Consfiinţire acord mediere. Decizia nr. 22/2015. Tribunalul BUZĂU
| Comentarii |
|
Decizia nr. 22/2015 pronunțată de Tribunalul BUZĂU la data de 27-01-2015 în dosarul nr. 17305/200/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL B.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIECIVILĂ Nr. 22/2015
Ședința publică de la 27 Ianuarie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE M. Ș.
Judecător E. P.
Judecător A. M.
Grefier D. P.
Pe rol pronunțarea asupra cererii de recurs formulată de recurentul reclamant S. I. M., cu domiciliul procesual ales la Cabinet de avocat B. V., cu sediul în mun. B., . F-G parter, biroul 1, jud. B., împotriva sentinței civile nr_/05.09.2014 pronunțată de Judecătoria B. în dosar nr._ în contradictoriu cu intimata pârâtă S. M., domiciliată în comuna B., .. B., având ca obiect consfințire acord mediere.
Dezbaterile și prezența părților au avut loc în data de19.01.2015, fiind consemnate în încheirea de ședință de la acea dată care face parte integrantă din prezenta sentință, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera și pentru a da posibiliatea recurentului de a depune la dosar dovada completării taxei judiciare de timbru, a amânat pronunțarea la data de27.01.2015, când a hotărât astfel:
TRIBUNALUL
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei B., sub nr._, la data de 14.08.2014, reclamantul S. I. M. a chemat in judecata pe parata S. M., solicitand instantei să pronunte o hotarare de expedient, prin care sa consfinteasca intelegerea partilor privind modificarea exercitiului autoritatii parintesti, fata de cum a fost dispusa prin hotararea de divort nr. 608/2008, pronuntata de Judecatoria de Prima Instanta nr. 5 din Alcala de Henares Spania, la data de 9.01.2009, in dosarul nr. 602/2008. De asemenea, a solicitat ca locuinta unuia dintre cei doi copii minori – S. I. C. - sa fie stabilita la d-lui, tatal reclamant, care sa nu mai presteze intretinere pentru minor, iar parata sa revina la numele avut anterior casatoriei, acela de C..
În dovedirea acțiunii, s-au depus la dosarul cauzei, în copie si original, următoarele înscrisuri: cartea de identitate a reclamantului, chitanta taxa judiciara de timbru, acordul de mediere nr. 17/2014, certificatul de casatorie nr. 19/17.10.1998, certificate de nastere ale celor doi copii minori ai partilor, sentinta civila nr. 1628/5.12.2011 a Tribunalului Buzau, hotararea nr. 608/2008 a Judecatoriei de Prima Instanta nr. 5 ant. MIXT nr. 8 din Alcala de Henares.
La data de 5.09.2014, partile s-au prezentat în instanță în camera de consiliu, prin procuratori, și au solicitat să se ia act de acordul de mediere încheiat la data de 14.08.2014 la BIROUL DE MEDIATOR L. B..
Prin sentința civilă nr_/05.09.2014 Judecătoria B. a admis exceptia necompetentei generale a instantelor romane, invocata din oficiu și a respins, ca inadmisibila, actiunea avand ca obiect consfintire acord mediere, formulata de reclamantul S. I. M. in contradictoriu cu parata S. M.
Pentru a pronunța acestă hotărâre prima instanță a reținut următoarele:
Conform art. 131 Cpciv, la primul termen de judecata la care partile sunt legal citate in fata primei instante, judecatorul este obligat, din oficiu, sa verifice si sa stabileasca daca instanta sesizata este competenta general, material si teritorial sa judece pricina. Potrivit art. 132 alin. 4 Cpciv. daca instanta se declara necompetenta si respinge cererea ca inadmisibila, intrucat este de competenta unui organ fara activitate jurisdictionala sau ca nefiind de competenta instantelor romane, hotararea este supusa numai recursului, la instanta ierarhic superioara.
De asemenea, potrivit art. 245 Cpciv., exceptia procesuala este mijlocul prin care, in conditiile legii, partea interesata, procurorul sau instanta invoca, fara sa puna in discutie fondul dreptului, neregularitati procedurale privitoare, printre altele, la competenta instantei. Exceptiile absolute sunt cele prin care se invoca incalcarea unor norme de ordine publica si pot fi invocate de parte sau de instanta in orice stare a procesului, daca prin lege nu se dispune altfel. Procedura de solutionare a exceptiilor presupune ca instanta sa se pronunte mai intai asupra exceptiilor de procedura si a celor de fond, care fac inutila, in tot sau in parte, administrarea de probe noi, ori, dupa caz, cercetarea in fond a cauzei.
Potrivit art. 8 alin. 1 din Regulamentul ( CE) nr. 2201/2003, instantele judecatoresti dintr-un stat membru UE sunt competente in materia raspunderii parintesti privind un copil care are resedinta obisnuita in acest stat membru la momentul la care instanta este sesizata. De la aceasta regula exista exceptiile prevazute de art. 9, 10 si 12 din Regulamentul susmentionat, care, insa, nu sunt incidente in cauza.
Astfel, hotararea de divort, prin care s-au solutionat inclusiv capetele accesorii, a fost pronuntata de o instanta din Spania in anul 2009, minorul S. I. C. locuieste, in continuare, in Spania, unde locuiesc si ambii sai parinti, iar in speta nu este vorba despre deplasarea sau retinerea ilicita a unui copil. De asemenea, si art. 12 din Regulament, atunci cand stabileste conditiile prorogarii de competenta, face referire tot la instanta competenta potrivit art. 3 cu trimitere la art. 8 din Regulamentul ( CE) 2201/2003. Astfel, sunt competente sa hotarasca in problemele privind divortul, separarea de drept si anularea casatoriei instantele judecatoresti din statul membru pe teritoriul caruia se afla resedinta obisnuita a sotilor, ultima resedinta obisnuita a sotilor in conditiile in care unul dintre ei inca locuieste acolo, resedinta obisnuita a paratului, in caz de cerere . unuia dintre soti, resedinta obisnuita a reclamantului in cazul in care acesta a locuit acolo cel putin 1 an imediat inaintea introducerii cererii, resedinta obisnuita a reclamantului in cazul in care acesta a locuit acolo cel putin 6 luni imediat inaintea introducerii cererii si in cazul in care acesta este resortisant al statului membru.
Văzând că Judecătoria B. nu s eîncadrează în niciuna din situațiile menționate în reglementarea legală arătată, prima instanta a constatat ca actiunea dedusă judecății nu este de competenta instantelor din Romania, motiv pentru care a admis exceptia lipsei competentei generale a instantei si a respins actiunea, ca inadmisibila.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamantul S. I. M., solicitând casarea ei și pe fond admiterea cererii așa cum a fost formulată, în conformitate cu prev.art.483 N.C.pr.civ. rap. la art.130-132 N.C.pr.civ., fără cheltuieli de judecată.
A susținut recurentul că sentința este nelegală deoarece s-a încălcat principiul contradictorialității desfășurării procesului civil, având în vedere că instanța de judecată a invocat o excepție care nu a fost pusă în discuția părților, în conformitate cu prev.art.130 - 132 NCPC, fiind produsă o vătămare ce nu poate fi înlăturată decât prin admiterea recursului și casarea sentinței. Apreciază că excepția de inadmisibilitate a acțiunii și a necompetenței materiale a instanțelor române sunt nefondate
Judecătorul român este judecător comunitar odată cu ..E. Chiar dacă judecătorul român s-a considerat necompetent material și general să soluționeze cauza, soluția justă ar fi fost să se decline competența la instanța din Uniunea Europeană competentă să soluționeze cauza și nu să se respingă cererea ca inadmisibilă. În măsura în care instanța a apreciat că în cauză există elemente de extraneitate, devin aplicabile normele de competență internațională a instanțelor române, reglementate de Cartea VII NCPC, dedicată procesului civil internațional.
Regulamentul CE nr.2201/2003 în materie matrimonială și a răspunderii părintești nu exclude competența instanțelor române, respectiv a Judecătoriei B., care a făcut o greșită aplicare a legii. În cauză se poate face aplicarea art.3 lit.b din Regulament, Judecătoria B. fiind competentă să soluționeze cererea având ca obiect exercitarea drepturilor și obligațiilor părintești. Din acest punct de vedere dreptul spaniol nu conține un text de lege care să prevadă revenirea la numele avut anterior căsătoriei, precum și împrejurarea ca unul dintre copii să fie încredințat tatălui.
Intimata S. M. a formulat în cauză întâmpinare, solicitând admiterea recursului așa cum a fost formulat și a se lua act de acordul de mediere încheiat între părți.
A susținut intimata că părțile sunt părinții a doi copii care inițial au fost încredințați mamei, dar situația de fapt s-a schimbat în sensul că fiecare părinte are în grijă și întreținere câte un copil, motiv pentru care a fost formulată prezenta cerere, hotărârea fiind necesară la unitățile școlare unde urmează cursurile cei doi minori.
Apreciind că este în interesul superior al copiilor să se soluționeze cererea și că Judecătoria B. este competentă material, general și teritorial să judece cauza, concluzionează în sensul admiterii recursului așa cum a fost formulat.
Analizând actele și lucrările dosarului și evaluând dovezile administrate în raport de conținutul cererii de chemare în judecată, a hotărârii recurate și a motivelor de recurs invocate, Tribunalul apreciază că recursul este nefondat pentru următoarele motive:
În ceea ce privește motivul de recurs potrivit cu care sentința este nelegală deoarece s-a încălcat principiul contradictorialității desfășurării procesului civil, motivat de faptul că prima instanță a invocat o excepție care nu a fost pusă în discuția părților, în conformitate cu prev.art.130 - 132 NCPC, fiind produsă o vătămare ce nu poate fi înlăturată decât prin admiterea recursului și casarea sentinței Tribunalul constată, verificând practicaua sentinței recurate, că excepția de necompetență generală a instanței, excepție peremtorie și de ordine publică, a fost invocată în ședință publică, în prezența procuratorilor părților care au avut posibilitatea să o dezbată și să-și prezinte apărările în legătură cu aceasta.
În atare condiții, susținerea recurentului în sensul că i s-ar fi produs o vătămare ce nu poate fi înlăturată decât prin admiterea recursului și casarea sentinței recurate nu poate fi primită, acesta fiind reprezentat de procurator avocat care a avut posibilitatea să-i asigure apărarea în raport de excepția ce se invocase din oficiu, primind cuvântul în dezbateri asupra acesteia.
Cât privește cel de la doilea motiv de recurs, prin care se critică faptul că judecătorul român, fiind judecător comunitar odată cu ..E., era dator ca, atunci când s-a considerat necompetent material și general să soluționeze cauza, să decline competența la instanța din Uniunea Europeană competentă iar nu să respingă acțiunea ca inadmisibilă, Tribunalul îl găsește, de asemenea, ca nefondat.
Este adevărat că judecătorul român este judecător comunitar însă, potrivit art 1070 alin 1 Cod procedură civilă, intitulat „ verificarea competenței internaționale” dacă instanța, în urma verificării din oficiu a competenței, constată că nu este competentă nici ea și nici o altă instanță română, respinge cererea ca nefiind de competența jurisdicției române. Așadar, soluția prevăzută de lege nu este aceea a declinării competenței, cum pretinde recurentul, ci a respingerii cererii adresată unei instanțe necompetentă internațional.
În sfârșit, verificând ultimul motiv de critică Tribunalul constată, de asemenea, caracterul lui nefondat.
Art.3 lit.b din Regulamentul CE nr.2201/2003 la care face trimitere recurentul reglementează competența în materie de divorț, separare de drept și anulare a căsătoriei. Or, de vreme ce litigiul dintre părți nu are un asemenea obiect prevederile legale amintite nu își găsesc aplicare.
Aplicabile în cauză sunt dispozițiile art 8 din Regulamentul CE nr.2201/2003, reținute și de către prima instanță, care statuează cu privire la competența de soluționare a acțiunilor formulate în materia răspunderii părintești și potrivit cărora instanțele judecătorești dintr-un stat membru UE sunt competente in materia răspunderii părintești privind un copil care are reședința obișnuită în acel stat membru la momentul la care instanța este sesizată, cu excepția situațiilor de la art 9, 10 și 12 din Regulament.
După cum se poate observa, de la aceste dispoziții de competență, art 8 din Regulament stabilește derogări limitative dar care nu sunt aplicabile în cauză. Astfel, nu pot fi aplicate prevederile art 9 deoarece acestea dispun că se menține competența instanței din statul membru al fostei reședințe obișnuite a copilului dar numai pentru o perioadă de 3 luni de la mutarea acestuia într-un alt stat membru și numai pentru modificarea unei hotărâri referitoare la dreptul de vizită; nu pot fi aplicate nici prevederile art 10 din Regulament deoarece se referă la cauzele rezultând din cazurile de răpire a copilului și nici cele ale art 12 deoarece au ca obiect de reglementare prorogarea de competență în ceea ce privește cererile în materia răspunderii părintești, care interesează în cauza de față, în favoarea instanței din statul membru învestită și competentă să se pronunțe, potrivit art 3 din Regulament, cu privire la o cerere de divorț, separare de drept sau anulare a căsătoriei . Ori, în cauză cererile formulate nu sunt accesorii unei cereri de divorț pentru care Judecătoria B. să fie competentă.
D. urmare, atunci când a concluzionat în sensul că cererea pendinte judecății nu este de competența instanțelor române, Judecătoria B. a făcut o corectă aplicare a dispozițiilor Regulamentului CE nr.2201/2003 privind competența, recunoașterea și executarea hotărârilor judecătorești în materie matrimonială și în materia răspunderii părintești.
În atare condiții recursul este găsit ca nefondat și, în temeiul art. 496 alin 1 Cod procedură civilă, va fi respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul reclamant S. I. M., cu domiciliul procesual ales la Cabinet de avocat B. V., cu sediul în mun. B., . F-G parter, biroul 1, jud. B., împotriva sentinței civile nr._/5.09.2014, pronunțată de Judecătoria B. în dosarul nr._ având ca obiect consfințire acord de mediere, în contradictoriu cu intimata pârâtă S. M., domiciliată în comuna B., .. B..
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 27 ianuarie 2015.
Președinte, M. Ș. | Judecător, E. P. | Judecător, A. M. |
Grefier, D. P. |
Red.AM
Th.red.CC/4 ex.
27.02.2015
Dosar fond nr._ Judecătoria B.
Judecător fond C. C.
| ← Pensie întreţinere. Decizia nr. 2689/2015. Tribunalul BUZĂU | Curatelă. Decizia nr. 138/2015. Tribunalul BUZĂU → |
|---|
