Partaj bunuri comune. Lichidare regim matrimonial. Decizia nr. 3022/2015. Tribunalul BUZĂU
| Comentarii |
|
Decizia nr. 3022/2015 pronunțată de Tribunalul BUZĂU la data de 16-10-2015 în dosarul nr. 3022/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL B.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 3022/2015
Ședința publică de la 16 octombrie 2015
Completul constituit din:
Președinte: N. M.
Judecător: M. A.
Grefier: C. C.
Pe rol se află judecarea apelului declarat de către pârâta M. A., cu domiciliul în ., jud. V., și domiciliul ales pentru comunicarea actelor de procedură la Societatea Civilă de Avocați „P. L. și P. L.-N.”, cu sediul în mun. Râmnicu Sărat, ., ., împotriva încheierii din 08.01.2014 și a sentinței civile nr. 1486 din 17.11.2014, pronunțată de Judecătoria Râmnicu Sărat, în dosarul nr._, având ca obiect partaj bunuri comune, și a cererii de aderare la apel formulată de reclamantul N. D., domiciliat în mun. Râmnicu Sărat, ., ., jud. B., și fără forme legale în mun. B., cartierul Micro 3, ., ., în contradictoriu cu intimata T. D., domiciliată în ., jud. V..
La apelul nominal făcut în ședință publică, au răspuns apelanta-pârâtă M. A., asistată de avocat P. L., și apelantul-reclamant N. D., asistat de avocat R. M., lipsă fiind intimata T. D..
Procedura a fost legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care arată că apelanta M. A. a depus la dosar un set de înscrisuri, după care:
Avocat R. M. arată că a luat cunoștință de înscrisurile depuse la dosar de apelanta M. A.. La rândul său, depune adeverința nr. 177/7.10.2015 emisă de UM_, plângerea penală înregistrată sub nr. 2197/P/2012 și care a primit deja soluție, precum și chitanța nr. 26/26.02.2015.
Avocat P. L. depune la dosar concluzii scrise pentru apelanta-pârâtă M. A..
Părțile prezente arată că numai au cereri de formulat.
Nefiind alte incidente de soluționat sau probe de administrat, instanța deschide dezbaterile, dând cuvântul părților, pentru a-și susține cererile și apărările.
Avocat P. L., având cuvântul pe apelul principal, pentru apelanta-pârâtă M. A., susține că în mod greșit instanța de fond a reținut îmbunătățirile efectuate la apartamentul proprietatea terțului deținător, având în vedere prevederile art. 716 și art. 578 pct. 3 N.C.civ. Arată că lucrările privind înlocuirea unor uși, tencuieli, reparații ș.a. au fost adăugate pentru sporirea confortului, nefiind din categoria celor necesare. Pentru celelalte cheltuieli, de genul celor efectuate de părți, arată că puteau fi solicitate dacă exista acordul proprietarului, or în cauză nu s-a făcut o astfel de probă și cel care trebuia să o facă este reclamantul, care a invocat această situație.
În ceea ce privește sumele de bani, apreciază de asemenea că în mod greșit instanța de fond a reținut că sunt în posesia apelantei. Deși reclamantul a recunoscut permanent, prin răspunsul la interogatoriu și la primul termen de judecată, că aceste sume se află în posesia sa, instanța de fond a reținut că sunt în posesia pârâtei. Aceeași situație este și în ceea ce privește cauciucurile Opel.
O a treia critică a constat în aceea că în mod greșit s-a reținut cota diferențiată. Este adevărat că reclamantul a obținut venituri importante, dar disproporția este prea mare și se putea reține o cotă de cel mult 60 – 40%. Față de probele administrate, trebuia să se rețină că și pârâta a realizat venituri, cu o singură perioadă de întrerupere a activității în 2004-2008, a lucrat suplimentar și ca broker de asigurări, apoi șase luni în Italia, cu contract de muncă, având un venit de 600 euro lunar, s-a ocupat de creșterea copilului, în timp ce reclamantul era plecat din țară. Solicită admiterea apelului principal, excluderea de la masa bunurilor partajabile a îmbunătățirilor efectuate la apartament, să se rețină că sumele de 53.400 lei, 3681 dolari și cele patru cauciucuri se află în posesia reclamantului, să se aprecieze cu privire la cote, solicitând în principal cote egale pentru ambele părți, iar în subsidiar cote de 60 – 40%.
Avocat R. M., având cuvântul pentru apelantul N. D., susține, cu privire la primul motiv de critică, faptul că nu este fundamentat, în condițiile în care din motivarea scrisă a apelului nu rezultă aspectul că critica vizează legea aplicabilă. Din expunerea orală de astăzi, reiese că este vorba doar de o interpretare dată art. 716 N.C.civ. În acest context, dacă aceasta este poziția reclamantei, achiesează la împrejurarea că legea aplicabilă este cea nouă, iar pârâtul prin întâmpinare a evocat argumentele care conduc la incidența legii noi, cert fiind că s-au citat dispozițiile art. 716 C.civ., însă numai trunchiat, respectiv prima teză. Textul de lege oferă și o altă soluție, respectiv o altă ipoteză în care uzufructuarul poate solicita îmbunătățirile. Textul de lege spune că, la încetarea uzufructului, uzufructuarul nu poate pretinde vreo despăgubire pentru lucrările adăugate unui bun imobil, cu excepția celor necesare, sau pentru îmbunătățirile aduse unui bun mobil, chiar atunci când prin acestea s-a sporit valoarea bunului, ceea ce este în situația de față. Prin îmbunătățirile aduse, s-a sporit în mod consistent valoarea imobilului, iar din conduita procesuală a terțului deținător de bunuri nu rezultă că nu a existat acordul acestuia. Dimpotrivă, a fost încurajat reclamantul să procedeze la efectuarea îmbunătățirilor, situație în care consideră că în mod corect prima instanță a reținut îmbunătățirile la masa de împărțit.
Al doilea motiv de critică vizează împrejurarea că s-a reținut posesia asupra sumei de 53.000 lei și 3681 dolari ca aparținând pârâtei și nu reclamantului. Personal, a înțeles că această sumă de bani s-a reținut în mod corect ca fiind în posesia pârâtei-apelante, câtă vreme ea făcea parte dintr-o sumă al cărei istoric a fost arătat detaliat în conținutul cererilor apelantului-reclamant. A arătat că, din actele depuse la dosar, a rezultat că, în urma plecărilor succesive ale reclamantului în străinătate, acesta a realizat sume consistente de bani. Parte din ele au avut natura de bun personal, iar o altă parte, consemnată în alt cont la Banca Transilvania, cu titlu de salariu. Despre evoluția conturilor în care au fost consemnate sumele respective, există oglinda fidelă în extrasele de cont depuse și în notele de ședință prezentate la termenul anterior, în care se vede clar că o sumă a fost ridicată de reclamant, iar o alta necesară pentru pregătirea plecării în străinătate. În rest, toate sumele au fost ridicate de pârâtă, care nu a putut face altă dovadă, decât să confirme susținerea reclamantului. Aceste sume au fost folosite de pârâtă fără niciun fel de justificare, folosindu-le în interes personal. În aceste condiții, instanța de fond a apreciat că au rămas în posesia pârâtei. Motivul pentru care pârâtul nu a promovat inițial apel a fost acela că așa a interpretat prima instanță. Așadar, și instanța de apel poate valorifica o astfel de situație și să lase lucrurile așa cum le-a stabilit instanța de fond cu privire la suma de bani ce se cuvenea reclamantului, fiind bun personal al acestuia. Natura sumelor încasate cu titlu de alocație de subzistență conferă titlul de bun personal. Este vorba de o sumă de bani pusă la dispoziția reclamantului, care a preferat să stea în străinătate la colibă, pentru a economisi acei bani alocați existenței lui și care s-a expus unor pericole extraordinare făcând acest gest, tocmai pentru a cheltui cât mai puțin și a face economii în perioada misiunii.
Referitor la cota de participare la dobândirea bunurilor, arată că nu poate fi pusă sub semnul îndoielii, fiind cea stabilită de instanța de fond. Din analiza probelor de la dosar rezultă nu numai împrejurarea că reclamantul a realizat permanent venituri, dar și că acestea au fost dintre cele mai consistente pe care și le poate dori un partener de la celălalt. În opoziție cu situația reclamantului, pârâta a lucrat sporadic, veniturile ei fiind dintre cele mai modeste. În perioada 1995-1996 a lucrat cu jumătate de normă la CEC, după care a mai lucrat între 2004-2007 ca agent de turism, în lunile mai-septembrie, apoi la o firmă de telefonie mobilă, existând niște încercări ce nu au condus la obținerea unor venituri care să-i fi asigurat măcar propria existență. Este recunoscută munca femeii în gospodărie și în creșterea copilului și tocmai în considerarea acestei idei prima instanță ar fi putut reține un procent destul de mare în raport cu dovezile de la dosar. Referitor la situația celor patru cauciucuri Opel, arată că reclamantul a recunoscut că se află în posesia sa. Probabil instanța de fond a reținut aspectele din cererea de chemare în judecată, când situația era alta și părțile nu se înțeleseseră. Într-adevăr, sub acest aspect apelul este fondat, în mod incorect reținându-se că ar fi în posesia pârâtei respectivele cauciucuri.
În replică, apărătorul apelantei-pârâtei învederează că există contradicții între apelul formulat în scris și susținerile de astăzi, în sensul că parte din sume reprezintă alocație de subzistență. Solicită a se observa că la punctul 1 din cererea de aderare la apel se susține că reclamantul a realizat veniturile cu titlu de salariu, având caracter de bun comun.
Avocat R. M., având cuvântul pe cererea de aderare la apel, susține că a desfășurat în notele de ședință și cererile formulate, următoarea situație: părțile au dobândit cu titlu de bun comun veniturile realizate din salariu, care se regăsesc într-un cont separat, la Banca Transilvania, iar sumele încasate cu titlu de alocație de subzistență reprezintă bun personal și a prezentat cuantumul detaliat al acestora în cererile formulate. Faptul că sunt în cuantum aproximativ egal nu înseamnă că le-a confundat. Cererea de aderare la apel vizează faptul că nu s-a reținut la masa partajabilă suma de 100.000 lei, care este alta decât alocația de subzistență. Interpretarea părții este că nu s-a reținut faptul că suma de 53.000 lei și 3681 dolari reprezintă bunul personal al reclamantului și are în vedere acea alocație de subzistență. Sumele încasate cu titlu de salariu sunt cele care vizează 100.000 lei. Solicită admiterea cererii de aderare la apel, pronunțarea unei noi încheieri de admitere în principiu și corectarea acestor neajunsuri. Solicită cheltuieli de judecată. Mai arată că în această perioadă s-a trăit peste o limită a decenței, recunoaște că s-au făcut niște cheltuieli, însă modice, iar potrivit răspunsului la interogatoriu și înscrisurilor de la dosar, rezultă că, deși a vehiculat și a extras sume consistente din cont, pârâta nu a achitat nici măcar cheltuielile de întreținere pentru apartament, fără a mai vorbi de impozit sau alte sume cu caracter constant, permanent. Referitor la cheltuielile de pregătire școlară a copilului, arată că au avut un caracter modest, conform propriei recunoașteri.
Avocat P. L., având cuvântul pe cererea de aderare la apel, arată că aceasta este neîntemeiată. Din actele dosarului nu rezultă că sumele de 53.000 lei și 3681 dolari ar reprezenta bunul personal al reclamantului. Solicită a fi avut în vedere răspunsul reclamantului la interogatoriu, în sensul că reprezintă sume economisite de ambele părți, precum și că aceste sume au fost pe numele pârâtei și au fost retrase de către reclamant, fiind depuse într-un cont pe numele său, la care reclamanta nu a mai avut acces.
Se mai susține de partea adversă că ar trebui să se rețină la masa de partaj suma de 100.000 lei reprezentând bani cheltuiți de părți în timpul căsătoriei. Este pentru prima dată când se susține așa ceva. Este evident că respectivii bani au fost cheltuiți împreună de ambele părți, pentru că reclamantul a fost doar o perioadă plecat, o mare perioadă fiind în țară. S-a arătat în întâmpinare și reclamantul a recunoscut că de câte ori pleca în misiuni cheltuia sume importante de bani, că în februarie 2012 a plecat cu 2000 de dolari, iar în august cu 1200 dolari. Dacă acesta constata că lipsesc bani din cont în perioada când era în țară, ar fi retras dreptul apelantei de a mai avea acces la conturi, făcând acest lucru doar după ce au apărut discuții între părți și au divorțat, formulând plângeri că i s-a furat din bani. Solicită a se avea în vedere și faptul că pârâta a cheltuit bani cu acordul reclamantului și în interesul familiei. La întrebarea nr. 4 din interogatoriu se recunoaște de reclamant că avea un apartament închiriat în B., pentru a fi mai aproape de locul de muncă, pentru care plătea 1500 lei lunar, iar când era plecat se retrăgeau bani și se plătea această chirie, fiind cheltuieli în interesul familiei. Nu se poate reține că la data separării soților existau alte sume, fiind doar cele precizate în cererea reconvențională, care a fost admisă de către instanța de fond, singura greșeală fiind că s-a reținut posesia la apelantă. Solicită respingerea cererii de aderare la apel, cu obligarea la cheltuieli de judecată.
În replică, avocat R. M. arată, cu privire la contravaloarea chiriei, că, din actele depuse astăzi, rezultă că aceasta a fost acoperită de unitatea militară. Părțile s-au despărțit în anul 2012. Reclamantul a plecat din țară în 2011 și s-a trezit cu cererea de divorț. În această perioadă a fost mai evidentă conduita pârâtei. Din totalul de 42.150 dolari, pentru care a arătat care a fost componența, pârâta a retras suma de 38.466 dolari, iar în cont au rămas 3684 dolari, care urmează să se împartă. Din suma extrasă a constituit două depozite în cuantum de 53.400 lei. Sumele despre care vorbește sunt cele care reprezintă alocația de subzistență și constituie bun personal. În contul privind alocația de subzistență intră 42.000 dolari, din care pârâta scoate 38.000 și constituie un depozit de 53.400 lei, care înseamnă 15.900 dolari, iar restul de 22.565 se cheltuiește într-un an de zile. Când reclamantul a văzut că instanța a reținut că sumele au rămas la pârâtă, a considerat că este o sumă apropiată de cea pe care i-o datora pentru că era bunul său personal, motiv pentru care nu trebuie să încapă niciun fel de discuție. Au mai fost și sumele încasate cu titlu de salariu, aflate într-un cont separat.
În replică, avocat P. susține că apelanta era cea care ridica bani din cont și plătea inclusiv chiria.
Instanța închide dezbaterile, și, după deliberare, a pronunțat următoarea hotărâre, pentru considerentele precizate.
INSTANȚA
constată că, prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Râmnicu Sărat, sub nr._, din data de 04.01.2013, reclamantul N. D., în contradictoriu cu pârâta N. A. și terțul deținător de bunuri T. Dobrita, a solicitat ca prin sentința ce se va pronunța să se dispună lichidarea comunității de bunuri dobândite în timpul căsătoriei, în cote de 90% pentru reclamant și 10% pentru pârâtă, reglarea datoriilor în sumă de 12.900 lei.
Pârâta a depus întimpinare și cerere reconvențională prin care precizează că partajarea îmbunătățirilor efectuate la apartamentul mamei sale nu este admisibilă, având în vedere că împreună au un drept de uzufruct viager asupra apartamentului, invocând dispozițiile art. 707 din Noul Cod Civil. Referitor la cota de contribuție la dobândirea bunurilor, a apreciat că este egală.
Cu caracter de cerere reconvențională, solicită aducerea la masa de partaj a sumelor de 53.000 lei și 7.000 de dolari (22.400 lei) retrase de reclamant de la Reiffeiisen Bank după separarea în fapt, un laptop Assus, un aparat foto digital.
Terțul deținător de bunuri a formulat întimpinare prin care precizează că cererea de chemare în judecată nu este admisibilă.
Reclamantul a depus cerere completatoare la întâmpinare și cererea reconvențională.
Pe cale de completare la acțiune, reclamantul solicită să fie aduse la masa de împărțit și suma de 100.000 lei provenită din veniturile sale exclusive și pe care pârâta și-a însușit-o în perioada în care a fost plecat în misiune în străinătate și pe care a retras-o din conturile bancare.
Prin încheierea din 08.01.2014, prima instanță a admis în parte acțiunea principală completată și în parte cererea reconvențională și a constatat calitatea de codevălmași a reclamantului și pârâtei în cote de 75 % pentru reclamant și 25 % pentru pârâtă asupra bunurilor dobândite în timpul căsătoriei, după cum urmează: îmbunătățiri la apartamentul situat în Râmnicu Sărat, . C, ., aparținând terțului deținător de bunuri, T. D., respectiv 7 uși din lemn, 4 geamuri duble, centrală + 5 calorifere, gresie și faianță în bucătărie și baie, 2 chiuvete și 2 bucăți vas WC, montat parchet în 3 camere și 2 holuri, schimbat instalația electrică, închis balconul, montat poliester în 2 dormitoare, refăcut pereții în întregul apartament, gletuit și zugrăvit; bunuri mobile: un laptop ACER, un monitor N., o cameră video SONY cu mini DVD, sistem Home Cinema, calculator cu monitor, imprimantă HP 2320, combină muzicală, mașină de spălat, ventilator SINGER, 2 TV color Arctic, cuptor cu microunde, un frigider BEKO, o hotă Arctic, un aspirator, un aparat de gimnastică, un fier de călcat, 4 lustre, un mixer, o masă extensibilă, o masă sufragerie, o canapea de colț, o bibliotecă cu 3 corpuri, mobilă bucătărie compusă din 3 corpuri suspendate și 3 corpuri dulap, mobilă sufragerie, un șifonier în 3 uși, o bibliotecă 2 corpuri, un birou cu scaun ergonomic, 3 bucăți jaluzele, mobilă dormitor compusă din șifonier cu 2 uși și un corp suspendat și pat de mijloc, 6 scaune cu schelet metalic, un cort de 5 persoane, 6 undițe lansete, 3 tablouri, 4 vaze, 5 seturi de farfurii, un vas yena, 6 bucăți oale inox, 2 tigăi, 3 seturi tacâmuri, 4 seturi cafea, un grătar, 8 seturi pahare, 2 ibrice și 2 polonice, 7 pleduri, 5 lenjerii, 4 perne, 8 prosoape, un autoturism Dacia 1310, un autoturism Opel Astra, bunuri aflate în posesia pârâtei, un laptop ASUS și un aparat foto digital, bunuri aflate în posesia reclamantului; o drujbă, o motocositoare, un TV Arctic, un TV Telefunken, o biblioteca 8 corpuri, o canapea și două fotolii, un pat, un frigider Arctic, un aragaz cu două ochiuri și butelie, două covoare, 4 cauciucuri Opel, bunuri aflate în posesia terțului deținător de bunuri T. D., în ., jud. V.; sumele de 53.400 lei și 3010 USD aflate în posesia pârâtei. Instanța a constatat că reclamantul si pârâta au ca datorie comună, ce va fi suportată în aceleași cote, respectiv 75% pentru reclamant și 25% pentru pârâtă, suma totală de_ lei.
După efectuarea expertizelor de specialitate, prin sentința civilă nr. 1486/17.11.2014, prima instanță a hotărât partajul bunurilor comune și a atribuit părților următoarele loturi: reclamantul N. D. a primit - camera video Sony – 540 lei, sistem Home Cinema - 315 lei, combina muzicală – 32, ventilator Singer -72 lei, tv Artic - 126 lei, frigider Beco/2004 – 640 lei, mobila sufragerie ext. 8 pers/2006 - 210 lei, mobilă bucătărie compusă din 3 corpuri suspendate – 315 lei, 3 corpuri dulap – 315 lei, șifonier în două uși – 36 lei, corp suspendat – 20 lei, pat mijloc – 250 lei, 6 scaune schelet metalic – 59 lei, cort 5 persoane – 335 lei, 6 undițe lansete - 18 lei, 3 tablouri – 30 lei, 4 vaze - 25 lei, 5 seturi farfurii - 27 lei, 6 buc. oale inox – 30 lei, 2 tigăi – 20 lei, 3 seturi tacâmuri – 15 lei, 4 seturi de cafea - 18 lei, 8 seturi pahare – 24 lei, 2 ibrice - 17 lei, 2 polonice - 15 lei, 7 pleduri - 48 lei, 5 lenjerii - 20 lei, 4 perne – 100 lei, 8 prosoape - 4 lei, un laptop ASUS /2011 – 1520 lei, aparat foto digital – 360 lei, 4 cauciucuri Opel - 768 lei; pârâtei i s-au atribuit - laptop ACER /2005 – 18 lei, monitor N. 2005 - 8 lei, calculator cu monitor – 900 lei, imprimantă HP 2320 - 76 lei, mașină spălat - 540 lei, TV Arctic – 126 lei, cuptor cu microunde - 301 lei, hota Arctic 2006 – 100 lei, aspirator - 17 lei, aparat de gimnastică Vibravelt - 225 lei, fier de călcat 2004 – 50 lei, lustră 3 becuri-60 lei, lustra un bec - 3 buc – 90 lei, mixer 2 piese – 65 lei, masă sufragerie 2006 - 190 lei, canapea de colț/2003 - 480 lei, bibliotecă trei corpuri /2006 - 560 lei, șifonier în trei uși - 4 lei, bibliotecă din două corpuri - 315 lei, birou - 128 lei, scaun ergonomic - 85 lei, jaluzele - 77 lei, 6 scaune schelet metalic - 59 lei 3 tablouri - 60 lei, 4 vaze – 25 lei, 5 seturi farfurii - 18 lei, vas yena - 15 lei, 6 oale inox - 30 lei, 2 tigăi -20 lei, 3 seturi de tacâmuri – 30 lei, 4 seturi cafea - 18 lei, un grătar - 8 lei, 3 seturi pahare – 24 lei, 32 buc ibrice - 18 lei, 2 polonice – 15 lei, 7 pleduri - 64 lei, 5 lenjerii - 40 lei, 4 perne - 100 lei, 8 prosoape - 4 lei, drujbă - 42 lei, motocositoare – 38 lei, tv Telefunken – 36 lei, bibliotecă 8 corpuri - 320 lei, canapea – 110 lei, două fotolii - 100 lei, pat - 50 lei, tv Arctic - 42 lei, aragaz cu 2 ochiuri -35 lei, butelie - 50 lei, 2 covoare 2/3m +1,50/2,40 – 312 lei, suma de_ lei, suma de 3010 USD -_ lei, îmbunătățiri apartament -_ lei, autoturism Dacia 1310 - 2204 lei.
S-a stabilit obligația pârâtei de a plăti sultă reclamantului în sumă de_ lei.
Împotriva încheierii de admitere în principiu și a sentinței a declarat recurs pârâta-reclamantă N. A., la data de 13.01.2015, cererea fiind înregistrată pe rolul Tribunalului B., sub nr._ din data de 27.01.2015.
Consideră că instanța a dispus nelegal partajarea îmbunătățirilor efectuate de foștii soți la apartamentul proprietatea mamei sale, dobândit prin contractul de schimb autentificat sub nr. 1286/2006, părțile având un drept de uzufruct viager la care reclamantul a renunțat prin declarație autentificată în cursul procesului.
În opinia recurentei, contractul de schimb fiind încheiat sub imperiul C.Civ. vechi, sunt aplicabile dispozițiile art. 539 alin. 2 vechiul Cod civil. Așadar, aceste îmbunătățiri aparțin proprietarului imobilului și în mod greșit instanța de fond i le-a atribuit în lotul său, corelativ cu obligația de a plăti sultă reclamantului 75% din valoarea acestora.
A susținut că reclamantul avea posibilitatea de a solicita proprietarului apartamentului despăgubiri pentru aceste îmbunătățiri, în cadrul unei cereri în pretenții, și nu partajarea acestora în contradictoriu cu pârâta, în condițiile în care îmbunătățirile au devenit, prin efectul legii, proprietatea persoanei care este proprietar al imobilului.
Pe de altă parte, a arătat că instanța de fond a admis în parte cererea reconvențională și a reținut în mod corect la masa bunurilor comune sumele de 53.400 lei și 3681 dolari, însă a analizat cu superficialitate probele administrate în cauză și a reținut că aceste sume s-ar afla în posesia sa.
Faptul că aceste sume se află în posesia reclamantului ar rezulta din interogatoriul ce i-a fost luat acestuia: la întrebarea nr. 6, acesta a recunoscut că la data pronunțării divorțului singurele sume economisite de părți și aflate în conturi bancare erau 53.000 lei și 3681 dolari, iar la întrebarea nr. 11, referitoare la suma de 53.000 lei, reclamantul a răspuns că i-a retras și i-a depus pe numele lui, fiind banii lui din Congo.
Așadar, deși reclamantul a recunoscut faptul că singura sumă economisită în lei la data divorțului era aceea de 53.000 lei și că a fost luată de el, instanța reține în mod greșit în încheierea de admitere în principiu că suma s-ar afla în posesie pârâtei.
În ceea ce privește suma de 3681 dolari, recurenta precizează că aceasta este depusă în cont pe numele reclamantului, așa cum rezultă din extrasele de cont depuse la dosar.
Referitor la cota de contribuție a părților, apreciază că aceasta a fost reținută în mod greșit diferențiat, respectiv 75% pentru reclamant și 25% pentru pârâtă, deși se impunea o cotă egală de 50% pentru ambele părți, având în vedere că reclamantul a obținut venituri salariale mai mari decât cele obținute de pârâtă, însă a fost angajată, conform carnetului de muncă, având o singură perioadă de întrerupere (2000 – 2004), a lucrat suplimentar și ca broker de asigurări, a fost plecată și la muncă în Italia cu contract, timp de 6 luni, având un venit de 600 euro lunar, iar pe lângă toate aceste eforturi de a obține venituri cât mai mari, s-a ocupat și de creșterea copilului și de întreținerea casei, activități ce, potrivit practicii judiciare, sunt avute în vedere la stabilirea contribuției soților la dobândirea bunurilor.
Instanța de fond ar fi reținut, de asemenea, în mod greșit că 4 cauciucuri sunt în posesia sa, deși la întrebarea 9 din interogatoriu reclamantul a recunoscut că acestea sunt în posesia acestuia.
Pentru toate aceste considerente, a solicitat admiterea recursului, modificarea în parte a încheierii de admitere în principiu și a sentinței instanței de fond, în sensul scoaterii de la masa bunurilor partajabile a îmbunătățirilor efectuate la apartament, reținerii sumelor de 53.400 lei, 3681 dolari precum si a celor 4 cauciucuri pentru Opel ca fiind in posesia reclamantului intimat, precum si partajarea bunurilor comune în cote de 50% pentru fiecare parte.
Apreciază că se impune efectuarea unei noi expertize pentru evaluarea și lotizarea bunurilor, urmare modificării încheierii de admitere în principiu.
A solicitat obligarea intimatului la cheltuieli de judecată.
Intimatul N. D. a formulat în cauză întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Cât privește prima critică, referitoare le reținerea în mod nelegal, la masa de împărțit, a îmbunătățirilor aduse imobilului mamei pârâtei-recurente, consideră că instanța a pronunțat o soluție corectă. Apreciază că, față de dispozițiile art. 69 din Legea de aplicare nr. 71/2011, în cauză sunt aplicabile dispozițiile art. 716 al. 1 și 3 cod civil (nou) și nu dispozițiile art. 539 din vechiul Cod civil.
Raportat la actele dosarului, a precizat că, la data intrării în vigoare a Noului Cod civil, uzufructul era încă în ființă, el fiind radiat ulterior, ca urmare a declarației de renunțare formulate de reclamantul-intimat. Totodată, din ansamblul probatoriu a rezultat fără dubiu că toate lucrările realizate la apartamentul terțului deținător de bunuri au fost efectuate cu acordul și știința acestuia. Nici pârâta și nici terțul deținător de bunuri nu au făcut dovezi contrare în acest sens.
Referitor la posibilitatea reală de a reține aceste îmbunătățiri la masa partajabilă, urmează să se aibă în vedere împrejurarea că nu ele însele au fost reținute, ci contravaloarea lor, iar pentru a ușura executarea hotărârii instanța a înțeles ca această contravaloare să fie atribuită în lotul pârâtei-intimate, care e fiica terțului deținător de bunuri.
Cât privește cea de-a doua critică adusă soluției pronunțate de prima instanță, vizând împrejurarea că în mod incorect aceasta a reținut că în posesia sa s-ar afla suma de 53.000 lei și 3681 dolari, intimatul o consideră de asemenea nefondată.
În acest sens, arată că instanța, admițând în parte acțiunea introductivă, așa cum a fost completată, a avut în vedere nu numai sumele existente în cont la data separării în fapt a foștilor soți, ci și sumele cheltuite de pârâta-intimată, fără nicio justificare din partea acesteia, anterior separării. Astfel, așa după cum rezultă din actele depuse la dosar, în perioada nenumăratelor sale misiuni în străinătate, reclamantul a încasat atât salariu, cât și solde lunare. Din precizările părților rezultă că, încă de la debutul căsătoriei, reclamantul a realizat constant venituri, nu numai din salariul primit, ci și din alte sume de bani, ca urmare a misiunilor militare la care a participat. În dovedirea acestei situații a depus atât copie de pe pașaportul de serviciu, cât și adeverința nr. 736/18.11.2013.
Cât privește cuantumul sumelor încasate cu ocazia acestor misiuni, acesta se regăsește în documentele bancare aflate la filele 59-82 dosar, pentru misiunea din Congo (aferentă perioadei 09.10._12) și la filele 176 și următoarele pentru misiunea din Afganistan. În aceste înscrisuri sunt reflectate atât drepturile salariate bănești - ce reprezintă bun comun - și care sunt reflectate în contul de la Banca Transilvania, cât și sumele destinate alocației de subzistență - care ar reprezenta bun personal al reclamantului, consemnate în contul de la Raiffeisen Bank.
Așadar, pe lângă sumele încasate cu titlu de salariu, reclamantul a contribuit cu sume personale la dobândirea masei de bunuri, iar cuantumul acestora se regăsește la filele 168 dosar și următoarele, care reflectă un total de 42.150 USD, din care: reclamantul a luat 2210 USD la reîntoarcerea sa în Congo; 3684 USD au rămas în cont;_ USD au fost schimbați în lei și s-au constituit în depozit; 1100 USD transformați în lei, au rămas în cont; 18. 380 USD au fost însușiți de pârâtă, din care 17.580 USD au fost convertiți în lei.
Menționează intimatul că veniturile reprezentând solda (cu un spor de 50% conform legii) și alte drepturi bănești (reprezentând bun comun), au fost asigurate în țară de către UM_ B. și au fost virate în contul deschis la Banca Transilvania, în sumă de 45.720 lei, din care 42.500 au fost cheltuiți de pârâtă în interes personal. În acest sens prima instanță a putut valorifica înscrisurile aflate la dosar, din care rezultă că nu pot fi reținute apărările pârâtei, care a încercat să acrediteze ideea că sumele cheltuite de ea au fost destinate acoperirii cheltuielilor familiei. Din analiza acestor înscrisuri reiese că pârâta nu a plătit nici măcar cheltuielile de întreținere pentru apartament, nici impozitul pentru mașini în perioada 2009-2012, nici impozitul pentru apartament, iar pentru pregătirea școlară a fiului părților a alocat, potrivit propriei recunoașteri (răspuns întrebarea 16 interogatoriu), doar suma de 1600 lei.
Totodată, a precizat intimatul, în afara celor două misiuni din Congo și Afganistan, a mai participat la alte 3 misiuni, în Germania 88 zile - încasând 1500 euro (adică 17,5 euro/zi), în Kosovo (14 zile, încasând 490 euro, adică 35 euro/zi) și Afganistan (14 zile, încasând 1260 euro, adică 90 euro/zi). Această împrejurare e recunoscută și de pârâtă, prin răspunsul la întrebarea nr. 5 din interogatoriu, completată prin depunerea pașaportului de serviciu al reclamantului. La aceste sume, s-a adăugat și salariul încasat în țară, pentru care a primit și un spor de 100% din salariu.
Referitor la cota de contribuție a părților, intimatul apreciază că aceasta a fost reținută în mod corect în mod diferențiat, deși instanța a dat dovadă de multă generozitate în ceea ce o privește pe pârâtă.
În afara argumentelor menționate la punctul anterior privind veniturile reclamantului, din actele dosarului reiese, așa cum în mod corect motivează și instanța, că reclamantul a făcut dovada unor venituri constante și mult superioare pârâtei, care a realizat venituri doar sporadic și în cuantum mai mult decât modic.
Mai mult decât atât, reclamantul a depus și un număr de 7 procese-verbale prin care face dovada unor împrumuturi în sumă totală de 65.000 lei, la CAR, restituite integral de el.
Instanța de recurs a recalificat calea de atac ca fiind apelul, în ședința publică din 27.03.2015, în raport de valoarea litigiului, de peste 100.000 lei.
După această recalificare, intimatul N. D. a formulat în cauză și apel denumit incident împotriva încheierii de admitere în principiu din data de 08.01.2014 și a sentinței civile nr. 1486/17.11.2014, criticându-le pentru nelegalitate și netemeinicie.
A criticat soluția instanței care nu a reținut la masa partajabilă suma de 100.000 lei, solicitată de reclamant pe calea completării la acțiune în data de 12.03.2014 (fila 27 dosar), deși din documentele bancare depuse la dosar ar rezulta cu prisosința faptul că a realizat cu titlu de salariu aceste venituri, care au rămas la dispoziția pârâtei-intimate, care nu a putut produce dovezi în sensul cheltuirii lor pentru interesul familiei.
O altă critică a fost cu privire la soluția de a nu reține suma de 53.000 lei și respectiv 3681 dolari, care reprezintă bunurile sale personale, întrucât, așa cum a susținut în permanență, suma reprezenta alocația de subzistență rezultată în urma misiunii sale din Congo, ea fiind consemnată într-un cont separat de cel destinat încasării salariului, la Raiffeisen Bank. Din lecturarea IAP-ului și a sentinței primei instanțe, a dedus inițial că, prin atribuirea sumei de 53.000 lei și 3681 dolari, despre care se reține că se află în posesia pârâtei-intimate, în realitate primește cota cuvenită din cei 100.000 lei, solicitați pe calea cererii completatoare și nicidecum nu primește suma despre care a arătat că reprezintă alocația de subzistență. Fiind în eroare cu privire la interpretarea ce s-ar putea da sentinței atacate, nu a formulat inițial apel.
Solicită, în consecință, admiterea apelului, schimbarea în parte a IAP și a sentinței atacate, în sensul aducerii la masa partajabilă și a sumei de 100.000 lei, precum și a scoaterii de la masa partajabilă a sumei de 53.400 lei și 3681 dolari.
A solicitat încuviințarea probelor cu acte și expertiză.
În drept, au fost invocate prevederile art. 472 Cod pr. civ.
Apelanta-intimată M. A. a formulat întâmpinare la cererea de aderare la apel, solicitând respingerea acestei cereri.
A invocat apelanta excepția tardivității cererii și a solicitat, în principal, respingerea ei ca tardivă, iar în subsidiar a solicitat respingerea cererii de aderare la apel ca nefondată.
Cu privire la excepția tardivității aderării la apel, a arătat că legea aplicabilă, având in vedere data introducerii cererii de chemare în judecată, 04.01.2013, este vechiul C.proc. civ, iar potrivit art. 293, cererea de aderare la apel se poate face până la prima zi de înfățișare.
La termenul din 27.03.2015, instanța de apel a reținut în mod expres în încheiere că la acel termen a fost prima zi de înfățișare, intimatul a solicitat probe, care au fost considerate nerelevante de către instanță, dar i s-a acordat totuși un termen pentru a-și face apărări în raport de calificarea căii de atac.
Cererea de aderare la apel s-a depus la termenul din 17.04.2014, după prima zi de înfățișare, condiții în care este evident tardiv formulată, motiv pentru care solicită admiterea excepției și respingerea cererii ca tardivă.
Pe fondul acestei cereri, apelanta arată că o apreciază ca nefondată, pentru că sumele de 53.000 lei si 3681 dolari nu sunt bunuri personale ale intimatului, întrucât nu se încadrează în dispozițiile art. 340 C.civ., fiind venituri din muncă și cele asimilate acestora, cu consecința considerării ca bunuri comune.
Referitor la suma de 100.000 lei, cu privire la care intimatul susține ca ar fi cheltuit-o pârâta în perioada căsătoriei, precizează că această sumă nu a existat niciodată ca și cuantum, ci au existat diverse sume de bani încasate de intimat și care au fost cheltuite în interesul familiei și cu acordul intimatului, care i-a încredințat unul dintre carduri.
Așa cum recunoaște si reclamantul, sumele de bani obținute în timpul căsătoriei au fost cheltuite în aceeași perioadă, cu excepția sumelor menționate în cererea reconvențională.
A susținut că în perioada în care reclamantul a fost plecat in Congo, primea în țară suma de 2.400 lei, iar din această suma plătea rata la bancă, în cuantum de 1000 lei, facturi, cheltuielile pentru întreținerea copilului, meditații, haine, alimente, reparat autoturismul, asigurări etc. De asemenea, în luna februarie 2012, reclamantul a venit în concediu și a plecat cu suma de 2000 de dolari, iar în august a luat suma de 1.200 dolari. La cererea reclamantului, i-a trimis surorii sale suma de 3000 lei, iar mamei sale 2.500 lei. Tot din sumele încasate de reclamant, a cumpărat un cuptor cu microunde, un aspirator și un calculator, bunuri ce au fost menționate în cererea de chemare în judecată.
La data pronunțării sentinței de divorț, în conturi existau, potrivit recunoașterii intimatului, sumele de 53.000 lei și 3010 dolari, condiții în care cererea de partajare a unor sume ce au fost cheltuite în timpul căsătoriei în interesul familiei nu pot reținute la masa de partaj, întrucât nu existau la data divorțului.
Instanța de apel a stabilit că apelul incident este cerere de aderare la apel, în temeiul art. 293 din codul de procedură civilă 1865, și a respins excepția tardivității apelului declarat de intimatul-reclamant în ședința publică din 18.09.2015.
Examinând cele două cereri, tribunalul constată că este învestit cu apelul principal promovat de către pârâta-reclamantă M. A. împotriva încheierii din 08.01.2014 și a sentinței civile nr. 1486 din 17.11.2014 și cu cererea de aderare la apel formulată de către reclamantul-pârât N. D. tot împotriva celor două acte de procedură.
Pârâta-reclamantă M. A. a invocat patru motive de critică: greșita partajare a îmbunătățirilor efectuate de către foștii soți la imobilul proprietatea intimatei T. D., cerere soluționată prin sentința de partaj, nefiind criticată întinderea dreptului părților, astfel cum s-a dispus în încheierea de partaj din 08.01.2014; greșita reținere a sumelor de 53.400 lei și 3681 dolari ca fiind în posesia apelantei, soluție pronunțată în încheierea de partaj, și includerea în lotul pârâtei-reclamante, prin hotărâre; cota de contribuție, reținută prin încheierea din 08.01.2014, ca fiind de 75% în favoarea intimatului și 25% pentru apelantă, considerându-se prin apelul principal că soții ar fi avut contribuții egale la dobândirea bunurilor; soluția referitoare la posesia asupra a patru cauciucuri Opel, menționată în încheierea de partaj.
Prin cererea de aderare la apel, reclamantul N. D. a solicitat schimbarea încheierii de partaj din 08.01.2014 și a sentinței, în sensul obligării pârâtei la aducerea la masa partajabilă a sumei de 100.000 lei, solicitată prin completarea acțiunii din 27.03.2014; reținerea ca fiind bunuri personale a sumelor de 53.000 lei și 3681 dolari.
Conform art. 295 alin. 1 din Codul de procedură civilă, tribunalul va verifica, în limitele cererii de apel, stabilirea situației de fapt și aplicarea legii de către prima instanță. Se observă că nu au fost criticate soluțiile în legătură cu partajul celorlalte bunuri mobile, valorile în raport de care s-a efectuat lotizarea, bunurile atribuite, îmbunătățirile efectuate la imobilul proprietatea intimatei T. Dobriția și nici valoarea acestor îmbunătățiri; reclamantul nu a criticat soluția de partajare în cote de 75% și 25%; niciuna dintre părți nu a criticat împărțirea datoriilor comune.
În ceea ce privește apelurile declarate împotriva încheierii de partaj, din 08.01.2014, instanța va analiza mai întâi cotele de contribuție avute de părți la dobândirea bunurilor comune, soluție criticată prin apelul principal.
Tribunalul constată că intimatul-reclamant N. D. a solicitat împărțirea bunurilor comune în cote de 90% pentru dumnealui și 10% pentru fosta soție, apelanta M. A., în timp ce, prin cererea reconvențională, pârâta a considerat că soții au avut contribuții egale. Prima instanță a dispus, conform încheierii pronunțate în temeiul art. 6736, rap. la art. 6735 din Codul de procedură civilă, un drept de 75% pentru reclamant și 25% pentru pârâtă, reținând că, în timp ce reclamantul a obținut venituri importante din muncă și din misiunile militare la care a participat, pârâta nu a lucrat constant, iar când a fost angajată, a avut venituri modice, uneori și sub venitul minim pe economia națională.
În apel, pârâta-reclamantă s-a referit la faptul că a fost angajată, cu o singură excepție, în perioada 2000-2004, iar pe lângă toate eforturile de a obține venituri din activitățile prestate în calitate de broker asigurări sau din munca în străinătate, s-a preocupat de creșterea copilului și întreținerea casei.
Tribunalul, analizând probele administrate în fața primei instanțe, apreciază că hotărârea judecătoriei de a dispune cote de 75% pentru reclamant și 25% pentru pârâtă este corectă. Rezultă din sentința civilă nr. 2023/12.11.2012, pronunțată de Judecătoria Râmnicu Sărat în dosarul nr._ (filele 6-8 din dosarul primei instanțe), că a fost desfăcută căsătoria încheiată la data de 04.03.1995. Cererea de partajare a bunurilor comune a fost înregistrată după pronunțarea hotărârii de divorț, fără ca reclamantul să menționeze când a intervenit separarea soților. Nici în fața primei instanțe nu a fost clarificată această împrejurare, astfel că tribunalul va constata că a încetat regimul comunității de bunuri la data introducerii cererii de divorț, 05.10.2012 (verificată în sistemul informatizat de evidență a dosarelor), în temeiul art. 385 alin. 1 din Codul civil, normă aplicabilă potrivit art. 43 din Legea nr. 71/2011.
C. de contribuție se stabilește în raport de totalitatea bunurilor, iar nu de fiecare categorie de bunuri, astfel că instanța va analiza care erau bunurile care se aflau în proprietatea soților la data încetării comunității, 05.10.2012, valoarea acestora, veniturile foștilor soți și alte contribuții la dobândirea bunurilor. În ceea ce privește bunurile mobile, nu au fost contestate prin apel, motiv pentru care tribunalul va avea în vedere valorile stabilite prin expertiza întocmită de către expertul D. A. (filele 312-314, vol. I, dosar prima instanță), care a stabilit că valoarea totală a bunurilor dobândite de soți, astfel cum au fost reținute prin încheierea din 08.01.2014, este de_ lei. Separat, a fost evaluat autoturismul Opel, de către expertul E. I. (lucrarea se află la filele 335-337 din vol. I), la 500 euro la cursul valutar din data de 13.05.2014. În completarea la raportul de expertiză (filele 24-32, vol. II), D. A. stabilește, având în vedere și celelalte expertize (E. I. și A. M.) o valoare totală a bunurilor de împărțit, de 114.676 lei, din care_ lei reprezintă îmbunătățiri aduse apartamentului,_ lei și 3010 USD (_ lei), depozite bancare.
Bunurile au fost dobândite în timpul căsătoriei (între 04.03._12, data încetării regimului matrimonial), cele mai multe bunuri fiind obținute după plecarea reclamantului în misiuni militare, din anul 04.07.2005 (astfel cum a precizat martorul J. I. D. – fila 217 și rezultă din adresa nr. P 736/18.11.2013 a Ministerului Apărării Naționale – fila 222), când acesta, pe lângă salariu, a încasat și alte venituri, potrivit extraselor de cont depuse la filele 82-106. Ultima misiune a fost cea din Republica Democrată Congo, în perioada 09.10._12, date precizate în adresa de la fila 222. Martorul C. N. I. (fila 216, dosar prima instanță) a declarat că îmbunătățirile au fost efectuate din veniturile reclamantului, în perioada respectivă pârâta neavând loc de muncă. Cu certitudine, depozitele bancare de_ lei și 3010 USD (în lei, suma de_) provin din veniturile obținute de către reclamant din misiunile efectuate în străinătate, fapt necontestat de pârâtă, care a solicitat împărțirea acestor bunuri prin cererea reconvențională. Apelanta-pârâtă a precizat, în răspunsul la interogatoriu - întrebarea 6 (filele 108-111, vol. I), că a lucrat în perioada 1995-1998, cu jumătate de normă la CEC, a fost agent turism între 2004-2005, mai-septembrie 2004 la o firmă de telefonie mobilă, între 1998-2004 și 2007-2010 la propria firmă, iar între decembrie 2010-iunie 2011, în Italia. Cât privește însă nivelul veniturilor încasate din activitățile desfășurate, apelanta nu a depus la dosar declarații de venituri, adeverințe cu veniturile nete, singurele dovezi fiind mențiunile din carnetul de muncă . nr._ (filele 131-136, dosar judecătorie), din care rezultă salariile de bază (4675 lei, în 1991; 7500 lei-_ lei în 1992;_ lei-_ lei, în 1993;_ lei-_ lei în anul 1994;_ lei-_ lei în 1995;_ lei-_ lei, pe perioada_00, când a lucrat la CEC; între 15.10._07 – la „Stilcar Tour” S.R.L., a obținut salarii de bază între 280 lei și 550 lei; a lucrat la „Vital Turism 2007” S.R.L., în perioada 01.10._09 – salarii între 540 și 900 lei).
Referitor la faptul că intimata a prestat muncă în gospodărie și a crescut copilul rezultat din căsătoria părților, tribunalul consideră că nu este de natură să conducă la majorarea cotei de contribuție de 25% și să determine o participare egală a părților la dobândirea bunurilor, pentru că apelanta nu a realizat venituri în cea mai mare parte a perioadei în care soții au dobândit bunurile comune, cheltuielile căsătoriei fiind suportate din veniturile intimatului, astfel cum chiar aceasta a detaliat respectivele cheltuieli în înscrisul în apel (pentru a răspunde cererii de aderare la apel).
În masa bunurilor comune, tribunalul a menționat și valoarea celor două depozite bancare, despre care reclamantul, prin întâmpinarea formulată la cererea reconvențională, în primă instanță, și prin cererea de aderare la apel, a susținut că sunt bunuri proprii.
Raportat la data dobândirii veniturilor din misiunile militare, începând cu 27.02.2012, potrivit mențiunilor raportul de activitate cont emis de Raiffeisen Bank (filele 81-106), tribunalul are în vedere dispozițiile art. 340 și 341 din Codul civil aprobat prin Legea nr. 287/2009, în vigoare de la 01.10.2011, și aplicabil în privința acestor bunuri, conform normei reglementate de art. 33 din Legea nr. 71/2011. Astfel, potrivit art. 341 din Codul civil: „Veniturile din muncă, sumele de bani cuvenite cu titlu de pensie în cadrul asigurărilor sociale și altele asemenea, precum și veniturile cuvenite în temeiul unui drept de proprietate intelectuală sunt bunuri comune, indiferent de data dobândirii lor, însă numai în cazul în care creanța privind încasarea lor devine scadentă în timpul comunității”. Norma nu reglementează nicio excepție pentru venituri acordate în considerarea persoanei, veniturile încasate pentru misiunile în străinătate fiind tot din muncă. La data încasării, soții erau căsătoriți, nu încetase comunitatea de bunuri, motiv pentru care natura juridică a sumelor precizate este cea de bunuri comune, în temeiul art. 339 și 341 din Codul civil. De altfel, și reclamantul recunoaște acest caracter al veniturilor încasate în urma misiunilor militare, în considerarea acestor sume pretinzând prin acțiune o cotă de 90% contribuție la dobândirea bunurilor comune.
Prima instanță a reținut corect natura juridică a depozitelor bancare, mai puțin posesia, rezultând din răspunsul dat de către reclamant la întrebarea nr. 6 din interogatoriul administrat la cererea pârâtei (fila 108) și situația contului, că depozitele bancare sunt pe numele reclamantului. Nu s-ar putea reține susținerea reclamantului, menționată în încheierea de ședință din 27.03.2015, după recalificarea căii de atac (filele 32-33), în sensul că prima instanță ar fi reținut depozitele bancare în categoria bunurilor proprii și că acesta ar fi fost motivul includerii în lotul apelantei a respectivelor sume, deoarece, din verificarea loturilor, a componenței și valorilor, a cotelor de contribuție stabilite, rezultă că valorile depozitelor au fost cuprinse în masa bunurilor, însă, în mod nelegal, au fost atribuite pârâtei, deși aceasta nu are sumele într-un cont la care să aibă acces.
În raport de aceste precizări, tribunalul urmează să mențină încheierea din 08.01.2015, sub aspectul cotelor de contribuție la dobândirea bunurilor, precum și în privința sumelor de bani provenite din misiunile efectuate în străinătate de către reclamant, cu precizarea că acestea sunt în posesia reclamantului și îi vor fi atribuite în lot. Pe aceleași considerente, reținând aplicabilitatea art. 341 din Codul civil, tribunalul va respinge, sub aspectul cererii de constatare a caracterului de bun propriu, cererea de aderare la apel a reclamantului.
Tribunalul va analiza în continuare situația sumei de 100.000 lei, apreciată de către reclamant ca fiind bun comun, dar de care pârâta ar fi dispus, fără să poată face dovezi în sensul cheltuirii pentru interesul familiei. Instanța constată că, într-adevăr, din extrasele de cont depuse la filele 60-84 din dosarul de apel, rezultă că, în perioada 25.11._12, apelanta-pârâtă a efectuat operațiuni de retragere și convertire a unor sume importante încasate de către reclamant, neputându-se justifica decât în parte cheltuielile pretinse de către pârât în nota de ședință depusă la fila 52 -_ USD (sumă rămasă în urma constituirii depozitelor bancare), respectiv cele legate de plata utilităților, pregătirea școlară a copilului, a datoriilor bancare sau a cheltuielilor legate de întreținere (apelanta a depus situația plăților la filele 107 și urm.), aproximate de instanță la 1500 lei/lună (nu au fost incluse cheltuielile legate de plata chiriei pentru apartamentul din mun. B., deoarece reclamantul beneficiază de decontare). Cu toate acestea, fiind vorba despre cheltuielile căsătoriei, potrivit art. 325 din Codul civil, cât timp reclamantul nu a dovedit în mod cert că sumele respective s-ar regăsi în contul altor persoane sau că ar fi fost utilizate la dobândirea unor bunuri pentru un alt beneficiar, nu se poate considera că suma de 100.000 lei face parte din masa bunurilor comune, cât timp nu mai exista la data încetării comunității. A susținut reclamantul că pârâta ar fi folosit acele sume pentru a cumpăra o mașină partenerului actual sau un apartament, dar la dosar nu s-au depus astfel de înscrisuri din care să rezulte transferul unor importante sume de bani către o altă persoană ori dobândirea unui bun important. Apelantul-reclamant a depus la prima instanță un înscris (fila 147), din 23.08.2012, emis de BRD, conform căruia reclamanta ar fi depus suma de 500 lei în contul lui C. M.. Actul nu este certificat de parte că este conform cu originalul, în temeiul art. 139 din Codul de procedură civilă aplicabil litigiului, părțile nu au depus originalul, în temeiul acestor norme, nu s-au efectuat probe suplimentare, motiv pentru care nu pot fi reținute apărările pârâtului. Pe de altă parte, chiar dovedită împrejurarea unui transfer de 500 lei, suma nu ar corespunde cu cea pretinsă, de 100.000 lei.
Față de aceste considerente de fapt și de drept, rezultă că este nefondată și sub acest aspect cererea de aderare la apel, tribunalul urmând să mențină încheierea de partaj și să nu includă suma de 100.000 lei în comunitatea de bunuri.
Apelul principal a vizat și îmbunătățirile efectuate, în valoare de_ lei, conform completării la raportul de expertiză întocmit de către expertul A. M. (filele 16-18, vol. II, dosar judecătorie). Instanța de apel constată că reclamantul a formulat cererea având ca obiect partaj și împotriva intimatei T. D., mama pârâtei, proprietarul imobilului la care foștii soți au efectuat îmbunătățiri, dar fără să solicite obligarea acesteia la plata contravalorii îmbunătățirilor. În acțiune, reclamantul a precizat că solicită chemarea în judecată a „terțului deținător de bunuri”, T. D., fără ca, pe parcursul procesului să se determine calitatea acestei părți, motiv pentru care și în apel instanța va păstra aceleași calități, potrivit art. 294 alin. 1 din Codul de procedură civilă.
Tribunalul constată că, în baza contractului de schimb autentificat sub nr. 1286/24.10.2006 (filele 24-26, vol. I), la Biroul Notarului Public C.-Anișoara B., intimata T. D. a devenit proprietarul exclusiv al apartamentului situat în mun. Râmnicu Sărat, .. 12, ., iar apelanții au dobândit un drept de uzufruct viager asupra întregului apartament. În timpul procesului, prin declarație autentică notarială, nr. 975/29.03.2013 (fila 41, vol. I), reclamantul N. D. a renunțat, în temeiul art. 746 din Codul civil, la dreptul de uzufruct asupra apartamentului.
În privința drepturilor pe care le au uzufructuarii (foștii soți) de a li se restitui contravaloarea îmbunătățirilor efectuate, tribunalul apreciază incidența actualului Cod civil, aprobat prin Legea nr. 287/2009, în baza art. 5 alin. 2 din Legea nr. 71/2011, fiind vorba despre efecte viitoare ale situațiilor juridice născute anterior intrării în vigoare a Codului, derivate din raporturile de proprietate. Referitor la îmbunătățiri, art. 716 din Codul civil reglementează mai multe ipoteze, privind plata de despăgubiri, putându-se constata că numai nudul proprietar poate fi obligat la plata eventualelor sume rezultate din sporirea valorii bunului, în niciun caz celălalt uzufructuar. În raport de aceste dispoziții, neexistând niciun temei pentru includerea în lotul reclamantei a contravalorii îmbunătățirilor efectuate la apartamentul proprietatea intimatei, instanța va schimba în acest sens hotărârea. Va fi menținută însă încheierea de partaj care constată îmbunătățirile efectuate și dreptul soților de a obține restituirea, aspecte care nu au fost criticate prin apel, fiecare parte având dreptul ca, în limita contribuției fiecăruia (75% reclamantul și 25% pârâta), să solicite proprietarului despăgubiri.
Un alt motiv de apel a fost în legătură cu posesia asupra celor 4 cauciucuri Opel, reținute a fi în posesia intimatei T. D.. Tribunalul constată că reclamantul a recunoscut, prin răspunsul la întrebarea nr. 9 din interogatoriul administrat la cererea pârâtei, precum și în fața instanței de apel, că este în posesia acestor bunuri. Chiar dacă intimata T. D. nu a formulat apel, reținând că și intimatul a fost de acord cu această solicitare, încheierea va fi schimbată în privința posesiei asupra celor 4 cauciucuri Opel.
Față de toate aceste considerente de fapt și de drept, tribunalul va admite apelul principal și va respinge cererea de aderare la apel, în temeiul art. 296 din Codul de procedură civilă, astfel: va schimba, în parte, încheierea de partaj din 08.01.2014, și va constata că sumele de_ lei și 3010 USD, precum și cele 4 cauciucuri Opel sunt în posesia intimatului-reclamant. Ca urmare a înlăturării obligației apelante de a suporta contravaloarea îmbunătățirilor și a excluderii din lotul acesteia a depozitelor bancare, hotărârea va fi schimbată, în parte, drepturile părților fiind următoarele: masa de partajat va avea o valoare totală de_ lei, în care sunt incluse bunurile mobile și depozitele bancare;_,5 lei reprezintă dreptul de partaj al intimatului-reclamant, fiind cota de 75%, iar_,5 lei dreptul de partaj al pârâtei-reclamante, pentru cota de contribuție de 25%. Nu se vor aduce modificări loturilor formate din bunurile mobile, părțile necontestând această lotizare, astfel că, după includerea în lotul pârâtului a depozitelor bancare, acesta primește bunuri în sumă de_ lei, iar pârâta de 8202 lei. Pentru egalizarea loturilor, în temeiul art. 67310 alin. 4 din Codul de procedură civilă, intimatul va plăti apelantei, în termen de 3 luni de la rămânerea definitivă a hotărârii, sultă în sumă de_,5 lei. Va fi menționată și datoria comună,_ lei, din care reclamantul - 9675 lei și pârâta - 3225 lei, valori corespunzătoare cotelor de contribuție, soluție necontestată.
În temeiul art. 274 din Codul de procedură civilă, reținând culpa procesuală a intimatului, va fi obligat să îi plătească apelantei 3010 lei, cheltuieli de judecată în calea de atac, reprezentând taxa judiciară de timbru de 1510 lei, achitată conform chitanței nr._/2015 (fila 14), și 1500 lei, onorariu avocat, potrivit chitanței nr. 376/2015 (fila 7).
Hotărârea este definitivă, conform art. 377 alin. 1 pct. 3 din Codul de procedură civilă, este supusă recursului, în termen de 15 zile de la comunicare, potrivit art. 299, art. 301 din Codul de procedură civilă, și, sub sancțiunea nulității, se motivează prin însăși cererea de recurs sau înăuntrul termenului.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Admite apelul pârâtei-reclamante M. A., cu domiciliul în ., jud. V., și domiciliul ales pentru comunicarea actelor de procedură la Societatea Civilă de Avocați „P. L. și P. L.-N.”, cu sediul în mun. Râmnicu Sărat, ., împotriva încheierii din 08.01.2014 și a sentinței civile nr. 1486 din 17.11.2014, pronunțată de Judecătoria Râmnicu Sărat, în dosarul nr._, având ca obiect partaj bunuri comune, în contradictoriu cu intimatul-reclamant N. D., domiciliat în mun. Râmnicu Sărat, ., ., jud. B., și fără forme legale în mun. B., cartierul Micro 3, ., ., și intimata T. D., domiciliată în ., jud. V..
Schimbă, în parte, încheierea din 08.01.2014, în sensul că sumele de_ lei și 3010 USD, precum și 4 cauciucuri Opel sunt în posesia intimatului-reclamant.
Schimbă, în parte, sentința apelată, în sensul excluderii din lotul pârâtei-reclamante a îmbunătățirilor aduse apartamentului, în valoare de_ lei, precum și în sensul excluderii din lotul pârâtei-reclamante și includerii în lotul intimatului-reclamant a sumelor de_ lei și 3010 USD (_ lei).
Total masă de partajat -_ lei, din care_,5 lei reprezintă dreptul de partaj al intimatului-reclamant și_,5 lei dreptul de partaj al pârâtei-reclamante.
Valoare lot atribuit intimatului-reclamant -_ lei.
Valoare lot atribuit pârâtei-reclamante - 8202 lei.
Obligă intimatul să plătească apelantei, în termen de 3 luni de la rămânerea definitivă a hotărârii, sultă în sumă de_,5 lei.
Total datorie comună -_ lei, din care reclamantul - 9675 lei și pârâta - 3225 lei.
Respinge cererea de aderare la apel formulată de reclamantul N. D., domiciliat în mun. Râmnicu Sărat, ., ., jud. B., și fără forme legale în mun. B., cartierul Micro 3, ., ..
Menține celelalte dispoziții din încheierea dată la 08.01.2014 și sentința apelată.
Obligă intimatul să plătească apelantei 3010 lei, cheltuieli de judecată în calea de atac.
Definitivă.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică de la 16 octombrie 2015.
Președinte, N. M. | Judecător, M. A. | |
Grefier, C. C. |
Red. N.M.
Tehn. H.M./N.M.
5 ex./12.11.2015
Dosar prima instanță:
_ /2014 – Judecătoria Râmnicu Sărat
Judecător prima instanță:
C. M. C.
Operator de date cu caracter personal
înregistrat sub nr. 8214
| ← Partaj bunuri comune. Lichidare regim matrimonial. Decizia nr.... | Ordin de protecţie. Decizia nr. 277/2015. Tribunalul BUZĂU → |
|---|
