Încuviinţare executare silită. Decizia nr. 3241/2015. Tribunalul BUZĂU
| Comentarii |
|
Decizia nr. 3241/2015 pronunțată de Tribunalul BUZĂU la data de 18-12-2015 în dosarul nr. 3241/2015
Cod ECLI ECLI:RO:TBBZU:2015:002._
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL B.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ Nr. 3241/2015
Ședința publică de la 18 Decembrie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE A. E. D.
Judecător M. Ș.
Grefier A. P.
Pe rol fiind judecarea apelului civil formulat de creditoarea C. N. DE AUTOSTRAZI SI DRUMURI NATIONALE DIN ROMANIA SA PRIN DIRECȚIA REGIONALĂ DE DRUMURI ȘI PODURI BUCUREȘTI, cu sediul în municipiul BUCUREȘTI, .. 401 A,sector 6 împotriva încheierii pronunțate la data de14.10.2015 de Judecătoria B. în dosarul civil nr._ în contradictoriu cu debitoarea M. C., domiciliată în . și intimatul S. P. SI M., cu sediul în PLOIEȘTI, .. 11, etaj 1, ., având ca obiect încuviințare executare silită .
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit apelanta C. Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România prin Direcția Regională de Drumuri și Poduri București și intimații M. C. și S. P. și M..
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care arată că, apelul a fost motivat, a fost timbrat legal cu suma de 20 lei conform ordinului de plată nr._ din 19.10.2015, iar apelanta în temeiul dispoz.art.223 Cod proc.civ. a solicitat judecarea cauzei în lipsă ,după care:
Nemaifiind alte cereri sau excepții de invocat în temeiul dispoz.art.392-394 Cod proc.civ. instanța constată terminată cercetarea judecătorească și reține cauza spre soluționare.
După deliberare,
TRIBUNALUL
Asupra prezentului apel civil se constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Ploiești la data de 30.07.2014, sub nr._/281/2014, petentul S.C.P.E.J. P. ȘI M., cu sediul în Mun. Ploiești, .. 11, ., jud. Prahova, a solicitat încuviințarea executării silite ce face obiectul Dosarului de executare silită nr.6210/2014, a titlului executoriu reprezentat de Procesul - Verbal de constatare a contravenției . nr._/26.07.2011, pentru recuperarea creanței în valoare de 28 euro, împotriva debitorului M. C., cu domiciliul în ., la cererea creditorului C.N.A.D.N.R. prin Direcția Regională de Drumuri și Poduri – București.
În motivarea cererii, executorul judecătoresc a arătat că executarea silită a început la cererea creditorului C.N.A.D.N.R. prin Direcția Regională de Drumuri și Poduri București, având în vedere că debitorul din cauză nu și-a executat de bunăvoie obligațiile stabilite în titlul executoriu menționat.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 665 alin. 1 N.C.proc.civ.
Prin Sentința civilă nr._/06.08.2014, pronunțată de Judecătoria Ploiești, instanța a admis excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Ploiești și a declinat competența soluționării cauzei în favoarea Judecătoriei B..
La Judecătoria B., cauza a fost înregistrată sub nr._ din 09.10.2015.
Urmarea probatoriului administrat, instanța de fond a pronunțat încheierea din 14.10.2015 prin care a respins cererea de încuviințare a executării silite.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că, potrivit art. 622 alin. 2 N.C.proc.civ., în cazul în care debitorul nu execută de bunăvoie obligația sa, aceasta se aduce la îndeplinire prin executare silită, dispozițiile art. 665 alin. 5 N.C.proc.civ. expunând situațiile de excepție în care cererea privind încuviințarea executării silite poate fi respinsă.
Astfel cum se arată în art. 665 alin.5 C.proc.civ., instanța poate respinge cererea de încuviințare a executării silite numai dacă: 1. cererea de executare silită este de competența altui organ de executare decât cel sesizat; 2. hotărârea sau, după caz, înscrisul nu constituie, potrivit legii, titlu executoriu; 3. înscrisul, altul decât o hotărâre judecătorească, nu întrunește toate condițiile de formă cerute de lege; 4. creanța nu este certă, lichidă și exigibilă; 5. debitorul se bucură de imunitate de executare; 6. titlul cuprinde dispoziții care nu se pot aduce la îndeplinire prin executare silită; 7. există alte impedimente prevăzute de lege.
În cauza analizată, instanța constată că, în conformitate cu dispozițiile art. 651 raportat la art. 650 din N.C.proc.civ., cererea de executare silită este de competența executorului judecătoresc sesizat, fiind îndeplinite și condițiile prevăzute de art. 663 și 664 din N.C.proc.civ. cu privire la cererea de executare silită și înregistrarea acesteia.
Astfel, prin încheierea executorului judecătoresc, în conformitate cu dispozițiile art. 664 alin. 1 N.C.proc.civ., s-a admis cererea creditorului, a dispus înregistrarea acesteia și deschiderea dosarului de executare silită, întrucât s-a apreciat că sunt întrunite toate condițiile prevăzute de lege pentru declanșarea executării silite împotriva debitorului.
În ceea ce privește caracterul de titlu executoriu al procesului-verbal de constatare a contravenției, menționat mai sus, instanța a reținut că, în acord cu prevederile art. 37 din OG nr.2/2001, procesul-verbal neatacat în termenul prevăzut la art. 31, precum și hotărârea judecătorească irevocabilă prin care s-a soluționat plângerea constituie titlu executoriu, fără vreo altă formalitate. Conform art. 31 alin.1 din același act normativ, împotriva procesului-verbal de constatare a contravenției și de aplicare a sancțiunii se poate face plângere în termen de 15 zile de la data înmânării sau comunicării acestuia, potrivit art. 27 alin.1, comunicarea procesului-verbal și a înștiințării de plată realizându-se prin poștă, cu aviz de primire, sau prin afișare la domiciliul sau la sediul contravenientului. Acest articol trebuie interpretat astfel cum s-a reținut în decizia în interesul legii nr. 10/2013 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, procedura afișării procesului-verbal de contravenție la domiciliul/sediul contravenientului fiind utilizată numai în situația în care nu s-a reușit, din diverse motive, comunicarea prin poștă, cu aviz de primire. În dovedirea caracterului executoriu al procesului-verbal de constatare a contravenției cu privire la care se cere încuviințarea executării silite, creditorul a depus procesul-verbal de îndeplinire a procedurilor de comunicare a procesului-verbal de constatare a contravenției prin afișare. Prin prisma dispozițiilor art. 27 alin.1 din OG nr.2/2001, astfel cum a fost interpretat prin decizia în interesul legii, comunicarea ar fi trebuit realizată prin scrisoare recomandată cu aviz de primire sau creditorul ar fi trebuit să facă dovada că, prealabil afișării, a încercat comunicarea cu scrisoare recomandată. În lipsa unor asemenea dovezi, instanța a constatat că procesul-verbal nu a fost legal comunicat, situație în care nu a început să curgă termenul pentru formularea plângerii contravenționale. Cum doar procesul verbal neatacat în termenul legal constituie titlul executoriu, judecătoria a conchis că procesul-verbal de constatare a contravenției nu este la acest moment titlu executoriu.
C. NAȚIONALA DE AUTOSTRĂZI SI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA -S.A. prin Direcția Regionala de Drumuri si Poduri București cu sediul in București, a formulat apel împotriva încheierii din data de 14.10.2015, pronunțata de Judecătoria B. in dosarul nr._, prin care a criticat soluția pentru nelegalitate și netemeinicie, solicitând admiterea apelului, modificarea în tot a încheierii apelate și încuviințarea executării silite.
În dezvoltarea motivelor de apel, apelanta a arătat că, prin încheierea atacata, instanța de executare a respins in mod netemeinic si nelegal cererea de încuviințare a executării silite, motivând ca procedura de comunicare a titlului executoriu, "prin afișare la domiciliul sau sediul contravenientului, este subsidiara comunicării prin posta, cu aviz de primire" in conformitate cu prevederile O.G. 2/2001 si ca procesul - verbal in cauza nu prezintă caracterul de titlu executoriu in sensul dispozițiilor art. 37 din OG nr.2/2001.
In acest sens, învederează instanței de apel faptul ca, potrivit prevederilor art. 27 din O.G. 2/2001, cu modificările si completările ulterioare „Comunicarea procesului verbal si a înștiințării de plata se face prin posta, cu aviz de primire sau prin afișare la domiciliul sau sediul contravenientului. Operațiunea de afișare se consemnează . semnat de cel puțin un martor.""
Mai mult decât atât, potrivit doctrinei de specialitate, contravenția continua poate fi definita ca fiind acea forma a unității naturale contravenționale care consta in prelungirea in timp in chip natural a elementului material al laturii obiective (acțiune sau inacțiune) si a procesului de producere a rezultatului, pana la un moment viitor al consumării, cand activitatea contravenționala este oprita datorita unei energii contrare celei care a declanșat activitatea.
Epuizarea contravenției continue este data de momentul intervenției unei forte contrare care poate avea ca sursa fie voința făptuitorului însuși, fie intervenția autorității, fie intervenția altei persoane.
Contravenția continua este reglementata de dispozițiile art. 13 alin. 2 din OG nr. 2/2001, cu modificările si completările ulterioare, ce definesc acest tip de contravenție ca fiind situația in care încălcarea obligației legale durează in timp, si anume, actul de executare se prelungește in timp, in baza aceleași rezoluții contravenționale.
Instituția contravenției continue are o importanta relevanta in incidența cu alte instituții de drept. Astfel, legea contravenționala aplicabila in timp va fi legea in vigoare din momentul epuizării acesteia, moment de la care se calculează si termenul de prescripție a răspunderii contravenționale.
Aceste considerente ale doctrinei juridice sunt clar statuate si in jurisprudenta Înaltei Curți de Casație si Justiție.
In acest sens, prin Decizia nr. 2570/18.04.2005 pronunțata de înalta Curte de Casație si Justiție, Secția Penala s-a statuat faptul ca "in cazul in care in timpul duratei unei infracțiuni continue se adopta mai multe legi penale, fapta se încadrează potrivit legii in vigoare la data cand activitatea infracționala s-a incheiat. iar nu potrivit legii sub imperiul căreia a inceput si a durat o perioada de timp."
Potrivit dispozițiilor art. 8 alin. 1 din OG nr. 15/2002. cu modificările si completările ulterioare, fapta de a circula fara a deține rovinieta valabila constituie contravenție continua si se sancționează cu amenda.
Prin urmare, având in vedere cele sus rubricate, in speța de fata, momentul aplicării sancțiunii contravenționale prin emiterea procesului - verbal de contravenție reprezintă momentul in care contravenția continua se epuizează ca urmare a intervenției unei autorități, respectiv CNADNR - SA prin agenții constatatori.
Având in vedere faptul ca, in speța, momentul epuizării contravenției continue il reprezintă anul 2011, invederează instanței de judecata faptul ca aplicarea dispozițiilor art. 27 din O.G. 2/2001, cu modificările si completările ulterioare, înainte de apariția Deciziei nr. 10/2013 pronunțata de ICCJ, prevedea ca modalitatea de comunicare a procesului - verbal de constatare a contravenției era la latitudinea expeditorului (emitentul documentului), aceasta fiind alternativa si nu subsidiara.
Prin urmare, datorita faptului ca fapta de a circula fara a deține rovinieta valabila constituie contravenție continua, astfel cum este definita si reglementata de OG nr. 15/2002. precum si ca legea contravenționala aplicabila in timp va fi legea in vigoare din momentul epuizării acesteia, reiese in mod evident faptul ca, in speța, este vorba despre o excepție de la principiul retroactivatii legii contravenționale.
Emiterea si comunicarea procesului - verbal de contravenție in cauza a fost efectuat in termenul imperativ prevăzut de lege, respectiv cu respectarea dispozițiilor art. 13 coroborat cu art. 14 din OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, cu modificările si completările ulterioare.
Prin urmare, solicită instanței de apel sa constate faptul ca procesul - verbal de contravenție in cauza a fost emis in termenul legal de 6 luni de la data săvârșirii faptei, iar comunicarea acestuia s-a efectuat in termen de o luna de la data aplicării sancțiunii.
Prin urmare, nu se poate susține faptul ca procedura de comunicare a procesului - verbal de contravenție a fost viciata sau ca debitorului i-au fost lezate drepturile procesuale.
Mai mult decât atat, potrivit dispozițiilor art. 31 alin.l din OG nr. 2/2001, cu modificările si completările ulterioare, impotriva procesului - verbal de constatare a contravenției se poate face plângere in termen de 15 zile de la data înmânării sau comunicării acestuia.
Or, debitorul nici nu a formulat plângere împotriva procesului - verbal de contravenție si nici nu a achitat de buna voie obligația stabilita prin procesul - verbal de contravenție ca si sancțiune aplicata pentru fapta săvârșita.
In acest sens, conform art. 37 din OG nr. 2/2001, cu modificările si completările ulterioare, procesul verbal neatacat in termenul de 15 zile de la comunicare sau luare la cunoștința, precum si hotărârea judecătoreasca irevocabila prin care s-a soluționat plângerea constituie titlu executoriu, fara vreo alta formalitate.
De asemenea, solicită instanței de apel sa constate faptul ca in cuprinsul procesului - verbal de constatare a contravenției in cauza este identificata creanța supusa executării silite si ca aceasta creanța îndeplinește toate condițiile cerute de lege de a fi certa, lichida si exigibila.
Prin Ordonanța Guvernului nr. 15/2002, cu modificările si completările ulterioare, (forma legala in vigoare pana la apariția Legii nr. 144/2012) legiuitorul roman a apreciat necesar sa instituie obligația plații unui tarif pentru utilizarea rețelei de drumuri naționale din România, aplicabil tuturor utilizatorilor romani si străini, pentru vehiculele inmatriculate.
Distinct de sancțiunea amenzii, textul de lege astfel cum a fost in vigoare la data emiterii procesului verbal de constatare a contravenției generat si semnat electronic conform dispozițiilor Legii nr. 455/2001 si ale HG nr. 1259/2001, respectiv pana in luna iulie 2012, prevedea in sarcina contravenientului reținerea si obligația de a achita cu titlu de despăgubire o anumita suma de bani, in funcție de tipul de vehicul care a fost folosit fara a deține rovinieta valabila.
Obligarea la plata acestui tarif de despăgubire este o consecința a răspunderii civile delictuale subiective a contravenientului ca urmare a săvârșirii unei fapte ilicite, respectiv utilizarea rețelei de drumuri fara plata tarifului corespunzător, care a avut ca rezultat un prejudiciu cauzat CNADNR- SA in calitate de administrator al rețelei de drumuri naționale si autostrăzi astfel cum este statuat de dispozițiile OUG nr. 84/2003, cu modificările si completările ulterioare.
Prin urmare, stabilirea tarifului de despăgubire este intemeiata pe dreptul CNADNR - SA de a beneficia de repararea prejudiciului cauzat prin fapta ilicita săvârșita de utilizator si in consecința si recuperarea creanțelor aferente.
Aceste considerente sunt susținute si de dispozițiile generale si obligatorii ale Deciziei Curții Constituționale a României nr. 57/2012 referitoare la respingerea excepției de neconstitutionalitate a prevederilor art. 8 alin. 3 din OG nr. 15/2002.
Prin urmare, reiese fara echivoc faptul ca in speța este vorba de o creanța de drept comun (adică tariful de despăgubire), creanța care îndeplinește condițiile prevăzute de art. 662 NCPC.
Aceasta creanța este supusa regulilor de procedura civila, iar in caz de neexecutare de bunăvoie din partea debitorului, se executa la cererea creditorului de către executorul judecătoresc.
Astfel, instanța de fond trebuia sa faca aplicabilitatea dispozițiilor art. 638 NCPC raportat la art. 640 NCPC si la art. 37 din OG nr. 2/2001, cu modificările si completările ulterioare si sa constate faptul ca procesul - verbal neatacat in termenul de 15 zile de la comunicare sau luare la cunoștința constituie titlu executoriu, fara vreo alta formalitate.
De asemenea, instanța de fond in baza considerentelor sus rubricate, trebuia sa constate faptul ca aceasta creanța este certa, lichida si exigibila, intrunind cerințele art. 662 alin. 1-3 NCPC.
Mai mult decât atât, procedura de încuviințare a executării silite fiind o procedura necontencioasa, judecătorul fondului realizează o cercetare formala si limitata („pipăie fondul") la verificarea indeplinirii condițiilor inscrisului de a fi titlu executoriu, orice alt aspect care ar putea da naștere unor apărări pe excepție si pe fond, cum ar fi nelegalitatea actului, neinceperea curgerii termenului de a ataca titlul ori prescrierea dreptului de a cere executarea silita ca urmare a nerespectarii dispozițiilor privind comunicarea actului, aceste aspecte fiind posibil a fi verificate pe calea contestației la executare.
Potrivit art. 665 alin. 5 NCPC încuviințarea executării silite poate fi respinsa numai daca hotărârea sau, dupa caz, inscrisul nu constituie potrivit legii titlu executoriu.
De asemenea, instanța de fond in temeiul art. 252 NCPC privind obligativitatea cunoașterii din oficiu a dreptului in vigoare in România, in momentul pronunțării si deliberării asupra încuviințării executării silite avea obligația sa respecte dispozițiile art. 5 din Legea nr. 76/2012 pentru punerea in aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de Procedura Civila care stabiliesc: "Dispozițiile Codului de Procedura Civila privitoare la titlurile executorii se aplica si hotărârilor judecătorești sau altor inscrisuri pronunțate ori, dupa caz, întocmite inainte de . Codului de Procedura Civila, care pot fi puse in executare chiar daca nu au fost investite cu formula executorie."
Totodată, învederează instanței de apel faptul ca, potrivit art. 665 alin. 2 NCPC încuviințarea executării silite se face fara citarea pârtilor, tocmai pentru faptul ca procedura încuviințării executării silite este o procedura necontenciosa, legiuitorul reglementând clar acest aspect.
Prin urmare, in aceasta faza, instanța de executare are numai obligația de a verifica daca procesul - verbal de contravenție a fost adus la cunoștința contravenientului, nu si modalitatea de comunicare a acestuia.
In acest sens, in procedura necontencioasa a incuvintarii executării silite, nu se impune ca instanța de executare sa faca distincțiile la care trimite Decizia nr. 10/2013 a ICCJ, intrucat numai partea interesata poate invoca neregularitatile procedurale legate de modalitatea de comunicare a procesului - verbal de contravenție, in măsura in care dovedește o vătămare in drepturile sale recunoscute de lege, ci nu instanța investita cu o cerere de incuviintare silita.
De asemenea, solicită instanței de judecata sa constate faptul ca Deciziile pronunțate de către înalta Curte de Casație si Justiție dobândesc valoare obligatorie de la data publicării, acestea având valoare egala cu cea a legii cu caracter interpretativ.
Prin urmare, aplicarea Deciziei nr. 10/2013 a ICCJ in speța de fata, deci pentru o situație anterioara momentului pronunțării, ar fi echivalenta cu a da caracter retroactiv unei dispoziții legale.
Ori norma privitoare Ia comunicarea unui act procedural nu are un conținut de drept material, ci constituie o dispoziție procedurala căreia nu i se aplica principiul legii contravenționale mai favorabile, ci cel al aplicării imediate a normei procedurale.
Prin urmare, solicită instanței de judecata sa constate faptul ca procedura de comunicarea a titlului executoriu in cauza s-a realizat cu respectarea dispozițiilor legale in vigoare la momentul respectiv.
Tribunalul examinând apelul prin prisma actelor si lucrărilor dosarului, probelor administrate, criticilor formulate, constata ca este nefondat, urmând a fi respins pentru următoarele considerente :
Potrivit art.27 din OG 2/2001, comunicarea procesului verbal de contravenție și a înștiințării de plată, se face prin poștă, cu aviz de primire sau prin afișare la domiciliul ori la sediul contravenientului. Operațiunea de afișare se consemnează într-un proces-verbal, semnat de cel puțin un martor.
Prin decizia în interesul legii nr.10/10.06.2013, Înalta Curte de Casație și Justiție, a stabilit, în interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 27 teza I raportat la art. 14 alin. 1, art. 25 alin. 2 și art. 31 alin. 1 din OG 2/2001, privind regimul juridic al contravențiilor, că modalitatea de comunicare a procesului verbal de contravenție și a înștiințării de plată, prin afișare la domiciliul sau sediul contravenientului, este subsidiară comunicării prin poștă cu aviz de primire. Cerința comunicării procesului verbal de contravenție și a înștiințării de plată, este îndeplinită și în situația refuzului expres al primirii corespondenței, consemnat în procesul-verbal încheiat de funcționarul poștal.
În consecință, pentru a începe să curgă termenul de 15 zile de la data comunicării, în interiorul căruia persoana sancționată este îndreptățită să formuleze plângere împotriva procesului verbal de contravenție, este necesar ca actul de sancționare să fie comunicat prin poștă, cu aviz de primire. În speță, apelanta creditoare nu a făcut dovada că a comunicat procesul verbal de contravenție și înștiințarea de plată, în modalitatea principală, prevăzută de art.27 alin.1 teza I din OG 2/2001, recurgând direct la comunicarea procesului verbal de contravenție, printr-un reprezentant al său și încheierea unei dovezi corespunzătoare semnate de un martor, comunicare care s-a realizat însă prin afișare și nu în mod direct, prin înmânarea procesului verbal contravenientului.
Potrivit art. 37 din OG 2/2001, procesul verbal neatacat în termenul de 15 zile, prevăzut la art. 31, constituie titlu executoriu, fără vreo altă formalitate.
Din interpretarea judicioasă a acestor dispoziții, coroborat cu prevederile art. 27 alin. 1 din OG 2/2001, rezultă concluzia că procesul verbal neatacat poate constitui titlu executoriu numai în situația în care comunicarea s-a făcut în mod legal, întrucât de la o asemenea comunicare începe să curgă termenul de 15 zile pentru formularea plângerii, așa cum dispune art. 31 din OG 2/2001.
Apelanta creditoare este în culpă în ceea ce privește respectarea procedurii legale de comunicare a procesului verbal de contravenție, culpă care nu îi poate profita în cererea de încuviințare a executării silite, pentru faptul că procesul verbal necomunicat debitorului în modalitatea reglementată expres de lege, nu poate constitui titlu executoriu.
Potrivit art. 665 alin. 5 Cod pr.civilă, instanța poate respinge cererea de încuviințare a executării silite, între altele, dacă hotărârea sau, după caz, înscrisul nu constituie, potrivit legii, titlu executoriu.
Conform art. 638 alin. 1 pct. 3 Cod pr.civilă, sunt titluri executorii și pot fi puse în executare silită, titlurile de credit sau alte înscrisuri cărora legea le recunoaște putere executorie.
Este adevărat că art. 37 din OG 2/2001 recunoaște putere executorie procesului verbal de contravenție neatacat în termenul de 15 zile, de la data comunicării, dar atâta vreme cât comunicarea unui asemenea act nu s-a efectuat cu respectarea dispozițiilor legale, nu a început să curgă termenul în care debitorul intimat avea posibilitatea să formuleze plângere. Pentru a reține caracterul de titlu executoriu, trebuie ca procesul verbal de contravenție să nu fi fost atacat în termen, din cauze care îl privesc exclusiv pe contravenient, ori, în speță, neexercitarea căii de atac s-a datorat faptului că apelanta nu a respectat procedura de comunicare și nu a făcut dovada că debitorul a avut cunoștință de procesul verbal de contravenție.
Procedura încuviințării executării silite este o procedură necontencioasă judiciară, dar acest fapt nu trebuie să conducă la concluzia că instanța nu poate să facă niciun fel de examen de regularitate a actelor pe baza cărora se solicită pornirea executării silite.
Dimpotrivă, îndrituirea instanței cu privire la acest examen de regularitate, rezultă în mod expres din prevederile art. 665 alin. 5 Cod pr.civilă, potrivit cărora cererea de încuviințare poate fi respinsă, între altele, dacă hotărâre sau înscrisul nu constituie, potrivit legii, titlu executoriu, dacă înscrisul nu întrunește toate condițiile de formă cerute de lege, ori dacă creanța nu este certă, lichidă și exigibilă.
Prin urmare, raportat la considerentele mai sus expuse, tribunalul urmează să respingă apelul ca nefondat, potrivit dispozițiilor art. 480 Cod pr.civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat apelul civil formulat de apelanta - creditoarea C. N. DE AUTOSTRAZI SI DRUMURI NATIONALE DIN ROMANIA SA PRIN DIRECȚIA REGIONALĂ DE DRUMURI ȘI PODURI BUCUREȘTI, cu sediul în municipiul BUCUREȘTI, .. 401 A,sector 6 împotriva încheierii pronunțate la data de 14.10.2015 de Judecătoria B. în dosarul civil nr._ în contradictoriu cu intimata- debitoare M. C., domiciliată în . și intimatul S. P. SI M., cu sediul în PLOIEȘTI, .. 11, etaj 1, ..
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 18 Decembrie 2015
Președinte, A. E. D. | Judecător, M. Ș. | |
Grefier, A. P. |
Red.A.E.Ddos.fond-_//200/2015
Teh.red.A.E.D/5ex. jud.fond- M.M.
28.12.2015
| ← Ordonanţă preşedinţială. Hotărâre din 13-11-2015,... | Pretenţii. Decizia nr. 3248/2015. Tribunalul BUZĂU → |
|---|
