Curatelă. Decizia nr. 138/2015. Tribunalul BUZĂU
| Comentarii |
|
Decizia nr. 138/2015 pronunțată de Tribunalul BUZĂU la data de 29-05-2015 în dosarul nr. 844/114/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL B.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 138/2015
Ședința publică de la 29 mai 2015
Președinte: N. M.
Judecător: M. A.
Judecător: R. G. I.
Grefier P. D.
Ministerul Public a fost reprezentat de procuror V. A. din cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul B.
Pe rol se află judecarea cererii de recurs formulată de petenta S. I., domiciliată în mun. B., . B, ., jud. B., împotriva sentinței civile nr._/24.09.2014, în contradictoriu cu intimata J. F., domiciliată în mun. B., . B, ., jud. B., Autoritatea Tutelară P. B.- mun. B., jud. B., având ca obiect curatelă.
La apelul nominal făcut în ședința publică, a răspuns pentru recurenta S. I. avocat Sigaciu C., lipsă fiind recurenta și intimata Autoritatea Tutelară Primăria B..
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței că este primul termen de judecată, procedura de citare este legal îndeplinită, după care:
Părțile prezente arată că nu au cereri de formulat.
Instanța, după verificări, constată că la dosar nu se află dovada calității de mandatar a avocat Sigaciu C., pentru recurenta S. I., și, sub rezerva depunerii acestei dovezi, ia act că părțile nu au alte cereri de formulat, apreciază cauza ca fiind în stare de judecată și acordă cuvântul părților cu privire la recursul declarat.
Pentru recurenta S. I., avocat Sigaciu C. solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat, desființarea sentinței pronunțată de instanța de fond și admiterea cererii de numire de către instanța de judecată a curatorului special în vederea încheierii de acte notariale. A argumentat că s-a adresat Autorității Tutelare, însă fără rezultat, și a fost îndrumată să se adreseze instanței de judecată. Pentru argumentele invocate în cererea de recurs, solicită admiterea recursului.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul cu privire la recursul declarat, pune concluzii de respingere a recursului, motivând că prin sentința civilă recurată, instanța de fond a reținut că sunt aplicabile dispozițiile art. 229 alin. 3 din Legea nr. 71//2011 de punere în aplicare a Codului civil, care prevăd că organizarea, funcționarea, atribuțiile instanței de tutelă și de familie se stabilesc prin legea privind organizarea judiciară și a apreciat că, în lipsa unei legi speciale privind organizarea și funcționarea instanței de tutelă și de familie, competența de soluționare aparține Autorității Tutelare a Municipiului B.. În motivele de recurs, a observat, însă, că se invocă dispozițiile prevăzute de art. 107, 178 din Noul cod civil potrivit cărora competența de soluționare revine instanței de tutelă a Judecătoriei B.. Arată că nu știe dacă s-a înființat o asemenea instanță pentru a soluționa o asemenea cerere. Neavând o confirmare legislativă a înființării instanței de tutelă, apreciază că soluția instanței de fond este temeinică și legală, asemenea cereri fiind de competența Autorității Tutelare. Pentru aceste motive, pune concluzii de respingere a recursului declarat.
Instanța închide dezbaterile și reține cauza spre soluționare.
Referat: După ce instanța a rămas în pronunțare, în timpul ședinței de judecată, se prezintă avocat Sigaciu C., care depune împuternicire avocațială pentru recurenta S. I..
După deliberare,
TRIBUNALUL
constată că, prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei B., sub nr._ /a1, din data de 24.09.2014, reclamanta S. I. a solicitat, în contradictoriu cu intimata Jădic F., pronunțarea unei hotărâri de numire în calitate de curator pentru pârâtă.
Prima instanță a pronunțat sentința nr._/24.09.2014, prin care a respins cererea, ca nefiind de competența instanțelor judecătorești. S-a reținut că obiectul acțiunii îl reprezintă autorizarea înstrăinării prin vânzare a cotei de 1/4 din terenurile arabile înscrise în titlurile de proprietate nr._/1993 și_/1993 eliberate în baza legilor funciare de Comisia Județeană B., iar în raport de acest obiect, s-a apreciat că sunt aplicabile dispozițiile art. 229 alin. 3 din Legea 71/2011 de punere în aplicare a Codului Civil, care prevăd că organizarea, funcționarea și atribuțiile instanței de tutelă și de familie se stabilesc prin legea privind organizarea judiciară. Până la data intrării în vigoare a reglementării prevăzute la alin. (1), atribuțiile instanței de tutelă referitoare la exercitarea tutelei cu privire la bunurile minorului sau ale interzisului judecătoresc ori, după caz, cu privire la supravegherea modului în care tutorele administrează bunurile acestuia, revin autorității tutelare.
Împotriva sentinței a formulat apel reclamanta S. I. care a criticat soluția pentru nelegalitate și netemeinicie, solicitând admiterea apelului, desființarea sentinței și pe fond să fie admisă acțiunea de numire a sa drept curator special al bolnavei Jadic F. pentru încheierea de acte de înstrăinare teren.
Prin decizia civilă nr. 1330/20.02.2015, Tribunalul B. a respins ca inadmisibilă calea de atac a apelului, în raport de dispozițiile art. 132 alin. 4 și art. 457 alin. 3 din Codul de procedură civilă.
Reclamanta a promovat recursul împotriva sentinței civile nr._/24.09.2014, după comunicarea deciziei de respingere ca inadmisibilă a căii de atac a apelului, cererea fiind înregistrată pe rolul Tribunalului B., sub nr._ din data de 24.03.2015.
Recurenta a susținut că, în temeiul art. 107, 178 din Codul civil, competența de soluționare a cererii revine instanței de tutelă de la Judecătoria B.. A învederat instanței că a făcut demersuri pentru încheierea actului la notarul public, dar că s-a refuzat, din cauza lipsei curatorului special.
În drept, recursul a fost întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. 1 pct. 6 și 8 din Codul de procedură civilă.
Examinând sentința atacată sub aspectul criticilor formulate și în raport de dispozițiile legale incidente, tribunalul constată că recursul de față este fondat și în consecință va fi admis pentru următoarele considerente:
Obiectul litigiului îl reprezintă cererea tutorelui S. I., numit prin sentința nr. 4394/2014, pronunțată de Judecătoria B., în dosarul nr._, pentru persoana pusă sub interdicție, Jădic F., de a fi autorizată să vândă cota de 1/4 din dreptul de proprietate al intimatei cu privire la terenurile reconstituite în baza Legii nr. 18/1991.
Conform art. 107 din Codul civil, aprobat prin Legea nr. 287/2009, intrat în vigoare la 01.10.2011, în baza art. 220 din Legea nr. 71/2011, procedurile prevăzute de Codul civil privind ocrotirea persoanei fizice sunt de competența instanței de familie și tutelă stabilite potrivit legii. Procedura de autorizare a tutorelui în vederea efectuării actelor de dispoziție este prevăzută de art.171, cu trimitere la art. 144, 145 din Codul civil.
Prima instanță a reținut aplicabilitatea art. 229 alin. 3 din Legea 71/2011 de punere în aplicare a Codului Civil, care prevăd că organizarea, funcționarea și atribuțiile instanței de tutelă și de familie se stabilesc prin legea privind organizarea judiciară, constatând că nu există o astfel de modificare a legii și că autorizarea înstrăinării ar fi de competența autorității tutelare.
Tribunalul constată că, în baza normei de punere în aplicare a Codului civil aprobat prin Legea nr. 287/2009, art. 229 alin. 1 din Legea nr. 71/2011, nu a fost modificată Legea de organizare judecătorească, nr. 304/2004. Cu toate acestea, tot printr-o lege, nr. 134/2010, intrată în vigoare la 15.02.2013, privind Codul de procedură civilă, s-a prevăzut competența judecătoriei de a soluționa în primă instanță cererile date de Codul civil în competența instanței de tutelă și de familie, în afară de cazurile în care prin lege se prevede în mod expres altfel (art. 94 pct. 1 lit. a).
În cauză este incident motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. 1 pct. 5 din Codul de procedură civilă, putându-se constata că judecătoria, respingând cererea ca nefiind de competența instanțelor judecătorești, a încălcat normele de procedură care atrag sancțiunea nulității. În acest sens, tribunalul menționează dispozițiile art. 176 pct. 3 din Codul de procedură civilă, conform cărora nulitatea nu este condiționată de existența unei vătămări în cazul încălcării dispozițiilor legale referitoare la competența instanței. Prin urmare, fiind încălcată regula de procedură stabilită la art. 94 pct. 1 lit. a din Codul de procedură civilă, instanța constată întemeiat recursul, pe care îl va admite în baza art. 498 alin. 2 din Codul de procedură civilă, va casa sentința și va trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță, care a soluționat procesul fără a intra în judecata fondului.
Hotărârea este definitivă în baza art. 634 alin. 1 pct. 5 din Codul de procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Admite recursul declarat de petenta S. I., domiciliată în mun. B., . B, ., jud. B., împotriva sentinței civile nr._/24.09.2014, în contradictoriu cu intimata J. F., domiciliată în mun. B., . B, ., jud. B., Autoritatea Tutelară P. B.- mun. B., jud. B., având ca obiect curatelă.
Casează sentința recurată și trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 29 mai 2015.
Președinte, N. M. | Judecător, M. A. | Judecător, R. G. I. |
Grefier, P. D. |
Red./tehn. N.M.
5 ex./24.06.2015
Dosar prima instanță:
_ /a1 – Judecătoria B.
Judecător prima instanță:
M. M.
Operator de date cu caracter personal
înregistrat sub nr. 8214
| ← Consfiinţire acord mediere. Decizia nr. 22/2015. Tribunalul BUZĂU | Partaj bunuri comune. Lichidare regim matrimonial. Decizia nr.... → |
|---|
