Partaj bunuri comune. Lichidare regim matrimonial. Decizia nr. 88/2015. Tribunalul BUZĂU
| Comentarii |
|
Decizia nr. 88/2015 pronunțată de Tribunalul BUZĂU la data de 24-03-2015 în dosarul nr. 2709/200/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL B.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE CIVILĂ Nr. 88/2015
Ședința publică de la 24 Martie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE A. E. D.
Judecător G. S.
Judecător A. M. D.
Grefier O. R.
Pe rol soluționarea cererilor de recurs formulate de reclamanta recurentă P. M. domiciliată în ., județul B. cu sediul ales pentru comunicarea actelor de procedură la cabinet avocat I. M. cu sediul în B.,B.-dul N B. . L. G. domiciliat în ., împotriva sentinței civile nr 6009/09.04.2013 pronunțată de Judecătoria B. în dosarul civil nr_, în contradictoriu cu intimatul L. I. domiciliat în ., judetul B., având ca obiect, partaj bunuri comune/lichidarea regimului matrimonial .
Prezenta si dezbaterile în recurs au avut loc în ședința publică din 18.03.2015, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din decizia de față.
Instanța, având nevoie de timp pentru a examina actele și lucrările dosarului și pentru a da posibilitatea părților să depună note de concluzii scrise, a dispus amânarea pronunțării la data de 24.03.2015.
După deliberare,
TRIBUNALUL
Asupra prezentului apel civil se constată:
Prin cererea înregistrata pe rolul Judecătoriei B. sub nr. 2709/24.01.2012, reclamanta P. M. a solicitat in contradictoriu cu paratul L. I. lichidarea comunității de bunuri realizate in timpul căsătoriei, cu cheltuieli de judecata.
In motivarea cererii a arătat ca părțile au avut calitatea de soti, căsătoria fiind desfăcuta prin divorț conform sentinței civile nr. 189/07.01.2011 a Judecătoriei Buzau, pronunțata in dosarul nr._, sentința definitiva si irevocabila.
A mai arătat ca in timpul casatorii încheiate la data de 06.01.1979 au dobândit următoarele bunuri: un imobil casa de locuit si suprafața de teren aferenta de 2400 mp situate in com Sapoca, . intre vecinatatile: N-L. I., E-L. Gh. I., S-P. I. si V-Canal.
A arătat in continuare ca dobandirea acestora s-a realizat conform contractului de vânzare - cumpărare autentificat sub nr. 1652/27.03.1987 de fostul notariat de Stat Județean Buzau: construcția dobândita fiind edificata din paianta, cu prispa si polata, compusa din trei dormitoare, bucătărie, antreu, acoperita cu tigla, cu anexe, iar terenul, care la data vânzării era in suprafața de 2500 mp, in act fiind trecuta doar suprafața de 250 mp, restul trecând in proprietatea statului in temeiul dispozițiilor art. 30 alin. 2 din Legea nr. 58/1974.
A învederat ca prin titlul de proprietate nr._/58/13.05.2004 le-a fost recunoscut dreptul de proprietate asupra întregului teren in suprafața de 2400 mp, situat in T26 din care curți construcții 800 mp si arabil 1600 mp.
A mai învederat ca de la data dobândirii terenului in suprafața de 2400 mp l-au stăpânit in mod efectiv, acesta fiind delimitat de proprietățile învecinate.
A mai arătat ca si-au manifestat expres acordul ca pe o suprafața de aproximativ 300 mp fiul părților, L. G. sa isi edifice un imobil casa de locuit, pe cheltuiala sa, in prezent ocupând suprafața de teren, asupra căreia, prin convenția parților, a dobândit un drept de superficie.
A apreciat ca atât imobilul construcție, cât si restul terenului pot fi împărțite in doua unități locative si doua loturi de teren distincte având in vedere ca sunt amplasate la o intersecție de drumuri cu posibilitatea de acces din doua străzi, construcția are mai multe camere, decomandate si pot fi create doua unități locative distincte, fara realizarea unor modificări structurale, desi rezidenta in Italia, unde lucrează in mod temporar, nu are o alta locuința in tara, s-ar respecta principiul partajării in natura, nu este afectata valoarea economica a imobilelor.
La data de 22.03.2012 intervenientul L. G. a formulat cerere de intervenție in interes propriu (fila 12) solicitând ca in contradictoriu cu părțile din cauza sa se constate existenta in patrimoniul sau a unui drept de superficie, născut prin acordul părților.
In motivare a arătat ca este fiul părților si in perioada anterioara momentului desfacerii căsătoriei prin divorț, cu acordul părinților sai, a edificat pe cheltuiala sa un imobil casa de locuit.
A învederat ca documentația in vederea edificării construcției s-a întocmit pe numele tatălui sau. A precizat ca a edificat construcția in perioada 2007-2008 pe cheltuiala sa.
In drept a invocat dispozitiile art. 111 C.p.c.
La data de 27.11.2012 (fila 66) paratul a formulat o cerere (fila 66), calificata ulterior de către instanța ca fiind o cerere reconvenționala la cererea de intervenție in interes propriu, solicitând constatarea unui drept de retenție asupra terenului in suprafata de 300 mp ocupat de casa intervenientului, teren ce ii aparține in totalitate, fiind un drept de moștenire in nume propriu, de la defunctul sau tata.
In motivarea cererii a arătat ca pe suprafața de 2400 mp teren intravilan, primita ca moștenire de la tatăl sau, intervenientul a edificat o construcție, cu acordul sau exclusiv, toata documentația premergătoare fiind făcuta pe numele sau, neavând un drept de proprietate asupra terenului.
A solicitat ca pentru a putea dobândi un drept de proprietate sa fie dezdăunat cu contravaloarea terenului, precum si cu contravaloarea terenului supus unei servituți de trecere, obligatorii, neavând o ieșire directa la o cale de acces publica, decât prin traversarea proprietarii sale exclusive.
In drept a invocat dispozițiile art. 365, ale art. 2495-2496 NCC.
Intervenientul L. G. a formulat întâmpinare (fila 72) prin care a invocat excepția tardivității formulării cererii in temeiul dispozițiilor art. 119 alin. 3 C.p.c.
Pe fondul acesteia a arătat ca nu sunt aplicabile dispozițiile dreptului de retenție, neexistând situația instituirii unei obligații de restituire in sarcina paratului-reclamant si respectiv a refuzului acestuia de a remite bunul pana la momentul in care isi va executa o obligație fata de acesta, izvorâta din același raport juridic.
Instanța a încuviințat in principiu cererea de intervenție in interes propriu prin încheierea din data de 02.10.2012, iar prin încheierea din data de 11.12.2012 a respins excepția tardivității formulării cererii reconvenționale invocata de intervenientul in nume propriu.
Urmarea probatoriului administrat, instanța de fond a pronunțat sentința civilă nr.6009/09.04.2013 prin care a admis în parte acțiunea principală și a respins cererea de intervenție în interes propriu cât și cererea reconvențională la cererea de intervenție în interes propriu ca neîntemeiate.
S-a dispus sistarea de codevălmășie prin omologarea raportului de expertiză efectuat în cauză, atribuind cele două imobile construcție pârâtului cu obligarea acestuia la plata către reclamantă a unei sulte în cuantum de 4771,5 lei.
S-a compensat în parte cheltuielile de judecată și a fost obligată reclamanta către pârât la plata sumei de 2356,3 lei.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că, prin contractul de vânzare - cumpărare autentificat sub nr. 1652/27.03.1987 de către Notariatul de Stat Județean B. (fila 9) paratul L. I. si reclamanta L. M. au dobândit proprietatea construcției din paianta, acoperita cu tigla, compusa din trei dormitoare, bucătărie, antreu, prispa si polata, iar separat anexe gospodărești, situate intre vecinii: la nord si vest-teren proprietatea CAP, la est ulița si la sud teren proprietatea CAP.
Au mai prevăzut părțile. ca suprafața de 250 mp teren loc de casa aferent locuinței înstrăinate trece in proprietatea statului in conformitate cu dispozițiile art. 30 alin. 2 din Legea nr. 58/1974.
Ulterior, potrivit titlului de proprietate nr._/58/13.05.2004 (fila 6) emis de Comisia Județeana B. de stabilire a dreptului de proprietate asupra terenurilor, paratului L. I. i-a fost reconstituit dreptul de proprietate asupra terenului in suprafața de 2400 mp situat in intravilanul comunei Sapoca, in tarlaua 26.
Prin sentinta civila nr. 189/07.01.2011 pronunțata de Judecătoria Buzau in dosarul nr._ (fila 7) instanța a desfăcut căsătoria pârtilor, încuviințând reclamantei L. M. purtarea numelui avut anterior, acela de „P.”.
Prin cererea de chemare in judecata reclamanta a solicitat lichidarea comunicării de bunuri realizate in timpul casatorii, prin partajarea imobilului casa de locuit, anexe gospodărești si teren in suprafața de 2400 mp situați in ..
In ceea ce privește casa de locuit si anexele gospodărești, instanța a observat ca partile au dobândit dreptul de proprietate asupra acestora prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1652/27.03.1987 de catre Notariatul de Stat Județean B. (fila 9).
In ceea ce privește terenul, instanța a observat, astfel cum s-a reținut anterior, ca potrivit contractului de vânzare-cumpărare terenul aferent construcțiilor, in suprafața de 250 mp, a trecut in proprietatea statului in temeiul dispozițiilor Legii nr. 58/1974.
Reclamanta a sustinuta ca din masa partajabila face parte întregul teren in suprafața de 2400 mp, asupra transmiterii proprietarii acestuia purtând intenția părților la încheierea contractului.
Potrivit dispozițiilor art. 31 lit. b C.fam (dispoziții legale aplicabile ca prevederi in vigoare la data dobândirii bunului) bunurile dobândite prin moștenire, legat sau donație sunt bunuri proprii.
Imobilul teren in suprafața de 2400 mp a făcut obiectul reconstituirii dreptului de proprietate in temeiul Legii nr. 18/1991 in favoarea paratului L. I., ca moștenitor al părinților acestuia, Lincaru G. si Lincaru E., in consecința are calitatea de bun propriu al paratului, neputând face obiectul partajului.
Susținerile contrare ale reclamantei nu pot fi reținute.
Astfel, potrivit dispozițiilor art. 36 alin. 3 din Legea nr. 18/1991 terenurile atribuite in folosința pe durata existentei construcțiilor dobânditorilor acestora, ca efect al preluarii terenurilor aferente construcțiilor, in condițiile dispozițiilor art. 30 din Legea nr. 58/1974, trec in proprietatea actualilor titulari ai dreptului de folosința a terenului, proprietari ai locuințelor.
Totodată, potrivit dispozițiilor art. 36 alin. 4 din lege, dispozițiile art. 23 rămân aplicabile. Astfel, legiuitorul a instituit un caz de constituire a dreptului de proprietate in favoarea persoanelor care au dobândit terenul construcție de la o persoana care a fost membru cooperator.
Pentru a putea opera insa constituirea dreptului de proprietate in conditiile art. 36 alin. 4 rap. la art. 23 din lege este necesara formularea unei cereri in acest scop. In lipsa urmăriri procedurii speciale de constituire prevăzute de lege, instanța nu poate proceda la a analiza nici voința interna a parților in ceea ce privește suprafața de teren ce s-a dorit a fi înstrăinata, constituirea neoperând- o pe legis.
Mai mult întregul teren intravilan in suprafața de 2400 mp a facut obiectul reconstituirii dreptului de proprietate in condițiile art. 9 si urm din Legea nr. 18/1991, fiind emis un titlu de proprietate in vigoare, intrat in circuitul civil.
In consecința, instanța a apreciat ca terenul in suprafața de 2400 mp este bunul propriu al paratului, neputând face obiectul partajului, urmând a partaja numai imobilele construcții ce au făcut obiectul contractului de vânzare-cumpărare anterior menționat.
In ceea ce privește cotele aparținând părților, in lipsa probei contrarii, instanța va aprecia ca acestea au avut o contribuție egala la dobândirea bunurilor.
Ca modalitate de partajare, instanța a avut in vedere dispozitiile art. 676 C.civ. (aplicabile in temeiul dispozițiilor art. 66 alin. 2 din Legea nr. 71/2011).
Astfel, va proceda la imparțiala in natura a imobilului casa de locuit (poziția C1 din schița nr. 1) astfel cum a fost identificat prin Cap. III lit. A pct. 1 din raportul de expertiza nr. 1214/23.11.2012 întocmit de expert Dascalescu I. (fila 41) si asupra imobilului anexa-casa de locuit astfel cum a fost identificata prin raportul de expertiza –supliment nr. 49/07.01.2013 întocmit de expert Dascalescu I. (fila 90), rapoarte de expertiza ce fac parte integranta din prezenta.
Având in vedere ca paratul este cel care locuieste in prezent si foloseste construcțiile, precum si faptul ca terenul pe care acestea sunt edificate ii apartine, instanța a atribuit acestuia cele doua imobile construcție cu obligația acestuia de plata către reclamanta a unei sulte in cuantum de 4771, 5 lei.
In ceea ce privește cererea de intervenție in interes propriu formulata de intervenientul L. G. instanța a observat ca aceasta poarta asupra constatării dobândirii unui drept de superficie.
Edificarea de către intervenientul in interes propriu a unei construcții pe terenul proprietatea paratului este necontestata de către părți, necontestat fiind si acordul paratului in acest sens. Mai mult acest acord rezulta implicit si din înscrisurile depuse la filele 75-79 din dosar, întreaga documentație necesara in vederea edificării construcției fiind eliberata pe numele paratului.
Imobilul construcție a fost identificat prin raportul de expertiza nr. 1214/23.11.2012 (fila 41 ), fiind edificat potrivit raportului de expertiza specialitatea topografie cadastru nr. 1211/22.11.2012 (fila 37) pe un teren in suprafața de 296 mp.
In ceea ce privește legea aplicabila raporturilor juridice dintre părți relative la existenta dreptului de superficie, instanța a observat ca nu sunt aplicabile dispozițiile noului Cod civil, convenția parților (prin care se susține dobândirea acestui drept) având loc anterior intrării in vigoare a acestui act normativ.
Deși anterior dreptul de superficie nu beneficia de o reglementare distincta, s-a apreciat ca acesta poate lua naștere prin convenția parților, prin legat, prin uzucapiune si prin lege.
A fost calificat in doctrina si literatura juridica ca fiind un drept real ce consta in dreptul de proprietate pe care il are o persoana denumita superficial, asupra construcțiilor, plantațiilor sau altor lucrări care se afla pe o suprafața de teren ce aparține unei alte persoane.
Instanța a observat ca potrivit dispozițiilor art. 2 alin. 2 al Titlului X al Legii nr. 247/2005 in cazul în care prin acte juridice între vii se constituie un drept real asupra unui teren cu sau fără construcție, indiferent de destinația sau întinderea acestora, actele juridice trebuie sa îmbrace forma autentica, sub sancțiunea nulității absolute.
In consecința, in cazul constituirii prin convenție a dreptului de superficie, aceasta trebuie sa îmbrace forma autentica, in lipsa acesteia actul juridic, ca operațiune juridica, neexistând.
Nu sunt aplicabile nici dispozițiile art. 1198 C.civ. privind proba actului juridic in cazul imposibilității morale de preconstituite a unui înscris, atât timp cat actul juridic ca negotium, in lipsa formei prevăzute de lege, nu exista.
In ceea ce privește cererea reconvenționala la cererea de intervenție in interes propriu având in vedere caracterul subsidiar al acesteia fata de cererea de intervenție (paratul reclamant solicitând ca in cazul in care se constata existenta unui drept de superficie in favoarea intervenientului in interes propriu sa fie instituit un drept de retenție asupra terenului pana la achitarea contravalorii acestuia), instanța a respins ca neîntemeiata.
Împotriva sentinței civile nr.6009 pronunțată la data de 9.04.2013 în dosarul civil nr._ de Judecătoria B. au formulat recurs intervenientul L. G. și reclamanta P. M. .
Recurentul intervenient L. G. a criticat sentința pronunțată de instanța de fond pentru nelegalitate și a solicitat în temeiul dispoz.art. 304 pct. 9, art. 304 indice 1 Cod proc.civ. admiterea recursului.
În motivarea recursului acesta a arătat că, prin cererea de intervenție în interes propriu a solicitat instituirea unui drept de superficie pentru suprafața de 300 m.p teren aferentă imobilului casă de locuit pe care l-a edificat pe terenul celor două părți.
La instanța de fond a arătat că este fiul intimaților și cu acordul și permisiunea acestora a edificat un imobil casă de locuit astfel cum a fost identificat prin expertiza tehnică în construcții și în scopul edificării căruia s-au emis actele administrative legale.
Ambele părți au fost de acord cu cererea de chemare în judecată și față de această achiesare, fapt ce rezultă din conținutul încheierii de ședință din 2.12.2012 motiv pentru care s-ar fi impus admiterea și pe fond admiterea cererii de intervenție.
Edificarea imobilului construcție de către acesta se circumscrie unei situații de fapt în care fiul, cu acordul părinților săi a edificat un imobil casă de locuit pe terenul proprietatea acestora situație confirmată de ambele părți în fața instanței de fond.
În condițiile în care instanța stabilește că cererea de intervenție urmează dispozițiile Vechiului Cod Civil, cum anterior noilor dispoziții legale nu există o reglementare distinctă, a demonstrat că în beneficiul acestuia s-a născut dreptul de superficie la baza acestuia stând convenția confirmată de părinții săi în instanță.
Însăși eliberarea autorizației de construire și a certificatului de urbanism pe numele pârâtului L. I. confirmă acordul deplin al acestuia la care se adaugă și susținerile orale conform cărora cheltuielile legate de edificarea construcției au fost suportate de recurentul-intervenient în exclusivitate și acesta are calitate de proprietar al construcției.
Recurenta – reclamantă P. M. a criticat sentința pronunțată de instanța de fond pentru nelegalitate și a solicitat în temeiul dispoz.art. 304 pct.9 Cod proc.civ, art.304 indice 1 Cod proc.civ admiterea recursului .
Consideră că sentința este nelegală întrucât instanța nu a pronunțat o încheiere de admitere în principiu prin care, pe baza de probe să stabilească bunurile supuse împărțelii calitatea acestora de coproprietari și cota parte ce se cuvine fiecăruia.
Prin cererea de chemare în judecată a solicitat partajarea bunurilor dobândite în timpul căsătoriei constând în imobil casă de locuit cu anexe gospodărești și suprafața aferentă de teren de 2.400 m.p situate în comuna Săpoca, ..
Prin cererea introductivă a arătat însă că suprafața de teren are regimul juridic al terenurilor impus de art.36 alin.3 și art.23 alin.1 din Legea nr. 18/1991 că reconstituirea prin titlu de proprietate nr._/58/13.05.2004 profită ambilor soți ca titulari ai dreptului de proprietate a construcțiilor față de faptul că la momentul cumpărării prin efectul dispoz.art. 30 alin.2 din Legea nr.58/1974 suprafața de 250 m.p a trecut în proprietatea statului, că ulterior apariției Legii nr. 18/1991, întreaga suprafață de teren curte și grădină aferentă construcțiilor aparține de drept proprietarilor construcțiilor .
În întâmpinarea formulată pârâtul a contestat situația de drept arătată invocând faptul că, suprafața de 2.400 m.p teren nu face parte din masa indiviză precizând că a dobândit-o prin moștenire legală de la părinții săi, fără a preciza în mod expres ascendentul în masa succesorală a căruia s-a aflat terenul.
Față de faptul că, titlul de proprietate menționat a fost emis direct pe numele pârâtului și nu ca urmare a calității sale de moștenitor al autorului său tată așa cum s-a susținut, instanța era datoare față și de pozițiile contradictorii adoptate de părți să administreze probe pentru a lămuri regimul juridic al terenului.
În aceste condiții se impunea ca respectând dispozițiile art. 673 alin.1 și at.673 /6 (1) Cod proc.civ., pe baza probelor administrate să pronunțe o încheiere de admitere în principiu prin care să stabilească bunurile supuse împărțelii, calitatea acestora de coproprietari asupra cotelor acestora și cotele ce li se cuvin.
Consideră că, nelegal instanța de fond a dispus administrarea probei cu expertiza tehnică cu toate că la dosarul cauzei referitor la suprafața de 2.400 m.p nu s-a depus un titlu de proprietate care să ateste că reconstituirea în beneficiul pârâtului s-a făcut în calitatea acestuia de moștenitor ,după care, nelegal a pășit la soluționarea pe fond a litigiului excluzând din masa partajabilă terenul în litigiu.
Este în mod evident eroarea instanței în aprecia regimul juridic al suprafeței de 2.400 m.p în condițiile în care titlul de proprietate nr._/58/13.05.2004 este emis direct pe numele pârâtului și nu există mențiuni referitoare la ascendentul pe care îl moștenește.
Al doilea titlu de proprietate cu nr._/22/17.05.1994 - fila 27 dosar, este emis pe numele defunctului tată L. G. pentru moștenitor L. E. soția acestuia și respectiv, mama pârâtului.
Este cert că nici unul din cele două titluri nu atestă reconstituirea dreptului de proprietate în beneficiul pârâtului care în calitatea pretinsă de moștenitor ar fi formulat o cerere de reconstituire potrivit legii speciale.
La dosarul cauzei nu s-a depus un titlu și nu s-au solicitat documentația care a stat la baza emiterii titlului de proprietate nr._/58/13.05.2004 care să ateste că această suprafață de teren de 2.400 m.p. ar proveni de la autorii pârâtului și că reconstituirea dreptului de proprietate s-ar fi realizat la cererea acestuia în calitate de moștenitor al părinților săi așa cum greșit a reținut instanța în considerente.
Sentința este nelegală întrucât instanța de fond reținând greșit că suprafața de 2.400 m.p este proprietate exclusivă a pârâtului, a exclus-o din masa bunurilor partajabile.
În timpul căsătoriei părților prin contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 1652/27.03.1987 a dobândit o construcție casă de locuit din cărămidă, învelită cu țiglă, compusă din 3 dormitoare, bucătărie, prispă, polată și anexe gospodărești situate în . indicate în contract respectiv, la nor și vest proprietatea C.A.P-ului ; la est –ulița și la sud- teren proprietatea C.A.P-ului .
La momentul perfectării contractului de vânzare cumpărare înțelegerea de vânzare a vizat întreaga suprafață de teren aferentă casei de locuit și anexelor care în raport de amplasament afectau nu numai suprafața de 250 m.p ci întreaga suprafață de 0,2400 ha.
Documentația întocmită în vederea înstrăinării atestă această situație de fapt iar în schița proprietății ce face parte integrantă din documentație rezultă lungimea laturilor proprietății ce a făcut obiectul tranzacției, cu vecinătățile arătate de câte 33 m.l. și 31 m.l.
După perfectarea contractului de vânzare le-a fost atribuită în folosință foștilor soți pe toata durata existenței construcțiilor întreaga suprafață de 0,2400 ha.
La apariția Legii nr. 18/1991 întreaga suprafață de 0,240 ha teren a trecut de drept în proprietatea acestora în calitate de titulari ai dreptului de proprietate ai locuinței și anexelor, aceștia fiind consacrați ca și titulari ai dreptului de proprietate asupra căruia au exercitat folosința anterior datei de 1.01.1990, suprafața de 0,240 ha fiind determinată în condițiile art.36 (3) și art.23(1) din Legea nr. 18/1991.
Cererea de reconstituire privitoare la întreaga suprafață de teren chiar dacă a fost formulată și semnată numai de acest pârât, îi profită și recurentei cererea de reconstituire având valoarea unui act de administrare a patrimoniului comun dobândit în timpul căsătoriei și nu putea să profite numai acestuia întrucât nu a fost proprietarul acestei suprafețe și nu a fost titularul dreptului de proprietate la momentul trecerii în C.A.P astfel reconstituirea să fie apreciată ca fiind realizată numai în nume propriu .
La momentul emiterii titlului de proprietate dovada dreptului pretins s-a realizat prin contractul de vânzare cumpărare menționat și documentația tehnică aferentă acestora.
A mai arătat că aceștia au exploatat suprafața de teren în litigiu de-a lungul anilor în calitate de proprietari, neînțelegerile cu privire la regimul juridic al acesteia au apărut într-o perioadă premergătoare desfacerii căsătoriei prin divorț.
Față de cele arătate, consideră că, în mod cert regimul juridic al acestui teren l-a constituit comunitatea de bunuri realizate în timpul căsătoriei astfel cum aceasta era definită potrivit art.30 din Codul familiei cotele acestora și asupra acestuia fiind egale.
În mod greșit instanța de fond în considerente face referire la art. 31 lit.b din Codul familiei reținând că terenul a fost dobândit prin moștenire de la părinții săi și constituie bun propriu al pârâtului.
În raport cu cele arătate se impune includerea în masa bunurilor de împărțit pe lângă construcții și întreaga suprafață de teren de 2.400 m.p bun comun dobândit în timpul căsătoriei în cote egale.
Recurenta arată că, sentința este nelegală întrucât evaluarea bunurilor succesorale nu s-a făcut în acord cu prețurile practicate pe piața liberă.
Așa cum rezultă din conținutul expertizei în construcții imobilele construcției sunt alcătuite din imobile vechi ,imobile noi și anexe gospodărești.
Nu a fost stabilită corect valoarea acestora în acord cu care să se stabilească drepturile fiecăruia.
La momentul efectuării constatărilor ambii soți au fost de acord cu stabilirea a două loturi distincte de construcții și teren, că în baza acestui acord s-au stabilit loturile fapt rezultat chiar din conținutul expertizei și din acest motiv nu a contestat valorile în instanță.
Nu s-au formulat critici la instanța cu privire la evaluare nici de către pârât pe baza acelorași argumente rezultate din conținutul expertizelor.
La dezbaterile în fond fapt rezultat din încheierea din 2.04.2013 pârâtul nu a fost prezent drept urmare s-a acordat cuvântul pe fond și în acord cu poziția exprimată de părți cu prilejul efectuării expertizei în construcții a solicitat împărțirea construcțiilor în două loturi distincte conform propuneri expertului.
Instanța de fond fără a pune în discuția contradictorie a părților aceste aspecte inserate în concluziile scrise, și-a structurat convingerea pe susținerile pârâtului privind dreptul de proprietate asupra terenului fiind evidentă încălcarea dreptului la apărare față de faptul că în mod voit s-a creat o situație diferită decât cea stabilită prin acordul pasiv al părților la momentul efectuării expertizei pe care însăși instanța l-a ignorat.
Nelegal prima instanță deși exista posibilitatea partajării în natură a imobilelor construcții și teren nu a dat eficiență dispoz.art.673/5(2)Cod proc.civ. și a dispus includerea bunurilor în integralitate în lotul pârâtului.
Expertizele efectuate în cauză confirmă posibilitatea creării a două loturi distincte, respectiv prin împărțeala construcției în două unități locative funcționale cu posibilitatea efectivă de stabilire a liniei despărțitoare.
Aceste expertize cuprindeau o variantă centralizată privind împărțirea imobilului în două loturi distincte și cu privire la teren.
Față de modalitatea dispusă este evident că a fost încălcat principiul partajării în natură.
Pe de altă parte atribuirea în integralitate a tuturor bunurilor pârâtului nu respectă criteriul de atribuire determinat de culpa soțului în desfacerea căsătoriei.
Așa cum rezultă din conținutul sentinței civile de divorț depusă la fila 3 din dosar, desfacerea căsătoriei s-a produs din culpa exclusivă a pârâtului și față de acest considerent recurenta avea prioritate în atribuirea bunurilor reținute la masa de împărțit.
Intimatul L. I. nu a formulat întâmpinare.
Tribunalul examinând recursurile declarate constată următoarele:
Referitor la recursul declarat de intervenientul L. G., Tribunalul constată că soluția de respingere a cererii de intervenție în interes propriu privind instituirea unui drept de superficie pentru suprafața de 300 m.p este corectă.
Astfel, potrivit art 492 din Codul Civil 1865, orice construcție, plantație sau lucru făcut în pământ sau asupra pământului, sunt prezumate a fi făcute de către proprietarul acelui pământ cu cheltuiala sa și că sunt ale lui până ce dovedesc din contră.
Din formularea textului de lege rezultă că se instituie o prezumție relativă legală, ce constă în dreptul de proprietate a proprietarului terenului, asupra construcțiilor ori altor edificate atașate de sol, prezumție care însă poate fi răsturnată prin proba contrară din moment ce legea vorbește „până ce se dovedesc din contră”
Proba contrară poate să tindă la dovedirea unui drept de superficie, ca o excepție de la regula înscrisă in art 492 Cod Civil, drept real ce constă în dreptul de proprietate al superficiarului asupra construcției edificată pe terenul proprietatea altei persoane și asupra căruia superficiarul dobândește un drept de folosință.
Pentru constituirea dreptului de superficie se cere deci, în primul rând, dovedirea dreptului de proprietate asupra construcției, iar în al doilea rând, fie existența unei dispoziții legale, fie o convenție încheiată între superficiar și proprietarul terenului, deoarece dreptul de superficie ia naștere în puterea legii, ori prin convenția părților care nu pot fi decât cei doi proprietari ai construcției și terenului și are ca obiect constituirea superficiei.
În privința primei condiții - dovada dreptului de proprietate asupra construcțiilor, Tribunalul reține că recurentul L. G. nu a prezentat nici un act de proprietate pe această casă, iar autorizația de construcție este pe numele L. I.( fila 78 dosar fond)
În lipsa actului de proprietate asupra construcției, nu se poate reține existența unui drept de proprietate asupra construcției în favoarea recurentului intervenient, astfel că prima condiție nu este îndeplinită pentru a se putea constitui un drept de superficie
Pe de altă parte, Tribunalul reține că recurentul intervenient a solicitat constatarea existenței unui drept de superficie
Or, dreptul de superficie se poate constitui doar prin convenția părților, lege sau uzucapiune, iar în lipsa unei convenții exprese a părților, dreptul de superficie nu poate fi constituit pe baza unei acțiuni în constatare ( în acest sens s-a pronunțat Înalta Curte de Casație si Justiție în decizia nr 386/01.02.2012 având ca obiect constatarea existenței dreptului de superficie)
În raport de aceste considerente, Tribunalul va respinge recursul formulat de intervenient ca nefondat.
Referitor la recursul formulat de reclamanta P. M., Tribunalul constată următoarele:
Recurenta reclamantă a susținut că sentința este nelegală întrucât instanța de fond nu a pronunțat o încheiere de admitere în principiu prin care, pe baza de probe să stabilească bunurile supuse împărțeli, calitatea de coproprietari și cota parte ce se cuvine fiecăruia.
Tribunalul constată că întra - adevăr instanța de fond nu a pronunțat o încheiere de admitere în principiu
Se constată că, urmare a abrogării Legii nr 603/1943, procedura partajului judiciar este reglementată și se efectuează în condițiile art 6731 -67314 cod procedură civilă. Conform art 6734 cod procedură civilă, împărțeala prin hotărâre asupra fondului este admisibilă doar când părțile se învoiesc și se va lua act de învoială conform art 271-273 cod procedură civilă
Lipsa învoieli obligă instanța la stabilirea bunurilor, coproprietarilor și cotele de proprietate prin încheiere interlocutorie, potrivit art 268 alin 3 și 6738 cod procedură civilă
Tribunalul constată că lipsa încheierii încalcă procedura împărțelii judiciare de către instanța de fond, care a efectuat partajul direct prin hotărâre asupra fondului. Este o nelegalitate care, potrivit art 105 alin 2 cod procedură civilă atrage anularea hotărârii, întrucât prin ea se vatămă dreptul părților de a uza de calea de atac împotriva încheierii obligatorii în situațiile expres prevăzute
Tribunalul constată că este fondată și critica privind nereținerea la masa de partaj a terenului aferent construcției reconstituit prin titlul de proprietate nr_/58/13.05.2004.
Se are în vedere faptul că părțile L. I. și L. M.( P. M. după divorț) au cumpărat de la numiții L. G. și E. prin contractul de vânzare - cumpărare autentificat sub nr 1652/27 martie 1987, casa și anexele gospodărești, iar suprafața de 250 m.p teren loc de casă aferent casei, în conformitate cu dispozițiile art 30 alin 2 din Legea nr 58/1974 a trecut în proprietatea statului.
Reconstituirea dreptului de proprietate privind suprafața de 2400 m.p s-a efectuat în baza art 36 alin 3 din Legea nr 18/1991 cu referire la art 23 alin 2 din aceiași lege
Potrivit art 36 alin 3 din Legea nr 18/1991 terenurile atribuite în folosință pe durata existenței construcțiilor dobânditorilor acestora, ca efect al preluării terenurilor aferente construcțiilor, în condițiile dispozițiilor art 30 din Legea nr 58/1974 trec în proprietatea actualilor titulari ai dreptului de folosință a terenului, proprietari ai locuinței.
Potrivit art 36 alin 4 „Dispozițiile art 23 rămân aplicabile”, iar potrivit art 23 alin 21 din Legea nr 18/1991 în cazul înstrăinării construcțiilor, suprafețele de teren aferente prevăzute la alin 2 sunt cele convenite de părți la data înstrăinării, dovedite prin orice mijloc de probă.
Chiar dacă cererea de reconstituire pentru întreaga suprafață de teren a fost formulată numai de intimatul L. I., aceasta profită ambilor soți. având în vedere că cererea de reconstituie are valoarea unui act de administrare a patrimoniului și presupune existența unui mandat tacit din partea celuilalt soț
Prin urmare se impune includerea acestui teren în masa bunurilor de împărțit
În acest context, Tribunalul va admite recursul, în temeiul art 312 alin 3 cod procedură civilă, va casa sentința cu trimiterea spre rejudecare la aceiași instanță, pentru a proceda conform considerentelor și având în vedere că în recurs nu se poate administra proba cu expertiză( art 305 cod procedură civilă).
După casare, instanța de fond va judeca din nou, ținând seamă de toate motivele invocate înaintea instanței a cărei hotărâre a fost casată( art 315 alin 3 cod procedură civilă)
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul formulat de intervenientul L. G..
Admite recursul formulat de recurenta P. M. domiciliată în ., județul B. cu sediul ales pentru comunicarea actelor de procedură la cabinet avocat I. M. cu sediul în B.,B.-dul N B. . sentinței civile nr 6009/09.04.2013 pronunțată de Judecătoria B. în dosarul civil nr_, în contradictoriu cu intimatul L. I. domiciliat în ., județul B.,
Casează sentința cu trimitere spre rejudecare la aceiași instanță.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 24 Martie 2015
Președinte, A. E. D. | Judecător, G. S. | Judecător, A.-M. D. |
Grefier, R. O. |
RED.A.E.D
Tehnored O.R. 2 ex/03.04.2015
J.f. B. J.F.E. C. V.
| ← Curatelă. Decizia nr. 138/2015. Tribunalul BUZĂU | Pensie întreţinere. Sentința nr. 3769/2015. Tribunalul BUZĂU → |
|---|
