Grăniţuire. Decizia nr. 65/2015. Tribunalul BUZĂU

Tribunalul BUZĂU - Sentințe și decizii civile / 2015

Decizia nr. 65/2015 pronunțată de Tribunalul BUZĂU la data de 03-03-2015 în dosarul nr. 65/2015

Dosar nr._

ROMÂNIA

TRIBUNALUL B.

SECȚIA I CIVILĂ

DECIZIE CIVILĂ Nr. 65/2015

Ședința publică de la 03 Martie 2015

Completul compus din:

PREȘEDINTE E. P.

J. A. M.

J. M. Ș.

Grefier R. O.

Pe rol fiind soluționarea recursului civil formulat de reclamanții Ș. I. și Ș. R., ambii domiciliați în Ploiești ., . A, ., împotriva sentinței civile nr.868 pronunțată la data de 8.10.2014 de Judecătoria Pogoanele în dosarul civil nr._ în contradictoriu cu pârâții C. I. și C. M., ambii domiciliați in ., județul B..

Prezenta si dezbaterile în recurs au avut loc în ședința publică din 16.02.2015, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din decizia de față.

Instanța, având nevoie de timp pentru a examina actele și lucrările dosarului și pentru a da posibilitatea părților să depună note de concluzii scrise, a dispus amânarea pronunțării la data de 23.02.2015, respectiv, 03.03.2015

După deliberare, .

TRIBUNALUL

Asupra prezentului recurs civil.

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei Pogoanele sub nr._, astfel cum a fost modificată prin cererea depusă la dosar la data de 30.01.2013 (fila 26), reclamanții Ș. I. și Ș. R. au chemat în judecată pe pârâții C. I. și C. M., solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună: stabilirea liniei de hotar dintre proprietățile părților; obligarea pârâților să ridice construcțiile tip anexă edificate fără drept si cu rea – credință în anul 2012, la o distanță mai mică de 60 de cm de imobilul proprietatea reclamanților, în cel mult 15 zile de la data rămânerii irevocabile a hotărârii judecătoresti, iar în caz de neîndeplinire, autorizarea reclamanților să ridice construcțiile pe cheltuiala pârâților; în subsidiar, dacă nu se dispune ridicarea construcțiilor, obligarea pârâților să monteze jgheaburi si burlane la acoperisul acestor construcții; obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată.

În motivarea acțiunii, reclamanții au arătat că prin decizia civilă nr. 65/22.01.2001 pronunțată în dosarul nr. 3019/2000, respectiv contractul de vânzare – cumpărare autentificat sub nr. 1064/24.07.2001 de B.N.P.A. M. E. si M. N., Pogoanele, județul B., au dobândit imobilele compuse din casă de locuit si teren aferent, având numerele cadastrale 62 si respectiv 61 ale localității L., ambele terenuri învecinându-se în prezent cu proprietatea pârâtului.

În continuare, reclamanții au arătat că în vara anului 2012 si-au exprimat dorința de a edifica un gard care să delimiteze proprietățile părților, însă pârâtul s-a opus acestui demers si, abia după intervenția autorităților locale, au reusit edificarea unui gard provizoriu din plasă, limitele proprietății nefiind delimitate în mod clar si nefiind recunoscute de pârât.

Au mai arătat reclamanții că pe de altă parte, pârâtul a construit în anul 2012, fără a deține autorizație, o . anexe gospodărești care nu respectă limita de 60 de cm dintre proprietăți potrivit art. 612 din Codul civil; încălcând dispozițiile art. 611 din Codul civil, acoperișul acestor anexe nu este prevăzut cu jgheaburi si burlane, astfel că apele provenind din ploi se scurg pe pereții imobilelor ce aparțin reclamanților, provocând prejudicii însemnate pereților si fundației si igrasie în interior. Aceste anexe sunt utilizate în scopul creșterii animalelor, în prezent pârâtul deținând 60 de oi, 2 vaci si 2 viței, 3 cai, porci si numeroase păsări. Zgomotul produs de aceste animale devine uneori insuportabil, făcând imposibilă conviețuirea în astfel de condiții.

În final, reclamanții au arătat că mirosul degajat de dejecțiile animalelor este pestilențial, anexele respective nefiind prevăzute cu sisteme de drenaj si colectare a acestora si având loc astfel infiltrarea în sol. Situația devine efectiv insalubră mai ales în timpul verii, fiind încălcate dispozițiile art. 603 din Codul civil privind obligația de protecție a mediului si buna vecinătate.

În drept au fost invocate prevederile art. 560, 603, 611 si 612 din Codul civil.

În dovedirea acțiunii, reclamanții au depus la dosarul cauzei, în copie, decizia civilă nr. 65/22.01.2001 pronunțată de Tribunalul B. în dosarul nr. 3019/2000, plan de amplasament si delimitare a imobilului, contractul de vânzare – cumpărare autentificat sub nr. 1064/24.07.2001, acte de identitate.

Pârâtul C. I. a depus întâmpinare (fila 22), prin care a arătat următoarele:

Pârâtul este de acord cu grănițuire proprietăților în raport de actele de proprietate si aliniamentul existent în schița din anul 1981, prin care s-a stabilit linia de hotar; nu este de acord cu cererea de obligare a sa să ridice construcțiile anexe care au fost edificate în anul 2012 pe același amplasament pe care au fost ridicate anexele vechi (în urmă cu 30 de ani); anexele inițiale au fost ridicate de autorul pârâtului în urmă cu aproximativ 30 de ani, atunci când între proprietăți nu exista hotar, ci doar un stâlp din beton care reprezenta un reper pentru delimitarea acestora, condiții în care nu există o obligație de a nu face, respectiv de a nu construi; pe de altă parte, având în vedere momentul edificării anexelor inițiale, respectiv în urmă cu 30 de ani, ulterior procedându-se la refacerea lor, obligația privind distanța dispare, intervenind prescripția achizitivă; pârâtul a fost de acord cu edificarea gardului din plasă, însă nu a fost respectat aliniamentul dat de stâlpul de beton; anexele sunt dotate cu jgheaburi și burlane, iar scurgerea apei nu afectează proprietatea părților; în ceea ce privește utilizarea anexelor, arată că oile sunt duse la stână în perioada primăvară – toamnă, porcii și păsările sunt în alte cotețe, în interiorul curții, iar vacile sunt în general pe câmp la păscut; construcția este din bolțari de beton, nu este prevăzută cu geam către proprietatea pârâților, fundația este din beton, zilnic se face curățenie, astfel încât nu se degajă mirosuri.

În final pârâtul a solicitat cheltuieli de judecată.

În apărare, acesta a depus la dosar, în copie: contractul de întreținere autentificat sub nr._/26.07.1993, titlul de proprietate nr._/4/19.03.1993.

Pârâta C. M., legal citată, nu a formulat întâmpinare. Prezentă în instanță la termenul de judecată de 19.03.2013, pârâta a precizat că este de acord cu stabilirea liniei de hotar, nu este de acord cu ridicarea construcțiilor și este de acord cu montarea jgheaburilor și a burlanelor.

Reclamanții au propus probele cu martorii N. P. (fila 44) și N. A. (fila 45), înscrisuri, interogatoriul pârâților (filele 40, 41), cercetare la fața locului, expertiză tehnică judiciară în specialitatea topografie, cadastru, înregistrare video (fila 66), expertiză tehnică judiciară în specialitatea construcții, fotografii.

Pârâții au propus probele cu martorul M. M. (fila 46), interogatoriul reclamanților (filele 42, 43), înscrisuri și expertiză în specialitatea topografie, cadastru, înregistrare video (fila 87).

Au mai fost depuse la dosar următoarele înscrisuri: deviz de evaluare (fila 47), memoriu tehnic (filele 48-50), adeverința nr. 1091/07.05.2013 emisă de Primăria comunei L..

La data de 27.06.2013 s-a efectuat cercetarea la fața locului (proces verbal încheiat la 27.06.2013 – fila 111 dosar).

S-a dispus efectuarea unei expertize în specialitatea topografie - cadastru, stabilind ca expertul M. R. să răspundă următoarelor obiective: să se procedeze la identificarea și măsurarea terenurilor proprietatea părților avându-se în vedere actele acestora de proprietate; să se stabilească linia de hotar dintre cele două proprietăți în funcție de actele de proprietate, de măsurători, de vechile semne de hotar; să se constate la ce distanță de linia de hotar sunt edificate construcțiile pârâților.

Raportul de expertiză întocmit de expert a fost depus la filele 56-64 din dosar.

Reclamanții au formulat obiecțiuni (fila 88), la care expertul a trimis un răspuns ce a fost depus la dosar la filele 105-107, iar instanța a respins obiecțiunile la termenul de judecată de 17.09.2013.

Raportul de expertiză în specialitatea construcții a fost efectuat și depus la dosar de expert Chioca Camelita (filele 112-116). Acesta a avut următoarele obiective: stabilirea dimensiunilor (lungime, lătime, înălțime) anexei grajd aparținând pârâților; stabilirea dacă raportat la legislația în vigoare (nomele prev de codul civil, însorirea clădirii, picătura streșinii, norme urbanistice, norme PSI, norme sanitar-veterinare) anexa grajd aparținând pârâților respectă normele legale; stabilirea dacă raportat la dimensiunile acoperișului jgheaburile și burlanele montate pe anexa grajd au capacitatea de a prelua întreaga cantitate de precipitații; stabilirea dacă peretele casei aparținând reclamanților a fost deteriorat (exterior și interior) ca urmare a construirii anexei grajd aparținând pârâților, scurgerii apei fluviale și acumulării zăpezii; stabilirea dacă există sisteme de drenaj și colectare a dejecțiilor animale; stabilirea dacă depozitarea gunoiului de grajd respectă normele în materie.

La termenul de judecată de 17.09.2013 instanța a respins ca neîntemeiată obiecțiunea pârâtului C. I., referitoare la faptul că în raport nu se precizează dacă anexele pârâților determină însorirea insuficientă doar a părții din spate a casei reclamanților sau și a părții din față, reținând că raportul în vedere a avut în vedere că anexele pârâților determină însorirea insuficientă doar a părții din spate a casei reclamanților.

La termenul de judecată de 15.10.2013 instanța a respins proba cu un raport de expertiză tehnică topografică extrajudiciară (filele 139-143) ca fiind neconcludentă (expertiză efectuată fără convocarea ambelor părți); de asemenea, instanța a respins proba cu contraexpertiză în specialitatea topografie, cadastru, solicitată de reclamanți.

La același termen de judecată ambele părți au solicitat cheltuieli de judecată.

Prin sentința civilă nr. 1337 din 24.10.2013, așa cum a fost îndreptată prin încheierea nr. 483 din 23.12.2013, Judecătoria Pogoanele a admis în parte acțiunea civilă formulată de reclamanții Ș. I. și Ș. R., în contradictoriu cu pârâții C. I. și C. M., a stabilit linia de hotar dintre proprietățile părților, din satul L., ., pe aliniamentul D¹, E, F, G, H, I în cuprinsul anexei 4 la raportul de expertiză întocmit de expert M. R. (fila 85), a obligat pârâții să ridice anexa grajd amplasată în apropierea gardului despărțitor în cel mult 60 de zile de la data rămânerii irevocabile a hotărârii judecătorești, a respins în rest acțiunea ca neîntemeiată și a obligat pe pârâți să să plătească reclamanților suma de 2.720 lei cheltuieli de judecată.

Prin decizia civilă nr. 238 din 14.04.2014 Tribunalul B. – Secția I Civilă a admis recursul pârâților, a casat sentința, așa cum a fost îndreptată, și a trimis cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

Acțiunea a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Pogoanele la data de 19.05.2014 sub nr._ .

Instanța a administrat proba cu cercetarea la fața locului(f.31) și a respins probele cu expertize topo-cadastru și construcții civile, propuse de reclamanți, ca nefiind utile soluționării cauzei, în condițiile în care aceste probe au fost administrate la judecata anterioară a fondului.

Prin sentința civilă nr. 868 din 08.10.2014 Judecătoria Pogoanele a admis în parte acțiunea civilă formulată de reclamanții Ș. I. și Ș. R. în contradictoriu cu pârâții C. I. și C. M.. A stabilit linia de hotar dintre proprietățile părților, din satul L., ., pe aliniamentul D¹, D, E, F, G, H, I în cuprinsul anexei 4 la raportul de expertiză întocmit de expert M. R. (fila 85), ce face parte integrantă din prezenta hotărâre. A respins ca neîntemeiat capătul de cerere privind obligarea pârâților la ridicarea construcțiilor tip anexă. A respins ca rămas fără obiect capătul de cerere de obligare a pârâților să-și monteze jgheaburi la construcțiile tip anexă. A obligat pârâții să plătească reclamanților cheltuieli de judecată în sumă de 600 lei, compensând celelalte cheltuieli făcute de părți.

Hotărând astfel, instanța a reținut în fapt și în drept:

Conform contractului de vânzare – cumpărare autentificat sub nr. 1064/24.07.2001 (fila 10), reclamantul Ș. R. a dobândit dreptul de proprietate asupra unui imobil situat în intravilanul comunei L., județul B., constând în locuință, anexe și teren curți, construcții în suprafață de 1.179 mp, situat în orașul Pogoanele, județul B., între vecinii: la N – drum județean, la E – B. I., la S – V. S., la V – C. I., având numărul cadastral 61 (plan de amplasament depus la fila 12 dosar).

Prin decizia civilă nr. 65/22.01.2001 pronunțată de Tribunalul B. în dosarul nr. 3019/2000, reclamanta Ș. I. a dobândit dreptul de proprietate asupra unui imobil compus din camera nr. 2 a imobilului casă de locuit si suprafața de 58,37 mp, având numărul cadastral 62 (plan de amplasament depus la fila 9 dosar).

Conform contractul de întreținere autentificat sub nr._/26.07.1993 (fila 23), pârâții C. I. au dobândit dreptul de proprietate asupra unui imobil situat în intravilanul comunei L., județul B., compus din casă de locuit, anexe și teren în suprafață de 800 mp amplasat între vecinii: la N – drum județean, la E – C. C., la S – Codrenu M., la V – drum comunal.

Constatările expertului M. R., pe baza măsurătorilor efectuate și a analizei situației din teren, coroborate cu datele obținute de la Oficiul de cadastru și Publicitate Imobiliară, relevă următoarele concluzii:

Suprafața imobilului reclamanților este de 1.293,39 mp, iar suprafața imobilului pârâților este de 874,10 mp.

Din planurile de amplasament ale imobilelor proprietatea reclamanților Ș. I. și Ș. R. depuse la filele 9 si 12 ale dosarului, imobilele cu numere cadastrale 61 si 62, reiese că între drumul județean, imobilul cu nr. Cadastral 62 si imobilul proprietatea pârâților C. I. și C. M. se află imobilul proprietatea numitului C. A., persoană care nu este parte în acest dosar.

Din anexa nr. 7 a răspunsului dat de expert M. R., depus la fila 156 a dosarului, rezultă că distanța dintre punctele 3 (colțul casei pârâților) si D indice 1 (punctul care delimitează linia de hotar dintre proprietățile părților si linia de hotar dintre proprietățile pârâților si numitului C. A.) este de 2,30 m.

În anexa nr. 3 la raport (fila 84) sunt înfățișate amplasamentele anexelor pârâților, acestea aflându-se la distanțe determinate față de linia de hotar dintre proprietățile părților, cea mai mică distanță fiind între punctul G și direcția perpendiculară pe C1-CA, de 0,38 mp.

La termenul de judecată de 17.09.2013 instanța a dispus completarea raportului de expertiză în specialitatea topografie, cadastru, prin întocmirea unei variante de grănițuire în care linia de hotar să fie o porțiune din linia dreaptă ce unește punctele G și 15 din anexa nr. 1 la răspunsul la obiecțiuni, completarea la raport fiind depusă de expertul M. R. la filele 148-157; pentru efectuarea acestei completări instanța a solicitat expertului să aibă în vedere poziția punctului 15 din planul de amplasament de la fila 81 privind terenul proprietatea reclamanților, situat la 27,03 m de punctul 11 (linia determinată de punctele 11 și 15 delimitând spatele curții reclamanților), și nu să aibă în vedere poziția punctului L (care delimitează în prezent un colț din spate al curții reclamanților, situat la 26,04 m de punctul 11 - punctul 11 fiind situat în același loc atât la momentul efectuării planului de amplasament de la fila 81, cât și la momentul efectuării prezentului raport de expertiză); conform acestei variante reclamanților le-ar reveni o suprafață de teren mai mare decât cea rezultată din raportul de expertiză efectuat în cauză.

Părțile nu au formulat obiecțiuni la raportul de expertiză care să necesite o altă completare ori refacerea raportului de expertiză.

Declarațiile martorilor audiați în cauză nu sunt relevante în ceea ce privește modificările poziției gardului dintre proprietățile părților survenite de-a lungul timpului.

Aceste declarații însă, împreună cu documentația tehnică referitoare la anexele vechi construite în curtea pârâților, respectiv: devizul de evaluare, memoriul tehnic și schițele anexate (filele 47-50), confirmă susținerea pârâților în sensul că pe terenul lor au fost construite anexe ce au existat timp de cel puțin 30 de ani.

Astfel, documentația privitoare la vechile anexe (magazie, grajd și saivan) este din anul 1981, martorul N. A. a declarat că pârâtul avea o anexă mai veche, de aproximativ 30 de ani, de la tatăl lui, iar martorul N. P. afirmă că a fost o anexă veche în curtea pârâților, anexă ce avea aproximativ 20 de metri lungime; declarația martorului M. M., de asemenea, nu contrazice susținerile pârâților, acesta afirmând că în urmă cu 10 ani a început să se ducă la pârât în curte și că acesta avea o anexă ce este posibil să fie mai veche de 10-12 ani.

Conform susținerilor părților și declarațiilor martorilor anexele cele vechi au fost demolate în anul 2012 și ulterior pârâții au construit o altă anexă pe aproximativ același teren pe care erau vechile anexe, dar cu câteva zeci de centimetri spre interiorul curții pârâților, fiind vizibile în vecinătatea anexei celei noi urmele fundației construcțiilor vechi.

Cu ocazia cercetării la fața locului(f.31) instanța a identificat, la indicația reclamantei, vechea fundație de beton a anexei gospodărești a pârâților, în imediata vecinătate a gardului despărțitor, reținând, totodată, că noua anexă este amplasată la o distanță de 30-40 cm de aceasta(vechea fundație), spre interiorul proprietății.

Din raportul de expertiză în specialitatea construcții civile reiese că noua anexă are o lungime de 19,6 cm, din declarația martorului N. P. reiese că vechile anexe aveau aproximativ 20 de metri lungime și din declarația martorului N. A. rezultă că anexa nouă este construită pe același loc pe care erau construite vechile anexe.

Instanța a reținut că, potrivit art. 623 din Vechiul Cod civil, servituțile continue și aparente se pot dobândi prin titlu sau prin posesiune de 30 de ani.

Servituțile continue și aparente sunt definite prin art. 622 Cod civil, care prevede că servituțile continue sunt acelea pentru a căror exercitare sau existență nu este nevoie de fapta actuală a omului, iar servituțile aparente sunt acelea care se cunosc datorită unor semne exterioare.

Obligația de a respecta distanța prevăzută de art. 610 din Vechiul cod civil nu mai subzistă însă în cazul în care proprietarul construcției situate în apropierea liniei de hotar dintre imobilele învecinate a obținut servitutea contrară, adică dreptul de a avea construcții la o distanță inferioară celei prevăzute de regulamente și obiceiuri particulare.

În condițiile în care anexele vechi din curtea imobilului aparținând pârâților au existat timp de cel puțin 30 de ani în vecinătatea liniei de hotar dintre proprietățile părților, iar posesia asupra lor a fost exercitată continuu, fără întreruperi sau tulburări din partea proprietarului imobilului vecin, sunt îndeplinite condițiile dobândirii prin uzucapiune a dreptului de a avea construcții la o distanță mai mică decât cea prevăzută de art. 610 din Veciul Cod civil.

În esență, obiectul acțiunii în grănițuire, reglementată prin dispozițiile art. 584 din vechiul Cod civil (art. 560 din noul Cod civil), îl constituie restabilirea hotarului real, prin aceasta înțelegându-se hotarul existent la momentul dobândirii dreptului de proprietate. Pe calea acestei acțiuni, instanța realizează o operațiune de reconstituire a hotarului adevărat, hotărârea judecătorească având caracter declarativ de drepturi.

Față de situația de fapt mai sus reținută, instanța a apreciat că în ceea ce privește linia de hotar din dreptul anexei pârâților, aceasta este cea prezentată de expert în anexa nr. 4 la raportul de expertiză, respectiv pe aliniamentul punctelor D¹, D, E, F, G, H, I, segmentele D¹D, DE, EF și FG delimitând fundația anexelor vechi.

Pârâții au fost de acord cu aceasta, iar reclamanții, care în prezent afirmă că linia de hotar ar trebui să fie mutată pe terenul deținut de pârâți, și autorii acestora nu au solicitat anterior mutarea sau demolarea anexei vechi a pârâților și nu au probat că anterior edificării anexei ar fi fost o altă linie de hotar.

Față de cele mai sus reținute, instanța a stabilit linia de hotar dintre proprietățile reclamanților și pârâților, din satul L., ., pe aliniamentul D¹, D, E, F, G, H, I, unde între punctele D și D¹ este o distanță de 1,45 ml, iar între punctele D¹ și C(ce delimitează proprietatea pârâților de cea a numitului C. A.) este o distanță de 2,30 ml, în cuprinsul anexei 4 la raportul de expertiză întocmit de expert M. R. (fila 85), ce face parte integrantă din prezenta hotărâre. Punctele D¹, D, E, F, G reprezintă linia imaginară trasată pe mijlocul fundației din beton, iar punctele H și I reprezintă puncte limită de vecinătate indicate și necontestate de părți.

Nu a putut avea în vedere linia de hotar așa cum a fost determinată în completarea la raportul de expertiză întrucât pentru aceasta s-a avut în vedere poziția punctului 15 din planul de amplasament de la fila 81, situat la 27,03 m de punctul 11 (linia determinată de punctele 11 și 15 delimitând spatele curții reclamanților), și nu a avut în vedere poziția punctului L (care delimitează în prezent un colț din spate al curții reclamanților, situat la 26,04 m de punctul 11 - punctul 11 fiind situat în același loc atât la momentul efectuării planului de amplasament de la fila 81, cât și la momentul efectuării prezentului raport de expertiză), iar potrivit notei de completare pentru clarificarea situației din teren depuse de expert odată cu completarea la raportul de expertiză, acesta nu cunoaște modalitatea prin care au fost efectuate măsurătorile pentru înscrierea suprafeței în actele de proprietate, dar se pot observa diferențe majore între măsurătorile din expertiza tehnică executată de expert O. Ș. și măsurătorile pentru atribuirea numerelor cadastrale, ceea ce conduce la concluzia că diferențele dintre măsurătorile topografice din prezenta expertiză și măsurătorile topografice din documentațiile cadastrale sunt determinate de constrângerile toleranței de 5 %, necesară avizării documentațiilor tehnice, pentru avizarea documentațiilor cadastrale de către O.C.P.I. suprafața acceptată pentru înscrierea în Cartea funciară trebuind să nu depășească o toleranță de 5% din suprafața din actele de proprietate.

Raportul de expertiză în specialitatea construcții a fost efectuat și depus la dosar de expert Chioca Camelita (filele 112-116). Acesta a avut următoarele obiective: stabilirea dimensiunilor (lungime, lătime, înălțime) anexei grajd aparținând pârâților: stabilirea dacă raportat la legislația în vigoare (nomele prev de codul civil, însorirea clădirii, picătura streșinii, norme urbanistice, norme PSI, norme sanitar-veterinare) anexa grajd aparținând pârâților respectă normele legale; stabilirea dacă raportat la dimensiunile acoperișului jgheaburile și burlanele montate pe anexa grajd au capacitatea de a prelua întreaga cantitate de precipitații; stabilirea dacă peretele casei aparținând reclamanților a fost deteriorat (exterior și interior) ca urmare a construirii anexei grajd aparținând pârâților, scurgerii apei fluviale și acumulării zăpezii; stabilirea dacă există sisteme de drenaj și colectare a dejecțiilor animale; stabilirea dacă depozitarea gunoiului de grajd respectă normele în materie.

Concluziile raportului de expertiză în specialitatea construcții civile sunt :Anexa grajd aparținând pârâților este compusă din două încăperi, una pentru bovine și una pentru ovine. Anexa are lungimea de 19,60 m, lățimea de 4,60 m și înălțimea de 2,23 m. Anexa are deasupra un fânar cu o înălțime la coamă de 3 m.

Pârâții nu dețin autorizație de construire.

Raportat la dimensiunile acoperișului, jgheaburile și burlanele nu au capacitate de preluare a apelor și nu există o conductă colectoare a apelor pluviale, apele deversându-se între fundația imobilului proprietatea reclamanților și fundația anexei.

Peretele casei reclamanților este deteriorat la exterior și interior în partea de jos a peretelui (fațada posterioară) ca urmare a stagnării zăpezilor în timpul iernii între cele două construcții, cât și a infiltrațiilor din ploi.

Construirea anexei în litigiu nu respectă distanța necesară care să asigure însorirea imobilului reclamanților, fiind încălcate prevederile art. 2 al Ordinului nr. 536/1997, conform cărora amplasarea clădirilor destinate locuințelor trebuie să fie mai mare sau cel puțin egală cu înălțimea clădirii celei mai înalte, pentru a nu se umbri reciproc.

De asemenea, construirea anexei în litigiu nu respectă prevederile art. 16 din Ordinul nr. 536/1997, adăposturile pentru creșterea animalelor în curțile persoanelor particulare (de cel mult 5 capete porcine și 5 capete bovine) se amplasează la cel puțin 10 m de cea mai apropiată locuință învecinată și se exploatează astfel încât să nu producă poluarea mediului sau disconfort vecinilor.

Nu există sistem de drenaj și colectare a dejecțiilor animale. În încăperea cu destinația bovine există un canal colector care nu este racordat, colectarea dejecțiilor fiind efectuată manual.

Nu există o platformă pentru depozitarea gunoiului de grajd; din declarațiile pârâtului rezultă că gunoiul este colectat și transportat cu căruța în afara localității.

Conform art. 612 din actualul Cod civil, orice construcții, lucrări sau plantații se pot face de către proprietarul fondului numai cu respectarea unei distanțe minime de 60 de cm față de linia de hotar, dacă nu se prevede altfel prin lege sau prin regulamentul de urbanism, astfel încât să nu se aducă atingere drepturilor proprietarului vecin; orice derogare de la distanța minimă se poate face prin acordul părților exprimat printr-un înscris autentic.

Din raportul de expertiză în specialitatea topografie, cadastru reiese că între anexa pârâților și limita de hotar, cea mai mică distanță este de 0,38 mp, între punctul G și anexă (distanță inferioară celei prevăzute de codul civil în vigoare în anul 2012, în perioada efectuării construcției).

În ceea ce privește susținerea expertului că, raportat la dimensiunile acoperișului, jgheaburile și burlanele nu au capacitate de preluare a apelor (la data expertizei nu erau montate toate burlanele, unul din burlane nu era montat corespunzător) și nu există o conductă colectoare a apelor pluviale, cu ocazia cercetării la fața locului(f.31) instanța a identificat sistemul de jgheaburi de preluare a apelor pluviale, montat la anexa gospodărească a pârâților, un capăt al sistemului este anulat(blocat), iar evacuarea apelor se face prin celălalt capăt, direct pe trotuarul drumului public.

Potrivit art. 15 alin. 1 din Ordinul ministrului sănătății nr. 119/2014, ce a abrogat ordinul nr. 536/1997, în gospodăriile unde nu sunt asigurate racordurile de apă curentă și canalizare printr-un sistem centralizat de distribuție, adăposturile pentru creșterea animalelor în curțile persoanelor particulare, de cel mult 6 capete în total (ovine, caprine, porcine, bovine, cabaline) și cel mult 50 de păsări se amplasează la cel puțin 10 m de cea mai apropiată locuință învecinată și se exploatează astfel încât să nu producă poluarea mediului și risc pentru sănătatea vecinilor, cu obligația respectării condițiilor de biosecuritate.

Din răspunsurile la interogatorii rezultă că în această anexă cresc 60 oi, 2 cai și 3 vaci (C. M.) sau 4 vaci, 2 cai și un mânz (C. I.); martorul N. A. a declarat că în anexe cresc 60 oi, 4 vaci și 2 cai.

Precum s-a reținut mai sus, sunt îndeplinite condițiile dobândirii de către pârâți, prin uzucapiune, a dreptului de a avea construcții la o distanță mai mică decât cea prevăzută de legislația în vigoare.

Cu ocazia cercetării la fața locului instanța a identificat sistemul de evacuare a dejecțiilor de la animale, canal colector interior și canal de deversare într-o fosă amplasată în interiorul proprietății pârâților.

Or, instanța a apreciat drept excesivă o măsură de desființare a anexei, în condițiile în care pârâții au luat măsuri concrete de eliminare a dejecțiilor, ce nu produc poluarea mediului sau disconfort vecinilor.

De altfel, cu ocazia cercetării la fața locului instanța a localizat anexa pârâților și, raportat la întregul amplasament al incintei curții acestora, înconjurată de locuințele altor vecini, reține că nu putea fi construită într-o altă locație, astfel încât distanța de 10 metri prevăzută de art. 15 alin. 1 din ordin să fie respectată.

Conform art. 2 din același ordin, amplasarea clădirilor destinate locuințelor trebuie să asigure însorirea acestora pe o durată de minimum 1 1/2 ore zilnic, la solstițiul de iarnă, a tuturor încăperilor de locuit; distanța dintre clădiri trebuie să fie mai mare sau cel puțin egală cu înălțimea clădirii celei mai înalte, pentru a nu se umbri reciproc. nu sunt aplicabile în cauză, în condițiile în care anexa pârâților nu este o clădire destinată locuirii ci un grajd de animale.

Instanța a reținut că fațada locuinței reclamanților este poziționată spre S-E(f.82-83), ceea ce asigură însorirea acesteia pe aproape întreaga durată a zilei.

Într-adevăr, instanța a constatat că peretele din spatele casei reclamanților este deteriorat la exterior și interior în partea de jos (fațada posterioară) ca urmare a stagnării zăpezilor în timpul iernii între cele două construcții, cât și a infiltrațiilor din ploi, dar acest lucru nu se datorează pârâților, ci împrejurării că însorirea se produce pe fațada locuinței.

Pentru toate aceste motive, instanța a respins ca neîntemeiat capătul de cerere privind obligarea pârâților la ridicarea construcțiilor tip anexă.

Față de capătul de cerere de obligare a pârâților să-și monteze jgheaburi la construcțiile tip anexă, așa cum s-a reținut anterior, instanța a identificat sistemul de jgheaburi de preluare a apelor pluviale, montat la anexa gospodărească a pârâților, un capăt al sistemului fiind anulat(blocat), iar evacuarea apelor făcându-se prin celălalt capăt, direct pe trotuarul drumului public, astfel că, a respins ca rămas fără obiect capătul de cerere.

În temeiul art. 274 din Codul de procedură civilă, instanța a obligat pârâții să plătească reclamanților cheltuieli de judecată în sumă de 600 lei, compensând celelalte cheltuieli făcute de părți.

Împotriva sentinței a declarat recurs reclamanții Ș. I. și Ș. R. în termen legal, criticându-o pentru nelegalitate și netemeinicie potrivit motivelor de recurs depuse la dosar .

În expunerea motivelor de recurs, reclamanții au invocat faptul că instanța de fond, incalcand principiul neretroactivității legii civile, a făcut aplicarea unei dispoziții legale care nu era in vigoare la momentul edificării construcției tip-anexa (anul 2012), respectiv art.15 alin.l din Ordinul Ministrului Sănătății nr. 119/2014.

Apreciază ca actul normativ aplicabil situației de fapt era Ordinul Ministrului Sanatatii nr.536/1997, respectiv art.2 si art.16.

Din fotografiile anexate la dosarul cauzei la termenul de judecata din data de 15.10.2013 (primul ciclu procesual), fotografii efectuate la nivelul anului 1995, rezulta ca parații aveau construite mai multe anexe intre care existau spatii. Aceste anexe au fost edificate in timp, inițial autorizația de construire i fiind eliberata pentru o anexa de 32 m.p. In prezent anexa măsoară 90 m.p.

Instanța de fond argumentează ca intimații ar fi dobândit dreptul de a avea construcții la o distanta mai mica decât cea prevăzuta de art.610 Cod civil prin uzucapiune. Insasi instanța de fond retine insa faptul ca vechile anexe au fost demolate.

O asemenea ipoteza, anume aceea a demolării construcției/construcțiilor care nu respecta/respectau normele legale, prin propria voința, echivalează din punctul nostru de vedere cu o veritabila renunțare la dreptul dobândit prin uzucapiune, fapt ce a condus la stingerea dreptului. In acest context, instanța nu ar mai fi avut posibilitatea efectiva sa constate dobândirea dreptului prin uzucapiune.

In orice caz din probatoriul administrat, in special din expertiza in specialitatea construcții, se poate deduce ca dimensiunile anexei au suferit modificări semnificative mai ales in ceea ce privește înălțimea care actualmente este de 2,23 m.

Pe de alta parte, si presupunând ca intimații ar fi dobândit dreptul de a avea construcții la o distanta mai mica decât cea prevăzuta de art.610 Cod civil prin uzucapiune, aceasta împrejurare nu le-ar fi permis ca noua construcție / edificata sa incalce in mod flagrant prevederile legale in materie, cu atat mai mult cu cat construcția era destinata adăpostirii animalelor. Practic, chiar admițând dobândirea dreptului de a avea construcții la o distanta mai mica decât cea prevăzuta de art.610 Cod civil, construcția noua trebuia sa fie încadrata in limitele dreptului de nostru de proprietate, in sensul respectării art.603 Cod civil.

Din logica argumentelor expuse de instanța de fond se desprinde ideea ca intimații aveau posibilitatea sa edifice orice tip construcție, dupa bunul plac al acestora, având in vedere ca nu ar fi existat posibilitatea amplasării acesteia in alta locație, astfel ca distanta de 10 m impusa de art.16 din OMS nr.536/1997 (art.15 alin.l din OMS 119/2014 dupa cum retine instanța de fond) sa fie respectata.

Se ajunge la situația de a li se fi imputat faptul ca intimații nu

aveau o alta posibilitate de a-si construi anexa pe un alt amplasament, motiv pentru care sunt obligați sa suporte disconfortul produs de animalele din gospodăria acestora.

Daca instanța de fond a avut curiozitatea sa audieze înregistrarea audio pe care au anexat-o la dosarul cauzei pe suport magnetic pentru a avea posibilitatea de a realiza in mod efectiv gravitatea situației. Intimații au avut grija ca de fiecare daca când a fost efectuata cercetarea la fata locului sa păstreze curățenia si sa prezintă anexa fara animale in interior, creându-se aparenta unei situații de normalitate.

In realitate, nu doresc ca cineva sa fie supus unei astfel de conjuncturi in care aproape 70 de animale de diverse mărimi sa producă zgomote specifice la mai puțin de 1 m de peretele locuinței proprietate.

Concluzionând, consideră că nu le poate fi imputat ca motiv de respingere a acțiunii faptul ca intimații nu ar fi avut posibilitatea sa amplaseze constructia ., dimensiunile si vecinătățile proprietății acestora fiind o imprejurare care excede normelor legale aplicabile.

Indubitabil, raportat la destinația anexei (adăpost animale), intimații ar fi trebuit sa respecte distanta de 10 m de la locuința apelanților, conform art. 16 din OMS nr.536/1997 (art.15 alin.l din OMS 119/2014)

Scopul edictării acestei norme a fost respectarea relațiilor de buna vecinătate, exploatarea fiind obligatoriu a nu produce disconfort vecinilor. Astfel, chiar si in ipoteza in care anexa ar fi fost amplasata cu respectarea distantei de 10 m, condiția exploatării subzista si ..

Reținând inaplicabilitatea art.2 din OMS nr.536/1997 comite o noua eroare.

Desi textul face referire la locuințe cand impune obligativitatea insoririi pe o durata de minim 1 ½ zilnic este evident ca este aplicabil si in cazul acestora.

Este ignorata cu desăvârșire teza a Il-a a aceluiași articol care de data aceasta se refera la clădiri, prin clădiri înțelegându-se orice tip de

construcție si care impune o distanta cel puțin egala cu înălțimea clădirii

mai inalte, respectiv 2,23 m.

Prin edificarea anexei la înălțimea de 2,23 m nu numai ca nu poate fi asigurata însorirea, ci li se aduc prejudicii prin deteriorarea peretelui din spatele casei atat la exterior, cat si la interior.

Însorirea trebuie sa aibă loc asupra imobilului in ansamblul sau, nicidecum numai in privința unei parti din imobil, astfel cum susține instanța de fond.

Daca legiuitorul si-ar fi dorit o astfel de ipoteza cu siguranța ca ar fi specificat.

Cu siguranța daca intimații ar fi respectat normele legale si ar fi intocmit un proiect, iar ulterior ar fi obținut autorizație de construcție, li s-ar fi impus respectarea atat a art.2, cat si a art.16 din OMS nr.536/1997, ignorate din păcate de către instanța de fond.

Finalmente, prin sentința pronunțata, instanța de fond nu face decât sa încurajeze astfel de practici foarte des întâlnite, permițând si recunoscând intimaților o atitudine contrara legii si vătămătoare relațiilor de buna vecinătate.

Intimații au luat masuri de remediere a deficientelor constatate de

expertiza in specialitatea construcții, insa acestea nu ii absolvă de obligațiile care le reveneau inca de la momentul edificării construcțiilor.

Trebuie amintit si faptul ca la etaj construcția este prevăzuta cu fanar, astfel incat in orice moment exista pericolul unui incendiu care este evident ca ne-ar afecta proprietatea.

Au fost montate jgheaburi si burlane, insa necorespunzător, astfel cum rezulta din fotografiile aflate la dosarul cauzei, aceasta nefiind in măsura sa preia apa provenita din ploi, existând distante intre acoperiș si jgheab.

La acest moment exista o improvizație prin care apa pluviala este preluata de o țeava din PVC (material casant si care nu rezista la variațiile de temperatura) si este deversată in . din fotografiile anexate la termenul din data de 15.10.2013 dosar primul ciclu procesual. Nici aceasta soluție nu este un optima întrucât este imposibil ca acea țeava sa preia in totalitate apele pluviale in condițiile unei ploi torențiale având coturi la 90 grade. Din raportul de expertiza rezulta ca jgheaburile si burlanele nu au capacitatea de preluare a apelor, motiv pentru care nu s-ar fi putut aprecia ca acțiunea ar fi rămas fara obiect din acest punct de vedere.

Așa-zisul sistem de evacuare a dejecțiilor animale nu s-ar fi putut aprecia ca ar corespunde rigorilor impuse de legislația in materie, fiind de asemenea o improvizație. Instanța concluzionează ca ar fi suficiente aceste masuri de colectare a dejecțiilor, fara insa a se putea verifica daca acest așa-zis sistem este funcțional având capacitatea de colectare de la 70 de animale. In continuare nu exista vreo rampa de amplasare a gunoiului de grajd.

Clementa si ușurința cu care instanța tratează si aceasta situație este îngrijorătoare, intrucat se ignora faptul ca dreptul nostru de proprietate este afectat prin menținerea anexei.

Au susținut si solicitat ca in cauza s-ar impune efectuarea unei noi expertize in specialitate topografie-cadastru in lumina si a expertizei tehnice extrajudiciare pe care am anexat-o la dosarul cauzei in primul ciclu procesual.

Cu ocazia discutării asupra necesitații întocmirii unei noi, expertize, la termenul din data de 24.09.2014, s-a solicitat de către apărătorul nostru si necesitatea anexării la dosarul cauzei a schiței anexe care a stat la baza contractului de întreținere (actului de proprietate) al intimaților.

Prin refuzul de admiterea a cererilor formulate de apelanți, li se aduce prejudicii însemnate raportat la întinderea proprietății acestora comparativ cu cea a paraților.

In urma întocmirii raportului de expertiza Mistrie R. a rezultat faptul ca suprafața de teren aflata in proprietatea noastră - vechiul corp comun de proprietate (C. A., S. I., S. R.) - s-ar întinde pe 1.288 m.p., comparativ cu suprafața înscrisa in titlul de proprietate inițial, anume 1.400 m.p. In ceea ce privește suprafața de teren înscrisa in actele de proprietate a paraților aceasta ar fi trebuit sa aibă 800 m.p., in timp ce din raportul de expertiza a rezultat o suprafața de 879, 38 m.p. Chiar si din analiza contractului de întreținere autentificat sub nr._/26.07.1993 de către notariatul de Stat Județean B. care atesta proprietatea paraților rezulta faptul ca limita de proprietate care . este de 32 m.l. si nu 32,77 m.l. astfel cum susține dl. expert.

Practic toate măsurătorile efectuate cu ocazia întocmirii actelor de proprietate ale pârtilor contrazic cele rezultate din raportul de expertiza, fiind vorba de măsurători cu ocazia întocmirii titlurilor de proprietate, soluționării dosarului nr. 3019/2000, încheierii contractului de întreținere nr._/26.07.1993 sau dobândirii numerelor cadastrale 61 si 62.

Astfel cum au mai arătat, raportul de expertiza nu respecta actele de proprietate ale pârtilor fapt pe care il susținem si in continuare si a fost confirmat de raportul de expertiza extrajudiciar întocmit care din păcate a fost respins ca proba de către instanța.

In atare situație s-ar fi impus administrarea probei cu o noua expertiza in specialitatea topografie-cadastru in vederea lămuririi pe deplin a situației de fapt.

Având in vedere cele anterior menționate, solicită admiterea recursului, casarea sentinței recurate, iar in rejudecare sa se dispună administrarea probei cu expertiza in specialitatea topografie-cadastru.

Intimații pârâți au formulat întâmpinare solicitând respingerea recursului ca neîntemeiat motivat de faptul că, in cauza a fost respectat principiul neretroactivității legii civile, instanța a făcut trimitere la Ordinul nr.119/2014 privind situația de fapt existenta, insa a reținut ca in cauza am obținut servitutea contrara, respective dreptul de a construi la o distanta inferioara celei prevăzute de regulamente si obiceiuri, context in care nu se poate susține ca a fost nesocotit principiul susmenționat; pe de alta parte in condițiile in care s-ar da eficienta Ordinului 536/97 asa cum solicita recurenții-reclamanți, norma care nu era in vigoare la momentul edificării construcțiilor, am fi chiar in prezenta încălcării principiului privind neretroactivitatea legii civile;

In ce privesc celelalte motive invocate, recurenții, in esența, critica modul in care instanța a apreciat probele administrate, precum si faptul ca nu s-a efectuata o alta expertiza topo; sub aceste aspecte instanța si-a motivat soluția printr-o apreciere libera a probelor, potrivit propriei sale convingeri, examinând probele pe fiecare in parte si pe toate in ansamblul lor, pronunțând astfel o hotărâre temeinica si legala.

In mod eronat se susține faptul ca am fi renunțat la efectele prescripției achizitive, in cauza instanța de fond a reținut faptul ca am obținut dreptul de a construi la o distanta mai mica decât prevederile legale tocmai ca urmare a faptului ca am obținut servitutea contrara, iar edificarea ulterioara a construcție pe structura celei vechi, in contextual in care clădirile au existat mai mult de 30 ani, iar posesia a fost exercitata in mod continuu, nu poate constitui o stingere a dreptului asa cum se pretinde de către recurenți.

Cu privire la modul de utilizare a anexelor instanța de fond a reținut corect situația de fapt, construcția este din bolțari de beton, nu este prevăzuta cu geam către proprietatea recurenților, fundația est din beton, zilnic se face curățenie, exista rampa pentru depozitarea gunoiului, precum si de colectare in hazna, nu sunt degajete mirosuri sau zgomote, oile in perioada primăvara-toamna sunt duse la stana, porcii si pasările sunt in alte cotețe, in interiorul curții, iar vacile sunt in general pe câmp la păscut in perioada sus-menționata, imaginile video depuse in cauza de recurenți nu se coroborează cu celelalte probe administrate.

Din probatoriul administrat instanța a reținut corect faptul ca anexele au fost refăcute in anul 2012 pe același amplasament si structura pe care au fost edificate anexele vechi [in urma cu mai mult de 30 de ani), acestea fiind degradate, iar noi le-am refăcut, modificând zidul care se învecinează cu reclamanta in sensul ca fata de punctual inițial l-am edificat la o distanta considerabila in interiorul proprietarii noastre(fila 31), situație ce se observa si din aliniamentul celorlalte construcții care sunt către proprietatea recurenților; anexele inițiale au fost ridicate de autorii noștri in urna cu mai mult de 30 de ani, atunci când intre proprietăți nu exista hotar, ci doar un stâlp din beton care reprezenta un reper pentru delimitarea acestora, condiții in care nu exista o obligație de,, a nu face", respectiv de a nu construi; pe de alta parte in mod corect s-a reținut, in raport de momentul edificării anexelor inițiale, ca obligația privind distanta dispare, dreptul de a construi fiind dobândita prin prescripție achizitiva, acțiunea pe acest aspect "fiind prescrisa prin termenul susmenționat, noi, intimații, obținând servitutea contrara, respective dreptul de a construi; pe de alta parte autorul nostru a deținut autorizație de construcție, edificarea acestora respecta obiceiul locului, fiind menționate si la rolul agricol conform adeverinței nr.1072/2012, pentru acestea plătindu-se impozitele aferente.

In ce privește critica privind montarea jgheaburilor si burlanelor la construcția anexa, instanța a constatat printr-o cercetare la fata locului ca acest sistem exista, evacuarea apelor se face direct către . este afectata, cererea sub acest aspect fiind rămasa fara obiect.

De fapt aceasta constatare a fost făcuta de instanța de fond in prima soluționare a cauzei, soluție împotriva căreia recurenții nu au formulat cale de atac, considerând soluția ca fiind legala si temeinica Cu privire la cererea de efectuare a unei noi expertize, prima instanța a considerat in mod just ca aceasta nu este utila, o astfel de proba fiind efectuata in cadrul primei soluționări pe fond a cauzei, concluziile raportului fiind însușite de recurenții si prin

faptul ca in prima cale de atac au arata ca sunt de acord cu linia de

hotar stabilită de instanța.

Examinând sentința atacată în raport de actele și lucrările dosarului, de criticile formulate, precum și de prevederile legale incidente, constată că recursul declarat este neîntemeiat.

În ceea ce privește capătul de cerere privind grănițuire, critica recurenților este nefondată

Astfel, prin cererea înregistrată la data de 3.01.2013 recurenții reclamanți Ș. I. și R. au solicitat, ca prim capăt de cerere, stabilirea liniei de hotar dintre proprietățile părților.

Prin sentința civilă nr. 1337 din 24.10.2013, astfel cum a fost îndreptată prin Încheierea din 23.12.2013, Judecătoria Pogoanele a stabilit linia de hotar dintre proprietățile părților, pe aliniamentul D indice 1, E,F,G,H,I, în cuprinsul anexei 4 la raportul de expertiză întocmit de expert M. R..

Este de remarcat că împotriva acestei sentințe recurenții reclamanți nu au formulat recurs, ci doar pârâții intimați, astfel încât în ceea ce privește linia de hotar, aceasta a intrat în puterea de lucru judecat, în condițiile în care și după rejudecare prima instanță a stabilit aceeași linie de hotar.

Nici critica privind greșita aplicare a legii, în ceea ce privește uzucapiunea, nu este fondată.

Conform prevederilor art. 623 Cod civil servituțile continue și aparente se pot dobândi prin titlu sau prin posesiune de 30 de ani.

Tribunalul reține că prima instanța a reținut în mod justificat că intimații au dobândit dreptul de a avea construcții la o distanță mai mică decât cea prevăzută de art. 610 cod civil, ei obținând servitutea contrară, adică dreptul de a avea construcții la o distanță inferioară celei prevăzute în regulamente și obiceiuri particulare, în condițiile în care construcția a existat de peste 30 de ani, iar posesia a fost exercitată continuu, fără întreruperi sau tulburări din partea proprietarului imobilului vecin.

Faptul că intimații au demolat construcția și au edificat o altă construcție pe aceeași suprafață de teren, la aceeași distanță, nu reprezintă o renunțare la dreptul dobândit prin uzucapiune, ea fiind edificată în aceleași limite ca și cealaltă construcție demolată.

În ceea ce privește destinația clădirii, tribunalul reține că susținerea recurenților că în speță sunt aplicabile dispozițiile art. 16 din OMS nr. 536/1997 nu este întemeiată, pe de o parte pentru că această construcție, cu aceeași destinație a existat de peste 30 de ani, iar pe de altă parte pentru că nu sunt aplicabile dispozițiile invocate. .

Conform art. 16 din OMS nr. 536/1997 - Adăposturile pentru creșterea animalelor în curțile persoanelor particulare (de cel mult 5 capete porcine și 5 capete bovine) se amplasează la cel puțin 10 m de cea mai apropiată locuință învecinată și se exploatează astfel încât să nu producă poluarea mediului sau disconfort vecinilor.

Așa cum se poate observa, în sensul textului de lege mai sus menționat, adăpost pentru creșterea animalelor este cel care are cel mult 5 capete porcine și 5 capete bovine, pentru un asemenea adăpost fiind obligatorie amplasarea la cel puțin 10 m de cea mai apropiată locuință învecinată.

Ori, în speță, așa cum s-a reținut, intimații în această anexă cresc 4 vaci, 2 cai, și 60 de oi, oi care, pe timpul verii sunt duse la stână, nefiind îndeplinite cerințele impuse de teza întâi a art. 16 din ordinul menționat.

Și în ceea ce privește teza a doua a dispozițiilor art. 16, respectiv exploatarea de a nu produce disconfort vecinilor, prima instanță a reținut în mod corect, ca urmare a propriilor constatări de la cercetarea locală, că intimații prin toate demersurile efectuate, nu produc poluarea mediului și disconfort vecinilor. Astfel, au realizat un sistem de evacuare a dejecțiilor de animale, canal colector interior și canal de deversare într-o fosă septică, conform declarațiilor martorilor audiați în cauză, dar și constatărilor instanței de fond, intimații păstrează curățenia în anexă, recurenții reclamanți nedovedind faptul că intimații le-au produs un disconfort cu exploatarea anexei respective. De altfel, recurenții au devenit proprietari ai imobilului în anul 2001, an în care așa cum se poate observa din însăși planșele fotografice depuse de ei la dosar, exista această construcție, cu aceeași destinație .

În ceea ce privește aplicabilitatea dispozițiilor art. 2 din OMS nr. 536/1997, conform căruia - Amplasarea clădirilor destinate locuințelor trebuie să asigure însorirea acestora pe o durată de minimum 1 1/2 ore zilnic, la solstițiul de iarnă, a tuturor încăperilor de locuit. Distanța dintre clădiri trebuie să fie mai mare sau cel puțin egală cu înălțimea clădirii celei mai înalte, pentru a nu se umbri reciproc; Tribunalul reține următoarele: Așa cum s-a reținut mai sus, intimații au obținut servitutea contrară, adică dreptul de a avea construcții la o distanță inferioară celei prevăzute în regulamente și obiceiuri particulare. Intimații au deținut inițial o construcție ce se încadra în limitele de înălțime ce nu afectau locuința recurenților, iar faptul că prezenta are o înălțime mai mare decât cealaltă, în condițiile în care intimații au uzucapat dreptul de a o avea în limitele de înălțime ale celeilalte demolate, nu poate conduce la demolarea construcției construite, ci doar la obligarea intimaților de a aduce înălțimea construcției noi, la cea avută de cea demolată, cerere cu care instanța fondului nu a fost investită.

Așa cum se poate observa și cum a constatat prima instanță, la cercetarea la fața locului, intimații au montat jgheaburi de preluare a apelor pluviale la anexă, un capăt a fost blocat, iar evacuarea apelor se face direct pe trotuarul drumului public, prin celălalt capăt . Faptul că jgheaburile și burlanele sunt din PVC, la fel și coturile, nu înseamnă că acestea nu permit trecerea apei, ele fiind destinate în acest scop, și rezistând la îngheț.

Față de cele reținute mai sus, Tribunalul, în baza art. 312 c.p.c., urmează a respinge recursul ca nefondat.

Se va respinge cererea formulată de intimați, privind obligarea recurenților la plata cheltuielilor de judecată, ca nedovedită.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge ca nefondat recursul formulat de reclamanții Ș. I. și Ș. R., ambii domiciliați în Ploiești ., . A, ., județul Prahova, împotriva sentinței civile nr.868 pronunțată la data de 8.10.2014 de Judecătoria Pogoanele în dosarul civil nr._ în contradictoriu cu pârâții C. I. și C. M., ambii domiciliați in ., județul B..

Respinge cererea intimaților de acordare a cheltuielilor de judecată ca nedovedite.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică de la 03 Martie 2015

Președinte,

E. P.

J.,

A. M.

J.,

M. Ș.

Grefier,

R. O.

RED.P.E.

Tehnored P.E.22.04.2015

J.Pogoanele, J.f.P. C.

← Contestaţie la executare. Decizia nr. 153/2015. Tribunalul BUZĂU		Încuviinţare executare silită. Decizia nr. 2359/2015.... →

Grăniţuire. Decizia nr. 65/2015. Tribunalul BUZĂU

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Grăniţuire. Decizia nr. 65/2015. Tribunalul BUZĂU