Ordonanţă preşedinţială. Decizia nr. 3243/2015. Tribunalul BUZĂU
| Comentarii |
|
Decizia nr. 3243/2015 pronunțată de Tribunalul BUZĂU la data de 18-12-2015 în dosarul nr. 3243/2015
Cod ECLI ECLI:RO:TBBZU:2015:002._
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL B.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 3243/2015
Ședința publică de la 18 decembrie 2015
Completul constituit din:
Președinte: M. A.
Judecător: N. M.
Grefier: C. C.
Pe rol se află judecarea apelului civil declarat de reclamanta A. V. D., domiciliată în ., jud. B., împotriva sentinței civile nr. 1576/19.10.2015 pronunțată de Judecătoria Râmnicu Sărat în dosarul nr._, având ca obiect ordonanță președințială, în contradictoriu cu pârâtul Ț. I.-F., domiciliat în ., jud. V., la familia R. O..
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit toate părțile.
Procedura a fost legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că dosarul este la primul termen de judecată, apărătorul apelantei a formulat o cerere pentru strigarea cauzei după ora 11, deoarece se află la Curtea de Apel Ploiești, după care:
Față de cererea apărătorului apelantei, instanța lasă dosarul la a doua strigare.
La reluarea cauzei, a răspuns apelanta, asistată de avocat B. G., lipsă fiind intimatul.
Apărătorul apelantei depune la dosar împuternicire avocațială și chitanța nr._/18.12.2015 reprezentând taxă judiciară de timbru în sumă de 20 lei.
La solicitarea instanței, apelanta A. V. D. precizează că a fost în Italia, de unde a revenit în urmă cu 4-5 zile. Copilul s-a născut în România și, de la trei săptămâni, a plecat împreună cu ambii părinți în Italia. În urma unei altercații, intimatul a revenit în țară. În prezent copilul este în România și ea a venit în țară pentru a-l lua în Italia.
Tribunalul, din oficiu, invocă excepția necompetenței generale a instanței, având în vedere faptul că minorul a avut stabilit domiciliul în Italia.
Apărătorul apelantei apreciază că nu este o altă instanță competentă să soluționeze prezenta cauză.
Instanța deschide dezbaterile, în temeiul art. 392-394 din Codul de procedură civilă, dând cuvântul părții, pentru a-și susține cererile și apărările.
Avocat B. G., având cuvântul pentru apelantă, solicită admiterea apelului, modificarea în tot a sentinței și pe fond admiterea cererii de ordonanță președințială. Susține că acțiunea este întemeiată pe art. 996 și urm. C.pr.civ. și a arătat motivele pentru care consideră că sunt întrunite cerințele textului de lege. Învederează că pe rolul instanței există înregistrat un dosar pe dreptul comun, având aceleași capete de cerere, iar urgența este dată de faptul că minorul a crescut în Italia, unde a frecventat cursurile preșcolare și se exprimă greu în limba română. Intimatul nu a formulat întâmpinare, este plecat din țară, s-a căsătorit și nu are interes în ceea ce îl privește pe minor. Apelanta lucrează cu contract de muncă în Italia, unde a crescut minorul încă de la naștere și l-a înscris la școală tot acolo. Copilul s-a născut în România, iar în momentul de față se află în localitatea Ziduri, jud. B.. Mama acestuia are domiciliul în străinătate, însă tatăl nu. Copilul, aflându-se în România, pentru a părăsi țara, apreciază că nu este o altă instanță competentă să soluționeze cererea. Urgența este dată de faptul că nu este înscris la școală în România, ci în Italia, iar pentru a-și continua studiile nu există acceptul intimatului. Copilul vorbește și gândește în italiană, a pierdut deja un semestru din anul școlar, iar tatăl este lipsit de orice interes față de minor. În concluzie, apreciază că instanța a fost legal investită și este competentă să soluționeze cauza, iar cererea de chemare în judecată este întemeiată. Nu solicită cheltuieli de judecată.
Instanța închide dezbaterile, în temeiul art. 394 alin. 1 din Codul de procedură civilă, și, după deliberare, a pronunțat următoarea hotărâre, pentru considerentele precizate.
INSTANȚA
constată că, prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Râmnicu Sărat, sub nr._, din data de 10.09.2015, reclamanta A. V. D. a chemat în judecată pe pârâtul Ț. I.-F., solicitând ca, pe cale de ordonanță președințială, să se stabilească locuința minorului Ț. M.-V., născut la data de 26.08.2009 la reclamantă, exercitarea autorității părintești să se facă în comun de ambii părinți, să se încuviințeze să efectueze pașaportul minorului și să părăsească țara cu acesta fără încuviințarea pârâtului.
Prin sentința civilă nr. 1576/19.10.2015, judecătoria a respins cererea.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că, din înscrisurile depuse la dosar rezultă că reclamanta a locuit cu pârâtul și minorul în Italia.
A apreciat că reclamanta nu și-a motivat urgența luării măsurii provizorii față de minor, precizând generic că pârâtul nu-i dă procură pentru a lua minorul în Italia, acesta fiind motivul pentru care a înțeles să promoveze acțiunea în condițiile în care acesta este înscris la o școală în Italia unde este acomodat cu prieteni, colegi și cu sistemul de învățământ.
Împotriva acestei hotărâri, a declarat apel reclamanta A. V. D., la data de 26.10.2015, cererea fiind înregistrată pe rolul Tribunalului B., sub nr._ din data de 06.11.2015.
În motivare, apelanta a arătat că, în ceea ce privește caracterul temporar al ordonanței, există înregistrat pe rolul Judecătoriei Râmnicu Sărat dosar pe dreptul comun. În privința urgenței, a precizat că minorul a crescut în Italia, unde a frecventat și cursurile preșcolare, fiindu-i greu să vorbească în limba română.
A mai susținut că lucrează în Italia, având contract de muncă, iar minorul este înscris la școală.
S-a învederat instanței că intimatul refuză să îi dea o procură pentru plecarea din țară, împrejurare în care minorul nu își poate continua studiile.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 466 din Codul de procedură civilă.
Cu prioritate, tribunalul va analiza excepția necompetenței generale a instanțelor române, care poate fi invocată în orice stare a pricinii, conform art. 130 alin. 1 din Codul de procedură civilă.
Prin cererea de chemare în judecată, reclamanta A. V. D. a solicitat, pe calea procedurii speciale a ordonanței președințiale, exercitarea în comun a autorității părintești în ceea ce îl privește pe fiul său minor Ț. M.-V., născut la 26.08.2009, stabilirea locuinței minorului la mamă și încuviințarea de a efectua pașaportul și a părăsi țara fără acordul pârâtului. Potrivit susținerilor reclamantei, minorul a fost născut în România, însă, de la 3 săptămâni a locuit în Italia, țară unde a urmat cursurile preșcolare. În prezent, a fost înscris în clasa IA din anul școlar 2015/2016 la Institutul Paritar „Rhegium College” Calabria, Italia, potrivit înscrisului tradus depus la fila 10 din dosarul primei instanțe. În prezent, minorul se află în România, în . reclamantei, iar despre această schimbare de domiciliu, apelanta a susținut că s-a făcut fără acordul său, pârâtul fiind cel care l-a adus pe minor în țară, deși locuia în Italia și urmase cursurile școlare în această țară.
Instanța reține că, prin Regulamentul nr. 2201/2003 al Consiliului Uniunii Europene privind competența, recunoașterea și executarea hotărârilor judecătorești în materie matrimonială și în materia răspunderii părintești, aplicabil litigiului, a fost stabilită competența în materia matrimonială și în materia răspunderii părintești. Odată cu aderarea României la Uniunea Europeană respectivul regulament a dobândit aplicare directă în dreptul românesc prevalând asupra normelor legale interne. Art. 4 din codul de procedură civilă prevede că în materiile reglementate de prezentul cod, normele obligatorii ale dreptului Uniunii Europene se aplică în mod prioritar, indiferent de calitatea sau de statutul părților.
Potrivit art. 8 alin. din Regulamentul nr. 2201/2003, instanțele judecătorești dintr-un stat membru sunt competente în materia răspunderii părintești privind un copil care are reședința obișnuită în acest stat membru la momentul la care instanța este sesizată. Competența este menținută chiar și atunci când copilul se mută în mod legal dintr-un stat membru în altul și dobândește o nouă reședință obișnuită, pe o perioadă de 3 luni, conform art. 9 din Regulament. În prezenta cauză, nu se poate reține o mutare legală, cât timp unul dintre părinți nu a fost de acord și niciunul dintre părinți nu locuiește în România.
Textul redat stabilește în mod expres că în materia răspunderii părintești, cum de altfel este cazul și în speța de față, în ceea ce privește cererile având ca obiect exercitarea autorității părintești și stabilirea locuinței, competența de soluționare a cererilor aparține instanței unde minorul are reședința locuind în mod efectiv. Rațiunea acestei norme de stabilire a competenței teritoriale este aceea că în cazul unor cereri de această natură este necesară ascultarea minorului ce a împlinit vârsta de 10 ani, respectiv efectuarea unei anchete psihosociale, pentru a releva condițiile de viață ale acestuia, contribuția la creșterea și educarea sa.
Față de aceste considerente de fapt și de drept, va fi admisă excepția, iar cererile având ca obiect exercitarea autorității părintești și stabilirea domiciliului vor fi respinse ca nefiind de competența instanțelor române.
În privința cererii de încuviințare de a părăsi țara, fără consimțământul pârâtului, precum și de a efectua doar reclamanta formalitățile pentru pașaportul copilului, tribunalul apreciază că era îndeplinită condiția urgenței, întrucât minorul este înscris la o școală din Italia, încă din luna septembrie 2015, potrivit mențiunilor din înscrisul depus la fila 10 din dosarul primei instanțe. Conform art. 18 alin. 2 din Legea nr. 272/2004, deplasarea copiilor în țară și în străinătate se realizează cu înștiințarea și cu acordul ambilor părinți; orice neînțelegeri între părinți cu privire la exprimarea acestui acord se soluționează de către instanța judecătorească. În cauză, se poate vorbi despre o neînțelegere între părinți, cât timp, conform susținerii reclamantei, aceasta nu a știut despre aducerea copilului în România, și, deși nu s-a dovedit vreun refuz nejustificat al tatălui de a-i permite copilului să se deplaseze în străinătate, reținând caracterul urgent al măsurii, pentru a-i da posibilitatea minorului să urmeze cursurile școlare, tribunalul apreciază întemeiată cererea. Urgența prevăzută de art. 997 din Codul de procedură civilă trebuie stabilită prin raportare la scopul luării măsurilor, respectiv păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere, prevenirea unei pagube iminente și care nu s-ar putea repara, înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executări. Cerința era îndeplinită, întrucât minorul trebuie să urmeze cursurile școlare, începute din luna septembrie 2015.
Potrivit art. 480 alin. 2 din Codul de procedură civilă, cu aplicarea art. 997 din Codul de procedură civilă, instanța va schimba hotărârea, va admite capătul de cerere privind efectuarea pașaportului și părăsirea țării și va încuviința ca apelanta-reclamantă să întreprindă demersurile necesare obținerii pașaportului și să părăsească țara împreună cu minorul Ț. M. V., născut la 26.08.2009, fără acordul intimatului.
Hotărârea este definitivă în baza art. 634 alin. 1 pct. 4 din Codul de procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Admite excepția necompetenței generale a instanței, invocată din oficiu.
Admite apelul declarat de reclamanta A. V. D., domiciliată în ., jud. B., împotriva sentinței civile nr. 1576/19.10.2015 pronunțată de Judecătoria Râmnicu Sărat în dosarul nr._, având ca obiect ordonanță președințială, în contradictoriu cu pârâtul Ț. I.-F., domiciliat în ., jud. V., la familia R. O..
Schimbă, în tot, sentința apelată în sensul că respinge, ca nefiind de competența instanțelor române, capetele de cerere privind stabilirea domiciliului minorului și exercitarea autorității părintești asupra acestuia.
Admite capătul de cerere privind efectuarea pașaportului și părăsirea țării și încuviințează apelantei-reclamante să întreprindă demersurile necesare obținerii pașaportului și să părăsească țara împreună cu minorul Ț. M. V., născut la 26.08.2009, fără acordul intimatului.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 18 decembrie 2015.
Președinte, M. A. | Judecător, N. M. | |
Grefier, C. C. |
Red./tehn. N.M.
4 ex./23.12.2015
Dosar prima instanță:
_ – Judecătoria Râmnicu Sărat
Judecător prima instanță:
D. M.
Operator de date cu caracter personal
înregistrat sub nr. 8214
| ← Ordin de protecţie. Decizia nr. 277/2015. Tribunalul BUZĂU | Exercitarea autorităţii părinteşti. Decizia nr. 3001/2015.... → |
|---|
