Obligaţie de a face. Decizia nr. 2041/2015. Tribunalul BUZĂU

Tribunalul BUZĂU - Sentințe și decizii civile / 2015

Decizia nr. 2041/2015 pronunțată de Tribunalul BUZĂU la data de 09-03-2015 în dosarul nr. 2041/2015

Dosar nr._

ROMÂNIA

TRIBUNALUL B.

SECȚIA I CIVILĂ

DECIZIE Nr. 2041/2015

Ședința publică de la 09 Martie 2015

Completul compus din:

PREȘEDINTE E. P.

Judecător V. B.

Grefier D. H.

Pe rol judecarea apelului declarat de către pârâții S. I. și S. C. domiciliați în Rîmnicu Sărat, . bis, județul B. împotriva sentinței civile nr. 1009 din 09.09.2014 pronunțată de Judecătoria Rîmnicu Sărat în dosarul nr._ având ca obiect obligație de a face în contradictoriu cu reclamanții D. E. și D. G. domiciliați în Rîmnicu Sărat, ., județul B..

La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns: avocat I. C. D. pentru pârâții apelanți S. I. și S. C., intimații reclamanți D. E. și D. G. personal și asistați de avocat D. I..

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că la data de 05.03.2015 a avut loc cercetarea la față locului, astfel cum a fost dispusă de instanță prin încheierea din 26.01.2015, după care:

Reprezentanții părților în proces declară că nu mai au alte cereri de formulat, excepții de invocat sau probe de administrat, considerând cauza în stare de judecată.

Tribunalul, luând act că în cauză nu se formulează alte cereri, nu se ridică excepții și nu se solicită administrarea de noi probe, constată cauza în stare de judecată și, în conformitate cu dispozițiile prevăzute de art. 392 Cod procedură civilă, deschide dezbaterile, acordând cuvântul părților.

Avocat I. C. D. pentru pârâții apelanți S. I. și S. C., susține faptul că instanța de fond și-a depășit atribuțiile cu care a fost investită dispunând asupra unor situații de fapt pentru care nu a fost investita si anume obligația pârâților de a retrage construcțiile edificate in anul 1998 la o latime de 60 cm fata de linia de hotar .

Susține că prin cererea de chemare în judecată reclamanții au solicitat obligarea pârâților la demolarea construcției ridicate pe gardul acestora fără respectarea distanței de 60 cm față de linia de hotar. Tot în cererea de chemare în judecată reclamanții susțin faptul că la sfârșitul anului 2011 și în anul 2012 pârâții au construit un zid sprijinit pe gardul lor edificând o construcție ce nu respectă distanța legală față de linia de hotar.

Prima instanță a admis în parte acțiunea formulat de reclamanți, obligând pârâții să-și retragă planșeul de beton executat peste corpul C2 de clădire în consolă cu lățimea de 25 cm, lungimea de 5,75 m și respectiv cu lățimea de 50 cm pe lungimea de 1,80 m față de fațada exterioară peretelui adiacent hotarului cu proprietatea reclamanților.

Precizează faptul că planșeul de ciment este făcut in anul 1998 de către fostul proprietar al casei prin demolarea unui acoperiș din lemn la cele 3 anexe aflate pe proprietatea pârâților deoarece acoperișul s-a degradat si ploua in incinta anexelor.

Gardul despărțitor a fost construit în toamna anului 2010 pentru că între cele două familii erau foarte multe discuții privitoare la faptul că reclamanții aveau în curtea lor construit, lipit de gardul comun, un coteț de porci și păsări și toată mizeria, șobolanii intrau în curtea pârâților.

Susține faptul că la momentul efectuării cercetării locale reclamanții nu au recunoscut faptul că au avut construit un coteț pentru creșterea porcilor și păsărilor.

Din declarația dată de martorul Iermoș M. reiese faptul că „reclamanții au avut până în urmă cu 2 ani edificate în spatele casei cotețe pentru păsări la care, unul dintre pereți era chiar gardul din plăci”.

Precizează că din acest motiv apelanții au ridicat, pe terenul proprietatea lor, un gard din ciment ce se întinde pe o lungime de 7,10 m și o lățime de 14 cm pentru a-și asigura proprietatea.

Gardul construit de către apelanți pleacă de la stradă și se continuă până la colțul anexelor, iar lângă gardul din plăci se află un gard din plasă de sârmă construit de tatăl apelantei, N. V..

În cauză a fost efectuată o expertiză, la cererea reclamanților, care să stabilească structura de rezistență, din concluziile raportului reieșind faptul că au fost respectate condițiile legale în acest sens.

S-a motivat că acest gard despărțitor are înălțimea de 3 m când în realitate a fost de 2,30 m iar pe timpul judecării cauzei a fost redus la 2 m.

Instanța de fond a reținut că zidul este lipit de gardul inițial și nu pe acesta.

Susține că raportat la faptul că pârâții au redus gardul la înălțimea prevăzută de norma legală precum și poziția procesuală a reclamanților, instanța a apreciat că acest capăt de cerere a rămas fără obiect.

Reclamanții au solicitat instanței, fără a formula nicio cerere în acest sens contrar dispozițiilor prevăzute de art. 204 Cod procedură civilă, demolarea planșeului construit pe gardul lor.

Potrivit declarației dată de către A. O. reiese că acest planșeu a fost construit de mama sa în anul 1998, deci nu anul 2010 sau 2011 astfel cum reclamanții susțin prin cererea de chemare în judecată.

Susține că acest planșeu depășește cu 25 cm marginea anexelor.

Între limita consolei și până la gardul din sârmă precizează că există o lățime de 20-25 cm pe care actualii proprietari au montat jgheaburi pentru scurgerea apei.

Față de cele menționate în fața instanței cât și prin cererea de apel, solicită admiterea apelului, schimbarea în tot a hotărârii criticate și pe fond respingerea acțiunii reclamanților ca fiind neîntemeiată, cu obligarea acestora la plata cheltuielilor de judecată efectuate de pârâți la instanța de fond cât și la cea de apel.

Avocat D. I. având cuvântul pentru reclamanții intimați D. E. și D. G., solicită respingerea apelului declarat de pârâți întrucât aceste este nefondat, cu cheltuieli de judecată.

În acest sens are în vedere faptul că, în urma analizei materialului probator, instanța de fond a stabilit bine situația de fapt si a aplicat corect legea, astfel in esența a reținut ca părțile au proprietăți vecine separate prin gard din placi prefabricate.

În ceea ce privesc susținerile apelanților parați in sensul ca nu au executat nicio construcție si nicio lucrare, că planseul nu a suferit modificări fiind construit din anul 1970 si ca nicio construcție nu se sprijină pe gardul despărțitor arată că toate aceste susțineri sunt combătute cu materialul probator si de constatările de pe teren.

Apelanții parați au obținut autorizație de construire dar prin nerespectarea acesteia au turnat o placa mai mare decât era prevăzuta in proiect si au făcut o etajare pe același corp C2 pentru care nu aveau autorizație.

Tribunalul constată că au fost lămurite toate împrejurările de fapt și temeiurile de drept și în baza dispozițiilor art. 394 alin. (1) Cod procedură civilă, închide dezbaterile.

TRIBUNALUL

Asupra apelului civil, constată;

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Rîmnicu Sărat la data de 15.03.2013, sub dosar cu nr._, reclamanții D. E. și D. G. în contradictoriu cu pârâții S. I. și S. C., au solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună obligarea pârâților la demolarea construcțiilor ridicate pe gardul proprietatea reclamanților fără respectarea distanței de 60 cm față de linia de hotar, prevăzută de art. 612 C.civ; cu cheltuieli de judecată.

În motivarea în fapt a cererii, reclamanții au arătat că sunt proprietarii imobilului din ., jud. B. și că la sfârșitul anului 2011 și anul 2012 pârâții au construit un zid sprijinit pe gard edificând o construcție ce nu respectă distanța de 60 de cm față de linia de hotar, că toată apa și zăpada de pe construcția pârâților se scurge pe imobilul proprietatea lor, solicitând ca aceștia să demoleze construcția edificată nelegal.

În drept, acțiunea a fost întemeiată pe prevederile art. 612 C.civ.

În dovedirea cererii s-a solicitat proba cu acte, fiind depuse la dosar, în copie, ordinul prefectului nr. 62/30.08.1999, adresa nr. 220/17.06.2012, adresa nr. 27/9.10.2012, adresa nr. 6/8.01.2013, adresa nr._/30.05.2012, autorizație de construire nr. 220/23.07.1997, autorizație pentru executare lucrări nr. 2355/20.04.1973, planșe fotografice, interogatoriu și martori.

Copia acțiunii și actelor au fost comunicate pârâților care, în termen legal au depus întâmpinare prin care au solicitat respingerea acțiunii.

În motivarea în fapt a cererii, pârâții au arătat că între proprietatea pe care o dețin și cea a reclamanților, pe o distanță de 14,50 m.l. s-a construit în anul 1970, la o distanță de aproximativ un metru de pereții caselor, un gard despărțitor, în partea de jos, fiind montate de reclamanți între stâlpii din beton, un număr de câte 3 plăci tot din beton, iar în continuare, pe înălțime, autorii pârâților au montat un gard de fier cu o înălțime de 1 m.

Pârâții au mai arătat că în anul 2004, deasupra bucătăriei, cămării și a unei băi, au edificat o terasă, conform autorizației de construire nr._/15.06.2004 și a certificatului de urbanism nr. 9489/3.05.2004, care nu afectează nici gardul despărțitor și nici scurgerea apelor pluviale care se realizează prin dirijarea acestora în curtea locuinței lor. Întrucât pârâții au construit coteț pentru porc și pentru găini chiar pe linia de hotar, pentru a evita mirosul neplăcut și șobolanii au edificat în curtea locuinței lor, lipit de gardul existent, pe o lungime de aproximativ 7 m.l, un zid de beton ce nu deranjează gardul vecinilor, nefiind acaparată nicio suprafață de teren, iar la o distanță de cca 6o cm de gard au construit în curtea locuinței o polată din lemn, acoperită cu scândură, fără pereți exteriori, cu dirijarea apelor pluviale pe terenul lor și care nu afectează gardul reclamanților.

În drept cererea a fost întemeiată pe prevederile art. 205-208 C.p.c,

Au solicitat proba cu cercetare locală.

În dovedirea cererii au fost depuse înscrisuri . rezoluție din data de 7.03.2013 dată în dosarul nr. 2125/P/2012, referat, autorizație de construire nr. 150/18.06.2004, certificat de urbanism nr. 161/10.05.2004.

Reclamanții au formulat răspuns la întâmpinare prin care arată că pârâții recunosc că au construit un gard de beton fără autorizație și o polată, tot fără autorizație, însă apreciază că nici construcția pentru care există autorizație nu respectă documentația tehnică aferentă fiind construită la o distanță mai mică de 60 cm. de linia de hotar, iar scurgerea apelor nu se face prin jgheaburi pentru că au căzut din cauza zăpezii, ci direct în curtea locuinței lor.

Cererea a fost legal timbrată conform prevederilor art. 3 din Legea nr. 146/1997 rep.

În vederea soluționării cererii, conform prevederilor art. 255 C.p.c instanța a încuviințat și administrat proba cu martori, ale căror depoziții au fost consemnate și atașate cauzei, proba cu cercetare locală, procesul verbal întocmit fiind atașat cauzei, cu acte, în cadrul căreia, pentru lămurirea situației de fapt s-au emis mai multe adrese la Primăria Rm Sărat.

Prin sentința nr. 1009 din 09.09.2014 Judecătoria Rîmnicu Sărat a admis în parte acțiunea formulată de reclamanții D. E. și D. G. în contradictoriu cu pârâții S. I. și S. C..

A obligat pârâții să retragă construcțiile edificate prin etajarea corpului C2 până la limita prevăzută în autorizația de construire nr. 150/2004 eliberată de Primăria Rm Sărat, respectiv retragerea planșeului de beton executat peste corpul C 2 de clădire în consolă, cu lățimea de 25 cm. cu lungimea de 5,75 m și respectiv cu lățimea de 50 cm pe lungimea de 1,80 m, față de fațada exterioară peretelui adiacent hotarului cu proprietatea reclamanților.

A luat act de faptul că, gardul despărțitor dintre proprietățile părților a fost redus la înălțimea de 2 m.

A obligat pârâții la plata sumei de 2300 lei cheltuieli de judecată, către reclamanți.

Hotărând astfel, instanța a reținut în fapt și în drept că reclamanții au chemat în judecată pârâții solicitând, în mod echivoc, prin cererea de chemare în judecată ca aceștia să „demoleze construcția edificată pe gard” fără a respecta distanța de 60 cm. față de linia de hotar, în motivarea cererii făcând referire și la un zid de sprijin dar și la o construcție edificată la mai puțin de 60 cm. de linia de hotar, fără o descriere a acesteia.

Prin întâmpinarea depusă la dosar, pârâții au făcut referire nu numai la un zid despărțitor construit în curtea locuinței lor, lipit de gardul inițial ce separa proprietățile părților, ci și la o construcție polată precum și la o extindere, terasă, efectuată cu autorizație de construire.

Prin răspunsul la întâmpinare, reclamanții, au solicitat să se observe că pârâții au recunoscut că au edificat un gard și o polată fără autorizație, și că și construcția edificată cu autorizație nu respectă distanța față de linia de hotar, instanța de fond apreciind că această poziție, coroborat cu motivarea în fapt a acțiunii introductive, reprezintă o precizare a cererii introductive, formulată în termen față de prevederile art. 204 C.p.c și asupra căreia instanța era ținută să se pronunțe.

Din actele și lucrările dosarului rezultă că părțile în proces dețin proprietăți vecine, separate prin gard, edificat potrivit susținerii comune acestora, aproximativ în anii 1970, de reclamanți în partea inferioară și de autorul pârâșilor în partea superioară prin montarea unei plase din sârmă.

În mod nemijlocit, cu ocazia cercetării locale efectuate, instanța a constatat că proprietățile părților sunt separate prin gard confecționat din pe stâlpi din ciment dispuși la o distanță de aprox. 2 ml, la partea inferioară a acestuia, de la sol și până la o înălțime de aproximativ 70 cm., fiind montate plăci din ciment.

Cu aceeași ocazie, s-a constata că în curtea locuinței pârâților lipit de acest gard a fost edificat de la sol, un zid din ciment, de natură să separe proprietățile părților, construcție prin care nu acaparează nicio suprafață din terenul reclamanților fiind în totalitate construit în curtea pârâților și a cărui înălțime depășește 2 m. Justificarea pârâților potrivit căreia gardul din zid a fost construit pentru a se proteja împotriva șobolanilor și mirosului întrucât reclamanții aveau cotețe pentru porc și păsări construite lipit de gardul despărțitor are corespondent în realitate cel puțin cu privire la existența acestor construcții, la data cercetării locale instanța constatând că nu erau animale sau păsări .

În ceea ce privește acest zid, din răspunsurile formulate de Primăria Rm Sărat, în urma solicitărilor instanței, reiese că nu au fost emise hotărâri ale consiliului local prin care să fie reglementate opacitatea și înălțimea gardurilor sau a despărțiturilor dintre proprietăți (fila 155,156), instanța urmând să aibă în vedere dispozițiile din codul civil- art. 662 C.civ. – potrivit căruia în lipsa unor dispoziții legale, a regulilor de urbanism sau a obiceiului locului, înălțimea zidului comun se stabilește de părți, dar fără a depăși 2 metri, socotindu-se și coama zidului.

Conform prevederilor art. 664 C.civ., oricare dintre proprietari are dreptul să sprijine construcții ori să instaleze grinzi în zidul comun cu obligația de a lăsa 6 cm. spre celălalt coproprietar și fără a afecta dreptul acestuia de a sprijini construcțiile sale ori de a instala propriile grinzi în zidul comun.

Instanța a reținut că zidul, contrar susținerii reclamanților, este edificat lipit de gardul inițial și nu pe acesta, grosimea plăcilor de beton care formează gardul inițial, fiind de aproximativ 5-6 cm. și prin urmare respectă aceste prevederi legale – așa cum se poate observa și din planșele fotografice (fila 2011).

Din expertiza efectuată în cauză a rezultat că data efectuării lucrării zidul despărțitor avea o înălțime de 1,75 m. măsurat din curtea pârâților și de 2m, măsurat din curtea reclamanților (fila 205)

De asemenea, din actele de la dosar reiese că pentru edificarea acestei construcții fără autorizație și fără a respecta înălțimea legală s-au luat măsuri de sancționare contravențională a pârâților (așa cum rezultă din înscrisul de la fila 111), conform art. 32 din Legea nr. 50/1991 rep. putându-se dispune demolarea construcțiilor numai în ipoteza în care, deși a fost sancționat, contravenientul – în speță pârâții – nu ar îndeplini obligația de a intra în legalitate.

Având în vedere că pârâții au redus gardul la înălțimea prevăzută de norma legală – așa cum rezultă și din expertiza efectuată în cauză - precum și poziția procesuală a reclamantei, care în cuvântul pe fond a recunoscut că pe parcursul procesului înălțimea zidului despărțitor a fost redusă la înălțimea de 2 metri, instanța apreciază că acest capăt de cerere a rămas fără obiect.

În ceea ce privește construcția șopron edificată în curtea locuinței pârâților, instanța, cu ocazia cercetării locale a constatat că aceasta reprezintă în realitate un acoperiș sprijinit pe piloni de lemn, fără caracter de stabilitate, ce servește pentru depozitarea lemnelor, este edificat la o distanță de aprox 50 de cm. de limita de proprietate și acoperișul este înclinat către curtea pârâților, prin această construcție nefiind afectată în niciun fel proprietatea reclamanților.

Referitor la terasa construită peste bucătărie, beci și cămară, cu privire la care pârâții pretind că este amplasată la mai puțin de 60 cm. de linia de hotar și din acest motiv zăpezile cad pe terenul proprietatea lor.

Cu ocazia cercetării locale instanța a reținut că peste un corp de clădire amplasat în vecinătatea proprietății reclamanților, pârâții au edificat o terasă acoperită cu polipropilenă acoperiș arcuit care pe toată lungimea construcției se sprijină pe gardul dintre proprietăți.

Conform expertizei efectuate, prin documentația tehnică ce a stat la baza autorizație de construire nr. 150/18.06.2004 s-a prevăzut consolidarea corpului C 2 de clădire parter, existentă și realizarea peste aceasta a unui planșeu din beton cu terasa circulabilă, planșeu care nu depășea fațada exterioară a peretelui adiacent hotarului, însă în realitate - așa cum rezultă din constatările în teren –peste corpul C 2 s-a executat un planșeu scos în consolă cu lățimea de 25 cm față de fața exterioară a peretelui adiacent hotarului pe o lungime de 5,75 m.l. și în capătul dintre spate al clădirii, cu lățimea de 50 cm, pe o lungime de 1,80 m.l. și că pe această prelungire s-a realizat o diafragmă din beton cu înălțimea de 80 cm. de la placă până pe gardul din plăci prefabricate, că peste acest planșeu s-a realizat o supraînălțare din lemn, metal și fibră de sticlă pentru pereți și învelitoare, că peretele adiacent hotarului este prevăzut cu atic executat pe placa scoasă în consolă (marcat cu roșu în anexa B), că s-a montat și plasă sudată, că etajarea este prevăzută cu jgheab și burlan ce preia apa și o dirijează într-un jgheab montat deasupra gardului ce separă proprietățile.

S-a concluzionat că parterul corpului C2 de clădire respectă autorizația de construire, însă la executarea plăcii de beton nu s-a respectat autorizația în sensul că este mai mare decât cea prevăzută în proiect ieșind în consolă și că etajarea corpului C2 nu este prevăzută în autorizația de construire nr. 150/2004 iar pârâtul nu a putut prezenta o altă documentație.

Potrivit prevederilor art. 24¹ din Legea nr. 50/1991 rep. instanța de judecată, prin hotărârea prin care soluționează fondul cauzei, poate dispune încadrarea lucrărilor în prevederile autorizației sau desființarea construcțiilor realizate nelegal.

Față de cele ce preced, instanța a apreciat acțiunea întemeiată și a dispus obligarea pârâților la retragerea construcțiile edificate prin etajarea corpului de clădire până la limita prevăzută în autorizația de construire nr. 150/2004 eliberată de Primăria Rîmnicu Sărat, respectiv retragerea planșeului de beton executat peste corpul C2 de clădire în consolă, cu lățimea de 25 cm pe lungimea de 5,75 cm. și respectiv cu lățimea de 50 cm. pe lungimea de 1,80 m., față de fațada exterioară peretelui adiacent hotarului cu proprietatea reclamanților.

În ceea ce privește cererea reclamanților de acordare a cheltuielilor de judecată, deși s-a constatat că gardul a fost redus la înălțimea de 2 m și că acest capăt de cerere a rămas fără obiect, instanța le-a admis în totalitate deoarece această obligație a fost îndeplinită de pârâți după declanșarea procedurilor judiciare și a dispus obligarea pârâților la plata către reclamanți a sumei de 2300 lei.

Împotriva sentinței au declarat apel pârâții S. I. și S. C. în termen legal conform art. 468 Cod procedură civilă, criticându-o pentru nelegalitate și netemeinicie potrivit motivelor de apel depuse la dosar în baza art. 470.

În expunerea motivelor de apel, pârâții au invocat faptul că instanța de judecata si-a depășit atribuțiile cu care a fost investita dispunând asupra unor situații de fapt pentru care nu a fost investita si anume obligația noastră de a retrage construcțiile edificate in anul 1998 de către N. L., proprietara de atunci a casei pe terenul proprietatea noastră, la o latime de 60 cm fata de linia de hotar .

Arată că așa cum rezulta din cuprinsul cererii de chemare in judecata reclamanții au solicitat obligarea pârâților la demolarea construcției (gard împrejmuitor lung de 7,10 m) ridicata pe gardul comun fără respectarea distantei de 60 cm fata de linia de hotar. Față de acest aspect, susține că instanța de judecata s-a pronunțat asupra unor altor situații de fapt care nu sint cuprinse in acțiune si nici ulterior cererea de chemare in judecata nu a fost modificata sau completata de catre reclamanți. Completarea la raportul de expertiza tehnica judiciara precizează foarte clar ca lucrările edificate in anul 1998 la imobilul proprietatea noastră (planseu din ciment construit pe o anexa la imobil) nu se sprijină sub nici un fel pe gardul comun fiind la o distanta de 25cm si respectiv 50 cm fata de acesta si nu afectează cu nimic peretele casei reclamanților deoarece colectarea apelor pluviale se face prin jgheab montat in interiorul curții noastre scurgerea acestora facindu-se in canalul colector din curtea pârâților.

Aceasta lucrare- planseul de ciment - este făcut in anul 1998 de catre fostul proprietar al casei-N. L.,-sora noastră- prin demolarea unui acoperiș din lemn la cele 3 anexe aflate pe proprietatea pârâților - bucatarie, camara si baie- deoarece acoperișul s-a degradat si ploua in incinta anexelor, situație de fapt ce poate fi dovedita cu proba cu martori.

În ceea ce privește gardul comun ce desparte cele doua proprietăți arată că a fost ridicat de catre reclamanți la inaltimea de 1,20 m in anul 1975, diferența fiind ridicata de catre tatăl piritei prin plasa de sirma montata pe stilpi din fier cornier.

Își arată neînțelegerea cu privire la faptul că reclamanții i-au acționat in judecata deoarece s-au înțeles foarte bine si desi reclamanții au construit pe hotarul comun bucatarie, garaj, ei nu au sesizat organele in drept pentru a lua masurile legale.

Întrucât reclamanții au construit in curtea lor un coteț de găini si un padoc pentru porci ( in prezent desființate) avind in vedere si deteriorarea gardului pârâții au construit un gard imprejmuitor din ciment de circa 7,1o m lungime,( inițial de 2,30 m inaltime) pentru ca ulterior in timpul procesului acesta sa fie adus la inaltimea de 2 m, situație confirmata si de catre reclamanta in instanța in ședința din data de 02.09.2014.

Deoarece gardul a fost construit fara autorizație de construire pârâții au solicitat eliberarea unei autorizații de construire, dar au fost refuzați de catre Primaria Rm. Sarat - Serviciul urbanism din diferite motive, desi in prima expertiza tehnica s-a stabilit ca, gardul despărțitor corespunde rezistentei construcției, ca a fost adus la inaltimea de 2 m inaltime ca este edificat pe terenul proprietatea pârâților, la circa 90-110 cm distanta fata de zidul casei reclamanților, conform procesului-verbal de cercetare la fata locului încheiat la data de o5.o6.2013, ca acesta a fost construit in toamna anului 2010 - anul 2011, conform sentinței civile pronunțata in dosarul nr._ de catre Judecătoria Rm-Sarat, jud. B., ca prin procesul-verbal incheiat la data de 29.10.2013 de catre Primaria Rm-Sarat, s-a stabilit ca gardul despărțitor se afla la cota de 2 m inaltime îndeplinind condițiile pentru emiterea autorizației de construire, ca insasi Ministerul Dezvoltării Regionale si Admnistratiei publice prin adresa nr._/13.12.2013 a comunicat faptul că, în conformitate cu art.59 alin 3 din Ordinul Ministrului lucrărilor publice nr. 839/2003, se poate elibera autorizație de construire in aceasta situație de fapt, nici in prezent nu au obținut acest act administrativ.

În ședința de judecata din data de 02.09.2014 reclamanta D. E. a precizat ca nu mai are pretenții la acest gard împrejmuitor dar solicita a se ridica construcțiile edificate de piriti pe diferența de gard despărțitor de 7,1o m lungime avind in vedere completarea la raportul de expertiza tehnica efectuata de către expert R. N., insa asa din cuprinsul acestui raport, se poate observa că nici o construcție ridicata de către piriti nu se sprijină de gardul despărțitor comun si care privesc lucrări efectuate in anul 1998 si imbunatatite in anul 2004 de către pârâți, cind s-a obținut si o autorizație de construire pentru modernizarea casei de locuit.

Planșeul de ciment nu a fost trecut in autorizația de construire deoarece era construit pe erele trei anexe gospodărești, anexe construite de fostul proprietar in anul 1970.

Consideră că invocarea art. 612 cod civil ca temei legal de către reclamanți si completarea raportului de expertiza tehnica sunt nelegale deoarece în cauza nu s-a edificat nici o construcție (clădire sau anexe gospodărești), nici o lucrare (fierarie, cuptoare, vetre, magazii de sare, sau depozite pentru materiale corozive) si nici plantații cu inaltimea de peste 2 m sau garduri vii, ci un gard imprejmuitor pe

o lungime de 7,10 m construit in curtea pârâților.

Admitind acțiunea formulata de către reclamanți avind in vedere concluziile din completarea la raportul de expertiza tehnica, desi aceasta nu precizează in concret ca s-a edificat lucrări pe gardul despărțitor - inseamna a se extinde fara nici un drept petitul acțiunii, reclamanții contestind doar gardul imprejmuitor din boltari de 7,10 m lungime construit de pârâți si sprijinita pe gardul comun si nicidecum alte situații de fapt.

Desi gardul imprejmuitor este construit pe terenul proprietatea pârâților la o distanta de circa 90-110 cm lungime fata de zidul casei reclamanților, pretenția acestora ca acesta sa fie construit la o distanta de 60 cm de gardul comun este aberanta contrar prevederilor legale.

In concluzie consideră că sentința civila nr. 1009 din 09.09.2014 pronunțata de către Judecătoria Rm-Sarat, jud. B. in dosarul nr._ este netemeinica si nelegala, motiv pentru care solicită admiterea apelului, schimbarea in totalitate a hotariri apelate si pe fond respingerea acțiunii reclamanților ca neintemeiata, cu obligarea acestora la plata cheltuielilor de judecată reprezentând onorariu de avocat.

Intimații reclamanți au formulat întâmpinare solicitând respingerea apelului ca neîntemeiat.

Au învederat că în urma analizei materialului probator instanța de fond a stabilit bine situația de fapt si a aplicat corect legea, astfel in esența a reținut ca părțile au proprietăți vecine separate prin gard din placi prefabricate.

Apelanții in curtea lor, lipit de acest gard au edificat un zid de beton a cărui inaltime a depășit 2 m.

Pe parcursul procesului fiind sancționați contravențional au redus inaltimea zidului la 2 m in sensul dispozițiilor legale.

Instanța a constatat ca peste un corp de clădire amplasat in vecinătatea proprietății intimaților apelanții au edificat o terasa acoperita cu polipropilena. acoperiș arcuit care pe toata lungimea construcției se sprijină pe gardul dintre proprietăți (in acest sens procesul verbal de cercetare la fata locului)

Conform expertizei efectuate in cauza, expert Rotam N., prin documentația tehnica ce a stat la baza autorizației de construire nr. 15/18.06.2004 s-a prevăzut consolidarea corpului de clădire notat C2 in raport, existenta si realizarea peste aceasta a unui planseu din beton cu terasa circulabila, planseu care nu depășea fațada exterioara a peretelui adiacent hotarului.

In realitate apelanții, asa cum rezulta din constatările din teren, peste corpul C2 au executat un planseu scos in consola cu lățimea de 25 cm fata de fata exterioara a peretelui adiacent hotarului pe o lungime de 5,75 m si in capătul dinspre spate al clădirii cu lățimea de 50 cm pe o lungime de 1.80 m.

Pe aceasta prelungire s-a realizat o diafragma din beton cu inaltimea de 80 cm de la placa pana pe gardul din placi prefabricate.

Peste acest planseu s-a realizat o suprainaltare din lemn metal si fibra de sticla pentru pereți si invelitoare, ca peretele adiacent al hotarului este prevăzut cu atic executat pe placa scoasa in consola, ca s-a montat si plasa sudata, etajare prevăzuta cu jgheab si burlan.

S-a concluzionat ca parterul corpului C2 nu respecta autorizația de construire in sensul ca placa este mai mare decât cea prevăzuta in proiect, ieșind in consola si ca etajarea corpului C2 nu este prevăzuta in autorizația de construire nr 150/2004 iar apelanții nu au prezentat o alta documentație sau alta autorizație.

F. de aceste considerente, apreciază că instanța de fond in mod just a admis acțiunea si a obligat parații apelanți sa retragă construcțiile edificate prin etajarea corpului de clădire pana la limita prevăzuta in autorizația de construire 150/2004 eliberata de Primăria Rm. Sărat, respectiv retragerea planseului de beton executat peste corpul C2 de clădire in consola cu dimensiunile menționate in raportul de expertiza.

In cauze de natura celei de fata proba expertizei tehnice este determinanta in soluționare. Expertiza tehnica efectuata nu a fost combătută cu o alta expertiza sau alt mijloc de proba. Completarea probatoriilor cu martori cum solicita apelanții o apreciem ca inutila. Expertiza tehnica nu poate fi combătută cu martori.

În ceea ce privește analiza criticilor aduse sentinței apelate în sensul că instanța de fond si-a depășit atribuțiile cu care a fost investita consideră că aceasta nu este întemeiată întrucât judecătorul s-a pronunțat asupra a ceea ce s-a cerut nefiind depășite limitele investirii.

Astfel, in cererea formulata de reclamanții intimați se arata ca apelanții parați au construit un zid pe gard edificând o construcție ce nu respecta distanta de 60 cm fata de linia de hotar si ca toata apa si zăpada de pe construcția apelanților parați se scurge pe imobilul proprietatea reclamanților intimați.

Susține că s-a solicitat desființarea construcției edificate nelegal.

Rezulta ca obiectul litigiului il constituie un zid si o construcție situata in imediata vecinătate a gardului (este vorba de corpul C2 - asa cum este notat in raportul de expertiza).

Nici nu este posibil ca apa si zăpada de pe zid sa se scurgă pe imobilul reclamanților ci este vorba de apa de pe corpul care a fost consolidat si etajat cu depășirea autorizației.

In răspunsul la întâmpinare reclamanții intimați au făcut precizări in sensul ca si construcția edificata cu autorizație nu respecta distanta fata de linia de hotar, aspect pe care îl consideră neîntemeiat.

Susținerile apelanților parați in sensul ca nu au executat nicio construcție (clădire, anexe) si nicio lucrare (fierărie, vetre, cuptoare) ca planseul nu a suferit modificări fiind construit din anul 1970 si ca nicio construcție nu se sprijină pe gardul despărțitor - toate aceste susțineri sunt combătute cu materialul probator si cu constatările de pe teren.

Apelanții parați au obținut autorizație de construire nr 150/2004 dar prin nerespectarea acesteia au turnat o placa mai mare decât era prevăzuta in proiect si au făcut o etajare pe același corp C2 pentru care nu aveau autorizație.

In același timp, din raportul de expertiza rezulta ca s-a executat o diafragmă din beton cu înălțimea de 80 cm de la placa pana pe gardul din placi prefabricate.

Desi formularea din cuprinsul raportului de expertiza este clara si neechivoca apelanții parați susțin in mod injust ca in completare la raportul de expertiza nu se precizează in concret ca s-au edificat lucrări pe gardul despărțitor.

In concluzie solicită respingerea apelului ca nefondat, menținerea sentinței nr. 1009/09.09.2014 a Judecătoriei Rm. Sărat si obligarea apelanților parați la cheltuieli de judecata.

La termenul de judecată din 26.01.2015 tribunalul a încuviințat efectuarea unei cercetări locale, ce a fost efectuată la data de 5.03.2015.

Examinând sentința atacată în raport de actele și lucrările dosarului, de criticile formulate, precum și de prevederile legale incidente, constată că apelul declarat este neîntemeiat.

Critica apelanților, potrivit căreia instanța fondului și-a depășit limita investirii este nefondată.

Așa cum se poate observa în cererea de chemare în judecată intimații au solicitat obligarea pârâților să demoleze construcția ridicată pe gardul lor, fără respectarea distanței de 60 cm față de linia de hotar.

Faptul că din probele administrate în dosar a reieșit că nu întreaga construcție încalcă dispozițiile legale, ci doar o anumită parte, nu este de natură a conduce la aprecierea că instanța a depășit limitele investirii.

În mod corect instanța fondului a obligat pârâții să retragă construcțiile edificate prin etajarea corpului C2 până la limita prevăzută în autorizația de construcții nr. 150/2004 eliberată de Primăria Rm. Sărat, respectiv retragerea planșeului de beton executat peste corpul C2 de clădire în consolă, cu lățimea de 25 cm, cu lumgimea de 5,75 m și respectiv cu lățimea de 50 cm pe lungimea de 1,80 m, față de fațada exterioară peretelui adiacent hotarului cu proprietatea reclamanților; luând act că gardul despărțitor a fost redus la înălțimea de 2 m..

Astfel, conform expertizei efectuate, prin documentația tehnică ce a stat la baza autorizație de construire nr. 150/18.06.2004 s-a prevăzut consolidarea corpului C 2 de clădire parter, existentă și realizarea peste aceasta a unui planșeu din beton cu terasa circulabilă, planșeu care nu depășea fațada exterioară a peretelui adiacent hotarului, însă în realitate - așa cum rezultă din constatările în teren –peste corpul C 2 s-a executat un planșeu scos în consolă cu lățimea de 25 cm față de fața exterioară a peretelui adiacent hotarului pe o lungime de 5,75 m.l. și în capătul dintre spate al clădirii, cu lățimea de 50 cm, pe o lungime de 1,80 m.l. și că pe această prelungire s-a realizat o diafragmă din beton cu înălțimea de 80 cm. de la placă până pe gardul din plăci prefabricate, că peste acest planșeu s-a realizat o supraînălțare din lemn, metal și fibră de sticlă pentru pereți și învelitoare, că peretele adiacent hotarului este prevăzut cu atic executat pe placa scoasă în consolă (marcat cu roșu în anexa B), că s-a montat și plasă sudată, că etajarea este prevăzută cu jgheab și burlan ce preia apa și o dirijează într-un jgheab montat deasupra gardului ce separă proprietățile.

Cu ocazia cercetării locale efectuate atât de instanța de fond, cât și de cea din apel, s-a putut constata că peste un corp de clădire amplasat în vecinătatea proprietății reclamanților, pârâții au edificat o terasă acoperită cu polipropilenă, acoperiș arcuit care pe toată lungimea construcției se sprijină pe gardul dintre proprietăți. Această situație de fapt este confirmată și de planșele fotografice existente la filele 213-220 dosar fond, în care se poate observa cu ușurință că așa zisele jgheaburi montate de către apelanți la construcția nou edificată se sprijină efectiv pe gardul dintre proprietăți și mai mult decât atât, datorită formei arcuite a acoperișului construcției, care nu permite ca zăpada să se așeze pe acoperiș și montarea de opritori de zăpadă, aceasta din urmă se strânge în spatele casei intimaților, afectându-le proprietatea.

Chiar dacă, conform susținerilor apelanților, planșeul a cărei retragere s-a dispus era deja existent la momentul emiterii autorizației de construcții, situație nedovedită, în condițiile în care s-a emis autorizația de construcții cu anumite caracteristici, în ceea ce privește acest planșeu, la momentul edificării construcției, apelanții trebuiau să se încadreze în limitele autorizației.

Cât privește gardul despărțitor, atât timp cât intimații nu au formulat apel, iar instanța fondului a constat că acesta a fost adus în limite de înălțime legală, criticile apelanților sunt neavenite.

Față de cele reținute mai sus, Tribunalul, în baza art. 480 c.p.c urmează a respinge apelul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge, ca nefondat, apelul declarat de pârâții S. I. și S. C. domiciliați în Rîmnicu Sărat, . bis, județul B. împotriva sentinței civile nr. 1009 din 09.09.2014 pronunțată de Judecătoria Rîmnicu Sărat în dosarul nr._ având ca obiect obligație de a face în contradictoriu cu reclamanții D. E. și D. G. domiciliați în Rîmnicu Sărat, ., județul B..

Obligă apelanții la plata către intimați a sumei de 1200 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică de la 09 Martie 2015

Președinte,

E. P.

Judecător,

V. B.

Grefier,

D. H.

Red. P.E Judecătoria Rîmnicu Sărat

Thred. P.E Dosar fd._

6ex/28.04.2015 Jud. fd. P. A.

← Revendicare imobiliară. Hotărâre din 09-03-2015, Tribunalul BUZĂU		Contestaţie la executare. Decizia nr. 85/2015. Tribunalul BUZĂU →

Obligaţie de a face. Decizia nr. 2041/2015. Tribunalul BUZĂU

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Obligaţie de a face. Decizia nr. 2041/2015. Tribunalul BUZĂU