Pretenţii. Decizia nr. 2708/2015. Tribunalul BUZĂU
| Comentarii |
|
Decizia nr. 2708/2015 pronunțată de Tribunalul BUZĂU la data de 08-06-2015 în dosarul nr. 20678/200/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL B.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 2708/2015
Ședința publică de la 08 Iunie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE E. P.
Judecător I. M.
Grefier D. H.
Pe rol fiind soluționarea apelului declarat de reclamanta ASOCIAȚIA DE P. PT 10/1 cu sediul în B., .. 7C, parter, județul B. împotriva sentinței civile nr._ din 16.12.2014 pronunțată de Judecătoria B. în dosarul nr._ având ca obiect pretenții, în contradictoriu cu pârâta A. N. domiciliată în B., .. 7C, ..
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează ca apelul se află la primul termen de judecată după parcurgerea procedurii de verificare și regularizare în cadrul căreia s-a comunicat cererea de apel intimatei, aceasta înțelegând să nu formuleze întâmpinare, după care:
Instanța constată faptul că nu s-a solicitat judecata cauzei în lipsă, motiv pentru care, în baza art. 411 alin. 1 pct. 2 Cod procedură civilă, va dispune suspendarea judecății.
După strigarea cauzei, dar nu înainte de terminarea ședinței de judecată, se prezintă avocat O. M. și solicită a se relua cauza.
Tribunalul reia cauza iar la apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns avocat O. M. pentru reclamanta apelantă Asociația de P. PT 10/1, lipsă fiind pârâta intimată A. N..
Având în vedere prezența reprezentantului apelantei, instanța revocă măsura dispusă în sensul suspendării judecării cauzei raportat la dispozițiile art. 411 alin. 1 pct. 2 Cod procedură civilă.
Reprezentantul apelantei declară că nu mai are alte cereri de formulat, excepții de invocat sau probe de administrat, considerând cauza în stare de judecată.
Tribunalul, luând act că în cauză nu se formulează alte cereri, nu se ridică excepții și nu se solicită administrarea de noi probe, constată cauza în stare de judecată și, în conformitate cu dispozițiile prevăzute de art. 392 Cod procedură civilă, deschide dezbaterile, acordând cuvântul în susținerea apelului.
Avocat O. M., având cuvântul pentru reclamanta apelantă Asociația de P. PT 10/1, arată că prin sentința civilă criticată s-a respins capătul de cerere referitor la obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată, motivat de faptul că pârâta a fost de acord cu solicitările reclamantei la primul termen de judecată.
Invocă dispozițiile prevăzute de art. 454 Cod procedură civilă și arată că prealabil introducerii cererii de chemare în judecată, reclamanta a inițiat procedura informării prealabile asupra debitului restant către pârâtă, prin Biroul de mediator A. D..
Solicită admiterea apelului, completarea sentinței atacate prin obligarea pârâtei și la plata cheltuielilor de judecată.
Menționează că nu solicită acordarea cheltuielilor de judecată.
Tribunalul constată că au fost lămurite toate împrejurările de fapt și temeiurile de drept și în baza dispozițiilor art. 394 alin. (1) Cod procedură civilă, închide dezbaterile.
TRIBUNALUL
Asupra prezentului apel civil, constată;
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei B. sub nr._ la data de 25.11.2013, reclamanta ASOCIAȚIA DE PROPRITARI PT 10/1 a chemat în judecată pe pârâta A. N. solicitând obligarea acesteia la plata sumei de 7567,05 lei reprezintă cheltuieli restante de întreținere pe perioada martie 2011-septembrie 2013, suma de 4908,93 lei ce reprezintă penalități de întârziere, aferente debitului restant, cu cheltuieli de judecată.
În motivare, a arătat că pârâta, deși a beneficiat de serviciile furnizorilor, nu a achitat cota corespunzătoare ce revenea apartamentului deținut în proprietate din cheltuielile comune de întreținere, pentru perioada martie 2011-septembrie 2013.
Au fost calculate penalități de întârziere de 0,2 % pe zi de întârziere pentru debitul restant, conform hotărârii adunării generale.
În drept, a invocat dispozițiile Legii nr.230/2007 și HG nr.1588/2007.
În dovedire s-au depus la dosar înscrisuri.
Prin sentința civilă nr._ din 16.12.2014 Judecătoria B. a admis acțiunea formulată de reclamanta Asociația De P. PT 10/1 - B., Unirii Sud, ., județ B. în contradictoriu cu pârâtul A. N. - B., Unirii, ., J. B., având ca obiect pretenții.
A obligat pârâtul să plătească reclamantei suma de 7567,05 lei reprezentând cheltuieli comune de întreținere aferente perioadei martie.2011-septembrie 2013, 4908,93 reprezentând penalități de întârziere aferente perioadei martie 2011- iulie 2013 și în continuare penalizări de întârziere calculate cu procentul de 0,2% pe zi- aferente întreținerii restante, până la achitarea integrală a acestor cheltuieli.
A respins cererea reclamantei privind obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că pârâta, deși a beneficiat de serviciile prestate de furnizori, pentru perioada martie 2011-septembrie 2013, nu a achitat cota parte ce îi revenea din cheltuielile de întreținere, acumulând o restanță în cuantum de 7567,05 lei.
Debitul restant rezultă din situația centralizată depusă la dosar de reclamantă și nu a fost contestat de pârâtă.
Față de întârzierea pârâtei la plata cheltuielilor de întreținere, reclamanta a calculat penalizări de întârziere de 0,2 % pe zi de întârziere, în conformitate cu procesul verbal al Adunării Generale a Asociației de P. și Statutul Asociației de P..
În conformitate cu dispozițiile art. 32 din HG nr.1588/2007 privind aprobarea normelor de aplicare a Legii nr.230/2007, „toți proprietarii au obligația să plătească lunar, conform listelor de plată a cheltuielilor asociației de proprietari, în avans sau pe baza facturilor emise de furnizori, cota de contribuție ce le revine la cheltuielile asociației de proprietari, inclusiv cele aferente fondurilor din asociația de proprietari”.
În speță, instanța a constatat că pârâta, deși a beneficiat de serviciile prestate de Asociația de proprietari pentru întreținerea corespunzătoare a apartamentului, nu și-a îndeplinit obligația corelativă de plată a contravalorii acestora.
Astfel, în cazul în care oricare dintre proprietari nu își respectă obligația de a achita contravaloarea serviciilor de care a beneficiat și a cotei părți din cheltuielile ce-i revin, potrivit art. 50 din Legea nr.230/2007, Asociația de P. are dreptul de a acționa în justiție pe oricare proprietar care se face vinovat de neplata cotelor de contribuție la cheltuielile asociației mai mult de 90 de zile de la termenul stabilit.
Față de considerentele anterioare, instanța a apreciat că cererea formulată de reclamantă este întemeiată, motiv pentru care a admis-o.
A obligat pârâta să plătească reclamantei suma de 7567,05 lei reprezentând cheltuieli comune de întreținere aferente perioadei martie.2011-septembrie 2013, 4908,93 reprezentând penalități de întârziere aferente perioadei martie 2011- iulie 2013 și în continuare penalizări de întârziere calculate cu procentul de 0,2% pe zi - aferente întreținerii restante, până la achitarea integrală a acestor cheltuieli.
A respins cererea reclamantei privind obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată, având în vedere că pârâta a fost de acord cu solicitările reclamantei la prima zi de înfățișare.
Împotriva sentinței a declarat apel reclamanta în termen legal conform art. 468 Cod procedură civilă, criticându-o pentru nelegalitate și netemeinicie potrivit motivelor de apel depuse la dosar în baza art. 470.
În expunerea motivelor de apel, reclamanta a arătat că prin sentința civila nr._/16.12.2014 pronunțata de Judecătoria B. in Dosarul civil nr._, s-a admis acțiunea având ca obiect pretenții, in sensul ca a dispus obligarea paratei de a achita către noi suma de 7567,05 lei reprezentând cheltuieli de întreținere aferente perioadei martie 2011 - septembrie 2013 si 4908,93 lei reprezentând penalități de intarziere aferente perioadei martie 2011 - iulie 2013, urmând sa achite penalități de intarziere calculate cu procentul de 0,2 % pe zi, aferente întreținerii restante, pana la achitarea integrala a acestor cheltuieli.
Prin aceeași sentința civila, arată că reclamantei i-a fost respins capătul de cerere referitor la obligarea paratei la plata cheltuielilor de judecata, instanța având ca motivație, ca parata a fost de acord cu solicitările reclamantei la prima zi de infatisare.
Precizează că nu este de acord cu interpretarea instanței, raportat la respingerea capătului de cerere referitor la obligarea paratei la plata cheltuielilor de judecata, tînand cont de următoarele considerente:
•Potrivit dispozițiilor art. 454 C.Proc. civ.:" Pârâtul care a recunoscut, la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate, pretențiile reclamantului nu va putea fi obligat la plata cheltuielilor de judecată, cu excepția cazului în care, prealabil pornirii procesului a fost pus în întârziere de către reclamant sau se afla de drept în întârziere. Dispozițiile art. 1522 alin. (5) din Codul civil rămân aplicabile."
•coroborat cu dispozițiile art. 1522 Cod civil:
Art. 1522: Punerea în întârziere de către creditor
"(l)Debitorul poate fi pus în întârziere fie printr-o notificare scrisă prin care creditorul îi solicită executarea obligației, fie prin cererea de chemare în judecată.
(2) Dacă prin lege sau prin contract nu se prevede altfel, notificarea se comunică debitorului prin executor judecătoresc sau prin orice alt mijloc « care asigură dovada comunicării.
(3)Prin notificare trebuie să se acorde debitorului un termen de executare, ținând seama de natura obligației șl de împrejurări. Dacă prin notificare nu se acordă un asemenea termen, debitorul poate să execute obligația într-un termen rezonabil, calculat din ziua comunicării notificării.
(4)Până la expirarea termenului prevăzut la alin. (3), creditorul poate suspenda executarea propriei obligații, poate cere daune-interese, însă nu poate exercita celelalte drepturi prevăzute la art. 1.516, dacă prin lege nu se prevede altfel. Creditorul poate exercita aceste drepturi dacă debitorul îl informează că nu va executa obligațiile în termenul stabilit sau dacă, la expirarea termenului, obligația nu a fost executată.
(5)Cererea de chemare în judecată formulată de creditor, fără ca ahterior debitorul să fi fost pus în întârziere, conferă debitorului dreptul de a executa obligația într-un termen rezonabil, calculat de la data când cererea i-a fost judecată rămân în sarcina creditorului."
Se mai arată că prealabil introducerii cererii de chemare in judecata din data de 04.11.2013, a inițiat procedura informării prealabile asupra debitului restant către parata prin "A. D. - Birou de mediator".
Astfel, precizează că debitoarea a fost notificata privind debitul existent, prin posta cu trei scrisori recomandate, prin intermediul biroului de mediator, astfel: prima in data de 27.06.2013, reavizata in data de 01.07.2013 si 12.07.2013, la care nu a dat curs; a doua scrisoare la data de 01.08.2013, reavizata in data de 05.08.2013 si 16.08.2013 la care nu a dat curs; a treia scrisoare la data de 30.08.2013, reavizata in data de 03.09.2013 si 16.09.2013 la care nu a dat curs.
Copiile acestor recomandate cat si procesul-verbal încheiat de mediator, înregistrat sub nr. 16/20.09.2013, au fost atașate cererii de chemare în judecata, astfel, reclamanta, dovedind buna credința, prin punerea in intarzîere prealabila, de care nu a dorit sa ia act debitoarea, astfel incat consideră ca prin aceasta procedura anterioara judecații, a îndeplinit obligația punerii în intraziere prealabila, de aceea consideră ca admisibilitatea obligării paratei si la cheltuieli de judecata, este cu atat mai mult evidenta.
Solicită admiterea apelului si completarea sentinței atacate prin obligarea paratei și la plata cheltuielilor de judecata a căror chitanțe originale sunt depuse la dosar, ca parte căzuta in pretenții, culpabila de promovarea prezentului litigiu in fata instanței de judecata.
Deși legal citată intimata nu s-a prezentat în instanță și nu a formulat întâmpinare.
Examinând sentința atacată în raport de actele și lucrările dosarului, de criticile formulate, precum și de prevederile legale incidente, constată că apelul declarat este nefondat.
Critica apelantei, potrivit căreia instanța fondului în mod greșit nu a acordat cheltuielile de judecată solicitate este nefondată.
Potrivit dispozițiilor art. 454 C.Proc. civ.:" Pârâtul care a recunoscut, la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate, pretențiile reclamantului nu va putea fi obligat la plata cheltuielilor de judecată, cu excepția cazului în care, prealabil pornirii procesului a fost pus în întârziere de către reclamant sau se afla de drept în întârziere. Dispozițiile art. 1522 alin. (5) din Codul civil rămân aplicabile."
Conform art. 1522 cod civil :Punerea în întârziere de către creditor"(l)Debitorul poate fi pus în întârziere fie printr-o notificare scrisă prin care creditorul îi solicită executarea obligației, fie prin cererea de chemare în judecată.(2) Dacă prin lege sau prin contract nu se prevede altfel, notificarea se comunică debitorului prin executor judecătoresc sau prin orice alt mijloc « care asigură dovada comunicării.(3)Prin notificare trebuie să se acorde debitorului un termen de executare, ținând seama de natura obligației șl de împrejurări. Dacă prin notificare nu se acordă un asemenea termen, debitorul poate să execute obligația într-un termen rezonabil, calculat din ziua comunicării notificării. (4)Până la expirarea termenului prevăzut la alin. (3), creditorul poate suspenda executarea propriei obligații, poate cere daune-interese, însă nu poate exercita celelalte drepturi prevăzute la art. 1.516, dacă prin lege nu se prevede altfel. Creditorul poate exercita aceste drepturi dacă debitorul îl informează că nu va executa obligațiile în termenul stabilit sau dacă, la expirarea termenului, obligația nu a fost executată.(5)Cererea de chemare în judecată formulată de creditor, fără ca ahterior debitorul să fi fost pus în întârziere, conferă debitorului dreptul de a executa obligația într-un termen rezonabil, calculat de la data când cererea i-a fost judecată rămân în sarcina creditorului."
Raportat la dispozițiile legale mai sus menționate dacă pârâtul a recunoscut la prima zi de înfățișare pretențiile reclamantului, nu poate fi obligat la plata cheltuielilor de judecată, afară numai dacă a fost pus în întârziere înainte de chemarea în judecată. Faptul că prealabil introducerii cererii de chemare în judecată, apelanta a inițiat procedura informării prealabile asupra debitului restant prin intermediul biroului de mediator, nu înlătură necesitatea punerii în întârziere a debitorului, pentru a se putea admite cererea de cheltuieli de judecată, indiferent de poziția adoptată de pârâți în proces, deoarece dispozițiile art.454 din Codul de procedură civilă, aplicabile numai cheltuielilor ocazionate de proces, nu prevăd nici o derogare de la regula instituită în partea finală a textului, dispozițiile din dreptul material privitoare la cazurile în care nu este necesară punerea în întârziere având relevanță numai pentru obligația rezultată din contract, nu și din proces.
Prin urmare, câta vreme nu s-a facut dovada punerii în întârziere în sensul avut în vedere de legiuitor, nu s-a dovedit reaua credinta a pârâtului si nici neglijenta acestuia în sensul determinarii reclamantei, ca urmare a refuzului de a achita cheltuielile de întreținere, sa apeleze la justitie, Tribunalul apreciază ca este exclusa culpa procesuala si deci instanta de fond nu putea sa-l oblige la suportarea cheltuielilor de judecata, motiv pentru care hotarârea acesteia este corecta sub aspectul înlaturarii obligatiei pârâtului de a suporta aceste cheltuieli.
Față de cele reținute mai sus, Tribunalul, în baza art. 480 c.p.c., urmează a respinge apelul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, apelul declarat de reclamanta ASOCIAȚIA DE P. PT 10/1 cu sediul în B., .. 7C, parter, județul B. împotriva sentinței civile nr._ din 16.12.2014 pronunțată de Judecătoria B. în dosarul nr._ având ca obiect pretenții, în contradictoriu cu pârâta A. N. domiciliată în B., .. 7C, ..
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 08 Iunie 2015.
Președinte, E. P. | Judecător, I. M. | |
Grefier, D. H. |
Red. P.E Judecătoria B.
Thred. P.E Dosar fd._
4ex/30.06.2015 Jud. fd. A. L.
| ← Întoarcere executare. Decizia nr. 2748/2015. Tribunalul BUZĂU | Contestaţie la executare. Decizia nr. 2696/2015. Tribunalul BUZĂU → |
|---|
