Sechestru judiciar. Decizia nr. 2763/2015. Tribunalul BUZĂU
| Comentarii |
|
Decizia nr. 2763/2015 pronunțată de Tribunalul BUZĂU la data de 19-06-2015 în dosarul nr. 26670/200/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL B.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ Nr. 2763/2015
Ședința publică de la 19 Iunie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE A. E. D.
Judecător M. Ș.
Grefier A. P.
Pe rol fiind judecarea apelurilor civile formulate de apelanții -pârâții C. E., domiciliată în municipiul B., cartier Broșteni, ., etaj 3, ., C. R., domiciliat în municipiul B., cartier Broșteni, ., etaj 3, . și RĂPAN G. L., domiciliată în municipiul B., ., ., ., în contradictoriu cu intimatul reclamant P. B. G. MONSERRAT, cu domiciliul procesual ales la Societatea Civilă de Avocați D. SI ASOCIATII, cu sediul în municipiul BUCUREȘTI, Șoseaua Kiseleff, nr. 50, . 1 împotriva încheierii pronunțate la data de 11.02.2015 de Judecătoria B., în dosarul civil nr._, având ca obiect sechestru judiciar
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit apelanții C. E., C. R., reprezentați de avocat V. S., intimata P. B. Guillerimina, reprezentată de avocat A. M. și apelanta R. G. L. .
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care arată că, apelurile au fost motivate, după care:
Avocat A. M. a depus la dosar extras de cont din 18.06.2015.
S-a înmânat apărătorului ales al intimatei copie de pe nota de ședință depusă la dosar de apelanții C. E. și C. R..
Avocat V. S. a arătat că nu are cereri de formulat și a solicitat judecarea cauzei.
Avocat A. M. a arătat că a luat cunoștință de conținutul notei de ședință, și nu are cereri de formulat.
Nemaifiind alte cereri sau excepții de invocat instanța constată terminată cercetarea judecătorească și acordă cuvântul pe excepția tardivității și pe fond.
Avocat A. M. a arătat că a invocat tardivitatea apelurilor formulate de apelanții C. E. C. R. și Răpan G. L..
La fila 3 dosar se află atașată cererea de apel depusă de apelanții C. E. și C. R., înregistrată la data de 19.02.2015, iar la fila 8 dosar se află cererea de apel formulată de Răpan G. L. înregistrată la data de 24.02.2015. Apelanta a formulat calea de atac peste termenul prevăzut de art.974 Cod proc.civ conform cărora în litigiile având ca obiect instituirea sechestrului judiciar încheierea prin care instanța a soluționat cauza este supusă numai apelului în termen de 5 zile de la pronunțare.
Niciuna dintre părți nu a formulat cerere de repunere în termen motiv pentru care a solicitat respingerea ambelor apeluri ca fiind tardiv formulate.
Avocat V. S. având cuvântul a arătat că apelul formulat de apelanții C. Elenora și C. R. este în termen.
P. notele de ședință depuse la dosar aceștia au solicitat repunerea în termenul de apel motivat de faptul că, la instanța de fond le-a fost încălcat dreptul la apărare, aceștia înțelegând să formuleze apel după comunicarea hotărârii.
Instanța de fond nu a acordat părților un termen pentru pregătirea apărării față de depunerea în instanță a cererii completatoare.
Astfel, prima instanță a încălcat dreptul la apărare al apelanților-intimați neavând în vedere dispoz.art.204 Cod proc.civ.
Urmează a se avea în vedere faptul că, apelul formulat de apelanții C. E. și C. R. a fost formulat în termen.
De asemenea instanța urmează a avea în vedere faptul că apelanta C. E. nu a avut calitate de reprezentare a soțului acesteia.
A solicitat repunerea în termenul de declarare a apelului, și pe fond admiterea apelului așa cum a fost formulat, cu obligarea la plata cheltuielilor de judecată.
Avocat M. A. având cuvântul a arătat că, potrivit dispoz.art.186 partea care a pierdut un termen procedural va fi repusă în termen numai dacă dovedește că întârzierea se datorează unor motive temeinic justificate.
La data de 11.02.2015 apelanții au luat cunoștință de hotărârea pronunțată de instanța de fond, părțile putând să-și angajeze apărător.
De altfel, apărătorul ales în apel a asistat părțile și la instanța de fond .
La instanța de fond apelanții au fost citați la adresele menționate în actele de identitate cu 2 luni anterior termenului de judecată deși cauza trebuia să se judece de urgență.
Apelul trebuia formulat în termen de 5 zile de la pronunțare, motiv pentru care a solicitat respingerea apelului ca tardiv formulat.
În ceea ce privește apelul formulat de apelanta Răpan G. L. a solicitat respingerea acestuia ca tardiv formulat, aceasta fiind citată la instanța de fond la adresa indicată, iar aceasta nu a formulat cerere de repunere în termen.
A solicitat obligarea la plata cheltuielilor de judecată.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra apelurilor civile de față:
P. cererea înregistrata pe rolul Judecătoriei B. sub nr._, reclamanta P. B. GILLERMINA MONSERRAT a solicitat instanței ca, in contradictoriu cu parații C. E. C. R., sa pronunțe o încheiere prin care sa dispună, pana la soluționarea definitiva a cauzei ce face obiectul dosarului nr. 23._ al Judecătoriei B., instituirea unui sechestru judiciar cu privire la imobilele:
-apartament, situat in Mun. B., . Cartea Funciara a Municipiului B. sub nr._-C1-U6, cu număr cadastral 720/2;13
- apartamentul situat in Mun. B., ., . Cartea Funciara a Mun. B. sub nr._-C1-U15 si având nr. cadastral 1452/35
A solicitat de asemenea, sa se dispună notarea sechestrului judiciar in Cartea funciara a imobilelor și să fie numită în calitate de administrator sechestru parata C. E.; cu cheltuieli de judecata.
In condițiile art.204 al.1C.proc.civ. reclamanta si-a completat cerea de chemare in judecata, solicitând ca in calitate de parata sa fie introdusa in cauza si numita R. G. L..
In fapt, reclamanta a arătat ca împreuna cu soțul sau, C. F. G., a trimis în anul 2013, o sumă de bani paraților C. pentru a le achiziționa doua apartamente in Municipiul B.. Imobilele au fost achiziționate si transmise prin contract de donație reclamantei si soțului acesteia. Astfel au fost încheiate contractele de donație nr.2233 si nr.2234 din data de 21.08.2013, autentificate de B.N.P. V. S..
Ulterior, in anul 2014, reclamanta si soțul sau au hotărât sa vândă la prețul pieței aceste apartamente, motiv pentru care au publicat in ziarul Anunțul Buzoian doua oferte privind vânzarea imobilelor, la un preț de 25.000 Euro, oferind ca date de contact atât nr. de telefon al reclamantei, cat si pe cel al paratei C. E.. In același timp, reclamanta împreuna cu soțul sau au împuternicit-o, prin procura autentică, pe parata C. E., sa efectueze, in numele si pe seama lor, operațiunile necesare vânzării celor doua imobile. Aceștia nu au fost informați despre stadiul negocierilor cu potențialii cumpărători, crezând ca vânzarea nu s-a concretizat, însă cu prilejul unei vizite în țară au constatat ca parata, in calitate de mandatar al reclamantei, înstrăinase cele doua apartamente soțului sau, paratul, C. R., la un preț mult mai mic, respectiv 50.000 RON si 53.000 RON. In aceste condiții, imobilele au intrat in patrimoniul paraților C., ca bunuri comune, potrivit art.339 C. Civ.
Reclamanta a arătat ca mandatara sa nu a informat-o despre înstrăinarea imobilelor si despre încasarea prețului, cu toate ca in contract se specifica faptul ca acesta a fost încasat.
Reclamanta a formulat cerere in anularea contractelor de vânzare cumpărare, potrivit art.1303 Cod Civil, aceasta făcând obiectul dosarului nr._/200/2014, al Judecătoriei B..
F. de situația expusa, a apreciat ca sunt întrunite condițiile necesare instituirii sechestrului judiciar, prevăzute de art.972 al.1 C.proc. civ.si anume:
- existenta unui litigiu având ca obiect proprietatea sau alt drept real principal, posesia sau administrarea ori folosința bunului in cauza;
- existenta unui interes reprezentat de conservarea dreptului ce formează obiectul judecații in litigiul principal;
P. cererea completatoare reclamanta a arătat ca după înregistrarea acțiunii prin care s-a solicitat instituirea sechestrului, pârâții au înstrăinat către numita R. G. L. apartamentul situat in ., ., . Cartea Funciara a Municipiului B. sub nr._-C1-U6, cu număr cadastral 720/2;13, în acest sens fiind încheiat contractul de vânzare cumpărare autentificat de B.N.P.V. Ș. sub nr.2960/17.11.2014.
A susținut ca exista riscul ca aceasta să se afle în înțelegere frauduloasă cu ceilalți pârâți si la rândul ei să procedeze la înstrăinarea apartamentului cu scopul de a zadarnici realizarea dreptului reclamantei.
In drept, au mai fost invocate dispozițiile art.204 al.1, art.30 al.5, art.971 si următoarele C. proc. civ.
In probațiune, reclamanta a solicitat înscrisuri. Cu respectarea dispozițiilor art.292 C. proc. civ. au fost anexate cererii de chemare in judecata: procura speciala nr.761/07.04.2014 întocmită in Barcelona, contractele de donație nr.2233 si nr.2234 din data de 21.08.2013, autentificate de B.N.P. V. Ș., contractele de vânzare - cumpărare autentificate sub nr.940/30.04.2014, nr.941/30.04.2014 de B.N.P. V. Ș., ofertele de vânzare a imobilelor publicate in Anunțul Buzoian, contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr.2960/17.11.2014.
Pârâții nu au formulat întâmpinare în condițiile art.205-208 C. proc. civ
Urmare a materialului probator administrat, prin încheierea pronunțată la data de 11.02.2015, în dosarul civil nr._ Judecătoria B. a admis cererea formulată de reclamanta P. B. G. MONSERRAT, in contradictoriu cu pârâții C. E. si C. R. si R. G. L., așa cum a fost completată, a dispus instituirea sechestrului judiciar cu privire la imobilele: apartament situat in mun. B., ., ., ., înregistrat în cartea funciară a Municipiului B., sub nr._-C1-U6 și având număr cadastral 720/2; 13; apartament situat in Mun. B., ., . cartea funciara a Mun. B. sub nr._-C1-U15 și având număr cadastral 1452/35, sechestru care va fi instituit până la soluționarea definitivă a acțiunii în anularea contractelor de vânzare cumpărare anterior menționate, care fac obiectul dosarului nr._/200/2014, aflat pe rolul Judecătoriei B.; a dispus notarea de îndată a sechestrului judiciar în Cartea Funciară a imobilelor, a numit pe pârâta C. E. –administrator sechestru al imobilelor și a obligat pârâții la plata sumei de 992 euro - cheltuieli de judecata către reclamantă.
Pentru a hotărâ astfel, instanța de fond a reținut că, în anul 2013, dorind sa investească in România, reclamanta si soțul acesteia, care locuiesc în Spania, au trimis o sumă de bani paraților C. pentru a le achiziționa două apartamente în Municipiul B., imobilele fiind achiziționate si transmise celor doi prin contractele de donație nr.2233 si nr.2234, din data de 21.08.2013, autentificate de B.N.P. V. Ș..
Ulterior, în anul 2014, reclamanta și soțul său au hotărât să vândă la prețul pieței aceste apartamente, motiv pentru care au publicat în ziarul Anunțul Buzoian două oferte privind vânzarea imobilelor, la un preț de 25.000 Euro, oferind ca date de contact atât nr. de telefon al reclamantei, cat și pe cel al pârâtei C. E..
S-a mai reținut că, în același timp, reclamanta împreună cu soțul său au împuternicit-o, prin procură autentică, pe pârâta C. E., să efectueze în numele și pe seama lor, operațiunile necesare vânzării celor două imobile și așa cum rezultă din contractele autentificate sub nr.940/30.04.2014 si nr.941/30.04.2014, de B.N.P. V. Ș., pârâta C. E. a vândut apartamentele situate Mun. B., ., . si ., ., C. R., la un preț mult mai mic decât cel convenit cu mandanții săi și mai mult, aceasta nu i-a informat despre vânzare și încasarea prețului.
Considerând că vânzarea s-a făcut cu fraudarea intereselor sale, reclamanta a promovat acțiune în anularea contractelor de vânzare-cumpărare si a solicitat instituirea unui sechestru judiciar asupra apartamentelor ce au făcut obiectul lor.
După comunicarea cererii privind instituirea sechestrului, a reținut instanța de fond, pârâtul C. R. a înstrăinat unul dintre apartamente pârâtei R. G. L., așa cum rezultă din contractul de vânzare-cumpărare autentificat de B.N.P. V. Ș. sub nr.2960/17.11.2014.
Conform art.971 C. proc. civ. sechestrul judiciar constă în indisponibilizarea bunurilor ce formează obiectul litigiului și încredințarea pazei acestora unui administrator –sechestru desemnat potrivit legii.
Sechestrul judiciar se instituie numai dacă există un litigiu având ca obiect proprietatea sau alt drept real principal, posesia sau administrarea ori folosința bunului în cauză și există un interes reprezentat de conservarea dreptului ce formează obiectul judecații în litigiul principal.
In speța dedusă judecății, instanța de fond a constatat ca sunt întrunite condițiile instituirii sechestrului judiciar, respectiv, între părți există litigiul având ca obiect anularea contractelor prin care pârâții au dobândit dreptul de proprietate asupra apartamentelor, iar reclamanta justifică un interes și este necesară luarea acestei măsuri deoarece există pericolul ca apartamentele să fie din nou înstrăinate, că, pârâții sunt de rea credință, în primul rând, pârâta C. E. care a înstrăinat cele două apartamente soțului său, C. R., la un preț derizoriu, încălcând prevederile art.1303 C.civ. care interzic reprezentantului încheierea de acte juridice în situația existenței unui conflict de interese între aceasta și persoana reprezentată.
Reaua credință a pârâților C., a reținut instanța fondului, rezultă și din faptul că imediat ce au aflat de existenta litigiului au înstrăinat unul dintre apartamente către pârâta R. cu scopul de a îngreuna demersul judiciar promovat de reclamantă.
Împotriva acestei încheieri, au declarat apel pârâții C. E. si C. R., precum și pârâta R. G. L., solicitând admiterea apelurilor și schimbarea în tot a hotărârii atacate în sensul respingerii cererii de instituire a sechestrului judiciar., cu obligarea la plata cheltuielilor de judecată.
Apelanții C. E. si C. R. au susținut în apelul formulat că, prin încheierea din 11.02.2015 Judecătoria B. a admis cererea formulată de reclamanta P. B. G. MONSERRAT de instituire a sechestrului judiciar cu privire la imobilele proprietatea noastră situate în B., ., ap. 13, respectiv .. ., în contradictoriu cu ei, apelanții, și cu R. G. L., dobânditoarea apartamentului din . în mod esențialmente greșit că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 971 și urm. C. Pr. Civilă, făcând o aplicare greșită a legii. Astfel, calificarea făcută acțiunii „în anularea contractelor de vânzare-cumpărare..." este forțată ca fiind o acțiune reală, în realitate aceasta fiind o acțiune personală, ceea ce nu o califică ca fiind motivul legal al promovării unei astfel de acțiuni în accepțiunea legii - art. 972 și urm. C. Pr. Civilă, niciuna dintre tezele normative ale textului neregăsindu-se în cauza și obiectul cererii (principale) în anulare care face obiectul Dosarului nr._/200/2014 al Judecătoriei B..
Consideră că, dacă instanța ar fi dat dovadă de minim rol activ si ar fi înțeles să administreze legal și în echitate probele, ar fi dispus în mod necesar atașarea în vederea consultării a Dosarului sus menționat în care ar fi putut să vadă și poziția și apărările lor, însă nu a făcut-o și a admis cererea doar pe prezumții și bănuieli, cauzându-le astfel importante vătămări ale drepturilor noastre, inclusiv de apărare, în cauza care privește litigiul fondului.
Apreciază că instanța nu numai că nu a fost interesată de calificarea legală a „procesului asupra proprietății sau altui drept real principal", așa cum au arătat mai sus, dar le-a și refuzat pur și simplu dreptul la apărare considerând greșit că dovada comunicării copiei după acțiune este suficientă pentru a le asigura o poziție procesuală de egalitate cu a reclamantei, referindu-se, însă, la dovada comunicării în Dosarul fondului, ci nu în prezentul.
Susțin că, motivarea încheierii prin aprecieri total nedovedite și care exced cadrului procesual, - gen „pârâții sunt de rea-credință", „pârâta C. E. a înstrăinat cele două apartamente...la un preț derizoriu", dar și neadevărate ca „reaua-credință a pârâților C. rezultă și din faptul că imediat ce au aflat de existența litigiului au înstrăinat unul dintre apartamente către pârâta Rapăn cu scopul de a îngreuna demersul judiciar promovat de reclamantă "vânzarea a avut loc în aprilie 2014, cu 6 luni înaintea introducerii acțiunii în anulare) - o fac nu numai netemeinică, ci și nelegală, astfel creându-le o situație procesuală dezavantajoasă în raport cu reclamanta-intimată în Dosarul privind anularea contractelor de vânzare-cumpărare.
Din această perspectivă, înțeleg să invoce și disp. art. 461 Cod Procedură Civilă, urmând ca și în situația în care admițând Apelul în parte, instanța de control judiciar să elimine considerentele care cuprind „constatări de fapt ce prejudiciază partea" și, de asemenea, să clarifice problemele de drept care au fost dezlegate eronat și fără nicio legătură cu judecata acestui proces.
De asemenea, apreciază că, hotărârea este greșită și grav prejudiciabilă și prin prisma obligării lor la plata unui onorariu de avocat exorbitant (992 de euro pentru un termen de judecată), onorariu care ar fi trebuit cenzurat, în conformitate cu art. 451 C. Pr. C, fiind evident că acesta este „vădit disproporționat în raport cu valoarea sau complexitatea cauzei, ori cu activitatea desfășurată de avocat".
În aceste condiții au solicitat admiterea apelului schimbarea în tot, iar în subsidiar în parte, a încheierii atacată, dispunând respingerea acțiunii ori înlăturarea considerentelor prejudiciabile pentru ei, apelanții-pârâți, cu obligarea intimatei-reclamante la plata cheltuielilor de judecată.
P. apelul formulat apelanta-pârâtă RĂPAN G. L., a criticat încheierea pronunțată de instanța de fond pentru nelegalitate si netemenicie.
În motivarea apelului susține că cererea s-a soluționat cu lipsa de procedură, în condițiile în care în ceea ce o privește nu a fost niciodată citată și nici nu i s-a comunicat încheierea pana la acest moment.
Arată că, verificând conținutul acesteia a constat ca a fost citata la adresa B., . 6, etaj 4, . data de 26.01.2015 are domiciliul în B., . ., dar efectiv a locuit din luna decembrie 2014, după ce a cumpărat apartamentul.
Apreciază că, cererea este argumentată nelegal si netemenic in condițiile in care instanța nu observă ca nu sunt îndeplinite prevederile art. 971 si urm Cod procedura civila. Instanța face o greșită calificare a acțiunii, nu dă dovadă de rol activ, nu atașează dosarul de fond și se bazează în considerente exclusiv pe prezumții.
Susține că, toate argumentele se bazează pe o antepronunțare asupra fondului în condițiile în care se apreciază ca ar fi fost de rea credință la dobândirea bunului, că vânzarea s-a făcut anterior introducerii acțiunii în anulare, cu totală rea credința.
Cat privește onorariul de avocat de 992 Euro, consideră că, este excesiv de împovărător, nu poate fi acceptat față de practica acestei instanțe, și volumul de activitate ce îl presupune redactarea unei cereri si eventuala prezență la un termen.
In aceste condiții a solicitat în principal, instanței să rețină că această măsură s-a luat în condițiile în care judecata s-a făcut cu lipsă de procedură, ceea ce atrage măsura casării cu trimitere, în subsidiar, dacă se va trece peste această situație, a solicitat admiterea apelului si modificarea în tot a încheierii în sensul respingerii cererii dedusă judecății.
P. întâmpinarea formulată de aceasta față de apelul declarat de
soții C. E. si C. R. împotriva încheierii pronunțata in ședința publica din 11.02.2015 in dosar_ al Judecătoriei B. a precizat că, înțelege să subscrie în tot și să se ralieze poziției acestora.
La rândul său, arată ca nu i s-a comunicat niciodată aceasta încheiere, ceea ce atrage pentru ea repunerea în termenul de apel.
În termen legal intimata reclamantă a formulat întâmpinare față de apelul formulat de apelanții C. E. si C. R. („Apelanții") împotriva încheierii pronunțate de Judecătoria B. in dosarul nr._ la data de 11.02.2015 ("încheierea") pe care o consideram legala si temeinica, sens in care, in raport de apărările ce le vor dezvolta solicită respingerea apelului ca nefundat, cu obligarea apelanților la plata cheltuielilor de judecata ocazionate de soluționarea prezentului apel în temeiul art. 453 C.proc.civ.
In soluționarea prezentului apel a solicitat instanței de judecată să aibă in vedere în primul rând netemeinicia căii de atac.
Au arătat că, au fost aplicate corect prevederile art. 971 și art. 972 Cod proc. civ. de către prima instanță. Apelanții susțin faptul că prima instanță ar fi făcut o greșită apreciere a prevederilor art. 971 și art. 972 C.proc.civ., nefiind îndeplinite în cauză condițiile necesare pentru instituirea sechestrului judiciar.
Arată că, instanța de apel este rugată sa înlăture argumentele Apelanților, acestea fiind vădit nefondate: în raport de prevederile art. 972 alin. (1) C.proc.civ, condițiile cumulative ce trebuie întrunite pentru ca instanța să poată pronunța o încheiere prin care să dispună instituirea sechestrului judiciar sunt: existența unui litigiu având ca obiect proprietatea sau alt drept real principal, posesia sau administrarea ori folosința bunului in cauza; existența unui interes, reprezentat de conservarea dreptului ce formează obiectul judecații in litigiul principal.
Sub un prim aspect, arată intimata, in ceea ce privește natura cererii ce face obiectul dosarului de fond, astfel cum rezultă din documentele anexate cererii de sechestru, acesta are ca obiect anularea contractelor de vânzare-cumpărare prin care Apelanții C. E. si C. R. au dobândit, de la subsemnata, proprietatea asupra imobilelor in cauza, precum si a contractului subsecvent prin care unul dintre imobile a fost înstrăinat către apelanta Răpan G. L..
Prezenta cauza este un litigiu asupra „proprietăți” întrucât pune in discuție calitatea de proprietari a apelanților si reîntoarcerea imobilelor in patrimoniul subsemnatei, și conform interpretărilor unitare ale doctrinei si practicii instanțelor judecătorești „Aceasta condiționare privitoare la obiectul litigiului trebuie interpretata in sens larg. Pe aceeași idee a mers si practica judiciara care a instituit măsura sechestrului judiciar și in procese privitoare la bunurile comune ale soților sau partaje succesorale, petiții de ereditate, cereri de anulare/rezoluțiune a unui act juridic, cereri prin care se solicita pronunțarea unei hotărâri care sa tina loc de vânzare-cumpărare a unui imobil”. În aceste procese, se punea în discuție, în mod direct sau indirect, dreptul de proprietate sau alt drept real. Practica judiciara stabilind ca această condiție este îndeplinită chiar dacă obiectul procesului vizează proprietatea sau alt drept real, indiferent dacă acțiunea promovată este reală, personală ori mixta."
Astfel, instanța este rugata sa aibă în vedere finalitatea urmărită de ea prin promovarea acțiunii în constatarea nulității contractelor de vânzare-cumpărare încheiate cu nerespectarea normelor legale, respectiv ca imobilele ce au făcut obiectul acestora să se întoarcă în patrimoniul său, dreptul de proprietate al apelanților-parați fiind desființat retroactiv, sens în care soluția primei instanțe este pe deplin legală si temeinica.
Sub un al doilea aspect, în ceea ce privește îndeplinirea condițiilor interesului si conservării dreptului, astfel cum rezulta din cuprinsul cererii introductive de instanța si a înscrisurilor anexate acesteia, a solicitat instanței instituirea măsurii sechestrului judiciar asupra celor doua imobile înstrăinate de către apelanta-parata C. E. către soțul acesteia, C. R., cu încălcarea prevederilor art. 1.303 Cod Civil, aceasta acționând, in calitate de reprezentata a sa, într-o situație de conflict de interese, producându-i astfel un prejudiciu considerabil.
Consideră că, în mod corect a apreciat prima instanța faptul ca instituirea măsurii sechestrului asigurător este necesară in vederea protejării drepturilor sale, raportat la faptul că, ulterior datei la care a investit Judecătoria B. cu cererea in anularea contractelor de vânzare-cumpărare - 10.10.2014 - cu scopul de a lipsi de efecte demersul judiciar al subsemnatei, parații au înstrăinat către apelanta-parata Rapăn G. L. unul dintre imobile, in acest sens fiind încheiat contractul de vânzare autentificat de B.N.P. V. Ș. sub nr. 2960/17.11.2014.
Doctrina a reținut în mod constant ca, necesitatea înființării sechestrului judiciar rezultă din pericolul de dispariție, degradare, înstrăinare, precum și dintr-o proastă administrare a bunului.
Măsura sechestrului judiciar fiind privită de doctrina ca o măsură destul de gravă este necesar a fi luată tocmai, pentru că există primejdia ca bunul imobil sa fie înstrăinat, de către Apelanți, care au dobândit dreptul de proprietate asupra imobilelor, în mod ilegal, cu vădita încălcare a drepturilor subscrisei.
Totodată, jurisprudența a statuat în sensul dispunerii acestei măsuri la cererea părții interesate, ori de câte ori există un proces asupra proprietății sau posesiei asupra unui bun imobil, măsură ce urmează a fi luată până la soluționarea definitivă a litigiului.
Astfel, solicită a se avea în vedere următoarea succesiune de evenimente, relevante pentru stabilirea corecta a situației de fapt și verificarea modalității în care prima instanță a aplicat prevederile art. 971 teza a doua: 30.04.2014 - apelanta-parata C. E., în calitate de mandatar al său și al soțului, înstrăinează imobilele către pârâtul C. R., cu nesocotirea art. 1.303 Cod civil; 10.10.2014 - a investit Judecătoria B. cu cererea în anulare a contractelor de vânzare-cumpărare, cerere ce face obiectul dosarului nr._/200/2014 - Anexa nr. 7 la cererea introductiva; 22.10.2014 - a investit Judecătoria B. cu cererea privind instituirea sechestrului judiciar; 17.11.2014 - apelanții-parați înstrăinează unul dintre imobile către apelanta Rapăn G. L. - Anexa nr. 8 la cererea introductiva.
Astfel, întrucât riscul unor înstrăinări succesive era pe deplin dovedit cu înscrisurile aflate la dosar, raportat la prevederile art. 972 alin. (1) C.proc.civ., in mod corect a apreciat prima instanța faptul ca instituirea sechestrului asigurător asupra celor doua imobile reprezintă o măsura necesara pentru conservarea drepturilor pretinse de ea asupra acestor două imobile, orice înstrăinări subsecvente ale imobilelor determinându-i costuri substanțiale cu taxele de timbru aferente anulării acestor contracte.
Sub al treilea aspect, criticile aduse considerentelor încheierii, respectiv pretinsa apreciere a fondului cauzei, instanța de apel este rugata să observe faptul că, in aplicarea prevederilor art. 971 alin. (1) Cod proc.civ., pentru a verifica existenta interesului si necesitatea luării masurilor asigurătorii, instanța verifica existenta aparenței de drept, pipăind fondul cauzei, numai astfel putând concluziona ca ar exista motive temeinice pentru luarea acestor masuri.
Astfel, mențiunile referitoare la faptul ca Apelanții au fost de rea-credința și faptul ca a avut loc o înstrăinare de la un parat către altul (aceștia fiind soți), instanța nu a făcut decât sa analizeze probele administrate în cauza, respectiv: existenta transferului dreptului de proprietate asupra imobilelor; înstrăinarea intre soți (apelanta-parata C. E. înstrăinând imobilele către soțul sau, apelantul-parat C. R.); înstrăinarea subsecventa a unuia dintre imobile către apelanta-parata Răpan G. L..
Nu in ultimul rând, arată în ceea ce privește respectarea dreptului la apărare, instanța de apel este rugată sa observe faptul ca apelanților le-a fost comunicată din timp cererea de instituire a sechestrului și înscrisurile anexate acesteia, in vederea pregătirii apărării, insa nu au înțeles sa formuleze întâmpinare sau sa propună administrarea vreunor probe, condiții în care, susținerile acestora cu privire la neexercitarea rolului activ de către instanța de fond și neobservarea poziției lor procesuale apar ca fiind în totalitate nefondate, sens în care se impune menținerea încheierii ca legală și temeinică.
Cu privire la temeinicia soluției privind obligarea la plata cheltuielilor de judecată arată că, instanța de apel este rugata sa observe faptul ca Apelanta solicita reducerea cheltuielilor de judecata acordate de prima instanța, raportat la pretinsa sa calitate de cumpărător de buna credința.
Solicită a se observa ca reducerea cuantumului cheltuielilor de judecata la care sunt obligate părțile ce au căzut in pretenții nu se raportează la buna sau reaua credința a acestora, ci strict la îndeplinirea cerințelor art. 451 alin (2) Cod proc.civ.
Instanța de apel urmează să observe faptul că in speța nu sunt îndeplinite cerințele pentru reducerea onorariului achitat avocatului său, întrucât acesta nu este vădit disproporționat față de complexitatea si valoarea cauzei si activitatea depusa de avocat, întrucât cauza privește luarea unor masuri asigurătorii in vederea împiedicării oricăror transferuri subsecvente ale imobilelor in cauza, presupunând analizarea tuturor actelor de transfer încheiate intre apelanții-parați; valoarea cauzei este de peste 100.000 EUR (valoarea reala a imobilelor); activitatea depusa de avocat in prezenta cauza implica redactarea mai multor acte procedurale, analiza probelor, precum si deplasarea avocatului la Judecătoria B. in vederea reprezentării sale, ea fiind domiciliată in străinătate iar avocatul având sediul in Mun. București.
Arată că, în doctrina s-a statuat in mod constant ca rolul cheltuielilor de judecata este acela de a acționa ca veritabile sancțiuni procedurale, fiind suportate in final de către partea din vina căreia s-a promovat acțiunea, adică tocmai de partea care a pierdut procesul.
De asemenea, cheltuielile de judecata au si rolul de a despăgubi partea care a câștigat procesul si care nu este vinovata de declanșarea activității judiciare. P. aceasta, cheltuielile de judecata constituie si un impediment in calea, adeseori uzitată, a procesivității excesive a unor persoane.
Astfel, art. 453 C.proc.civ. consacra principiul potrivit căruia acordarea cheltuielilor de judecata se bazează pe culpa procesuală a părții care a pierdut procesul, prin formularea unei cereri, exercitarea unei acțiuni ori susținerea unor apărări neîntemeiate.
In acest sens, si in jurisprudența, s-a reținut ca: ,, la baza obligației de restituire a cheltuielilor de judecata stă culpa procesuala. Partea din vina căreia s-a purtat procesul trebuie sa suporte cheltuielile făcute justificat de partea câștigătoare."
Or, in speța, prin admiterea cererii de instituire a sechestrului judiciar formulată, este evidentă culpa procesuala a apelanților-parați care au căzut in pretenții, sens in care se impune obligarea lor la plata cheltuielilor de judecata efectuate în cauză.
Cu privire la conținutul cheltuielilor de judecata, din interpretarea dispozițiilor art. 453 C.proc.civ., rezultă ca acestea se compun din taxele judiciare de timbru si timbrul judiciar, onorariile avocaților si cheltuielile făcute de aceștia in interesul clienților, onorariile experților, cheltuielile efectuate pentru administrarea probelor ori pentru deplasarea părților si a martorilor la instanța, precum si orice alte cheltuieli pe care partea care a câștigat procesul va dovedi ca le-a făcut.
In ceea ce privește onorariile avocațiale, fata de dispozițiile art. 129 din Statutul profesiei de avocat, în conținutul cheltuielilor de judecată pot fi incluse onorarii orare, de succes, precum si onorarii fixe sau forfetare, care constau într-o sumă fixă cuvenită avocatului pentru un serviciu profesional sau pentru categorii de astfel de servicii profesionale pe care îl prestează sau, după caz, le prestează clientului.
Astfel cum rezulta din documentele depuse la dosarul cauzei, a achitat societății de avocați la care a apelat un onorariu fix în cuantum de 4.431,66 Lei, acesta reprezentând, in raport de dispozițiile legale mai sus citate, cheltuielile de judecată efectuate în prima instanța Având în vedere ca, in raport de aspectele expuse în descrierea situației de fapt, in speța sunt îndeplinite toate condițiile angajării răspunderii civile delictuale a apelanților-parați, culpa procesuala a acestora cauzându-i un prejudiciu reprezentat de cheltuielile de judecata efectuate in cadrul prezentei cauze, apreciază că se impune repararea de către pârâtă a acestui prejudiciu, prin obligarea acesteia la plata cheltuielilor de judecata în cuantum de 4.431,66 Lei, reprezentând onorariul fix achitat de subscrisa societății de avocați in temeiul Contractului de asistenta juridica încheiat cu aceasta.
Cu privire la cuantumul cheltuielilor de judecata solicitate, susține că este justificat, atât in raport de valoarea pricinii, cat si fata de munca prestata de către societatea de avocați la care a apelat, că onorariul avocațial in discuție a fost stabilit de către părți de comun acord, in considerarea dispozițiilor art. 127 din Statutul Profesiei de Avocat, care prevăd criteriile ce trebuie avute in vedere pentru stabilirea cuantumului acestui onorariu, sens în care solicită a se avea în vedere că printre criteriile prevăzute in articolul menționat anterior se număra: importanța intereselor în cauză,notorietatea, titlurile, vechimea în muncă, experiența, reputația si specializarea avocatului ales, avantajele si rezultatele obținute pentru profitul clientului ca urmare a muncii depuse de avocat etc.
Având in vedere faptul ca onorariul a fost stabilit in condiții de legalitate si fără a se constata existenta vreunei încercări de a exercita, in mod abuziv, dreptul de a obține restituirea cheltuielilor de judecata, solicită a se observa că acordarea, integrală, a onorariului avocațial este rezultatul unei aprecieri corecte a dispozițiilor art. 453 C.proc.civ de către instanța de fond, care a avut în vedere toate criteriile enunțate mai sus.
In considerarea argumentelor expuse anterior, solicită respingerea apelului formulat împotriva încheierii ca nefundat, cu obligarea apelanților la plata cheltuielilor de judecata ocazionate de soluționarea prezentului apel, în temeiul art. 453 C.proc.civ.
La termenul din 22.05.2015, intimata a invocat excepția tardivității formulării apelurilor de către pârâții apelanți având în vedere faptul că încheierea a fost pronunțată la data de 11.02.2015 fiind comunicată părților la data de 17,02.2015, termenul de 5 zile curgând de la pronunțare și nu de la comunicare.
P. notele de ședință formulate apelanții C. E. și C. R. au solicitat repunerea în termenul de apel, motivat de faptul că le-a fost încălcat dreptul la apărare în condițiile în care nu au putut să-și pregătească apărarea, așa încât nedeclararea apelului în termenul prevăzut de legiuitor nu le este imputabil, ei înțelegând să se adreseze instanței de control judiciar după comunicarea hotărârii, conform dreptului comun.
Raportat la cererea de repunere în termenul de formulare a apelului formulată de apelanții pârâți Tribunalul reține că sunt neîntemeiate pentru următoarele considerente:
În ceea ce privește cererea formulată de apelanții C. E. și C. R. urmează a fi respinsă în condițiile în care potrivit disp. art. 974 alin.4 cod proc. civ „ Încheierea este supusă numai apelului în termen de 5 zile de la pronunțare la instanța ierarhic superioară. Dispozițiile art. 953 alin. 4 și cele ale art. 958 se aplică în mod corespunzător”
Față de aceste dispoziții legale instanța de control judiciar constată că în procedura sechestrului judiciar, dat fiind caracterul de urgență a procedurii, legiuitorul stabilește un termen de doar 5 zile, termen care curge de la pronunțare și nu de la comunicare, iar necunoașterea legii, așa cum de altfel se arată și în notele scrise formulate de apelanți nu constituie o apărare.
Potrivit disp. art. 186 NCod proc. civ., „ (1) Partea care a pierdut un termen procedural va fi repusă în termen numai dacă dovedește că întârzierea se datorează unor motive temeinic justificate.
(2) În acest scop, partea va îndeplini actul de procedură în cel mult 15 zile de la încetarea împiedicării, cerând totodată repunerea sa în termen. În cazul exercitării căilor de atac, această durată este aceeași cu cea prevăzută pentru exercitarea căii de atac.
(3) Cererea de repunere în termen va fi rezolvată de instanța competentă să soluționeze cererea privitoare la dreptul neexercitat în termen.”
Dispozițiile art. 186 NCod proc. civ, reglementează o repunere în termen sui generis, respectiv în condiții restrictive, când partea dovedește că a fost împiedicată printr-o împrejurare mai presus de voința ei" sa acționeze înăuntrul termenului defipt de lege, în speța înăuntrul termenului de apel de 5 zile care curge de la data pronunțării încheierii apelate.
Existența unei împrejurări mai presus de voința părții nu constituie singura condiție necesară pentru a acorda beneficiul repunerii în termen, fiind necesar ca împrejurarea mai presus de voința parții sa intervină înăuntrul termenului legal.
În practică și în literatura de specialitate s-a statuat că, pentru acordarea beneficiului repunerii în termen mai este necesara o dublă condiție: partea să indice motivele împiedicării în termen de 5 zile de la încetarea acesteia și actul de procedură să fie îndeplinit înăuntrul aceluiași termen, ori din analiza înscrisurilor existente la dosar se reține că încheierea apelată a fost pronunțată la termenul din 11.02.2015, când apelantul C. R. a fost prezent în instanță iar apelanta C. E. deși lipsă la acel termen a fost legal citată potrivit dovezii existentă la fila 204 dosar fond.
Mai mult, Tribunalul constată că apelul a fost formulat de aceștia cu încălcarea termenului special prevăzut de legiuitor, iar din conținutul acestuia nu rezultă că au solicitat și repunerea în termenul de apel.
Față de aceste considerente, Tribunalul va respinge cererea de repunere în termenul de depunere a apelului formulată de aceștia, și pe cale de consecință va admite excepția invocată de intimată și va respinge ca tardiv formulat apelul declarat de pârâții C. R. și C. E..
Referitor la pârâta Răpan G. L., Tribunalul constată că la instanța de fond aceasta a fost citată la adresa din mun. B., ., ., . și tot acolo i-a fost comunicată și încheierea pronunțată, împrejurare în care Tribunalul constată că în ceea ce o privește pe aceasta i-a fost încălcat dreptul la apărare în condițiile în care așa cum rezultă din copia cărții de identitate aceasta are domiciliul în mun. B.,., ., . data de 26.01.2015.
Încălcarea normelor procedurale care prevăd că judecătorul nu poate hotărâ asupra unei cereri decât după citarea sau înfățișarea părților, norme ce se constituie în garanții ale asigurării a doua dintre principiile fundamentale, și anume accesul liber la justiție și dreptul la apărare, atrage asupra hotărârii pronunțate în aceste condiții sancțiunea nulității prevăzute de art. 174 din N.cod de proc. civilă.
În aceste condiții Tribunalul constată că excepția tardivității formulării apelului de către pârâta Răpan G. L., invocată de intimata reclamantă este neîntemeiată urmând a fi respinsă ca atare și pe cale de consecință constată că apelul declarat de aceasta este fondat urmând a fi admis ca atare în vederea respectării dreptului la apărare apelantei.
Tribunalul constată de asemenea că, așa cum a reținut și Înalta Curte de Casație și Justiție în jurisprudența sa, pentru asigurarea unui echilibru funcțional în activitatea jurisdicțională, pronunțarea asupra fondului cauzei și stabilirea situației de fapt rămân în sarcina instanțelor de fond, iar anularea și trimiterea spre rejudecare, a încheierii cu legala citare a părților, în cazurile prevăzute de lege, se justifică pentru a se asigura respectarea principiului contradictorialității, a dreptului la apărare și, în general, a tuturor garanțiilor procesuale privind judecata în fond, precum și parcurgerea în mod real a gradelor de jurisdicție prevăzute de lege cu scopul pronunțării unor hotărâri judecătorești temeinice și legale.
Potrivit literaturii de specialitate, făcând și aplicarea disp. art. 60 alin. 2 cod proc. civ., în ceea ce privește natura raportului juridic, ipoteze de coparticipare procesuală decurg din raporturi juridice obligaționale de solidaritate sau indivizibilitate, precum și din raporturi juridice reale de coproprietate, astfel că, efectele admiterii apelului sau recursului declarat de unul dintre coparticipanți se vor extinde și asupra coparticipanților care nu au introdus apel sau recurs ori a căror cereri de apel sau de recurs au fost respinse fără a fi cercetate în fond ( ca tardive, anulate ca netimbrate etc.), fiindu-le profitabilă decizia pronunțată în calea de atac.
Față de considerentele ce preced, tribunalul constatând că la fond judecata s-a făcut cu nelegala citare a pârâtei, în baza art. 480 alin.3 N cod proc. civ. urmează să Respingă cererea de repunere în termenul de formulare a apelului declarat de apelanții C. E. și C. R., să admită excepția tardivității apelului formulat de apelanții C. E. și R., să respingă ca tardiv apelul formulat de aceștia, să respingă excepția tardivității apelului declarat de apelanta Răpan G. L. invocată de intimată, să admită apelul declarat de apelanta Răpan G. L., să anuleze încheierea apelată și să trimită cauza spre rejudecare cu citarea legală a părților, efectele deciziei urmând să profite și apelanților pârâți C. E. și C. R..
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge cererea de repunere în termenul de formulare a apelului declarat de apelanții C. E. ȘI C. R. .
Admite excepția tardivității apelului formulat de apelanții C. E. ȘI R. invocată din oficiu.
Respinge ca tardiv apelul formulat de apelanții C. E., domiciliată în municipiul B., cartier Broșteni, ., etaj 3, ., C. R., domiciliat în municipiul B., cartier Broșteni, ., etaj 3, . în contradictoriu cu intimatul reclamant P. B. G. MONSERRAT, cu domiciliul procesual ales la Societatea Civilă de Avocați D. SI ASOCIATII, cu sediul în municipiul BUCUREȘTI, Șoseaua Kiseleff, nr. 50, . 1 împotriva încheierii pronunțate la data de 11.02.2015 de Judecătoria B., în dosarul civil nr._, având ca obiect sechestru judiciar.
Respinge excepția tardivității apelului declarat de apelanta RĂPAN G. L. invocată de intimată.
Admite apelul declarat de apelanta RĂPAN G. L., domiciliată în municipiul B., ., ., .,
Anulează încheierea apelată și trimite cauza spre rejudecare cu citarea legală a părților
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 19 Iunie 2015
Președinte, A. E. D. | Judecător, M. Ș. | |
Grefier, A. P. |
fiind în CO,
prezenta hotărâre s-a semnat de noi
Grefier Șef Secție
Red. MȘ Dosar fond_
Th. red. MȘ/ 6 ex. /09.07.2015 Judecător fond U. M.
| ← Pretenţii. Decizia nr. 2785/2015. Tribunalul BUZĂU | Evacuare. Decizia nr. 2755/2015. Tribunalul BUZĂU → |
|---|
