Revendicare imobiliară. Hotărâre din 09-03-2015, Tribunalul BUZĂU
| Comentarii |
|
Hotărâre pronunțată de Tribunalul BUZĂU la data de 09-03-2015 în dosarul nr. 2039/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL B.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 2039/2015
Ședința publică de la 09 Martie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE E. P.
Judecător V. B.
Grefier D. H.
Pe rol judecarea apelului declarat de reclamanții D. N. și D. E. domiciliați în comuna L., . împotriva sentinței civile nr. 533 din 18.06.2014 pronunțată de Judecătoria Pogoanele în dosarul nr._ având ca obiect grănițuire, în contradictoriu cu pârâții CHELȘOIU T. și C. I.-E. domiciliați în comuna L., ..
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns reclamanta D. Eliesabeta asistată de avocat T. M. A. și intimații Chelșoiu T. și C. I.-E., lipsă fiind reclamantul D. N., fiind reprezentat de avocat T. M. A..
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că, prin serviciul registratură al instanței, reclamanta D. E. a depus o cerere la care a atașat o . înscrisuri, după care:
La interpelarea instanței cu privire la formularea unor eventualele obiecțiuni la raportul de expertiză, apărătorul apelanților, solicită ca instanța să observe faptul că expertul nu descrie punctele topografice pe care le identifică și nu se raportează la materialul probator.
Face referire la declarația martorei M. G. din care reiese că la drum era un stâlp de fier care, în momentul de față, nu mai este respectat ca linie de hotar. De asemenea tot din declarația martorei mai sus menționate, rezultă că era un gard pe o lungime de 5 m care se oprea la distanța de 1,5 m față de spatele casei.
Susține că cioatele vechi de salcâm care erau pe linia de hotar sunt, la momentul de față, pe teritoriul părților adverse.
Arată că expertul s-a raportat doar la actele deținute de părți, ori obiectul prezentului dosar este acela de grănițuire și din acest motiv solicită ca expertul să refacă raportul de expertiză și să propună o variantă care să țină cont și de semnele de hotar descrise în declarația martorei M. G..
Intimații Chelșoiu T. și C. I.-E., având cuvântul, declară că nu au de formulat obiecțiuni la raportul de expertiză întocmit în cauză de expert N. G..
Tribunalul, raportat la obiecțiunile formulate de apelanți, prin apărător, la raportul de expertiză întocmit în prezenta cauză, urmează a le respinge motivat de faptul că așa cum se poate observa din obiectivele expertizei, instanța a stabilit ca expertul să aibă în vedere în raport de forma terenurilor, dimensiunile laturilor menționate în actele de vânzare cumpărare, de suprafețele terenurilor, de vechile semne de hotar să stabilească linia despărțitoare dintre proprietățile învecinate.
Analizând obiectivele, actele de proprietate și situația, expertul a stabilit linia de hotar menționată în concluzii, acesta neavând căderea de a lua în considerare decât semnele de hotar vizibile la locul faptei, astfel cum i s-a pus în vedere de instanță.
Părțile prezente declară că nu mai au alte cereri de formulat, excepții de invocat sau probe de administrat, considerând cauza în stare de judecată.
Tribunalul, luând act că în cauză nu se formulează alte cereri, nu se ridică excepții și nu se solicită administrarea de noi probe, constată cauza în stare de judecată și, în conformitate cu dispozițiile prevăzute de art. 392 Cod procedură civilă, deschide dezbaterile, acordând cuvântul părților.
Avocat T. A., având cuvântul pentru reclamanții apelanți D. N. și D. Eliesabeta, precizează că raportat la faptul că obiecțiunile formulate la raportul de expertiză i-au fost respinse, solicită ca instanța să aibă în vedere schița nr. 2, cu toate că nici aceasta nu corespunde ideii de grănițuire.
Susține că punctul 7 de la stradă nu este identic cu stâlpul de fier ce a fost descris și care se putea observa cu foarte mare ușurință de către expert.
De asemenea, susține că în partea din spate, după ce construcțiile se termină, se aflau vechii salcâmi tăiați și se putea observa că linia de hotar trebuia să treacă prin acele puncte.
Consideră că instanța poate admite apelul și sub o anumită rezervă din partea apelanților, să ia act de schița nr. 2, întrucât aceasta este cât de cât apropiată de realitate. Solicită obligarea intimaților la plata către apelanți a cheltuielilor de judecată.
Intimații Chelșoiu T. și C. I.-E., având cuvântul, solicită ca instanța să aibă în vedere schița nr. 1 precum și obligarea apelanților la plata cheltuielilor de judecată.
În replică, avocat T. A. având cuvântul pentru apelanți, susține că instanța nu poate avea în vedere schița nr. 1 raportat la faptul că se intersectează colțul casei, fapt ce ar presupune demolarea unei părți din zid precum și datorită faptului că aceasta contravine și declarației M. G. care susține că în spatele casei dumneaei avea peste 1 m. De asemenea consideră normală intervenția în spatele casei, aspect ce nu contravine Codului de procedură civilă.
Tribunalul constată că au fost lămurite toate împrejurările de fapt și temeiurile de drept și în baza dispozițiilor art. 394 alin. (1) Cod procedură civilă, închide dezbaterile.
TRIBUNALUL
Asupra prezentului apelului civil, constată;
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei Pogoanele la data de 05.11.2013 sub nr._, reclamanții D. N. și D. E. i-au chemat în judecată pe pârâții Chelsoi T. și Chelsoi E., solicitând stabilirea liniei de hotar dintre proprietățile acestora și obligarea pârâților să le lase în liniștită posesie și proprietate suprafața de 24 mp, pe care au ocupat-o prin construirea unui gard la stradă.
În motivarea acțiunii, au învederat că conform actelor de proprietate și extrasului de carte funciară sunt vecini cu casele în . class="Style"> Mai arată că datorită faptului că imobilul acestora este amplasat oblic pe hotarul ce desparte proprietățile, de la colțul casei, amplasată la 1,20 ml de acest hotar, până la limita proprietăților nu a fost niciodată un gard despărțitor, cu excepția laturii comune de la stradă, unde a fost o plasă de gard de aproximativ 5 ml.
Pârâții au cumpărat casa vecină în anul 2011 și recent au mutat plasa de gard, încât aceasta este în prelungirea colțului casei, ocupându-le fără drept suprafața de 24 mp.
De asemenea, au construit fără autorizație un porumbar sub limita de 2 m dintre proprietăți, apa de ploaie scurgându-se pe peretele casei acestora.
În drept, reclamanții și-au întemeiat acțiunea pe prevederile art. 555 - 560 Cod civil.
În dovedirea acțiunii, au depus la dosarul cauzei, în copie, înscrisuri(f.9-12) și au solicitat audierea unui martor.
Acțiunea a fost comunicată pârâților, în condițiile art. 201 alin. NCPC(f.16-17,21) și au depus întâmpinare(f.18) prin care arată că au cumpărat în anul 2010 imobilul situate în satul Caragele, ., conform actului de vânzare cumpărare nr. 1189 din 17.09.2010 și a extrasului CF nr. 1254, iar datorită situației materiale nu au adus în această perioadă nicio modificare construcției imobilului și anexelor gospodărești.
La solicitarea instanței, la termenul din 19.02.2014 pârâții au depus înscrisuri(f.42-50).
La același termen, reclamanții, prin apărător, au arătat că solicită numai administrarea probei cu expertiză tehnică(f.51).
Instanța a încuviințat proba propusă și a dispus efectuarea unei expertize în specialitatea cadastru – topografie, ce avea ca obiective identificarea terenurilor în litigiu conform titlurilor de proprietate ale părților, stabilirea liniei de hotar între cele două proprietăți.
Expertul desemnat a depus raportul de expertiză judiciară solicitat(f.73-90).
Prin sentința nr. 533 din 18.06.2014 Judecătoria Pogoanele a admis în parte acțiunea civilă formulată de reclamanții D. N. și D. E. în contradictoriu cu pârâții Chelșoiu T. și C. I.-E.. A stabilit linia de hotar dintre proprietăți potrivit variantei II de grănițuire propusă de expert în specialitatea topografie, cadastru și geodezie M. R., pe aliniamentul 80, 91, 92, 93, 94, 95, 84, evidențiat în anexa nr. 4 la raportul de expertiză tehnică judiciară. A respins, ca neîntemeiat, capătul de cerere privind obligarea pârâților să lase în liniștita posesie și proprietate a reclamanților suprafața de 24 mp teren. A obligat pârâții să plătească reclamanților 450 lei cheltuieli de judecată.
Hotărând astfel, instanța a reținut în fapt și în drept că prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1299/12.03.2008 de către BNPA M. E. și M. N.(f.10) reclamanții au cumpărat dreptul indiviz de ¼ din construcțiile situate în intravilanul comunei L., ., restul de ¾ din acestea și suprafața măsurată de 684 mp(din acte 700 mp) teren aferent fiind proprietatea acestora, conform contractului de vânzare – cumpărare autentificat sub nr._, transcris sub nr._-_ la data de 08.11.1994 de notariatul de Stat Județean B.(f.11), imobil înscris în CF nr. 1134/ L.(f.66).
Prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1189/17.09.2010 de către BNI M. E.(f.42) pârâții au cumpărat imobilul situat în intravilanul comunei L., ., compus din casă de locuit, înscrisă în CF nr. 1255/L., și suprafața măsurată de 889 mp(900 mp din acte) teren aferent, înscris în CF nr. 1254/L.(f.43-50).
Imobilul reclamanților se învecinează pe limita sa nordică cu cel al pârăților(f.80).
În urma măsurătorilor efectuate, expertul a constat neconcordanțe între măsurătorile topografice pentru atribuirea numerelor cadastrale ale terenurilor părților(f.77)
Acest lucru este evident, în condițiile în care mai reține că suprafața totală a terenurilor deținute de părți este de 1.590 mp, mai mare cu 17 mp decât suprafața totală înscrisă în CF nr. 1134/L. și CF nr. 1254/L. (684 mp reclamanții și 889 mp pârâții)(f.77).
Pe baza măsurătorilor efectuate și a datelor tehnice obținute de la OCPI B., expertul a propus două variante de grănițuire(f.78), reclamanții, prin apărător, solicitând stabilirea liniei de hotar dintre proprietăți potrivit variantei II de grănițuire, pârâtul Chelsoi T. fiind de acord cu aceasta.
Aliniamentul propus de expert este determinat de punctele 80, 91, 92, 93, 94, 95, 84, evidențiat în anexa nr. 4 la raportul de expertiză tehnică judiciară(f.82).
Pe lângă acordul părților, instanța a reținut că varianta II de grănițuire crează reclamanților posibilitatea de acces în zona din spatele casei de locuit proprietate, respectând dispozițiile art. 610 și art. 615 Cod civil1864, aplicabile în condițiile art. 59 din Legea 71/2011(în raport de anexa judecătorească a pârâților).
În drept, potrivit art. 560 Cod civil2009, aplicabile în condițiile art. 6 alin. 6 din cod, proprietarii terenurilor învecinate sunt obligați să contribuie la grănițuire prin reconstituirea hotarului și fixarea semnelor corespunzătoare, suportând, în mod egal, cheltuielile ocazionate de aceasta.
Față de cele mai sus reținute, instanța a admis acțiunea reclamanților și a stabilit linia de hotar dintre proprietăți potrivit variantei II de grănițuire propusă de expert în specialitatea topografie, cadastru și geodezie M. R., pe aliniamentul 80, 91, 92, 93, 94, 95, 84, evidențiat în anexa nr. 4 la raportul de expertiză tehnică judiciară(f.82).
În privința cererii reclamanților de obligare a pârâților să le lase în liniștită posesie și proprietate suprafața de 24 mp, pe care au ocupat-o prin construirea unui gard la stradă, instanța a reținut că, pe de o parte, imobilele părților nu au fost despărțite prin gard, iar, pe de altă parte, suprafața totală a terenurilor deținute de acestea este mai mare decât suprafața totală înscrisă în cărțile funciare.
Or, în aceste condiții nu s-a putut reține ocuparea vreunei suprafețe de teren de către pârâți.
Pe cale de consecință, a respins ca neîntemeiat capătul de cerere.
Reclamanții au solicitat obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată, cheltuielile acestora ridicându-se la suma de 920 lei (taxă timbru – 120 lei, onorariu expert – 800 lei).
Conform art. 453 alin. 1,2 Cod pr. civilă, partea care pierde procesul va fi obligată, la cererea părții care a câștigat, să îi plătească acesteia cheltuieli de judecată; când cererea a fost admisă numai în parte, judecătorii vor stabili măsura în care fiecare dintre părți poate fi obligată la plata cheltuielilor de judecată; dacă este cazul, judecătorii vor putea dispune compensarea cheltuielilor de judecată.
Instanța a avut în vedere taxa judiciară de timbru aferentă capătului de cerere privind grănițuirea(100 lei) și onorariul de expert(800 lei) și a înlăturat taxa judiciară de timbru aferentă capătului de cerere privind revendicarea(20 lei).
De asemenea, potrivit art. 560 Cod civil, proprietarii vecini suportă în mod egal cheltuielile de grănițuire. Astfel, cheltuielile cu grănițuirea au fost suportate în mod egal de părți și, pe cale de consecință, a obligat pârâții să plătească reclamanților suma de 450 lei cheltuieli de judecată.
Împotriva sentinței a declarat apel reclamanții în termen legal conform art. 468 Cod procedură civilă, criticându-o pentru nelegalitate și netemeinicie potrivit motivelor de apel depuse la dosar în baza art. 470.
În expunerea motivelor de apel, reclamanții au invocat, în ceea ce privește soluția anulării sentinței și trimiterii cauzei spre rejudecare, că instanța de fond a încălcat prevederile art. 22, NCPC, raportat la prevederile art. 6 din CEDO, precum și prevederile art. 425, NCPC.
Astfel, instanța de fond trebuia să observe că achiesarea aparentă la una din variantele expertizei efectuate în cauză nu a fost făcută de reclamanți, deoarece nici nu au declarat un asemenea lucru, dar, mai mult, o asemenea declarație echivala cu un drept de dispoziție, pentru care avocatul ales în cauză nu avea mandat, iar reclamanții, personal, nu au fost informați asupra conținutului expertizei și asupra consecințelor achiesării la o variantă sau alta a acestui raport de expertiză deoarece modalitatea în care s-a desfășurat acest ultim termen de judecată, ar fi însemnat o încheiere pe cale amiabilă a litigiului, ceea ce ar fi presupus acordul personal al părților indicate.
Instanța trebuia să observe că și în situația unui așa-zis acord, care nu a fost exprimat de către avocatul reclamanților în modalitatea cuprinsă în încheierea de dezbateri, dar care nu conține expresia acestora de voință, personală, și în cunoștință de cauză, tot erau elemente care trebuiau lămurite chiar și peste voința părților, deoarece art. 22 al. 2, NCPC, prevede că judecătorul este dator: " să dispună administrarea probelor pe care le consideră necesare, precum și alte măsuri prevăzute de lege, chiar dacă părțile se împotrivesc".
Această prevedere trebuie corelată cu obligația judecătorului de a stabili adevărul, dar și cu obligațiile care rezultă din prevederile art. 6 din CEDO, exprimat în ideea că instanța trebuie să răspundă unei juste așteptări, la o justiție dreaptă și corectă, dar și să rezolve toate cererile și apărările părților, și acest ultim aspect fiind neglijat de către instanța de judecată, în măsura în care nu s-a raportat la toate cererile depuse de reclamanți la dosarul cauzei, care trebuiau lămurite sub aspectul situației de fapt și de drept, chiar dacă noi nu am insistat asupra unor aspecte, sau aparent am fi exprimat o opinie care nu ducea la o justă soluționare a cauzei.
Sentința pronunțată în cauză nu este nici motivată în mod corespunzător, deoarece nu se preocupă de situația construcției pe care reclamanții au spus că partea adversă a edificat-o în vara anului 2013 și de situația celeilalte construcții, despre care am spus că a fost mutată dincolo de linia de hotar în aceeași perioadă.
De asemenea, instanța de fond nu explică de ce acceptă o asemenea variantă câtă vreme sunt încălcate prevederi exprese ale Codului Civil, după cum nu motivează și de ce acceptă ca linia de hotar să fie stabilită tară definirea unor puncte care să fie explicate în raportul de expertiză ( și pentru care nu solicită o explicație din partea expertului), lăsînd nelămurită și situația suprafeței de teren deținute de părți, dar și situația creată prin venirea ulterioară a pîrîților pe terenul care se învecinează cu terenul reclamanților. Instanța putea dispune refacerea raportului de expertiză, pentru obținerea unor explicații referitoare la punctele de stabilire a graniței care se putea regăsi în teren ( rezultă din planșele foto pe care le vom anexa că se putea face acest lucru), putea dispune audierea de martori, interogatorii, dar, în special, efectuarea unei cercetări locale, probă care este edificatoare într-o acțiune în grănițuire, în măsura în care reclamanții au spus că există semne de hotar evidente, dar aceasta presupunea "un efort" din partea instanței, care s-a mulțumit cu o aparență de fapt.
Consideră că toate acestea reprezintă o necercetare asupra fondului, dar și o motivare insuficientă și ineficientă din punct de vedere juridic, ceea ce, în final, echivalează cu o necercetare și o nepronunțare asupra fondului cauzei, soluții care se regăsesc frecvent pe rolul Tribunalului B..
Referitor la soluția admiterii apelului și a schimbării în parte a sentinței apelate, cu acordarea cheltuielilor de judecată efectuate la fond și în apel, solicită a se avea în vedere că după ce au dobândit proprietatea asupra terenului învecinat, pârâții au mutat linia de hotar și au acaparat o suprafață de teren deținută de reclamanți.
Rezultă din planșele foto anexate, faptul că existau semne de hotar deosebit de clare față de care se putea trasa o linie de hotar corectă. Astfel, se poate observa că sunt trunchiuri de salcîm tăiate care au ajuns pe terenul părților adverse, se poate observa faptul că gardul de la stradă este construit și vopsit în mod diferit și că părțile adverse au mutat gardul de o manieră care a dus la ocuparea unei suprafețe de teren din terenul deținut de reclamanți, dar și la modificarea liniei de hotar.
In acest context solicită a se observa că nici expertul nu găsește o definiție topografică pentru punctele 80 și 81, sau pentru punctele 111 și 112, deși era obligat să le descrie și să explice în ce modalitate a ajuns la concluziile pe care le-a expus în raportul de expertiză.
Se precizează de către reclamanți faptul că nu au înțeles și nu li s-a explicat ce înseamnă această expertiză, crezând că este vorba de revenire la linia de hotar inițială.
Consideră că se impune stabilirea elementelor care pot duce la o grănițuire corectă, motiv pentru care solicită refacerea și completarea probelor administrate în primă instanță, cu proba cu 2 martori, proba cu interogatoriul luat părții adverse, proba cu cercetare la fața locului și refacerea raportului de expertiză, care urmează să țină cont de celelalte probe administrate în cauză, de semnele de hotar, de prevederile Codului Civil, pentru a stabili o linie de hotar corectă și pentru a stabili dacă există sau nu o ocupare de teren.
Consideră că se poate aprecia că soluția primei instanțe nu este legală și temeinică și că se impune trasarea unei noi linii de hotar, cu toate consecințele de rigoare, inclusiv sub aspectul cheltuielilor de judecată.
Intimații C. T. și Chelsoi I. E. au formulat întâmpinare prin care au arătat că în anul 2010 au cumpărat un imobil cu terenul aferent, în comuna L., . precum și faptul că de la momentul achiziționării acestuia și până la data de 29.08.2014 nu au efectuat nicio îmbunătățire.
Prin Încheierea din 10.11.2014 Tribunalul B. a dispus suplimentarea probatoriilor cu martori și expertiză tehnică, în cauză fiind audiat martorul M. G. și raportul de expertiză tehnică expert N. G., asupra căruia apelanta a formulat obiecțiuni, ce ua fost respinse de către tribunal, apreciindu-se că expertul a răspuns obiectielor stabilite .
Examinând sentința atacată în raport de actele și lucrările dosarului, de criticile formulate, precum și de prevederile legale incidente, constată că apelul declarat este întemeiat.
Prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr._ din data de 1.11.1994 la Notariatul de Stat Județean B. numita D. A. vindea reclamanților apelanți dreptul ei indiviz de ¾ din suprafața de teren de 700 m.p., și un imobil casă de locuit situate în comuna L. . înscrise în contract.
Prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1299/12.03.2008 de către BNPA M. E. și M. N. reclamanții au cumpărat și restul proprietății, respectiv dreptul indiviz de ¼ din construcțiile situate în intravilanul comunei L., ..
Este de remarcat că terenul pe care reclamanții apelanți l-au cumpărat a fost dobândit de autorii lor prin titlul de proprietate nr._/53/15.04.1993, în cuprinsul căruia, la categoria curți-construcții este înscrisă suprafața de teren de 0,07 ha, situat în intravilan ., . vecinătăți: la nord –C. V., la est-I. Gh. I., la sud – D. N., la vest –drum.
Imobilul are atribuit numărul cadastral 50 fiind înscris în Cartea Funciară nr. 1132 a UAT L., iar cu ocazia întocmirii documentației tehnice în vederea atribuirii numărului cadastral, în urma măsurătorilor, conform raportului de expertiză tehnică întocmit de expertul N. G., suprafața măsurată a fost de 684 m.p..
Prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1189/17.09.2010 de către BNI M. E.(f.42) pârâții au cumpărat imobilul situat în intravilanul comunei L., ., compus din casă de locuit, înscrisă în CF nr. 1255/L., și suprafața măsurată de 889 mp(900 mp din acte) teren aferent, înscris în CF nr. 1254/L..
Imobilul reclamanților se învecinează pe limita sa nordică cu cel al pârăților).
Potrivit susținerilor părților de la termenul de judecată din 10.11.2014, suprafețele de teren pe care le dețin părțile au provenit de la proprietari, care au fost frați . Apelanta a precizat, situație confirmată și de către intimați, că de la colțul din spatele casei, până la limita grădinii, gardul nu a fost modificat niciodată de la data cumpărării, respectiv din anul 1994. Rezultă deci, că linia de hotar astfel trasată a fost însușită atât de autorul apelanților, cât și de aceștia din urmă la momentul cumpărării, astfel încât, a solicita la acest moment o situație diferită față de cea pe care ți-ai însușit-o la momentul cumpărării de la autorul tău nu poate fi primită.
Aceasta este și concluzia raportului de expertiză întocmit în cauză de către expertul N. G., care arată că, în raport de forma terenurilor, dimensiunile laturilor menționate în actele de vânzare cumpărare și de vechile semne de hotar, dar și de modul de dispunere a construcțiilor pe teren, se impune trasarea unei linii de hotar care respectă mărimea suprafețelor de teren înscrise în actele de proprietate ale părților, conform schiței nr. 2 atașată raportului de expertiză.
Față de cele reținute mai sus, Tribunalul, în baza ar. 480 c.p.c. urmează a admite apelul și a schimba în parte sentința apelată, în sensul că linia de hotar dintre proprietățile părților va fi cea stabilită de prin raportul de expertiză, expert N. G., pe aliniamentul: 7-6-A-B-C-4, Schița a II a ce face parte integrantă din prezenta. Se vor menține restul dispozițiilor sentinței .
În baza art. 453 c.p.c., vor fi obligați intimații, către apelanți la 1274 lei cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite apelul declarat de reclamanții D. N. și D. E. domiciliați în comuna L., . împotriva sentinței civile nr. 533 din 18.06.2014 pronunțată de Judecătoria Pogoanele în dosarul nr._ având ca obiect grănițuire, în contradictoriu cu pârâții CHELȘOIU T. și C. I.-E. domiciliați în comuna L., ..
Schimbă în parte sentința apelată în sensul că linia de hotar dintre proprietățile părților este cea stabilita prin raportul de expertiza N. G. pe aliniamentul 7-6-A-B-C-4 schița a doua, ce face parte integranta din prezenta.
Menține restul dispozițiilor sentinței.
Obligă intimații la plata către apelanți a sumei de 1274 lei cu titlu de cheltuieli de judecata.
Definitiva.
Pronunțată în ședința publică de la 09 Martie 2015.
Președinte, E. P. | Judecător, V. B. | |
Grefier, D. H. |
Red. P.E Judecătoria Pogoanele
Thred. P.E Dosar nr._
6ex/28.04.2015 Jud. fd. P. C. D.
| ← Revendicare imobiliară. Decizia nr. 29/2015. Tribunalul BUZĂU | Obligaţie de a face. Decizia nr. 2041/2015. Tribunalul BUZĂU → |
|---|
