Evacuare. Decizia nr. 2755/2015. Tribunalul BUZĂU
| Comentarii |
|
Decizia nr. 2755/2015 pronunțată de Tribunalul BUZĂU la data de 19-06-2015 în dosarul nr. 5055/200/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL B.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE CIVILĂ Nr. 2755/2015
Ședința publică de la 19 Iunie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE G. S.
Judecător A.-M. D.
Grefier C. M. O.
Pe rol judecarea apelului declarat de pârâtul M. P., domiciliat în mun. B., . A, ., cu domiciliul ales pentru comunicarea actelor de procedură la Cabinet de avocat T. M. A., cu sediul în mun. B., ., ., jud. B., împotriva sentinței civile nr._/07.11.2014 pronunțată de Judecătoria B. în dosarul nr._ în contradictoriu cu reclamanta M. A., domiciliată în mun. B., . A, ., și cu domiciliul ales pentru comunicare actelor de procedură la CA G. G., cu sediul în mun. B., .-G, parte, Cabinet 4, jud. B., având ca obiect evacuare.
Dezbaterile în fond au avut loc în ședința publică din 17 iunie 2015 și au fost consemnate în încheierea de ședință de la acea dată care face parte integrantă din prezenta sentință, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera a dispus amânarea pronunțării astăzi 19 iunie 2015.
TRIBUNALUL
Asupra prezentului apel civil, se constată:
Prin cererea înregistrată la Judecătoria B. sub nr._, reclamanta M. A. a chemat în judecată pe pârâtul M. P. solicitând ca, prin sentința ce se va pronunța, să se dispună evacuarea acestuia din imobilul proprietatea sa situat în ., ocupat fără drept, precum și obligarea la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că datorită agravării stării de sănătate, la data de 25.06.2013, în dosarul nr. 9613, Consiliul Județean B. – Comisia de Evaluare a Persoanelor adulte cu handicap i-a emis certificatul de încadrare în grad de handicap, în baza Legii nr.448/2006, pe un termen de 12 luni.
A intentat acțiunea de divorț, iar Judecătoria B., prin sentința civilă pronunțată în dosarul nr._ a admis acțiunea și a dispus desfacerea căsătoriei.
De la aceasta dată a plecat din locuința . și-a stabilit domiciliul în satul Ograzi, ., în casa părinților săi, imobil proprietate personală, atribuit conform Deciziei Civile nr. 272/3.04.2002 pronunțată de Tribunalul B. în dosarul nr.29/2001.
Paratul, fostul soț a părăsit domiciliul comun și în mod forțat a venit și a ocupat două camere din imobilul proprietatea sa.
A încercat de mai multe ori să-l determine să părăsească aceasta locuință, deoarece o ocupă fără drept, fiind nevoită să se retragă într-o camera ce aparține fratelui său, dar paratul a devenit recalcitrant.
Față de atitudinea acestuia, de violentele exercitate asupra sa, a formulat plângere penala către Postul de Politie M., iar P. de pe lângă Judecătoria B. a dispus scoaterea de sub urmărire penală a pârâtului.
În drept s-au invocat dispozițiile art. 1033 și următ.Cod pr.civ.
La dosar, a depus, în copii: sentința civilă nr.272/3.04.2002, sentința civilă nr._/2013, certificat de încadrare în grad de handicap, program de reabilitare și integrare socială, scrisoare medicala, certificat medico-legal, încheiere de C.F., rezoluția de scoatere de sub urmărire a penală, proces verbal de mediere.
Pârâtul a formulat întâmpinare solicitând respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
A arătat că, deși are domiciliul stabil în mun. Buzau, a locuit permanent fara întrerupere în satul Ograzi, ., în locuința fostei sale soții, începând din anul 1973 de când s-au căsătorit. În continuarea casei pe care a moștenit-o au construit împreună un alt imobil casa de locuit, compus din 5 încăperi și anexe.
În prezent locuiește în camerele construite în timpul căsătoriei și nicidecum în camerele pe care reclamanta le deține in calitate de moștenitoare.
Referitor la faptul ca ar fi agresat-o pe reclamanta, arata ca nu este adevărat, deoarece s-au făcut verificări de către Politia M. și nu s-au confirmat cele reclamate. A depus, la dosar, înscrisuri.
În cauză, au fost administrate probatorii cu înscrisuri, interogatorii și martori.
Raportat la probatoriul administrat, prin sentința civilă nr._/07.11.2014 a Judecătoriei B. a fost admisă acțiunea, s-a dispus evacuarea pârâtului din imobilul situat în satul Ogrăzi, . și a fost obligat să plătească reclamantei 2100 lei cheltuieli de judecată, reprezentând taxă timbru și onorariu apărător.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că reclamanta este proprietara imobilului situat în satul Ograzi, ., imobil înscris în C.F. nr._, format din construcțiile C 1, C 2, C 3, împreună cu suprafața de teren de 923 m.p.
Imobilul este deținut în calitate de moștenitoare a defuncților părinți, fiindu-i atribuit în baza deciziei civile nr. 272/3.04.2002 a Tribunalului B..
Prin întâmpinare, paratul a susținut că, de fapt camera în care locuiește este proprietate comună, dobândită în timpul căsătoriei cu reclamanta.
Cu toate acestea, paratul nu a depus vreun act din care sa rezulte ca într-adevăr imobilul în care locuiește în prezent și din care refuză să plece a fost dobândit împreună cu reclamanta în timpul căsătoriei. Dimpotrivă, din declarațiile martorilor audiați în cauză, dar și din înscrisurile depuse la dosar a rezultat că, deși părțile au adus de-a lungul anilor îmbunătățiri la imobilul în care au locuit, acestea nu au condus la transformarea esențială a imobilului, ci au contribuit numai la sporirea valorii acestuia.
În practica judiciara s-a stabilit că în astfel de situații, îmbunătățirile sau reparațiile capitale efectuate în timpul căsătoriei la imobilul celuilalt soț nu schimbă natura juridică a imobilului și nu îl transformă din bun propriu în bun comun.
În astfel de situații, fostul soț beneficiază de un drept de creanță cu privire la acest spor de valoare, dar care poate fi valorificat numai odată cu partajarea bunurilor comune.
Prin urmare, instanța a considerat că imobilul în litigiu este bunul propriu al reclamantei, dobândit prin moștenire, iar paratul îl ocupa în mod abuziv, fără nici un drept.
S-a mai reținut că acțiunea în evacuare poate fi folosită oricând de cel care are dreptul de folosință a unui bun, în baza unui titlu și este tulburat în exercitarea acestei folosințe de către cealaltă parte.
Specific acțiunii in evacuare este faptul ca se urmărește protejarea folosinței locuinței, spre deosebire de acțiunea în revendicare, iar persoana împotriva căreia se îndreaptă trebuie sa fie o persoana care nu deține un titlu locativ.
În cauză, instanța a constatat că reclamanta este proprietara întregului imobil în litigiu din care solicită evacuarea pârâtului, găsindu-se în situația de a nu-și putea exercita niciunul din atributele pe care le are asupra imobilului, ocupat de parat, care însă nu poate opune reclamantei un titlu care să-l îndreptățească a mai locui în continuare în acel imobil.
Împotriva sentinței a declarat apel pârâtul M. P. solicitând admiterea apelului, anularea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare sau, în subsidiar, admiterea apelului, schimbarea sentinței, iar pe fond respingerea cererii introductive de instanță, obligând parte adversă la plata cheltuielilor de judecată efectuate la ambele grade de jurisdicție.
În ceea ce privește soluția admiterii apelului, anularea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare a susținut, în esență, că sentința apelată nu este motivată, în condițiile art.425 Cod procedură civilă, cu încălcarea art.6 din CEDO.
Nu există nici o analiză a probelor administrare în cauză, nu se analizează probe din care rezultă că a construit un imobil nou și sunt dezlegate cereri cu care nu a fost investită, constând în calitatea de bun propriu a unei părți din imobil.
Nu a fost analizat textul de lege care presupunea o procedură prealabilă evacuării, făcând o confuzie între evacuarea pe dreptul comun și evacuarea conform art.1033 Cod procedură civilă.
Încălcarea prevederilor articolelor de lege constituie un motiv de nulitate pe lângă încălcarea principală a obligației de motivare a hotărârii, ceea ce echivalează cu o nepronunțare asupra fondului, mai ales că lipsește instanța de control judiciar de posibilitatea de a verifica modul în care judecătorul și-a formulat convingerea asupra cauzei soluționate.
De asemenea, instanța a încălcat obligațiile rolului activ, limitând fără motivare proba testimonială. Instanța putea să observe că nu erau îndeplinite condițiile prevăzute pentru aplicarea procedurii speciale a evacuării, nu a fost preocupată să identifice imobilul din care se dispune evacuarea, cu toate că existau probe din care a rezultat că există diferențe majore între construcțiile existente și cele care au făcut obiectul partajului succesoral, de care se folosește reclamanta. Fără să observe că nu se făcuse dovada că acest partaj a fost finalizat, sub aspectul plății sultei și intrării în posesie asupra imobilelor (fratelui părții adverse îi revenise o parte din imobil), iar dacă era preocupată de aflarea adevărului putea să ordone o cercetare la fața locului, în cazul căreia printr-o simplă numărare a camerelor existente față de cele care au făcut obiectul partajului ar fi dezvăluit faptul că există construcții care nu intrau în sfera aplicare a hotărîrii de partaj și nici nu erau identificate în extrasul de Carte Funciară.
Solicită, pentru aceste considerente, admiterea apelului, anularea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare, pentru a se răspunde tuturor cererilor și apărărilor părților, și pentru a se administra un probatoriu complet și complex (acte, martori, interogatoriu, cercetare șa fața locului, expertiză de specialitate).
În ceea ce privește soluția admiterii apelului și schimbării în tot a sentinței apelate, în sensul respingerii cererii introductive de instanță și acordării cheltuielilor de judecată efectuate la ambele grade de jurisdicție, a susținut următoarele:
A invocat excepția inadmisibilității cererii de chemare în judecată, în măsura în care în cadrul acestei proceduri speciale trebuia îndeplinită o condiție esențială și obligatorie pentru promovarea cererii de chemare în judecată. Trebuia îndeplinită condiția impusă de art. 1038, NCPC (în cazul în care partea adversă îl considera un „ocupant”, în sensul legii), sau condiția prevăzută de art. 1037, NCPC (în cazul în care reclamanta îl considera un locatar), în ambele cazuri fiind necesară o procedură prealabilă care consta în notificarea sa, în scris, în condițiile legii.
Excepția inadmisibilității este una absolută, astfel încât consideră poate fi invocată și în fața instanței de apel în condițiile art. 346 și urm., NCPC, mai ales că pentru soluționarea ei nu este necesar un probatoriu suplimentar, fiind suficiente actele aflate la dosarul cauzei și din care rezultă că nu există dovada unei astfel de notificări impuse de lege.
Pe fondul cauzei a solicitat să se constate că situați descrisă de către partea adversă este bazată pe aspecte total neadevărate, începând cu desfășurarea traiului în comun, cu violențele la care pretinde reclamanta că a fost supusă și terminând cu inducerea în eroare cu privire la locuința construită de ei pe terenul părinților părții adverse, cu acordul acestora.
A dovedit că de când s-au căsătorit au locuit în . lângă locuința părinților reclamantei, o construcție nouă care este și identificată în raportul de expertiză, și față de care nici una dintre părțile din acel dosar nu a făcut discuții, pentru a-i nega existența și modul de dobândire. Rezultă și că apartamentul deținut pe raza mun. B. a fost și este închiriat unor terțe persoane, iar chiria percepută o împarte cu fosta mea soție.
În acest caz nu poate fi vorba de simple îmbunătățiri, care mi-ar fi dat dreptul la un drept de creanță, așa cum susține instanța de fond, ci este vorba de o structură locativă proprie, asupra căreia se aplică prezumția de comunitate de bunuri, fiind edificată în timpul căsătoriei.
Consider că instanța de fond a făcut o aplicare și interpretare greșită a legii, dar și o apreciere incorectă și incompletă asupra probatoriului aflat în cauză și a pronunțat o hotărâre nelegal și netemeinică.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 466 și următ. Cod procedură civilă.
Intimata M. Aristița a formulat întâmpinare solicitând respingerea apelului, susținând că sentința este redactată și structurată conform art.425 Cod procedură civilă, instanța, pe baza probelor administrate reținând că este proprietara imobilului înscris în cartea funciară nr._ al UA M., format din construcțiile C1, C2 Și C3 împreună cu suprafața de 923 mp teren situat în ., moștenit de la părinții ei, fiind bun propriu, conform deciziei civile nr.272/200 a Tribunalului B..
Cererea în evacuare este întemeiată, pârâtul ocupând și folosind abuziv, fără nici un titlu construcțiile ce-i aparțin și ternul, iar după divorț, în loc să părăsească locuința, a exercitat violențe fizice și psihice asupra sa.
Împreună nu au edificat nici o construcție pe suprafața de 923 mp, iar micile reparații la casa părinților ei nu-i conferă un drept de proprietate sau folosință, ci doar cel mult un drept de creanță
Intimatul are unde să locuiască, întrucât deține, în coproprietate un apartament în B., în . de 6474 mp teren pe care sunt edificate două corpuri de casă, din care unul format din 4 camere ce este locuibil și unde pârâtul merge frecvent, iar pentru că el deține imobilele refuză să efectueze partajul bunurilor comune.
A mai arătat intimata că acțiunea în evacuare s-a judecat după dreptul comun, chiar dacă inițial cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art.1033 Cod procedură civilă, iar când a calificat cererea instanța a făcut referire la dispozițiile dreptului material, respectiv art.555-557 Cod civil.
Apelantul nu a invocat neîndeplinirea procedurii prealabile a evacuării prin întâmpinare, excepția inadmisibilității fiind una relativă. După administrarea probei cu acte și luarea interogatoriului părților, instanța în baza art.259 cod pr.civilă a propus limitarea probatoriului testimonial la câte un martor, nici una dintre părți nu s-a opus, iar după audierea martorilor, nemaifiind cereri de formulat, excepții de invocat părțile prin apărători au solicitat cuvântul pe fond, pentru dezbateri.
Apelantul nu a solicitat la fond ca probă, cercetare la fața locului, nici prin întâmpinare și nici la primul termen sau ulterior în fața instanței. De altfel proba nu era pertinentă și utilă cauzei având în vedere obiectul cererii, dar și actele de proprietate ale imobilului din care solicita evacuarea.
A dovedit că terenul și construcțiile au aparținut părinților mei și se regăsesc în cartea funciară,împreună cu apelantul a efectuat doar lucrării de reparații, întreținere pentru menținerea confortului, acestea nu-i conferă un drept de proprietate asupra bunului ei, ci doar un eventual drept de creanță conform art.494 al.3 Cod civil.
Datorită violențelor și amenințărilor la care este supusă s-a refugiat în corpul de casă proprietatea fratelui ei, care locuiește în Ploiești, iar apelantul folosește întreg imobilul proprietatea sa.
Prin cererea înregistrată la data de 17.06.2015, apelantul a solicitat suspendarea judecării cauzei până la soluționarea dosarului nr._/200/2014 al Judecătoriei B., având ca obiect partaj bunuri comune.
Tribunalul va respinge cererea de suspendare având în vedere dispozițiile art.413 alin.1 pct.1 Cod procedură civilă, referitoare la suspendarea facultativă ce se dispune când dezlegarea cauzei depinde, în tot sau în parte, de existența sau inexistența unui drept ce face obiectul unei alte judecăți, reținând că soluționarea cererii în evacuare nu depinde de cauza menționată ce are ca obiect partajul bunurilor comune, în condițiile în care, în cauză, apelanta reclamantă este cea care a făcut dovada dreptului de proprietate al imobilului din comuna M., ., dobândit prin moștenire.
De altfel, pârâtul apelant a recunoscut prin motivele de apel și a indicat în acțiunea ce face obiectul dosarului nr._/200/2014, depusă în copie, că imobilele construcții, pe care susține că părțile le-ar fi edificat, au fost ridicate pe terenul proprietatea intimatei reclamante, situație în care, așa cum a reținut și instanța de fond, nu opune acesteia un drept de proprietate cu privire la imobilul din care se solicită evacuarea, ci un eventual drept de creanță.
Referitor la excepția inadmisibilității, a fost invocată de către apelant ce a apreciat că nu a fost respectată procedura prealabilă a evacuării, lipsind notificarea prevăzută de textul art.1038 Cod procedură civilă.
Însă, tribunalul constată că, deși inițial cererea a indicat ca temei prevederile art.1033-1044 Cod procedură civilă, nu a fost soluționată în procedura specială reglementată de Titlul XI, Cartea VI, ci potrivit dreptului comun.
În cauză, au fost administrate probele cu înscrisuri, martori, interogatorii, stabilindu-se termene în acest sens, iar acțiunea înregistrată la data de 05.03.2014 a fost soluționată prin sentința apelată la data de 07.11.2014, deci nu într-o procedură de urgență, potrivit art.1042 alin.2 Cod procedură civilă.
Așa cum rezultă din conținutul sentinței, cauza nu a fost soluționată, în camera de consiliul, de urgență, ci în ședință publică, iar în dispozitiv a fost menționată calea de atac a apelului, în termenul de 30 zile de la comunicare și nu de 5 zile de la pronunțare, hotărârea nefiind executorie, conform prevederilor art.1042 alin.5 Cod procedură civilă.
Pentru aceste considerente, va fi respinsă și excepția inadmisibilității acțiunii invocată de apelant.
Tribunalul, verificând sentința apelată, în raport de motivele de apel invocate, constată că este nefondat apelul pentru următoarele considerente:
S-a solicitat prin acțiune evacuarea pârâtului, fostul soț al reclamantei, din imobilul bun propriu al acesteia situat în comuna M., ..
Referitor la cererea apelantului de admitere a apelului, anulare a sentinței și trimitere a cauzei spre rejudecare la prima instanță, tribunalul constată că textul art.480 alin.3 Cod procedură civilă prevede următoarele:
„În cazul în care se constată că, în mod greșit, prima instanță a soluționat procesul fără a intra în judecata fondului ori judecata s-a făcut în lipsa părții care nu a fost legal citată, instanța de apel va anula hotărârea atacată și va judeca procesul, evocând fondul. Cu toate acestea, instanța de apel va anula hotărârea atacată și va trimite cauza spre rejudecare primei instanțe sau altei instanțe egale în grad cu aceasta din aceeași circumscripție, în cazul în care părțile au solicitat în mod expres luarea acestei măsuri prin cererea de apel ori prin întâmpinare; trimiterea spre rejudecare poate fi dispusă o singură dată în cursul procesului. Dezlegarea dată problemelor de drept de către instanța de apel, precum și necesitatea administrării unor probe sunt obligatorii pentru judecătorii fondului.”
Rezultă astfel, din textul de lege că anularea hotărârii primei instanțe poate fi dispusă în două cazuri și anume: atunci când cauza nu a fost soluționată pe fond, în mod greșit, și atunci când s-a judecat procesul în lipsa părții nelegal citată.
D. în aceste două situații de excepție se poate dispune trimiterea cauzei spre rejudecare la prima instanță, atunci când și părțile o cer, prin apel ori prin întâmpinare, iar regula este instituită prin teza I a rt.480 alin.3 Cod procedură civilă, respectiv anularea hotărârii apelate și judecarea procesului cu evocarea fondului de către instanța de apel.
În cauză însă, nu sunt îndeplinite cerințele acestui text legal, prima instanță soluționând fondul cauzei, iar apelantul pârât fiind legal citat. Toate aspectele invocate prin primul motiv de apel, în susținerea acestei soluții de anulare a sentinței și trimitere a cauzei spre rejudecare, respectiv neanalizarea probelor administrate, motivarea hotărârii, neadministrarea unor probatori, nu se încadrează în cele două ipoteze, de excepție, în care se poate dispune trimiterea cauzei spre rejudecare.
Analizând apelul declarat sub aspectul cererii prin care s-a solicitat admiterea apelului, schimbarea sentinței și respingerea cererii, în condițiile art.480 alin 2 Cod procedură civilă, tribunalul constată că motivele apelantului sunt nefondate.
A invocat, în ceea ce privește această soluție, lipsa procedurii prealabile constând în notificarea sa, în scris, motiv nefondat, față de considerentele anterioare, judecarea cauzei nefiind în procedura specială, prevăzută de art.1038-1042 Cod procedură civilă, ci potrivit dreptului comun.
Ori, se prevede în art.1035 Cod procedură civilă că există posibilitatea alegerii între procedura reglementată de Titlul XI, Cartea VI și procedura de dreptul comun.
Soluționând cauza potrivit dreptului comun, instanța de fond a făcut referire la dispozițiile legale, art.555-557 Cod civil, privind dreptul de proprietate și dezmembrământul acestuia, constând în dreptul de folosință.
Instanța de fond a reținut, în mod corect, din actele depuse de reclamantă la dosar, respectiv decizia civilă nr.272/2002 a Tribunalului B., definitivă, și încheierea de carte funciară nr._/2013, că a făcut dovada dreptului de proprietate al imobilului din care solicită evacuarea pârâtului.
Acțiunea în evacuare este un instrument juridic aflat la îndemâna proprietarului unui imobil pentru apărarea folosinței bunului, ca dezmembrământ al dreptului de proprietate.
În cauză, față de această dovadă a proprietății imobilului teren și construcții, din comuna M., ., instanța de fond, a reținut o corectă situație de fapt, pe baza probatoriului, reținând că pârâtul ocupă fără titlu imobilul, pentru eventuale îmbunătățiri, reparații aduse imobilului moștenit de intimata reclamantă de la părinții, recunoscute de ea, apelantul beneficiind de un drept de creanță.
Susținerea acestuia în sensul că ar fi fost efectuate nu numai astfel de lucrări, ci că s-ar fi edificat un nou imobil construcție, situație contestată de intimată prin întâmpinare, nu putea fi analizată în prezenta cauză, instanța de fond nefiind investită cu o cerere reconvențională a pârâtului apelant, ci aceasta face obiectul unei alte cauze, dosarul având ca obiect partaj bunuri comune.
Ca urmare, reținând că nu sunt fondate criticile formulate de apelant, nefiind motive de schimbare a sentinței apelate, ce este legală și temeinică, tribunalul, în temeiul art.480 alin.1 Cod procedură civilă, va respinge apelul ca nefondat.
În temeiul art.482 cu ref. la art.453 Cod procedură civilă, va obliga apelantul la 1000 lei cheltuieli de judecată către intimată, reprezentând onorariu apărător, potrivit chitanței nr.27/2015.
Văzând și dispozițiile art. 634 alin. 1 pct. 4 Cod procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge cererea de suspendarea judecății cauzei formulată de apelant.
Respinge excepția inadmisibilității acțiunii invocată de apelant.
Respinge, ca nefondat, apelul declarat de apelantul pârât M. P., domiciliat în mun. B., . A, ., cu domiciliul ales pentru comunicarea actelor de procedură la Cabinet de avocat T. M. A., cu sediul în mun. B., ., ., jud. B., împotriva sentinței civile nr._/07.11.2014 pronunțată de Judecătoria B. în dosarul nr._ în contradictoriu cu intimata reclamantă M. A., domiciliată în mun. B., . A, . și cu domiciliul ales pentru comunicare actelor de procedură la CA G. G., cu sediul în mun. B., .-G, parte, Cabinet 4, jud. B..
Obligă apelantul la 1000 lei cheltuieli de judecată către intimată.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 19 Iunie 2015.
Președinte, G. S. | Judecător, A.-M. D. | |
Grefier, C. M. O. |
Red/thred.AMD
4 ex/ 30.06.2015
Dosar fond nr._ al Judecătoriei B.
Judecător fond F. L.
| ← Sechestru judiciar. Decizia nr. 2763/2015. Tribunalul BUZĂU | Suspendare provizorie. Decizia nr. 155/2015. Tribunalul BUZĂU → |
|---|
