a fost respinsă.
Avocat D. I. având cuvântul pentru intimat a arătat că, în lipsa intimatului care a fost plecat în localitate s-a ridicat gardul.
Faptul că, ulterior se va elibera titlul de proprietate și că apelantul are vocație succesorală și că va urma o acțiune având ca obiect partaj succesoral .
Apelantul locuiește în București .Din anul 1996 intimatul este cel care stăpânește terenul .Între părți au existat dosare civile și penale .
Urmează ca instanța să aibă în vedere faptul că, gardul este nou, iar intimatului îi este imposibil accesul la locul unde are un atelier .
Apelantul locuiește în București ți abuziv a ocupat terenul .Intimatul din anul 1996 a avut grijă de casă și de teren .
A solicitat a se avea în vedere faptul că soluția pronunțată de instanța de fond este legală ,urmând a se dispune respingerea apelului cu obligarea la plata cheltuielilor de judecată.
Avocat P. L. a arătat că solicită obligarea apelantului la plata cheltuielilor de judecată.
TRIBUNALUL
Asupra prezentului apel civil se constată:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Rm. Sărat sub nr._ , reclamantul R. F. a chemat in judecată pe pârâtul R. A. D., solicitând ca prin sentința ce se va da, paratul sa fie obligat să lase liberă posesia terenului situat in . vecinătăți: D. H. la V, R. E. la Est, P. S. la sud si drumul comunal la Nord și să fie obligat să-și ridice gardul pe care l-a construit pe acest teren cu cheltuieli de judecată.
In motivarea de fapt a acțiunii,reclamantul arata ca exercita posesia asupra terenului din anul 1996.
In cursul lunii noiembrie 2013 pârâtul a pătruns pe acest teren și cu toata opunerea sa, a ocupat o parte din teren prin construirea unui gard .
Acest gard ii face imposibil accesul la locul unde avea un atelier ce i-a fost atribuit prin hotărârea de partaj și pe care l-a demolat pentru a fi refăcut și adaptat nevoilor sale.
Pârâtul i-a blocat accesul la dependințele situate pe acest teren .
Mai arata că prin sentința civila nr.1604 /2013, a Judecătoriei Rm.Sarat s-a dispus partajarea intre părți,a casei situata pe acest teren ,nu și a terenului pentru care instanța a reținut ca actele de la dosar nu au valoare de titlu de proprietate și ca atare nu l-a inclus in masa de partaj.
Prin sentința civila nr. 727/2013 aceeași instanța a respins acțiunea in uzucapiune formulata de R. A. ,ca neîntemeiată și s-a reținut că față de acest imobil, in calitate de reclamant s-a comportat ca un adevărat proprietar.
Întrucât exercita o posesie pașnica continuă publica, și sub nume de proprietar, care la data deposedării, era mai veche de un an și având in vedere ca nu a trecut incă un an ,de la deposedare este îndreptățit să formuleze prezenta acțiune posesorie.
Temei legal invocat art,. 949 cod civil .
Prin întimpinarea depusă la filele 34-35 dosar,pârâtul a solicitat respingerea acțiunii. A arătat că reclamantul nu a avut o posesie exclusiva asupra terenului in litigiu.
A arătat că ambele părți așa cum rezulta din actele dosarului, au domiciliile in alte localitați, iar când venea in localitatea B., venea la casa bunicilor săi.
Întrucât reclamantul nu a fost de acord cu partajarea averii bunicilor decedați in anul 2008 si respectiv 2011, a formulat acțiune de partaj bunuri succesorale iar prin sentința civila nr. 1604 /2013, a Judecătoriei Rm.Sarat, s-a dispus partajarea casei in natură, condiții in care este evident ca s-a recunoscut calitatea lor de moștenitori acceptanți, taciți ai succesiunii prin folosirea bunurilor succesorale.
Pentru terenul aferent nu s-a efectuat partajarea întrucât bunicii fiind țarani, cu gospodărie individuală nu a avut titlul de proprietate și astfel terenul a rămas, in indiviziune.
In vara anului 2013, reclamantul a formulat plângere la poliție împotriva sa și a mamei sale, dar ulterior retras-o.
In legătura cu sentința civila nr.727/2012 ,prin care i s-a respins acțiunea in constatare arată că acțiunea s-a respins pe considerentul că împreuna sunt comoștenitori și ca regula este „comoștenitorii sunt presupuși că stăpânesc unii pentru alții, condiție in care cererea trebuia formulată de toți moștenitorii „.A mai motivat instanța că este îndeplinită condiția posesiei sale de peste 30 ani asupra imobilului împreună cu autorii, dar nu a fost o posesie utila întrucât se manifesta in mod neregulat și a fost tulburată de adversar, nefiind suficient ca posesia să fie începută in mod pașnic dar ea trebuie conservată tot astfel.
Mai arată pârâtul că după decesul bunicului sau ,a intrat ori de cate ori a venit in localitate in curte, a luat bunuri ce a aparțineau tatălui sau ,le-a înstrăinat etc, având dese conflicte cu unchiul sau, finalizate cu plângeri la poliție, de mai multe ori.
In aceste condiții,nu se poate reține că reclamantul a avut o posesie exclusivă, a terenului pentru a fi aplicabile dispozițiile art. 949 cod civil .
Construirea gardului s-a făcut cu acordul reclamantului .
După finalizarea procesului de partaj in luna octombrie 2013 întrucât, proprietatea bunicilor se învecinează cu proprietatea părinților săi a construit un gard intre cele doua proprietăți, gard situat astfel incât ,să-i permită accesul in spatele casei părinților și prin care a închis și o lățime redusa din teren aflata in indiviziune intre el și reclamant.
Reclamantul a fost de față, la construirea gardului și nu a avut nici o obiecțiune ,iar după ce hotărârea de partaj a fost pusă in executare la cererea sa,(pârâtul), reclamantul a formulat prezenta acțiune împotriva sa.
Arată că in aceste condiții nu exista o tulburare de posesie in sensul dispozițiilor art. 949 cod civil atât timp cat ambele părți sunt comoștenitori asupra terenului, iar închiderea unei părți din acesta s-a făcut cu acordul reclamantului .
Prin construirea acestui gard lateral, intre proprietăți nu a împiedicat in nici un fel ,accesul reclamantului la construcțiile atribuite prin sentința de partaj așa cum susține reclamantul cu rea credința.
La fila 44 dosar, reclamantul a formulat răspuns la întimpinare arătând că începând cu anul 1996,s-a mutat in . pentru îngrijirea părinților de la data respectiva a exercitat posesia asupra terenului aferent casei batrânești.
Susținerile paratului potrivit cărora, are calitatea de comoștenitori asupra terenului nu pot fi luate in considerare întrucât prin sentința de partaj nr. 1604/2013 a Judecătoriei Rm.Sarat s-a stabilit cu autoritate de lucru judecat, că referitor la terenul pe care se afla imobilul de locuit înscrisurile de la dosar,nu au valoare de titlul de proprietate .
Prin sentința civila nr.1604 /2013,s-a stabilit definitiv că acest teren nu poate fi inclus la masa de partaj iar părțile nu pot avea calitatea de comoștenitori asupra unui bun care nu se afla in masa succesorala.
Totodată prin sentința civila nr.727/2012, a Judecătoriei Rm.Sarat s-a reținut „ este fară îndoiala că R. A. ,nu exercită și nu a exercitat acte de stăpânire asupra terenului -a recunoscut că locuiește in București și că in imobil locuiește R. F. care se comportă ca un adevărat proprietar „
Urmarea probatoriului administrat instanța de fond a pronunțat sentința civilă nr.163/09.02.2015 prin care a admis acțiunea civilă și a obligat pârâtul să lase reclamantului posesia suprafeței de 319 mp situată în ., identificată prin raportul de expertiză întocmit de expert S. M. . A fost obligat pârâtul să-și ridice gardul prin care a împrejmuit terenul de 319 mp. A fost obligat pârâtul la 1013 lei cheltuieli de judecată către reclamant.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că defuncții R. M. si I. ,au fost bunicii paterni ai pârâtului R. A. Danuț,nepot de fiu decedat,R. M.- respectiv părinții reclamantului R. F..
Pârâtul R. A. este nepot de frate ,al reclamantului R. F..
R. I. si M. au dobândit in anul 1962 un imobil teren de 1000 mp situat in . pe care l-au împrejmuit și au construit o casă in care au locuit pană la deces in calitate de proprietar .
Înainte de decesul acestora, in imobil s-a mutat R. F. care a continuat să-l stăpânească și după decesul autorilor săi, având posesia pașnică asupra întregului imobil casa si teren aferent.
Aceasta situație de fapt, rezulta din actele si lucrările dosarului, inclusiv declarațiile martorilor și din considerentele sentinței civile nr.727/2012, a Judecătoriei Rm.Sarat dosar nr._ depus in copie la filele 5-8 dosar.
In dosarul respectiv având ca obiect uzucapiune R. A. Danuț a solicitat să se constate că a dobândit dreptul de proprietate prin uzucapiunea de lunga durata pentru suprafața de teren de 1000 mp curți construcții și a unei case de locuit pe o suprafața de 70 mp edificata pe acest teren .
Acțiunea i-a fost respinsă cu motivarea ca R. A. Danuț nu a formulat acțiunea in contradictoriu cu celălalt moștenitor ci cu Primăria comunei B., nu a invocat drepturi proprii in contra celuilalt moștenitor, ci a solicitat ca aceste drepturi să li se constituie împreună. Potrivit propriei recunoașteri, are locuința in București și nu a avut stăpânirea de fapt a casei si terenului .
A recunoscut că de 2-3 ani R. F. a refuzat să îi mai permită accesul in imobil .
Cu privire la condițiile privind uzucapiunea de 30 ani instanța a motivat „ este fără îndoială ca R. A. nu exercită și nu a exercitat acte de stăpânire a terenului „ …..Sentința susmenționata este definitivă.
Revenind la acțiunea posesorie de față, reclamantul susține că a exercitat posesia asupra terenului din anul 1996 și ca pârâtul i-a tulburat posesia prin construirea unui gard și i-a blocat accesul la dependințele situate pe acest teren.
Prin acțiunea posesorie specială (acțiunea in reintegrare ) cum este cazul in speță, reclamantul solicită restabilirea situației anterioare în cazul în care a intervenit o tulburare in exercițiu posesiei ori deposedare cu violență.
In practica judiciară ca fapte care determină introducea unei acțiuni posesorii speciale au fost reținute,ocuparea unui imobil fără permisiunea posesorului ,împiedicarea unei persoane să stăpâneasca un imobil prin ridicarea unui zid .
Faptul că părâtul a construit un gard, împiedicând reclamantul să exercite posesia terenului este dovedit cu probele de la dosar, inclusiv recunoașterea paratului .
Cu privire la declarațiile martorilor pârâtului conform carora, acesta a construit gardul cu acordul reclamantului, declarațiile nu se coroborează in totalitate cu celelalte probe și anume cu înscrisurile din care rezulta că reclamantul a formulat plângere penala pentru violare de domiciliu, dosar in care s-a dispus clasarea cauzei, plângerea fiind retrasă, filele 38-39 dosar și cu declarațiile celorlalți martori care au relatat că la data construirii gardului, reclamantul se afla . unde efectua săpături pentru doua fântâni și ca pârătul după terminarea gardului prin care acaparat o suprafața de teren a pus un afiș „ de închiriat”.
Prin raportul de expertiză, executat de expert Sarafloeanu M. s-a măsurat suprafața de teren in litigiu ,rezultând 319 mp, suprafața reprezentata pe schița anexa la raport, fila 79 dosar, si delimitata de punctele 5,6,7,8,9,2,3.
Pentru a fi admisibila acțiunea posesorie speciala de reintegrare trebuie să fie îndeplinita condiția ca să nu fi trecut un an de la tulburare sau deposedare.
Din probele dosarului rezulta cu claritate că pârâtul a construit in gardul in luna noiembrie 2013 iar acțiunea a fost înregistrată la data de 11.07.2014, împrejurare în care, aceasta condiție este îndeplinită.
Pârâtul R. A. D. a formulat apel impotriva sentinței civile nr. 163/09.02.2015, pe care o consider nelegala si netemeinica pentru următoarele considerente:
- pentru a fi admisibila acțiunea posesorie este necesar, potrivit art 949 C.Civ., a fi indeplinite cumulativ doua condiții: o posesie de cel puțin un an si tulburarea acestei posesii.
a. Cu privire la prima condiție, reclamantul nu a avut o posesie exclusiva asupra terenului in litigiu cel puțin un an anterior asa zisei tulburări.
Asa cum rezulta din actele dosarului atat el cat si reclamantul au domiciliile in alte localități, iar cand venea in localitatea B., mergeam la casa bunicilor mei.
Întrucât, reclamantul nu a fost de acord cu partajarea averii bunicilor, decedați in 2008-bunica, respectiv, 2011-bunicul, a formulat cerere de partaj bunuri succesorale, iar prin sentința civila 1604/2013 s-a dispus partajarea casei in natura, condiții in care este evident ca s-a recunoscut calitatea lor de moștenitori acceptanti taciți ai succesiunii, prin folosirea bunurilor succesorale.
Pentru terenul aferent nu s-a efectuat partajarea întrucât, bunicii fiind tarani cu gospodărie individuala, nu au avut titlu de proprietate si astfel terenul a rămas in indiviziune.
Prin prezenta cerere de chemare in judecata, reclamantul a arătat ca a avut posesia terenului intravilan de mai mulți ani si ca in luna noiembrie 2013 apelantul a construit un gard ocupând o parte din terenul moștenire.
Arată că, la dosar a depus Ordonanța de clasare din 10.07.20i4 a Parchetului de pe langa Judecătoria Rm. Sărat si Referatul Politiei Grebanu in care se arata ca la data de 19.08.2013, reclamantul a formulat plângere la politie întrucât el si mama sa au intrat in curtea locuinței bunicilor, plângere pe care ulterior a retras-o .
In aceste condiții este evident ca intimatul nu a avut o posesie exclusiva asupra terenului, cel puțin un an anterior lunii noiembrie 2013, atâta timp s-a plâns la politie, in luna august 2013 ,ca el si mama sa folosesc curtea.
b. Cu privire la cea de-a doua condiție, nu exista o tulburare a posesiei in situația in care din probele administrate a rezultat ca gardul s-a construit cu acordul reclamantului.
Dupa finalizarea procesului de partaj, in luna octombrie 2013, întrucât proprietatea bunicilor se învecinează cu proprietatea părinților săi. a construit un gard intre cele doua proprietăți ,gard situat astfel încât sa-i permită accesul in spatele casei părinților si prin care a închis si o lațime redusa din terenul aflat in indiviziune intre el si reclamant.
Reclamantul a fost de fata la construirea gardului si a fost de acord cu edificarea acestuia situație relatata de martorii Prunica Georqel si R. G. care au efectuat gardul.
Martorul R. G. a arătat ca intimatul era cel care le-a indicat
amplasamentul gardului si a spus ca nu poate contribui la construirea acestui
,dar in compensație va construi o fântâna.
A mai arătat de asemenea martorul ca părțile au convenit sa faca gardul pana la un coteț al intimatului si pentru a nu demola acest coteț, sa continue construcția dupa coteț.
Si in planșa foto depusa la dosar se vede intimatul in momentul construirii gardului.
In ce privește cei doi martori propuși de intimat, aceștia nu au fost de fata la construirea gardului, au relatat ce au aflat de la acesta, iar împotriva celor doi a formulat plângere pentru mărturie mincinoasa la P. Rm. Sărat.
Solicită să se aibă in vedere si faptul ca desi intimatul pretinde ca i-a tulburat posesia in noiembrie 2013, a formulat cerere de chemare in judecata abia in iulie 2014, dupa ce apelantul a pus in executare sentința de partaj cu privire la casa.
Instanța a înlăturat greșit declarațiile martorilor propuși de el pe motiv ca intimatul a formulat plângere penala împotriva sa, fiind evident in aceste condiții ca nu a fost de acord cu construirea gardului.
Instanța a fost . întrucât intimatul nu a formulat plângere penala pentru ca i-ar fi tulburat posesia in noiembrie 2013, ci anterior in luna august 2013.
Precizează faptul ca prin sentința civila nr. 278/2015, nedefinitiva, Judecătoria Rm. Sărat a obligat Prefectul Județului B., sa emită ordin pentru terenul aferent imobilului pe numele ambelor parti.
Pentru toate aceste considerente solicită admiterea apelului schimbarea in tot a sentinței atacate in sensul respingerii cererii ca neîntemeiata, cu obligarea intimatului la cheltuieli de judecata.
În drept apelantul a invocat ca temei juridic: art. 466 C.proc. civ.
Intimatul Ripeanu F. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea apelului ca nefondat, cu obligarea apelantului la cheltuieli de judecată
Intimatul a arătat că, a stăpânit imobilul, inclusiv terenul aferent incepand din anul 1996, situație ce rezultă din considerentele Sentinței civile nr 727/2012.
Aceste considerente au autoritate de lucru judecat conf. Art 424 alin2 c.proc. civ.
Gardul a fost ridicat de apelant in lipsa intimatului in noiembrie 2013. Intimatul, de meserie constructor de fântâni, era plecat in alta localitate pentru a sapa o fântâna, unde a rămas pana la terminarea lucrării.
Intre parti sunt mai multe procese de natura civila sau penala.
In prezent apelantul este cercetat de P. M. pentru amenințarea cu moartea, fapta petrecuta in împrejurările deposedării de suprafața de teren.
Depozițiile martorilor apelantului ca gardul s-a făcut cu acordul intimatului care a promis ca-i face o fântâna sunt nesincere dar si neverosimile. Apelantul locuiește la . părinții acestuia au fântâna.
Nu se poate reține că a fost de acord in situația in care intre părți exista o situație conflictuala permanenta si accentuata, ajungându-se la amenințări foarte grave.
Chiar martorii apelantului relatează ca relațiile dintre parti nu erau bune.
Fotografia la care face referire apelantul reprezintă o imagine fiind făcuta abuziv prin atingerea dreptului la viata privata, fiind realizata după construirea gardului si lăcuirea acestuia.
In ce privește ordonanța de clasare din 10.07.2014, aceasta are ca obiect violarea de domiciliu si nu tulburarea de posesie.
Prin construirea gardului intimatul nu mai are acces la terenul pe care se afla atelierul atribuit prin sentința civila 1604/2013.
F. de aceste considerente nu se poate vorbi de acordul intimatului la construcția gardului.
Tribunalul examinând apelul declarat, în raport de probele administrate și de motivele invocate constată următoarele
Intimatul reclamant R. F. a investit instanța de fond cu o acțiune posesorie prin care a solicitat obligarea pârâtului apelant să lase liberă posesia terenului din litigiu și să-și ridice gardul pe care l-a construit pe acest teren
Prin sentința atacată, instanța de fond a admis acțiunea reținând că sunt îndeplinite condițiile pentru admiterea unei acțiuni posesorii speciale( acțiunea în reintegrare).
Tribunalul apreciază că soluția instanței de fond este netemeinică și nelegală pentru următoarele argumente:
Prin intermediul acțiunilor posesorii, posesorul urmărește să-și apere posesia împotriva oricărei tulburări sau să redobândească posesia atunci când a pierdut-o.
În speță, terenul în suprafață de 1081 m.p apare înscris în registrul agricol B. la rolul defunctului R. I..
Pe acest teren a fost edificată o casă de locuit în 1972, de către defunctul Rîpeanun I. și soția sa, R. M., ce a format obiectul acțiunii de partaj formulată de R. A. D. în contradictor cu R. F., în calitate de moștenitori ai defuncților.
Prin sentința civilă nr 1604/09.10.2013 pronunțată de Judecătoria Rm Sărat în dosar nr_ s-a dispus partajarea acestui imobil, în cote egale de ½ fiecare, primind fiecare, în natură, parte din imobil.
Terenul fiind de la autorul comun, R. I. și aferent construcției partajate între cele două părți, rezultă că cei doi moștenitori sunt coposesori
Coposesia permite fiecăruia copărtaș să exercite stăpânirea materială a bunului simultan și concurent cu celălalt copărtaș.
Fiecare copărtaș poate exercita folosința materială a bunului cu respectarea următoarelor două condiții: să nu schimbe destinația și modul de utilizare a bunului și să nu împiedice exercițiul simultan și concurent al folosinței celuilalt copărtaș.
Prin urmare, intimatul reclamant R. F. nu poate reclama folosirea întregii suprafeței de teren în interes propriu, cu ignorarea dreptului celuilalt copărtaș.
În caz de neînțelegere între coposesori cu privire la folosirea materială a bunului, în principiu, se putea solicita un partaj de folosință.
Mai mult, în prezent, dreptul de posesie s-a transformat în drept de proprietate, așa cum rezultă din sentință civilă nr 278/26.02.2015 pronunțată de Judecătoria Rm Sărat în dosar nr_ prin care s-a admis acțiunea formulată de R. A. D. și a fost obligată Comisia Locală B. să înainteze Prefecturii Județului propunerea împreună cu documentația necesară eliberării titlului de proprietate pe numele defunctului Ripeanu I. și M., pentru suprafața de 1085 m.p cu moștenitorii R. A. D. și R. F., adică părțile din prezentul dosar.
Față de considerente expuse, Tribunalul va admite apelul, va schimba în tot sentința apelată și pe fond va respinge acțiunea ca neîntemeiată.
Va obliga intimatul să plătească apelantului suma de 1882 lei cu titlul de cheltuieli de judecată
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite apelul civil formulat de apelantul - pârâtul R. A. D., domiciliat în municipiul BUCUREȘTI, .. 13, ., ., cu reședința în municipiul BUCUREȘTI, ., ., sector 2 împotriva sentinței civile nr. 163 pronunțată la data de 9.02.2015 de Judecătoria Rm.Sărat în dosarul civil nr._ în contradictoriu cu R. F.,domiciliat în RM.SĂRAT . .,, ., . în ., și în consecință:
Schimbă în tot sentința apelată și pe fond respinge acțiunea.
Obligă intimatul să plătească apelantului suma de 1.882 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 19 Iunie 2015
Președinte, A. E. D. | Judecător, M. Ș. | |
Grefier, A. P. |
Referat
Fiind in CO
Prezenta s-a semnat de
Grefier
Șef secție
Red.A.E.Ddos.fond-_
Teh.red.A.E.D/4ex./01.07.2015 jud.fond-Șt.F.
| ← Cereri. Sentința nr. 761/2015. Tribunalul BUZĂU | Succesiune. Hotărâre din 16-06-2015, Tribunalul BUZĂU → |
|---|
