Pretenţii. Decizia nr. 3248/2015. Tribunalul BUZĂU
| Comentarii |
|
Decizia nr. 3248/2015 pronunțată de Tribunalul BUZĂU la data de 18-12-2015 în dosarul nr. 3248/2015
Cod ECLI ECLI:RO:TBBZU:2015:002._
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL B.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE CIVILĂ Nr. 3248/2015
Ședința publică de la 18 Decembrie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE A. M.
Judecător M. N.
Grefier C. C.
Pe rol judecarea apelului civil declarat de reclamanta C.N.C.F. "C.F.R." S.A. prin SUCURSALA REGIONALĂ DE CĂI FERATE G., cu sediul procesual în G., ., jud.G., împotriva sentinței civile nr.1350/10.09.2015 pronunțată de Judecătoria Pătîrlagele în dosarul nr._ având ca obiect pretenții, în contradictoriu cu pârâții O. N., domiciliat în com.Pănătău, ., jud.B. și executorul J. V. V., cu sediul în G., ., ..
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns intimatul O. N. – personal, lipsă fiind celelalte părți.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că dosarul este la primul termen de judecată, după etapa de verificare și regularizare, după care:
Nemaifiind cereri de formulat, excepții de invocat, instanța constată încheiată cercetarea judecătorească și acordă cuvântul în dezbaterea apelului.
Intimatul O. N. învederează că a restituit deja o parte din sumă, urmând să achite și diferența în rate lunare. Lasă la aprecierea instanței soluționarea apelului.
INSTANȚA
Deliberând, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Pătârlagele sub nr._ reclamanta C.N.C.F. C.F.R. S.A. prin Sucursala Regională de Căi Ferate G. a solicitat, în contradictoriu cu pârâții O. N. și V. V. – executor judecătoresc, ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună obligarea in solidar a pârâților la plata sumei de 1.591,45 lei, precum și la plata cheltuielilor de judecata în valoare de 116,40 lei reprezentând taxa judiciara de timbru, efectuate în prezenta cauza.
In fapt reclamanta a arătat că la data de 27.02.2014 B. Post S.A. a virat din contul său din eroare paratului, suma de 2.897,45 lei în condițiile în care executarea silita încetase încă de la data de 02.07.2013, independent atât de voința reclamantei cât și de cea a pârâtului.
In susținerea afirmațiilor de mai sus reclamanta invocă următoarele înscrisuri: actul nr.703/F/409/18.03.2014, actul nr.703/F/1055/27.06.2014, extras de cont B. Post S.A. G. din data de 27.02.2014, procesul verbal nr.424/17.01.2013, sentința civila nr.161/08.02.2012, cerere de executare nr.424/12.12.2012, componenta soldului contului_ alți debitori la data de 31.07.2014.
Mai arată că această situație de fapt, a fost posibilă datorită modului defectuos și nelegal in care executorul judecătoresc a înțeles să efectueze închiderea dosarului de executare, întrucât executarea silita încetase prin realizarea integrala a obligației cuprinsa in titlul executoriu fapt ce reiese neîndoielnic din procesul verbal nr.424/02.07.2012.In acest context, executorul judecătoresc era obligat să solicite desființarea popririi instituite asupra contului său deschis la B. Post S.A, așa cum de altfel, societatea reclamantă i-a solicitat prin adresa nr.711/3701/08.05.2013 înregistrată la acesta sub nr.420/09.05.2013.
Cum în mod cu totul nejustificat executorul judecătoresc nu a procedat la desființarea popririi, la data de 27.02.2014 instituția bancară a mai virat încă o dată suma din titlul executoriu către pârâtul O. N.. De altfel, executorul judecătoresc a înțeles să ridice poprirea abia in data de 28.02.2014, așa cum reiese din adresa nr.420-441/28.02.2014.
Arată reclamanta că modul defectuos în care a îndeplinit executorul judecătoresc procedura de închidere a dosarului de executare i-a creat un prejudiciu în valoare de 2897,45 lei reprezentând suma primită fără drept de pârâtul O. N..
Mai precizează că, urmare notificărilor sale, pârâtul O. N. a înțeles să restituie până în luna iulie 2014 doar o parte din suma primita necuvenit, respectiv 1.306 lei, rămânând nerestituita suma de 1.591,45 lei, că pentru prejudiciul creat executorul judecătoresc răspunde civil in condițiile prevăzute de art.45 din legea nr. 188/2000 a executorilor judecătorești coroborat cu art. 1.357 cod civil, că pârâtul a fost înștiințat că sumele mai sus amintite au ajuns din eroare la el, așa cum reiese din actul nr.703/F/412/18.03.2014 si, actul nr.703/F/l 048/27.06.2014 și că apreciază că în această manieră pârâtul și-a însușit pe nedrept suma de bani ajunsă din eroare în posesia lui și care aparține societății reclamante, mărindu-ș în mod nejustificat patrimoniul său cu suma de 1.591,45 lei în detrimentul patrimoniului societății reclamante fără un temei juridic și în afara oricărui raport contractual.
Pe cale de consecința solicita obligarea în solidar a pârâților O. N. si Executorului judecătoresc V. V. la plata sumei de 1.591,45 lei și la plata cheltuielilor de judecata in valoare de 116,40 lei reprezentând taxa judiciara de timbru.
In drept ,își întemeiază cererea pe prevederile art. 1.345 si urm. cod civil, precum si pe prevederile art.45 din legea nr. 188/2000 si art. 1.357 cod civil.
In dovedirea acțiunii înțelege să se folosească de proba cu înscrisurile anexate la cererea de chemare în judecată precum si cu interogatoriul pârâtului.
Pârâții nu au formulat întâmpinare.
Reclamanta a formulat precizări la acțiune arătând că își micșorează câtimea pretențiilor, solicitând obligarea pârâților la plata sumei de 1441,45 lei întrucât la data de 13.03.2015 pârâtul O. N. a mai restituit suma de 150 lei, așa cum reiese din extrasul de cont al societății reclamante emis de Banca Carpatica anexat. S-a solicitat și judecarea cauzei în lipsă.
La termenul de judecată din data de 03.09.2015, pârâtul s-a prezentat în instanță arătând că este de acord cu admiterea cererii.
La solicitarea instanței, executorul judecătoresc V. V. a înaintat note scrise arătând că în ceea ce privește atașarea documentelor din care să rezulte ce sume de bani au fost virate în contul pârâtului, a virat suma totală de 2.897,45 lei conform O.P. nr.59 și 81 din anul 2013, sumă recuperată prin poprire și primită de la terțul poprit conform procedurii legale. Cu privire la solicitarea de a comunica ce sumă de bani a fost virată în plus creditorului O. N., s-a arătat că nu deține astfel de informații, nefiind efectuată nici o plată suplimentară de către executorul judecătoresc. Au fost invocate dispozițiile art.456 și 459 c.p.civilă, făcând-se precizarea că fără consemnarea sumelor sau măcar înștiințarea executorului judecătoresc privind disponibilul bănesc din cont, terțul poprit sesizat a încălcat dispozițiile legale și a virat suma din contul debitorului reclamant. Această operațiune de virare trebuia dispusă de către executorul judecătoresc și nu efectuată de terțul poprit care în mod nelegal s-a substituit executorului judecătoresc.
Au fost atașate, de către executorul judecătoresc ordinele de plată nr.59 și nr. 81 din anul 2013, proces verbal întocmit în dosarul de executare nr.424/2012 și încheierea nr.45/07.01.2013.
În baza materialului probator administrat, Judecătoria Pătârlagele a pronunțat sentința civilă nr.1350/10.09.2015 prin care a admis acțiunea formulată în contradictoriu cu pârâtul O. N. pe care l-a obligat la plata sumei de 1.441,45 lei reprezentând sumă de bani încasată ca fiind nedatorată de către reclamantă și la plata sumei de 116,40 lei cheltuieli de judecată.
A respins acțiunea în contradictoriu cu Executorul J. V. V., ca fiind neîntemeiată.
Pentru a pronunța această hotărâre prima instanță a reținut următoarele: :
In baza titlului executoriu reprezentat de sentința civilă nr. 146/6.02.2012 a Tribunalului B. a fost încuviințată executarea silită solicitată de către creditorul O. N., pârât în prezenta cauză, în contradictoriu cu debitorul Compania Națională de Căi Ferate C.F.R.S.A. București.
Executorul judecătoresc a dispus înființarea popririi, în dosarul de executare 424/2012, fiind recuperată creanța conform ordinelor de plată nr.59 și nr.81 din 2013, iar prin procesul verbal întocmit la data de 2.07.2013 executorul judecătoresc a constatat că întreaga creanță din titlul executoriu a fost achitată de către debitor, prin plata efectuată, urmare popririi de către terții popriți.
S-a mai reținut că, după desființarea popririi instituite asupra contului debitoarei, reclamantă în prezenta cauză, instituția bancară a mai virat încă o dată suma din titlul executoriu, către pârât, acest virament fiind efectuat la data de 27.02.2014, cu toate că executarea silită încetase la data de 02.07.2013.
Față de situația de fapt reținută, prima instanță a apreciat că sunt incidente dispozițiile art.1345 și urm. din codul civil fiind în situația unei îmbogățiri fără justă cauză. Astfel, potrivit art.1345 din codul civil „cel care în mod neimputabil, s-a îmbogățit, fără justă cauză în detrimentul altuia este obligat la restituire, în măsura pierderii patrimoniale suferite de cealaltă persoană, dar fără a fi ținut dincolo de limita propriei sale îmbogățiri”.
Prin urmare și în raport de dispoz.art.1639 și urm. din codul civil, a dispus obligarea pârâtului la restituirea sumei de 1441,45 lei reprezentând suma de bani încasată de acesta de la reclamantă fără a fi datorată.
In ceea ce privește obligarea în solidar cu pârâtul O. N. la plata acestei sume de bani și a executorului judecătoresc V. V., instanța a apreciat că această cerere este neîntemeiată, nefiind îndeplinite condițiile privind îmbogățirea fără justă cauză în ceea ce privește pe executorul judecătoresc.
In temeiul art.453 c.p.civilă, judecătoria a obligat pe pârâtul O. N. și la plata sumei de 116,40 lei cheltuieli de judecată reprezentând taxa judiciară de timbru, către reclamantă.
Împotriva Sentinței civile nr.1350/10.09.2015 pronunțata de Judecătoria Patarlagele a declarat apel reclamanta C.N.C.F. „C.F.R.” S.A. prin Sucursala Regionala de Căi Ferate G., solicitând modificarea ei în parte în sensul obligării și a pârâtului Birou E. J. Vicentiu V., in solidar cu pârâtul O. N., la plata sumei de 1.441,45 lei, precum și a cheltuielilor de judecata in valoare de 116,40 lei reprezentând taxa judiciara de timbru pentru fond si apel, efectuate in prezenta cauza.
Susține apelanta că sentința este netemeinica si nelegala pentru că instanța de fond nu a motivat in niciun fel respingerea cererii sale ca si Executorul judecătoresc Vicentiu V. sa fie obligat la plata sumei de 1.441,45 lei. Desi instanța retine in considerentele hotărârii faptul ca suma respectiva a fost primita de către paratul O. N. dupa data de 02.07.2013, cand executarea silita incetase prin achitarea debitului si dosarul de executare a fost inchis de către executorul judecătoresc, nu retine si culpa executorului judecătoresc care, fara nicio justificare, nu si-a indeplinit obligația de a desființa poprirea infiintata pe contul societății deschis la B. POST S.A.
Mai mult, culpa executorului judecătoresc este agravata si de faptul ca, asa cum corect a reținut si instanța de fond, prin actul nr.711/3701/08.05.2013 inregistrat la executor sub nr.420/09.05.2013, societatea solicitase executorului ridicarea popririlor infiintate in dosarul de executare nr.434/2012, iar ridicarea tardiva de către executor a popririi la data de 28.02.2014, asa cum reiese din adresa nr.420-441/28.02.2014. nu este de natura sa inlature culpa acestuia.
Totodată, instanța de fond nu a avut in vedere nici prevederile art. 1.357 cod civil si in mod greșit nu a reținut indeplinirea condițiilor angajării răspunderii pentru fapta proprie in cazul executorului judecătoresc si nici prevederile art.45 din legea nr. 88/2000, desi este evident faptul ca exista legătura de cauzalitate intre fapta executorului judecătoresc de a nu ridica poprirea de pe contul deschis la B. POST S.A., virarea sumei de către terțul poprit către creditor si prejudiciul cert creat societății.
Prin urmare, solicită instanței de apel sa retina faptul ca, in cazul executorului judecătoresc nu trebuie indeplinite condițiile imbogatirii fara justa cauza intrucat, in cazul acestuia obligația reiese dintr-o fapta proprie, având ca temei legal prevederile art. 1.357 cod civil si art.45 din legea nr. 188/2000 a executorilor judecătorești.
In drept, au fost invocate prevederile art.466 si urm. cod proc. civila.
Intimații nu au formulat întâmpinare însă intimatul O. N., prezent în instanță cu ocazia dezbaterii pe fond a apelului, a învederat că a restituit deja o parte din sumă, urmând să achite și diferența în rate lunare, lăsând la aprecierea instanței modul de soluționare a apelului.
Analizând actele și lucrările dosarului și evaluând hotărârea apelată prin prisma motivelor de apel invocate, Tribunalul apreciază apelul nefondat pentru următoarele considerente:
O primă critică a apelantei este cea potrivit căreia prima instanță ar fi apreciat în mod eronat dispozițiile legale în materie, critică pe care Tribunalul o găsește nefondată.
Astfel, potrivit art.1345 din codul civil „cel care în mod neimputabil, s-a îmbogățit, fără justă cauză în detrimentul altuia este obligat la restituire, în măsura pierderii patrimoniale suferite de cealaltă persoană, dar fără a fi ținut dincolo de limita propriei sale îmbogățiri”.
Îmbogățirea fără justă cauză este, așadar, un fapt juridic licit prin care patrimoniul unei persoane este mărit pe seama patrimoniului unei alte persoane, fără ca pentru aceasta să existe un temei juridic. Or, patrimoniul executorului judecătoresc V. V. nu s-a mărit în niciun mod în urma încasării încă o dată de către creditorul O. N. a sumei executate silit.
Apelanta critică și faptul că nu s-a constatat, de către prima instanță, solidaritatea dintre creditor și executorul judecătoresc în ceea ce privește obligația de restituire a sumei încasată necuvenit de către cel dintâi.
Tribunalul reține că, potrivit art 1443 Cod civil „obligația este solidară între debitori atunci când toți sunt obligați la aceeași prestație, astfel încât fiecare poate să fie ținut separat pentru întreaga obligație, iar executarea acesteia de către unul dintre codebitori îi liberează pe ceilalți față de credito” iar potrivit art 1445 Cod civil „Solidaritatea dintre debitori nu se prezumă. Ea nu există decât atunci când este stipulată expres de părți ori este prevăzută de lege”.
Art 1446 Cod civil instituie prezumția de solidaritate numai „între debitorii unei obligații contractate în exercițiul activității unei întreprinderi, dacă prin lege nu se prevede altfel”.
Așadar, solidaritatea este o excepție de la regula de drept comun a divizibilității obligațiilor și ea trebuie să fie stipulată expres, fără a se putea prezuma decât în cazurile expres prevăzute de lege. Trăsăturile juridice caracteristice obligației solidare între debitori sunt acelea că toți se obligă la aceeași prestație, iar obligația solidară are un singur obiect.
Or, cerințele instituite de lege în materia solidarității nu sunt îndeplinite în cauza de față.
Susține apelanta că răspunderea executorului judecătoresc ar avea drept temei nu instituția îmbogățirii fără justă cauză ci fapta proprie, cauzatoare de prejudicii, pentru care se instituie răspunderea civilă delictuală în sarcina acestuia în baza art 1.357 cod civil si art.45 din Legea nr. 188/2000 privind activitatea executorilor judecătorești.
În atare condiții, temeiul răspunderii ce se solicită a fi instituită în sarcina celor doi pârâți intimați este diferit, adică faptul juridic licit al îmbogățirii fără justă cauză a creditorului O. N. și fapta ilicită cauzatoare de prejudicii a executorului judecătoresc.
Or, între cei doi nu există o răspundere solidară astfel că, apelul prin care se critică sentința primei instanței tocmai pentru că nu s-a reținut solidaritatea pârâților este neîntemeiat.
Așa fiind, în mod corect, prima instanță a apreciat că executorului judecătoresc V. V. nu-i sunt aplicabile dispozițiile legale privind îmbogățirea fără justă cauză și solidaritatea, patrimoniul acestuia nemărindu-se pe seama altei persoane, iar obligația sa nu era de a achita debitul din propriul patrimoniu, ci de a efectua un serviciu, la solicitarea creditorului O. N..
Tribunalul nu poate primi nici susținerile apelantei cum că prima instanță nu ar fi motivat sentința pronunțată sub aspectul nereținerii obligației de restituire a sumei încasată necuvenit și în sarcina executorului judecătoresc.
Este adevărat că argumentele aduse de prima instanță respingerii acțiunii față de executorul judecătoresc nu sunt foarte ample, dar rezultă cu claritate că motivul pentru care judecătoria nu și-a însușit cererea apelantei reclamante este acela că nu este îndeplinită una dintre condițiile îmbogățirii fără justă cauză și anume ca patrimoniul executorului judecătoresc să se fi mărit pe seama patrimoniului apelantei.
În accepțiunea apelantei reclamante, fapta executorului judecătoresc care a concurat la îmbogățirea fără justă cauză a creditorului O. N. și ar atrage răspunderea solidară a celor doi, este aceea de a nu fi ridicat la timp popririle înființate în dosarul de executare nr.434/2012, ridicarea tardiva de către executor a popririi la data de 28.02.2014, asa cum reiese din adresa nr.420-441/28.02.2014. conducând, susține apelanta, la virarea încă odată a sumei din contul său, în contul creditorului.
Sub acest aspect, Tribunalul reține că, potrivit art. 783 Cod procedură civilă „Poprirea se înființează fără somație, în baza încheierii de încuviințare a executării, prin adresă în care se va preciza și titlul executoriu în temeiul căruia s-a înființat poprirea, ce va fi comunicată celei de-a treia persoane arătate la art. 781 alin. (1), împreună cu încheierea de încuviințare a executării” iar potrivit art 787 alin 1 Cod procedură civilă „În termen de 5 zile de la comunicarea popririi, iar în cazul sumelor de bani datorate în viitor, de la scadența acestora, terțul poprit este obligat: 1. să consemneze suma de bani, dacă creanța poprită este exigibilă, sau, după caz, să indisponibilizeze bunurile mobile incorporale poprite și să trimită dovada executorului judecătoresc, în cazul popririi înființate pentru realizarea altor creanțe decât cele arătate la pct. 2; 2. să plătească direct creditorului suma reținută și cuvenită acestuia, în cazul sumelor datorate cu titlu de obligație de întreținere sau de alocație pentru copii, precum și în cazul sumelor datorate cu titlu de despăgubiri pentru repararea pagubelor cauzate prin moarte, vătămarea integrității corporale sau a sănătății”.
De asemenea, potrivit art. 788 alin 1 Cod procedură civilă „ Executorul judecătoresc va proceda la eliberarea sau distribuirea sumei de bani consemnate, în condițiile dispozițiilor art. 787 alin. (1) pct. 1 și ale art. 864 și următoarele”.
În fine, art . 794 Cod procedură civilă, intitulat „Desființarea popririi” la alin. 1 dispune că „dacă după înființarea popririi cauza în temeiul căreia s-a înființat aceasta a încetat să mai existe, executorul judecătoresc, din oficiu sau la cererea debitorului poprit, va dispune desființarea popririi printr-o adresă către terțul poprit”.
Din aceste prevederi legale Tribunalul reține, pe de o parte că, obligația executorului judecătoresc de a desființa poprirea intervine în condițiile art 794 alin 1 Cod procedură civilă, adică doar atunci când a dispărut cauza în temeiul căreia această măsură se înființase iar, pe de altă parte, că obligația care se naște în sarcina terțului poprit după înființarea popririi era aceea de a consemna suma poprită la dispoziția executorului judecătoresc, singurul în drept să o elibereze creditorului, iar nu să vireze direct creditorului această sumă, astfel cum s-a întâmplat în cauza de față. Terțul poprit avea obligația de a vira suma creditorului doar dacă creanța executată era una dintre cele expres enumerate la art 787 alin 1 Cod procedură civilă, adică obligații de întreținere sau de alocație pentru copii sau sume datorate cu titlu de despăgubiri pentru repararea pagubelor cauzate prin moarte, vătămarea integrității corporale sau a sănătății, ceea ce nu este cazul în speța de față.
Așa fiind, și constatând că în mod corect prima instanță a respins acțiunea în ceea ce privește pe executorul judecătoresc,Tribunalul, în baza art. 480 alin 1 Cod procedură civilă, urmează a respinge apelul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, apelul declarat de reclamanta C.N.C.F. "C.F.R." S.A. prin SUCURSALA REGIONALĂ DE CĂI FERATE G., cu sediul procesual în G., ., jud.G., împotriva sentinței civile nr.1350/10.09.2015 pronunțată de Judecătoria Pătîrlagele în dosarul nr._ având ca obiect pretenții, în contradictoriu cu pârâții O. N., domiciliat în com.Pănătău, ., jud.B. și EXECUTORUL J. V. V., cu sediul în G., ., ..51, jud.G..
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 18 Decembrie 2015.
Președinte, A. M. | Judecător, M. N. | |
Grefier, C. C. |
Red.AM
Th.red.CC/AM/5 ex.
18.01.2016
Dosar fond nr._ Judecătoria Pătîrlagele
Judecător fond G. M. M.
| ← Încuviinţare executare silită. Decizia nr. 3241/2015.... | Încuviinţare executare silită. Decizia nr. 2752/2015.... → |
|---|
