Pretenţii. Hotărâre din 12-06-2015, Tribunalul BUZĂU
| Comentarii |
|
Hotărâre pronunțată de Tribunalul BUZĂU la data de 12-06-2015 în dosarul nr. 2721/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL B.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 2721
Ședința publică de la 12 Iunie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE M. Ș.
Judecător A. E. D.
Grefier A. P.
Pe rol fiind judecarea apelului civil formulat de pârâtul R. F., domiciliat în comuna CERNĂTEȘTI, . B. împotriva sentinței civile nr._ pronunțată la data de 25.11.2014 de Judecătoria B. în dosarul civil nr._ în contradictoriu cu reclamantul M. F., domiciliat în . B..
Prezența și dezbaterile au avut loc în ședința publică din 5.06.2015 și au fost consemnate în încheierea de ședință din 5.06.2015 care face parte integrantă din prezenta, dată la care pentru a da posibilitatea apelantului să depună la dosar note de concluzii scrise a amânat pronunțarea pentru astăzi.
După deliberare,
TRIBUNALUL
Asupra prezentului apel civil se constată :
Prin cererea înregistrata pe rolul Judecătoriei B. sub nr._ reclamantul M. F., a solicitat in contradictoriu cu paratul R. F., pronunțarea unei hotărâri judecătorești, prin care pârâtul sa fie obligat la restituirea unui nr. de 107 oi și capre, proprietatea sa, contravaloarea lipsei de folosință pe perioada 26.10.2011 pana la momentul in care ii va înapoia efectiv bunurile proprietatea sa, cu cheltuieli de judecata.
In motivarea cererii, reclamantul a învederat ca, la începutul primăverii 2011 a încheiat o înțelegere cu paratul, in sensul ca au stabilit ca acesta sa-i pasca si sa-i îngrijească un număr de 107 oi si capre, proprietatea sa, pana in toamna, in octombrie, urmând sa-i dea o cantitate de 1 kg brânza pentru fiecare oaie si 2 kg brânza pentru fiecare capra de care se îngrijea, fără a mai suporta alte cheltuieli,lui fiindu-i imposibil sa se ocupe personal de ele.
A învederat ca a încheiat o convenție valabila, in sensul prevederilor art. 1178 si 1179 N.C.civ., la acest aranjament fiind prezent si fratele reclamantului, M. S..
A învederat ca paratul s-a deplasat la domiciliul sau din . a lua in primire animalele.
A susținut ca in luna octombrie, l-a contactat pe parat pentru a-i înapoia animalele insa acesta a refuzat, solicitându-i si suma de 4000 lei, pentru pășunatul animalelor. Contactându-l telefonic pentru a discuta modalitatea de a-i aduce animalele acasă, acesta a refuzat, spunând ca i le va restitui doar daca ii va plăti suma solicitata.
A precizat ca animalele sunt ale sale, fiind înregistrat in baza de date a Autoritații Sanitar Veterinare B., iar la momentul vaccinării acestea au fost vaccinate la domiciliul paratului.
Arata ca s-a adresat cu o plângere penala Parchetului de pe lângă Judecătoria B., in urma cercetărilor aceștia considerând ca este un litigiu civil si nu abuz de încredere, iar in declarațiile date in luna ianuarie 2012 mai avea doar 79 de animale din totalul de 107.
A mai arătat ca din data de 26.10.2011 si pana la aceasta data bunurile sale sunt in stăpânirea paratului, fiind lipsit de beneficiul produs de acestea.
A învederat ca a ridicat de la parat cantitatea de 40 kg din totalul de 85 kg brânza.
In drept a invocat prevederile art. 112 c.pr.civ., art. 1178, 1179, 1350, 1528 N.C.civ.
Reclamantul a formulat cerere precizatoare prin care a arătat ca solicita obligarea paratului si la plata pierderii suferite de acesta referitor la sporul natural al animalelor.
Paratul a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului si excepția lipsei calității procesuale pasive a sa, motivat de faptul ca nu a încheiat niciodată cu reclamantul vreo convenție scrisa sau verbal, iar pe acesta nu l-a cunoscut pana in momentul in care a fost invitat la P. de pe langa Judecătoria Buzau pentru a da declarații.
A precizat ca la inceputul anului 2011 l-a cunoscut pe fratele reclamantului, respectiv pe medicul veterinar M. S. ca s-a prezentat ca fiind directorul Direcției Sanitar Veterinare Buzau si i-a propus sa ii ia in paza si îngrijire, pentru primăvara – toamna anului in curs mai multe animale (caprine si ovine).
A arătat ca si-a dat acordul de principiu si conform celor stabilite s-au întâlnit după câteva zile la domiciliul medicului veterinar din Posta Calnau unde a purtat unele discuții, spunându-i ca este proprietarul unor animale pe care dorește sa i le încredințeze pentru o scurtă perioada spre paza si îngrijire, urmând ca in toamna sa se deplaseze si sa le ridice de la domiciliul paratului, după achitarea de ambele parți a obligațiilor ce le vor stabili ulterior.
Paratul susține ca la aceste discuții reclamantul nu a fost prezent, convenția fiind cu totul alta decât cele pretinse in cererea de fata.
A apreciat ca nici reclamantul si nici paratul nu pot avea calitate procesuala pasiva in prezentul litigiu, dat fiind faptul ca intre ei nu exista nici un raport juridic in temeiul căruia sa fi preluat detenția bunurilor pretinse iar reclamantul sa se fi obligat cu ceva.
La termenul de judecata din data de 12.02.2014 instanța a pus in discuția parților excepțiile invocate de parat, excepții pe care le-a respins, apreciind ca reclamantul are calitate activa, ce reiese din calitatea sa de proprietar a animalelor, iar cu privire la parat, acesta are calitate procesuala pasiva, instanța urmând a aprecia daca acesta are sau nu obligații fata de reclamant, când va analiza fondul cauzei.
Urmarea probatoriului administrat, instanța de fond a pronunțat sentința civilă nr._/25.11.2014 prin care a admis acțiunea în parte și a obligat pârâtul să restituie reclamantului 96 de oi și capre, proprietatea reclamantului, să achite acestuia suma de_,8 lei reprezentând contravaloarea lipsei de folosință și sporul natural pe perioada26.10.2011 la zi, precum și la 4111 lei chetuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că ,reclamantul M. F., in anul 2011 era proprietarul unor animale, respectiv caprine si ovine, astfel cum reiese din Registrul animalelor in exploatație, din declarațiile martorilor T. I. si N. M. I., care știau faptul ca reclamantul deține animale.
Paratul, astfel cum acesta a recunoscut, se ocupa in anul 2011 de creșterea si pășunatul animalelor, respectiv ovine si caprine, martorul S. V. având date in grija acestuia animale.
Paratul susține ca intre acesta si reclamant nu a existat nici o convenție, astfel încât intre ei nu exista raporturi juridice, ci el a avut o înțelegere cu fratele reclamantului.
Instanța nu a reținut aceasta apărare, având in vedere chiar declarațiile acestuia, care a precizat ca la momentul încheierii înțelegerii, fratele acestuia i-a dat o lista cu animalele si crotaliile animalelor, iar din acestea se observa numele proprietarului animalelor.
Mai mult, instanța a avut in vedere si faptul ca din probele administrate in cauză nu reiese ca paratul ar fi încheiat o convenție cu fratele reclamantului, obligație ce ii revenea.
Instanța a avut in vedere si prevederile art. 1532 Civ si următoarele, acesta putând acționa ca un mandatar al reclamantului, astfel încât instanța a apreciat ca intre cei doi exista raporturi juridice.
Conform art. 999 C.civ. Omul este responsabil nu numai de prejudiciul ce a cauzat prin fapta sa, dar si de acela ce a cauzat prin neglijenta sau prin imprudenta sa.
Răspunderea civila delictuala este o sancțiune aplicata pentru savarsirea unei fapte ilicite cauzatoare de prejudicii. In cauza de fata nu exista o fapta ilicita ci este vorba despre o răspundere contractuala.
Astfel având in vedere prevederile art. 942 c.civ., contractul este acordul intre doua sau mai multe persoane, spre a constitui sau a stinge intre dânșii un raport juridic.
Contractul se încheie prin simplul acord de voința al parților, simpla lor manifestare de voința, neînsoțita de nici un fel de forma, fiind suficienta pentru formarea valabila a contractului. Daca pârtile înțeleg sa insoteasca manifestarea de voința cu un înscris, in care o consemnează, o fac nu pentru a da validitate contractului ci pentru a-si asigura un mijloc de proba privind încheierea si conținutul acestuia.
S-a constatat ca in cauza este vorba despre o răspundere contractuala a parților.
Instanța de fons a apreciat că sunt aplicabile in consecința dispozițiile art. 1191 C.civ. cu derogările prevăzute de art. 1197 C.civ. Astfel daca exista un început de dovada scrisa, dovada actului juridic “negotium” poate fi făcuta cu martori sau prezumții.
Conform art. 969 C.civ. convențiile legal făcute au putere de lege intre pârtile contractante.
Paratul a recunoscut ca a primit in grija un număr de 96 de animale in primăvara anului 2011 pe care ulterior nu le-a restituit deoarece reclamantul nu a achitat contravaloarea pazei si îngrijirii acestora.
Faptul ca paratul a primit aceste animale si ca ulterior nu le-a restituit reiese si din declarațiile martorilor audiați in cauza.
Având in vedere aceste aspecte instanța a apreciat ca paratul trebuie sa ii restituie reclamantului animalele luate de la acesta.
In ceea ce privește cererea reclamantului de a obliga paratul la plata contravalorii lipsei de folosința si a pierderii suferite privitor la sporul natural, din raportul de expertiza efectuat in cauza instanța a constatat ca aceasta este in suma de_,8 lei, reprezentând valoare laptelui transformat in brânza si valoarea producției de carne obținuta prin valorificarea iezilor si mieilor.
Instanța nu a reținut susținerea reclamantului de a obliga paratul la restituirea unui număr de 81 capete caprine si a unui număr de 123 de ovine, având in vedere ca acestea au fost reținute in pierderea suferita privitor la sporul natural, si paratul nu poate fi obligat de doua ori la plata aceluiași lucru.
In ceea ce privește solicitarea paratului de a se tine cont de cheltuielile pe care le-a făcut cu îngrijirea animalelor, instanța a reținut ca acesta nu a formulat cerere reconvenționala in prezenta cauza, astfel încât, daca are pretenții proprii, acestea se pot valorifica doar pe calea unei cereri reconvenționale.
Pârâtul R. F. a formulat, in termen legal, apel împotriva sentinței civile_/25.11.2014, prin care apreciază ca fiind nelegala si netemeinica, solicitând pe cale de consecința, admiterea apelului, modificarea in tot a sentinței si respingerea cererea de chemare in judecata promovata de M. F., cu cheltuieli de judecata.
În dezvoltarea motivelor de apel, apelantul a arătat că prin întâmpinarea depusa la dosar si prin concluziile scrise solicitate de instanța de fond a invocat excepția lipsei calității procesuale a părților, respectiv lipsa calității procesuale a reclamantului și lipsa calității procesuale a pârâtului.
A invocat existenta acestor doua excepții având in vedere ca instanța de judecata este interesata in pronunțarea unei soluții legale si temeinice, având obligația sa verifice mai întâi calitatea procesuala a fiecărei parți iar in cazul in care admite aceasta excepție, dezbaterea pe fond a cauzei nu mai are sens. Cu atât mai mult se impune acest lucru, având in vedere ca excepția calității procesuale a părților este o excepție de fond, peremtorie sau dirimanta, absoluta.
La baza invocării acestei excepții a stat faptul ca intre apelant, citat in cauza in calitate de parat si reclamant nu a existat in prealabil nicio convenție, deci nu exista un raport juridic care sa motiveze cererea de chemare in judecata a sa formulata de reclamant.
Practica judiciara si literatura de specialitate au statuat regula conform căreia verificarea prealabila a calității procesuale a părților se impune in privința oricărei acțiuni, indiferent de obiectul ei, deci indiferent după cum se urmărește realizarea dreptului sau numai constatarea existentei sau inexistentei unui drept.
Nesocotind aceasta obligație pe care o avea, instanța de fond a încălcat formele de procedura legale, in sensul ca, după parcurgerea a 4 (patru) termene de judecata fara a pune in discuția părților excepțiile invocate (17.04.2013; 23.04.2013; 12.06.2013 si 02.10.2013), la al V-lea termen de judecata din 13.11.2013 încuviințează administrarea de probatorii si acorda un nou termen de judecata. La întrebarea fostului său apărător de ce nu se pun in discuție excepțiile invocate, i s-a răspuns ca excepțiile se unesc cu fondul.
Prin încheierea de ședința din 15.01.2014 instanța de fond dispune amânarea cauzei, iar la termenul din 12.02.1014 amâna pronunțarea asupra excepțiilor invocate, fără o discutare orala si contradictorie a acestora, pentru termenul din 19.02.2014, când sunt respinse ca neîntemeiate aceste excepții, dispunând ca eventualele căi de atac să se judece odată cu fondul.
Apreciază ca instanța de fond a încălcat prevederile exprese ale art. 137 alin.(l) din C.pr. civil aplicabil conform cărora: „Instanța se va pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedură, precum si asupra celor de fond care fac de prisos, in totul sau in parte cercetarea pe fond a pricinii”.
De asemenea, au fost încălcate si prevederile aliniatului (2) din același articol conform cărora: „Excepțiile nu pot fi unite cu fondul decât daca pentru judecarea lor este nevoie sa se administreze dovezi in legătura cu dezlegarea pe fond a pricinii”.
Apreciază ca in cauza nu se impunea administrarea de noi dovezi pentru susținerea excepțiilor calității procesuale a părților, din moment ce intre părți nu a fost încheiata nici-o convenție, deci intre parți nu exista nici-un raport juridic, fapt recunoscut de însăși reclamant prin răspunsul dat la întrebarea nr. 1 a interogatoriului luat acestuia la data de 15.01.2014 in dosar, ca nu a încheiat cu el nici o înțelegere verbala sau scrisa.
De altfel, a depus la dosar Nota scrisa si semnata de către fratele reclamantului, respectiv doctor veterinar M. S., scrisa pe verso-ul unei declarații fiscala emisa de D.F.P. B. pe numele acestuia.
A arătat că a făcut dovada ca pe reclamant nu l-a întâlnit decât in momentul in care el si soția sa au fost invitați la P. de pe langa Judecătoria B. sa dea declarații in dosarul penal nr.5864/P/2011 si nr. 18._, finalizat prin respingerea acțiunii promovata de M. Florinei ca fiind neîntemeiata.
A făcut chiar si dovada ca acesta nu a fost prezent nici la preluarea animalelor de la domiciliul fratelui reclamantului din Posta Cîlnau si nici la încheierea înțelegerii pe care a avut-o după doua săptămâni cu medicul veterinar la domiciliul său din satul Aldeni ., ocazie cu care a convenit și cu referire la obligațiile reciproce ce revin fiecăruia dintre ei.
Așa se explica de altfel si faptul ca reclamantul, fiind străin de înțelegerea pe care pretinde ca ar fi încheiat-o cu el, nu cunoaște datele din înțelegerea făcuta cu fratele sau, fiind inconsecvent in declararea numărului de animale predate intre ei, total si pe categorii, si nici alte detalii pe care le prezintă confuz. Deși in Nota depusa la dosar rezulta ca a primit un număr de 96 capete oi si capre, in cererea de chemare in judecata susține ca i-a predat un număr de 107 capete de animale.
Apreciază ca in cauza se impunea admiterea excepțiilor lipsei calității procesuale a părților, situație ce ar fi condus la respingerea acțiunii, fara a se mai fi procedat la judecarea pe fond a cauzei.
Pe fondul cauzei solicită ca printr-o reaprecierea probelor existente in dosar să se respingă acțiunea ce face obiectul prezentului dosar, prin admiterea excepțiilor invocate sau, pe fond, ca fiind nefondata.
In susținerea pe fond a apelului, apelantul prezintă următoarele argumente:
a) - Susținerea instanței de fond din conținutul sentinței apelate că în conținutul Notei cu animalele întocmită si semnată de medicul veterinar M. S. s-ar face precizarea că proprietar al animalelor ar fi fratele său M. F. este total neadevărată.
Din simpla lecturare a acestei note rezulta incontestabil ca nu exista o asemenea precizare. In plus, nu a negat ca s-ar putea ca animalele sa aparțină reclamantului, ci a susținut si demonstrat ca nu a încheiat cu reclamantul nicio convenție prin care părțile să-si fi asumat unele obligații contractuale si deci intre părți nu există niciun raport juridic care sa justifice formularea cererii de chemare in judecata de către reclamant, acesta neputând avea calitate procesuala activa, iar apelantul nu poate avea calitate procesuala pasiva.
Arată că reclamantul nu a fost prezent nici la încheierea înțelegerii dintre el si fratele reclamantului, S., si nici la momentul primirii de către el a animalelor sau la stabilirea condițiilor acestei înțelegeri, fapt recunoscut si de către acesta.
b) Susținerea instanței de fond ca apelantul nu a făcut dovada ca a încheiat convenția orala cu fratele reclamantului, deși avea obligația sa facă acest lucru, nu este întemeiată.
Daca instanța de fond s-ar fi aplecat cu mai multa responsabilitate asupra întâmpinării si concluziilor scrise depuse la dosar, precum si asupra celorlalte probe administrate sau cel puțin le-ar fi citit, ar fi constatat nu numai ca a făcut aceste precizări, ci că a si demonstrat susținerile sale.
In plus, instanța de fond, ignorând prevederile art. 1169 din codul civil aplicabil in cauza, conform cărora „cel ce face o propunere înaintea judecații trebuie sa o dovedească” contestă faptul ca reclamantul nu face dovada susținerilor sale de a transfera obligația probațiunii in sarcina sa, care are calitatea de parat.
Are in vedere faptul ca în procesul civil, sarcina justificării atât a calității procesuale a părților dar si in susținerea si dovedirea acuzelor aduse paratului, este in exclusivitate a reclamantului, astfel încât acesta este obligat ca in cadrul cererii de chemare in judecata sa expună in mod detaliat împrejurările de fapt si de drept din care sa rezulte îndreptățirea sa de a-l acționa in judecata pe parat, sarcina care rezulta din scopul procesului civil, acela de a rezolva situațiile conflictuale ce apar in viata sociala si din necesitatea unei optime administrări a justiției.
După cum a arătat si in întâmpinare si in concluziile scrise depuse la dosar la cererea instanței de fond, reclamantul nu a anexat la cererea de chemare in judecata si nici nu a menționat in conținutul acesteia vreun mijloc de proba in susținerea acțiunii promovate. Mai mult chiar a evitat sa depună la dosar Nota cu animalele preluate de el, știind ca aceasta este scrisa si semnata de fratele sau, care si-a declinat calitatea de proprietar al animalelor, folosindu-se de o declarație fiscala emisa pe numele sau si nu a reclamantului, care nu a fost prezent la aceasta tranzacție in niciuna din fazele sale, fapt recunoscut de reclamant prin răspunsul dat la interogatoriu si prin necunoașterea conținutului acestei înțelegeri, de care este străin.
c) - În dosarul penal nr._/200/2012 există probe care confirmă faptul că apelantul nu s-a întâlnit cu reclamantul decât cu ocazia audierii sale și a soției la organul de urmărire penală.
d) - Erijându-se în calitatea de apărător al reclamantului, instanța de fond precizează, la fila nr. 3 din sentința apelata, că în virtutea prev. art. 1532 și următoarele din codul civil, fratele reclamantului poate acționa ca un mandatar, astfel încât instanța a apreciat că între cei doi există raporturi juridice, însă acest mandatar nu a fost în posesia unui mandat legal de reprezentare, fiind vorba de o dispunere de înstrăinare a posesiei bunurilor ce nu-i aparțin
Personal, nu își amintește ca reclamantul sa fi invocat in instanță că fratele său a fost mandatat să acționeze în numele său. Mai mult chiar, în permanență reclamantul a susținut că a încheiat personal înțelegerea cu el, deși nu a fost în măsură să furnizeze detalii si să dovedească acest lucru.
Apreciază ca instanța de fond trebuia sa aibă vedere si prevederile art. 973 cod civil, conform cărora „Convențiile nu au efect decât între părțile contractante” si nu in ultimul rând prevederile art. 983 cod civil, conform cărora „Când este îndoiala, Convenția se interpretează in favoarea celui ce se obligă”.
e) - Deși nu s-a făcut dovada ca intre parți ar fi existat încheiată vreo convenție, instanța de fond a susținut ca in cauza ar fi vorba de o răspundere contractuala. Nu înțelege insa de ce se face trimitere la art. 942 si 999 cod civil, din moment ce primul definește noțiunea de contract, iar al doilea articol se refera la prejudiciul cauzat de cineva prin fapta sa ori prin neglijenta si imprudenta sa.
f) - Referitor la prejudiciul ce i se imputa prin sentința pronunțata, învederează ca ambele rapoarte de expertiza efectuate in cauza, respectiv cel predat instanței de fond la termenul de judecata din 09.09.2014, cat si cel predat la termenul de judecata din 21.10.2014, au fost întocmite nu ca urmare a unei descinderi la locul in care se găsesc animalele sau in care au fost păstrate pana in prezent, ci doar in urma răspunsurilor date de parți la întrebările expertului. Animalele nu au fost văzute de către expert, la fel locurile de cazare a acestora pe perioadele de iernare, iar rasele si starea acestora au fost stabilite de către expert contrariu, din consultarea unor articole de specialitate, fără vizionarea stării de sănătate.
Nu se amintește insă nimic in rapoartele de expertiza despre obligația ce si-a asumat-o medicul veterinar M. S. cu care s-a încheiat înțelegerea de a ridica animalele la finele lunii octombrie 2001, la „răvășitul oilor” si nici despre faptul ca el nu s-a angajat ca le va păstra si pe perioada iernatului, atenționându-l ca nu dispun de condiții de iernare si nici de furajele necesare.
Tribunalul, examinând apelul în raport de probele administrate, de motivele de apel invocate, constată că este nefondat, urmând a fi respins pentru următoarele considerente:
Cu privire la prima critică, ce vizează soluționarea excepțiilor lipsei calității procesuale active a reclamantului și lipsei calității procesuale pasive a pârâtului, tribunalul constată că este nefondată.
Astfel, apelantul-pârât a invocat cele două excepții asupra cărora instanța de fond a hotărât, în ședința de judecată din 13.11.2013, să unească excepțiile cu fondul, fiind necesară administrarea de probe.
Prevederile art. 137 al. 2 Cod pr. civilă precizează că instanța nu poate uni excepțiile de procedură cu fondul decât atunci când pentru soluționarea lor este nevoie să se administreze dovezi în legătură cu dezlegarea în fond a pricinii.
Instanța de fond a apreciat corect că excepțiile sunt legate de fond și se impune reunirea lor, iar probele ce se vor administra servesc la soluționarea ambelor aspecte.
Se pornește de la ideea că, în ce privește calitatea procesuală activă, aceasta presupune existența unei identități între persoana reclamantului și cel care este titularul dreptului afirmat (că este proprietarul oilor), iar în ce privește calitatea procesuală pasivă, că există identitate între persoana pârâtului și cel care este subiect pasiv în raportul juridic litigios (că deține animalele proprietarului reclamant).
Urmare a probatoriului administrat – cu înscrisuri, interogatoriu, martori, instanța de fond, prin încheierea din 19.02.2014, a respins excepțiile invocate, apreciind că părțile au calitate procesuală activă și pasivă, motivând soluția în considerentele încheierii.
Cât privește pe fondul cauzei, tribunalul reține că soluția instanței de fond este corectă.
Intimatul-reclamant a făcut dovada că el este proprietarul animalelor încredințate apelantului pentru îngrijire și pășunare.
Așa cum rezultă din documentul eliberat de Primăria Poșta Cîlnău, intimatul-reclamant este proprietarul oilor și caprelor evidențiate în „Registrul animalelor de exploatație”, fiind menționate rasa, sexul, data nașterii și numărul de identificare prin crotaliere și nu fratele acestuia.
Animalele au fost predate apelantului-pârât prin preluare de către acesta din . la domiciliul pârâtului, în prezența tatălui acestuia și a fratelui său.Cu această ocazie i s-a dat și o listă cu numărul de animale și crotaliile acestora care erau pe numele reclamantului.
Apelantul a refuzat înapoierea lor, sub pretextul că nu-l cunoaște pe reclamant ca proprietar, întrucât s-a înțeles asupra prețului îngrijirii animalelor și asupra obligațiilor între părți cu fratele reclamantului.
A considerat apelantul că în mod greșit instanța de fond a precizat că, în virtutea prevederilor art. 1532 și urm. Cod civil, fratele reclamantului poate acționa ca un mandatar, dar că la dosar nu s-a depus un asemenea mandat.
Tribunalul nu reține acest punct de vedere, întrucât în speță nu se pune problema unui mandat expres, ci a unui mandat tacit, o înțelegere între frați, ca fratele reclamantului, să trateze cu apelantul pășunatul și îngrijitul animalelor, având în vedere calitatea acestuia, de medic veterinar, și faptul că îl cunoștea pe apelant, din luna februarie 2011 ,când au făcut împreună campanie electorală din alegerile locale din . rezultă din declarația dată de apelant în fața organelor de cercetare) .
Această situație a creat aparența pentru apelant că a negociat cu proprietarul animalelor.
Însă titularul aparent nu este însuși titularul adevărat al dreptului de proprietate, atâta timp cât, ca proprietar înregistrat în evidențele Primăriei Poșta Cîlnău, este menționat expres reclamantul și nu fratele acestuia, cât și din declarațiile martorilor T. I. și N. M. I., care au știut că intimatul reclamant deține animale.
Nu este întemeiată nici susținerea apelantului că la calculul prejudiciului expertul nu a văzut animalele – pentru a calcula corect prejudiciul.
Tribunalul reține că expertul a procedat corect la calculul prejudiciului, luând în considerare rasa de oi și capre, în raport de vârsta acestora din „Tabelul animalelor de exploatație” și nu după starea reală a acestora, având în vedere că apelantul trebuia să se comporte ca un bun gospodar pe toată această perioadă, având sub pază materială animalele până la predarea lor proprietarului.
Față de considerentele expuse, va respinge apelul ca nefondat.
Va obliga apelantul la 1000 lei cheltuieli de judecată către intimat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, apelul formulat de apelantul - pârât R. F., domiciliat în comuna Cernătești, . B., împotriva sentinței civile nr._ pronunțată la data de 25.11.2014 de Judecătoria B. în dosarul civil nr._, în contradictoriu cu reclamantul M. F., domiciliat în . B..
Obligă apelantul la 1.000 lei cheltuieli de judecată către intimat.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 12 Iunie 2015.
Președinte, M. Ș. | Judecător, A. E. D. | |
Grefier, A. P. |
fiind în C.O., prezenta
s-a semnat de noi,
GREFIER ȘEF SECȚIE,
Red. A.E.D
Tehnored. M.H./A.E.D.
4 ex./07.07.2015
Dosar fond nr._
Judecător fond - A. M. B.
| ← Contestaţie la executare. Decizia nr. 2726/2015. Tribunalul BUZĂU | Contestaţie la executare. Decizia nr. 153/2015. Tribunalul BUZĂU → |
|---|
