Exercitarea autorităţii părinteşti. Decizia nr. 3001/2015. Tribunalul BUZĂU
| Comentarii |
|
Decizia nr. 3001/2015 pronunțată de Tribunalul BUZĂU la data de 14-10-2015 în dosarul nr. 3001/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL B. - SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ Nr. 3001
Ședința publică de la 14 Octombrie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE I. M.
Judecător D. R.
Grefier E. D.
Pe rol, judecata apelului declarat de reclamantul SĂLBATECU G., domiciliat în municipiul Rm-Sărat, ., ., județ B., împotriva sentinței civile nr.638 din data de 23.04.2015 pronunțată de Judecătoria Rm-Sărat în dosarul nr._ – având ca obiect stabilire exercitare autoritate părintească, domiciliu minor și pensie de întreținere, în contradictoriu cu pârâta T. L., domiciliată în comuna R., ., județ B..
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns părțile, apelantul Sălbatecu G. fiind asistat de avocat P. S., conform împuternicirii avocațiale depuse la fila 5 dosar.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care arată că dosarul se află la primul termen de judecată, după care:
Procedura de citare legal îndeplinită.
Instanța procedează la identificarea părților prezente, ale căror date sunt consemnate la fila 23 dosar apel.
Instanța dispune, din oficiu, interogatoriul părților, răspunsurile fiind consemnate pe cale de încheiere.
Având cuvântul, apelantul Sălbatecu G. arată că locuiește efectiv în țară, unde lucrează. În anul 2014 a avut încheiat un contract de muncă pe o perioadă determinată, de 2 luni, în Italia. În prezent nu este angajat cu contract de muncă, prestând activități în țară. Și soția sa a lucrat în Italia o perioadă scurtă de timp. În prezent nu lucrează.
Având cuvântul, intimata T. L. A. precizează instanței că domiciliază în comuna R., ., județul B., casa este a părinților, împreună cu care locuiește și cu fratele său. Nu are venituri și dorește să se înscrie la facultate. Mai arată că a absolvit liceul în anul 2014. Cu privire la declarația depusă la fila 19 dosar apel, arată că îi aparține și este semnată de aceasta. Nu dorește să se implice în creșterea copilului.
Avocat P. S. depune la dosar practică judiciară, respectiv copii de pe sentința civilă nr.785 din 19.01.2015 pronunțată de judecătoria B. în dosarul nr._ și sentința civilă nr.6324/25.05.2015 pronunțată de Judecătoria B. în dosarul nr._, hotărâri judecătorești prin care s-au consfințit acorduri de mediere, pe situații de fapt similare.
Părțile arată că nu au cereri.
Nemaifiind cereri, excepții, probe, instanța constată cauza în stare de judecată, acordând cuvântul în dezbaterea apelului formulat.
Avocat P. S. solicită admiterea apelului declarat de reclamantul Sălbatecu G., modificarea în parte a sentinței pronunțată de Judecătoria Rm-Sărat, în sensul admiterii în tot a cererii și consfințirii acordului de mediere, astfel cum a fost încheiat de părți.
Soluția pronunțată de instanța de fond este criticabilă sub aspectul exercitării autorității părintești. Intimata nu s-a implicat și nu a dorit să ia parte la problemele legate de creșterea minorei, iar exercitarea autorității părintești în comun vine în defavoarea intimatei, care nu păstrează legătura cu minora și cu tatăl său, nu este interesată sub nicio formă de copil și care recunoaște acest aspect.
Familia intimatei T. L. A. nu a luat legătura și nu s-a interesat de situația minorei. În viitor, intimata poate solicita exercitarea autorității părintești, atunci când va dobândi maturitatea necesară, însă, la acest moment, este în interesul copilului ca autoritatea părintească să fie exercitată exclusiv de către tată.
Concluzii de admitere a apelului, astfel cum a fost formulat, modificarea sentinței pronunțată de instanța de fond, astfel cum s-a solicitat.
Fără cheltuieli de judecată.
Având cuvântul, intimata T. L. A. solicită ca exercitarea autorității părintești să revină exclusiv tatălui, să se ia act de acordul de mediere încheiat între părți, în totalitate.
Tribunalul, în conformitate cu dispozițiile art.394 alin.1 Cod pr.civilă, declară dezbaterile închise și reține cauza în pronunțare.
După deliberări,
TRIBUNALUL
Asupra apelului civil de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Rm. Sărat la data de 25.02.2015, sub nr._, reclamantul Sălbatecu G. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta T. L.-A., să se dispună stabilirea locuinței minorei Sălbatecu E., născută la data de 27.05.2014 la domiciliul reclamantului, iar exercitarea autorității părintești asupra minorei să fie realizată exclusiv de reclamant.
În motivarea de fapt a cererii, reclamantul a arătat că din relațiile de concubinaj cu pârâta în primăvara anului 2013 a rezultat minora Sălbatecu E., născută la data de 27.05.2014. La momentul debutului relației cu pârâta era despărțit de soția sa de aproximativ un an de zile, iar aceasta îi adusese la cunoștință intenția sa de a divorța. La scurt timp de la debutul relației pârâta l-a informat că este însărcinată, moment în care a decis să-și asume răspunderea față de situația nou creată și a susținut-o pe toata perioada sarcinii, însă în ultima perioada a sarcinii aceasta îl presa să divorțeze, încercând să-i explice faptul că divorțul sau nu ar conduce automat la căsătorie.
De asemenea, reclamantul a arătat că, după nașterea minorei a cărei paternitate a recunoscut-o, pârâta i-a reproșat că nu a făcut tot ce i-a stat în putință pentru a pune capăt căsătoriei, astfel că a decis să îl pedepsească, lăsând-o în grija sa pe minoră încă de la naștere.
Reclamantul a mai precizat că soția sa a aflat de situația delicată în care se găsea și, paradoxal, deși inițial a crezut că își va duce la bun sfârșit planul său de a divorța, aceasta a decis să reia relația de familie, ajutându-l la creșterea fiicei sale.
În fine, reclamantul a mai menționat că de la naștere și până în prezent minora a crescut la domiciliul său, fiind cel care s-a ocupat exclusiv de îngrijirea acesteia, fără ca pârâta să o viziteze, astfel încât fiica și mama nu se cunosc.
În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 448 raportat la art. 496 alin. 3, art. 507 Cod civil.
În probațiune au fost depuse înscrisuri: copii certificate pentru conformitate cu originalul de pe cartea de identitate ., nr._, cartea de identitate ., nr._, certificatul de naștere ., nr._/29.05.2014, emis de Primăria Municipiului Râmnicu Sărat, aviz epidemiologic dovada de vaccinare (filele 10-13).
În condițiile art. 204 Cod procedură civilă, la data de 10.04.2015, până la primul termen fixat în ședință publică, reclamantul a depus cerere de completare a acțiunii prin care a solicitat obligarea pârâtei la plata unei pensii de întreținere în favoarea minorei în raport de venitul minim pe economie. A atașat acesteia acordul de mediere încheiat între părți la 02.04.2015 și procesul-verbal de închidere a medierii (f.20-25 dosar fond).
La 21.04.2015 s-a depus la dosarul de fond ancheta psihosocială întocmită la domiciliul reclamantului de Serviciul Public de Asistență Socială Rm. Sărat, iar la primul termen de judecată în fața primei instanțe reclamantul a renunțat la probatoriul testimonial indicat prin acțiunea introductivă, solicitând a se lua act de acordul de mediere depus în cauză.
Prin sentința civilă nr. 638/23.04.2015, Judecătoria Rm. Sărat a admis în parte acțiunea completată, a luat act de tranzacția încheiată între părți în privința stabilirii domiciliului minorei la tatăl reclamant și obligației asumate de către mama pârâtă asupra plății pensiei de întreținere lunare în sumă de 100 lei în favoarea minorei, consfințind învoiala acestora în privința celor două capete de cerere. A dispus ca autoritatea părintească față de minora Sălbatecu E., născută la data de 27.05.2014, să fie exercitată în comun de ambii părinți.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că, potrivit art. 438 alin. 1 Cod procedură civilă, „părțile se pot înfățișa oricând în cursul judecății, chiar fără să fi fost citate, pentru a cere să se dea o hotărâre care să consfințească tranzacția lor”, iar potrivit art. 439 din același cod „tranzacția va fi încheiată în formă scrisă și va alcătui dispozitivul hotărârii”. Conform art. 441 Cod procedură civilă, „dispozițiile prezentei secțiuni se aplică în mod corespunzător și în cazul în care învoiala părților este urmarea procedurii de mediere”.
A mai reținut prima instanță că art. 36 alin. 6 din Legea nr. 272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copilului prevede că „un părinte nu poate renunța la autoritatea părintească, dar se poate înțelege cu celălalt părinte cu privire la modalitatea de exercitare a autorității părintești, în condițiile art. 506 din Codul civil”, iar potrivit art. 506 Cod civil, „cu încuviințarea instanței de tutelă părinții se pot înțelege cu privire la exercitarea autorității părintești sau cu privire la luarea unei măsuri de protecție a copilului, dacă este respectat interesul superior al acestuia. Ascultarea copilului este obligatorie, dispozițiile art. 264 fiind aplicabile”.
Având în vedere conținutul exercițiului autorității părintești, care cuprinde atât drepturi, cât și îndatoriri părintești, instanța de fond a apreciat că o desistare benevolă a unuia dintre părinți nu este, de regulă, în interesul copilului, însă pot exista și cazuri în care exercițiul comun al autorității părintești ar fi prejudiciabil pentru interesul superior al copilului, când instanța poate dispune exercițiul exclusiv de către unul dintre părinți a acesteia.
A reținut prima instanță și că, în jurisprudența franceză și belgiană s-a apreciat că instanța trebuie să analizeze înțelegerea din perspectiva interesului superior al copilului și, numai în cazul în care constată că există împrejurări care fac prejudiciabil pentru interesul copilului exercițiul comun al autorității părintești, poate admite o astfel de înțelegere. Dacă însă este vorba doar de o desistare a părintelui, care dorește să nu mai aibă niciun fel de alte obligații părintești în afară de obligația de întreținere, care îi rămâne, instanța nu va admite înțelegerea părinților în acest sens.
Așadar, instanța poate dispune exercitarea autorității părintești de către unul singur dintre părinți doar în situațiile în care există motive întemeiate, analizate prin prisma respectării interesului superior al copilului, chiar dacă există o înțelegere a soților cu acest conținut.
Având în vedere aceste aspecte, instanța de fond a admis, în parte, cererea de chemare în judecată, luând act de tranzacția încheiată între părți cu privire la stabilirea domiciliului minorei și pensia de întreținere, consfințind învoiala acestora pe respectivele aspecte prin dispozitivul hotărârii, și a stabilit exercitarea autorității părintești în comun, de către ambii părinți, cu privire la minora Sălbatecu E., născută la data de 27.05.2014.
S-a luat act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamantul Sălbatecu G., criticând-o pentru nelegalitate. În esență, apelantul a învederat că instanța de fond a cenzurat în mod nelegal convenția părților conținută în acordul de mediere depus la dosar, fiind încălcate prevederile art. 441 cu referire la art. 438-439 Cod procedură civilă. Totodată, au fost formulate critici ce țin de interpretarea și aplicarea greșită a dispozițiilor art. 36 alin.6 din Legea nr. 272/2004 republicată și art. 506 Cod civil.
Intimata nu a formulat în cauză întâmpinare, însă a fost prezentă la primul termen de judecată în apel învederând instanței că acordul de mediere încheiat între părți corespunde voinței reale a părinților minorei și, totodată, că prin acesta nu se aduce atingere interesului copilului.
A fost încuviințat reclamantului apelant probatoriul cu înscrisuri în calea de atac, fiind depuse hotărâri judecătorești (practică judiciară) prin care s-a consfințit acordul de mediere încheiat de părți (soți) privind desfacerea căsătoriei și accesoriile privind stabilirea locuinței copilului la unul dintre părinți, respectiv exercitarea autorității părintești asupra copiilor minori rezultați din căsătorie de către un singur părinte.
Examinând sentința apelată sub aspectul criticilor formulate și în raport de dispozițiile art. 479 alin.1 cu referire la art. 477 alin.1 Cod procedură civilă, tribunalul constată că apelul pendinte este fondat și va fi admis pentru următoarele considerente:
În fața primei instanțe, învestită cu soluționarea unei cereri privind stabilirea locuinței copilului din afara căsătoriei, stabilirea modalității de exercitare a autorității părintești asupra copilului minor și obligarea părintelui ce nu locuiește cu minora la plata pensiei de întreținere lunare în bani în favoarea acesteia, părțile au solicitat a se lua act de acordul de mediere pe care l-au încheiat la 02.04.2015, ulterior promovării acțiunii (la 25.02.2015) și până la primul termen fixat în dosar (la 23.04.2015).
Potrivit art. 59 alin. 2 din Legea nr. 192/2006, părțile se pot înfățișa la instanța judecătorească pentru a cere să se dea o hotărâre care să consfințească înțelegerea lor. Dispozițiile din Codul de procedură civilă, referitoare la tranzacție, se aplică în mod corespunzător.
Art. 438 din codul de procedură civilă dispune că părțile se pot înfățișa oricând în cursul judecății, chiar fără să fi fost citate, pentru a cere să se dea o hotărâre care să consfințească învoiala lor. Tranzacția va fi încheiată în formă scrisă și va alcătui dispozitivul hotărârii, conform art. 439 Cod procedură civilă.
Art. 441 Cod procedură civilă stabilește că dispozițiile art. 438-440 se aplică în mod corespunzător și în cazul în care învoiala părților este urmarea procedurii de mediere.
Așa fiind, tribunalul observă că în situația în care s-a solicitat primei instanțe a se lua act de acordul de mediere încheiat între părți, prin care acestea au statuat asupra tuturor capetelor de cerere cu soluționarea cărora a fost învestită instanța de judecată, nu există posibilitatea cenzurării acestui acord de voință al părților și consfințirii sale parțiale, instanța putând fie să ia act de acord, situație în care acesta constituie dispozitivul hotărârii judecătorești, fie să îl respingă soluționând cauza - capetele de cerere, potrivit dispozițiilor legale incidente, cu luarea în considerare a interesului copilului minor și probelor administrate, în speță înscrisuri și recunoașterile părților, inclusiv cele conținute în acordul de care nu se ia act (de ex. cuantumul obligației de întreținere convenit în sumă fixă sub cota de 1/4 din venitul minim net pe economia națională).
Consfințind în parte învoiala părților, pe două capete de cerere - stabilire domiciliu minoră la tatăl reclamant și plata pensiei de întreținere în sumă fixă, lunar, de către mama pârâtă, cu stabilirea autorității părintești asupra copilului în comun de către părinți, contrar acordului de mediere încheiat între aceștia, prin soluționarea capătului de cerere corespunzător al acțiunii principale, prima instanță a pronunțat o hotărâre cu încălcarea prevederilor legale sus menționate – art. 441 cu referire la art. 438-439 Cod procedură civilă și art. 59 alin.2 din Legea nr. 192/2006.
Nelegalitatea, respectiv, motivul de nulitate a hotărârii primei instanțe, au fost invocate în prezenta cale de atac de către partea interesată, fiind incidente prevederile art. 480 alin. 6 Cod procedură civilă, astfel încât tribunalul va anula hotărârea atacată, rejudecând fondul.
Astfel, tribunalul observă că, potrivit art. 483 alin.1-3 Cod civil, autoritatea părintească este ansamblul de drepturi și îndatoriri care privesc atât persoana, cât și bunurile copilului și aparțin în mod egal ambilor părinți. Părinții exercită autoritatea părintească numai în interesul superior al copilului, cu respectul datorat persoanei acestuia, și îl asociază pe copil la toate deciziile care îl privesc, ținând cont de vârsta și de gradul său de maturitate. Ambii părinți răspund pentru creșterea copiilor lor minori.
Potrivit art.487 Cod civil, ce reglementează conținutul autorității părintești, părinții au dreptul și îndatorirea de a crește copilul, îngrijind de sănătatea și dezvoltarea lui fizică, psihică și intelectuală, de educația, învățătura și pregătirea profesională a acestuia, potrivit propriilor lor convingeri, însușirilor și nevoilor copilului; ei sunt datori să dea copilului orientarea și sfaturile necesare exercitării corespunzătoare a drepturilor pe care legea le recunoaște acestuia.
Conform art. 505 alin.1 -2 Cod civil, în cazul copilului din afara căsătoriei a cărui filiație a fost stabilită concomitent sau, după caz, succesiv față de ambii părinți, autoritatea părintească se exercită în comun și în mod egal de către părinți, dacă aceștia conviețuiesc. Dacă părinții copilului din afara căsătoriei nu conviețuiesc, modul de exercitare a autorității părintești se stabilește de către instanța de tutelă, fiind aplicabile prin asemănare dispozițiile privitoare la divorț.
Totodată, art. 506 cod civil reglementează că părinții se pot înțelege cu privire la exercitarea autorității părintești sau cu privire la luarea unei măsuri de protecție a copilului, dacă este respectat interesul superior al acestuia, dispozițiile art. 264 fiind aplicabile.
Instanța poate încuviința sau dispune exercitarea autorității părintești de către unul singur dintre părinți pentru motive întemeiate, analizate prin prisma respectării interesului superior al copilului, iar în cauză tribunalul observă că încuviințarea acordului de mediere ce conține învoiala părinților în privința exercitării autorității părintești exclusiv de către tată (căsătorit cu o altă persoană decât mama copilului), în condițiile în care acesta este singurul părinte ce a îngrijit minora de la naștere și până în prezent, nu este contrar interesului superior al copilului în cauză, în vârstă de 1 an și 5 luni.
Potrivit Codului civil, art. 516 alin. 1, obligația de întreținere există între ascendenți și descendenți, fiind rude în linie dreaptă, iar potrivit art. 524 Cod civil are drept la întreținere numai cel care se află în nevoie, neputându-se întreține din munca sau din bunurile sale. În privința descendentului minor Codul civil prevede, prin dispozițiile art. 525 alin.1, că acesta se află în nevoie dacă nu se poate întreține din munca sa, chiar dacă ar avea bunuri.
În privința debitorului întreținerii, art. 527 Cod civil stabilește că poate fi obligat la întreținere numai cel care are mijloacele pentru a o plăti sau are posibilitatea de a dobândi aceste mijloace. La stabilirea mijloacelor celui care datorează întreținerea se ține seama de veniturile și bunurile acestuia, precum și de posibilitățile de realizare a acestora; de asemenea, vor fi avute în vedere celelalte obligații ale sale.
Dovada stării de nevoie a persoanei îndreptățite la întreținere, precum și mijloacele celui care datorează întreținere pot fi dovedite prin orice mijloc de probă, potrivit dispozițiilor art. 528 Cod civil, modalitățile de executare a obligației de întreținere fiind stabilite în condițiile art. 530 alin. 1-3 Cod civil, astfel: obligația de întreținere se execută în natură, prin asigurarea celor necesare traiului și, după caz, a cheltuielilor pentru educare, învățătură și pregătire profesională; dacă obligația de întreținere nu se execută de bunăvoie, în natură, instanța de tutelă dispune executarea ei prin plata unei pensii de întreținere, stabilită în bani, fie forma unei sume fixe, fie într-o cotă procentuală din venitul net lunar al celui care datorează întreținere, dispozițiile art. 529 alin. (2) și (3) urmând a fi aplicate în mod corespunzător.
Cuantumul întreținerii este reglementat prin art. 529 alin.1-3 Cod civil, întreținerea fiind datorată potrivit cu nevoia celui care o cere și cu mijloacele celui care urmează a o plăti, urmând a fi stabilită, când este datorată de părinte, până la o pătrime din venitul său lunar net pentru un copil, o treime pentru 2 copii și o jumătate pentru 3 sau mai mulți copii. Cuantumul întreținerii datorate copiilor, împreună cu întreținerea datorată altor persoane, potrivit legii, nu poate depăși jumătate din venitul net lunar al celui obligat.
În privința stabilirii locuinței copilului minor, instanța reține și dispozițiile art. 496 alin.1-3 Cod civil, potrivit cărora copilul minor locuiește la părinții săi, iar dacă părinții nu locuiesc împreună, aceștia vor stabili, de comun acord, locuința copilului, în caz de neînțelegere între părinți hotărând instanța de tutelă pe baza concluziilor raportului de anchetă psihosocială și ascultându-i pe părinți și pe copil, dacă a împlinit vârsta de 10 ani.
Față de conținutul acestor dispoziții legale, tribunalul observă că învoiala părinților conținută în acordul de mediere depus în dosarul de fond nu este contrară legii și nu contravine interesului superior al copilului minor din afara căsătoriei, pentru care filiația a fost stabilită la naștere față de ambii părinți, după cum rezultă din actele de stare civilă depuse în cauză.
Reținând acordul de voință al părților conținut în acordul de mediere încheiat la 02.04.2015, depus la filele 23-24 dosar fond, în conformitate cu prevederile art. 438-439 și art. 441 Cod procedură civilă, rejudecând fondul, tribunalul va admite acțiunea și va lua act de acordul de mediere încheiat între părți la data de 02.04.2015, consfințind învoiala acestora, ce va constitui dispozitivul hotărârii.
Văzând și prevederile art. 483 alin.2 teza finală Cod procedură civilă,
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul declarat de reclamantul SĂLBATECU G., domiciliat în municipiul Rm-Sărat, ., împotriva sentinței civile nr.638 din data de 23.04.2015 pronunțată de Judecătoria Rm-Sărat în dosarul nr._ – având ca obiect stabilire exercitare autoritate părintească, domiciliu minor și pensie de întreținere, în contradictoriu cu pârâta T. L., domiciliată în comuna R., ., județul B..
Anulează sentința atacată, rejudecă fondul și admite acțiunea.
Ia act de acordul de mediere încheiat între părți la data de 02.04.2015, consfințind învoiala acestora, ce constituie dispozitivul hotărârii:
„ACORD DE MEDIERE
Încheiat la data de 02.04.2015
În baza contractului de mediere nr. 36 din 02.04.2015
Noi,
- D-nul Sălbatecu G., domiciliat în Ramnicu Sarat, ., ., județul B., identificat prin CI ., nr._, CNP –_;
- D-na T. L. – A., domiciliată în ., nr.513, județul B., identificată prin CI ., nr._, având CNP –_.
În conformitate cu prevederile Legii nr.192/2006, am consimțit la încheierea prezentului acord, liber exprimat și neafectat de nici un viciu de consimțământ, urmând să stingem litigiul dintre noi părțile (ce face obiectul dosarului civil nr._ aflat pe rolul Judecătoriei Rm-Sărat) privind exercitarea autorității părintești față de minora Sălbatecu E., născută la data de 27.05.2014 – stabilirea locuinței minorei, stabilirea pensiei de întreținere în favoarea acesteia, astfel:
Noi părțile, Sălbatecu G. și T. L. – A. suntem de acord ca autoritatea părintească să fie exercitată în mod exclusiv de către tatăl reclamant, numitul S. G. față de minora S. E., născuta la data de 27.05.2014.
Totodată, noi părțile am convenit ca locuința minorei S. E. să fie stabilită în domiciliul tatălui reclamant, S. G.. În aceste condiții am stabilit ca numita T. L. A. să contribuie la cheltuielile necesare creșterii și îngrijirii minorei prin plata unei pensii de întreținere lunare în cuantum de 100 lei.
Menționăm că această înțelegere concretizată în prezentul acord de mediere reprezintă voința noastră a părților asupra căreia nu înțelegem să revenim, că nu mai solicităm cheltuieli de judecată și nu mai avem alte pretenții unul de la celălalt.
Prezentul acord are valoarea unui înscris sub semnătură privată și nu conține clauze care să aducă atingere legii și ordinii publice și poate fi supus verificării notarului public în vederea autentificării ori, după caz, încuviințării instanței de judecată.
Încheiat azi, 02.04.2015 la sediul Biroului de mediator, în 4 exemplare originale, câte unul pentru fiecare parte, unul care rămâne înregistrat în arhiva mediatorului, unul pentru instanța de judecată.
- 2.
Nume Sălbatecu GigelNume T. L. A.
Semnătură indescifrabilăSemnătură indescifrabilă
Mediator,
T. N.
Semnătură indescifrabilă”
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 14 Octombrie 2015.
Președinte, I. M. | Judecător, D. R. | |
Grefier, E. D. |
Red. I.M./4 ex./30.10.2015
Dosar fond nr._
Judecător fond - I. R.
Judecătoria Rm. Sărat
| ← Ordonanţă preşedinţială. Decizia nr. 3243/2015. Tribunalul BUZĂU | Pensie întreţinere. Sentința nr. 3880/2015. Tribunalul BUZĂU → |
|---|
