Ordonanţă preşedinţială. Hotărâre din 13-11-2015, Tribunalul BUZĂU
| Comentarii |
|
Hotărâre pronunțată de Tribunalul BUZĂU la data de 13-11-2015 în dosarul nr. 3113/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL B.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 3113/2015
Ședința publică de la 13 noiembrie 2015
Completul constituit din:
Președinte: M. A.
Judecător: N. M.
Grefier: C. C.
Pe rol se află judecarea apelului promovat de reclamanta „P. B.” S.R.L., cu sediul în mun. B., . 18, ., împotriva sentinței civile nr. 9916/01.10.2015, pronunțată de Judecătoria B., în dosarul nr._, având ca obiect ordonanță președințială, în contradictoriu cu intimata-pârâtă A. M. M., domiciliată în mun. B., . bis, județul B..
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile, apelanta fiind reprezentată de avocat I. M..
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care arată că procedura de citare este legal îndeplinită, dosarul este la primul termen de judecată după etapa de verificare și regularizare a cererii, intimata a depus la dosar un punct de vedere, după care:
Se comunică, pentru apelantă, punctul de vedere formulat de către intimată.
Avocat I. M. arată că apelanta cunoaște poziția intimatei și nu mai are alte cereri de formulat.
Nefiind alte incidente de soluționat sau probe de administrat, instanța deschide dezbaterile, în temeiul art. 392-394 din Codul de procedură civilă, dând cuvântul părților, pentru a-și susține cererile și apărările.
Avocat I. M., pentru apelantă, solicită admiterea apelului, schimbarea în parte a soluției instanței de fond în sensul admiterii cererii de ordonanță președințială, întrucât toate documentele contabile aferente perioadei ianuarie 2009 – august 2015 se află în posesia intimatei. Arată că s-a făcut dovada convenției privind evidențierea contabilă a activității societății de către intimată. Întrucât relațiile dintre reprezentantul societății și intimată s-au deteriorat, aceasta din urmă a refuzat să remită documentele contabile, fiind făcută dovada că le posedă. S-a depus transcrierea convorbirilor telefonice din care rezultă motivele invocate de intimată, care în final a recunoscut că se află în posesia ei. În concluzie, solicită admiterea apelului așa cum a fost formulat, să se aprecieze că sunt îndeplinite condițiile de admisibilitate a cererii de ordonanță președințială, fără cheltuieli de judecată.
Instanța închide dezbaterile, în temeiul art. 394 alin. 1 din Codul de procedură civilă, și, după deliberare, a pronunțat următoarea hotărâre, pentru considerentele precizate.
INSTANȚA
constată că, prin cererea de chemare în judecată formulată la data de 03.09.2015 și înregistrată pe rolul Judecătoriei B. sub nr._, pe calea ordonanței președințiale, reclamanta P. B. S.R.L. a solicitat obligarea pârâtei A. M. M. la predarea întregii documentații contabile (registre, bilanțuri, balanțe, note contabile, documente contabile, facturi, chitanțe) aferente perioadei 13.06._15. Ulterior, prin precizarea depusă în ședința publică din data de 30.09.2015, reclamanta a arătat că intervalul de timp vizat prin solicitarea sa este 01._15.
Prima instanță a admis, în parte, cererea, și a obligat pârâtă să predea reclamantei de îndată, fără somație și fără trecerea unui termen, bilanțul contabil aferent anului 2014 și balanța contabilă aferentă lunii decembrie a anului 2014, întocmite cu privire la activitatea societății reclamante, respingând în rest cererea de chemare în judecată. S-a menționat că hotărârea produce efecte cu caracter provizoriu până la soluționarea definitivă a dosarului cu nr._/200/2015 aflat în prezent pe rolul Judecătoriei B..
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că, potrivit declarațiilor comune ale părților, chiar de la momentul înființării societății, pârâta a prestat în favoarea reclamantei servicii contabile având în vedere obligațiile legale privind organizarea și conducerea contabilității instituite în sarcina persoanei juridice. Între părți nu a existat un consens cu privire la întinderea serviciilor prestate de către pârâtă în favoarea reclamantei, susținerile fiind potrivnice, motiv pentru care prima instanță a considerat că numai faptele recunoscute de către pârâtă pot fi reținute, respectiv cele referitoare la împrejurarea că este posesia bilanțului contabil aferent anului 2014 și balanței contabile aferente lunii decembrie 2014 întocmite cu privire la activitatea reclamantei.
În drept, instanța a reținut prevederile art. 997 din Codul de procedură civilă, apreciind că este incidentă cea dea doua ipoteză, a prevenirii unei pagube iminente, prin raportare la art. 10 din Legea nr. 82/1991 și art. 73 al. 1 lit. a din Legea 31/1990. Astfel, s-a considerat că, în situația unui control fiscal efectuat de către organele abilitate, societatea comercială și administratorul său s-ar expune unor sancțiuni pecuniare, fapt apreciat de către instanță ca o materializare a pagubei iminente ce justifică luarea unor măsuri pe calea ordonanței președințiale.
Tot raportat le îndeplinirea condiției urgenței, instanța a reținut că, potrivit art. 237 al. 1 lit. f din Legea 31/1990, dizolvarea unei societăți comerciale poate fi pronunțată în situația în care societatea nu și-a depus situațiile financiare anuale și, după caz, situațiile financiare consolidate precum și raportările contabile la unitățile teritoriale ale Ministerului Finanțelor Publice, în termenul prevăzut de lege, dacă perioada de întârziere depășește 60 de zile lucrătoare. Ipoteza expusă de către textul legal a fost apreciată ca fiind una cu consecințe deosebit de vătămătoare, cu caracter ireversibil pentru o persoană juridică.
În privința vremelniciei care trebuie să caracterizeze măsurile instituite pe calea procedurii speciale a ordonanței președințiale, instanța a apreciat că este îndeplinită, chiar dacă, la prima vedere, ar fi o măsură definitivă, deoarece prin măsura dispusă pot înceta actele abuzive. În speță, conduita pârâtei care, deși a recunoscut în mod expres că bilanțul și balanța se află în posesia sa, a refuzat să le restituie către reclamantă, a fost considerată o atitudine vădit abuzivă ce se impune a fi stopată.
Împotriva acestei hotărâri, a declarat apel reclamanta „P. B.” S.R.L. B., la data de 07.10.2015, cererea fiind înregistrată pe rolul Tribunalului B., sub nr._ din data de 12.10.2015.
În motivare, apelanta a susținut că, în baza probatoriilor administrate, a făcut dovada existenței unei convenții încheiate cu pârâta pentru prestarea serviciului de evidențiere contabilă a activității societății. A arătat că arhiva perioadei 13.10.2006-ianuarie 2009 i-a fost restituită, nu și documentele aferente perioadei ianuarie_15, considerând nejustificat acest refuz, de natură să îi afecteze activitatea comercială.
S-a apreciat că, în măsura în care prima instanță a instituit obligația de restituire a două dintre documentele contabile, trebuia să se observe că și pentru celelalte acte s-a făcut dovada, pentru că, la întocmirea bilanțului aferent anului 2014, erau necesare toate documentele contabile din acel an și din 2013.
Apelanta s-a referit și la împrejurarea că nu a fost contestată transcrierea convorbirilor telefonice avute cu pârâta, din care ar rezulta deținerea documentelor contabile.
A susținut că, de la data înființării societății și până în prezent, nu a fost efectuat vreun control, fiind iminentă realizarea acestuia în intervalul de timp viitor.
Apelanta a solicitat să fie înlăturate apărările pârâtei rezultate din răspunsul la întrebarea nr. 7 din interogatoriu, întrucât recunoașterea este parțială și întocmirea bilanțurilor presupune existența și a altor documente contabile.
Tribunalul are în vedere normele de la art. 477 alin. 1 din Codul de procedură civilă, conform cărora instanța de apel va proceda la rejudecarea fondului în limitele stabilite, expres sau implicit, de către apelant. Se observă că apelanta-reclamantă „P. B.” S.R.L. B. a criticat soluția dată de prima instanță cu privire la cererea de a obliga pârâta la restituirea întregii documentații contabile aferente perioadei 01._15, în timp ce intimata A. M. M., obligată prin sentința judecătoriei să predea reclamantei bilanțul contabil aferent anului 2014 și balanța corespunzătoare lunii decembrie 2014, nu a promovat apel.
Procedura aleasă de către reclamantă pentru soluționarea cererii a fost cea specială, a ordonanței președințiale, având în vedere că aceeași acțiune a promovat-o și pe calea dreptului comun (dosar nr._/200/2015 înregistrat la Judecătoria B., conform extrasului depus la dosarul primei instanțe, la fila 3), nejudecat, primul termen fiind stabilit la 17.11.2015, potrivit mențiunilor din sistemul informatizat de evidență a dosarelor.
Reclamanta a solicitat obligarea pârâtei să îi predea întreaga documentație contabilă din perioada_15, instanța admițând în parte, în privința bilanțului contabil 2014 și a balanței din decembrie 2014, cu precizarea că hotărârea produce efecte provizorii, până la soluționarea definitivă a dosarului nr._/200/2015.
Situația de fapt a fost reținută în mod corect de prima instanță, respectiv împrejurarea că nu s-a dovedit în mod cert că în posesia pârâtei s-ar afla toate documentele contabile privind activitatea societății reclamante.
Astfel, ambele părți au recunoscut că, de la data constituirii societății, pârâta a prestat în favoarea reclamantei servicii contabile, dar fără ca această recunoaștere să fie și în privința limitelor împuternicirii. Pe de o parte, reclamanta a susținut că intimata a prestat în favoarea sa toate serviciile pe care le presupune activitatea de evidență contabilă, inclusiv păstrarea tuturor documentelor în baza cărora sunt întocmite situațiile financiare lunare și anuale. De cealaltă parte, intimata a precizat, în răspunsul dat la întrebarea nr. 4 din interogatoriul administrat la prima instanță (filele 27-28), că atribuțiile sale s-au limitat la întocmirea bilanțurilor anuale sau trimestriale, după caz, semnarea acestora, deoarece administratorul nu avea drept de semnătură, și depunerea la organele financiare abilitate. Potrivit susținerilor pârâtei, a întocmit bilanțurile contabile pe baza informațiilor furnizate de către reclamantă, fără ca pârâta sa fie cea care proceda în mod efectiv la înregistrarea documentelor contabile, respectiv la păstrarea registrelor aferente. La întrebarea nr. 5, pârâta a arătat că arhiva documentelor nu se află în imobilul în care locuiește, recunoscând, prin răspunsul dat la întrebarea nr. 9 din interogatoriu, că are în posesie numai bilanțul contabil aferent anului 2014 și balanța contabilă a lunii decembrie 2014 întocmite cu privire la activitatea reclamantei.
Tribunalul nu poate prezuma, astfel cum a solicitat apelanta, pe baza recunoașterii de la întrebarea nr. 7 a predării documentelor contabile și a convorbirilor telefonice avute, depuse în formă transcrisă la filele 52-53 din dosarul primei instanțe, că și celelalte acte contabile ar fi în posesia pârâtei, pe motiv că acestea erau utilizate la întocmirea situațiilor financiare lunare și anuale. Pârâta a recunoscut că îi erau înmânate documentele contabile, pentru întocmirea balanțelor și bilanțurilor, dar nu a recunoscut că avea și atribuția de a păstra actele contabile ale societății. În lipsa unei dovezi certe, din care să rezulte că, în imobilul pârâtei, se află documentele societății, din perioada 2009-2015, tribunalul nu poate prezuma, în condițiile art. 327 și 329 din Codul de procedură civilă, că intimata ar fi în posesia întregii evidențe contabile doar pe baza recunoașterii că a întocmit și deține două situații financiare ale societății.
Pe lângă faptul că apelanta nu a dovedit că intimata deține fără drept actele contabile privind activitatea societății, nu a dovedit nici urgența acestei măsuri, dat fiind că, deși a susținut că este iminent un control, nu a făcut proba acestei împrejurări.
Afirmarea de către reclamantă a unei aparențe de drept este o condiție specială, care nu poate fi stabilită în abstract, ci prin raportare la persoana căreia i se opune dreptul în cadrul unui raport juridic. Urgența prevăzută de art. 997 din codul de procedură civilă trebuie stabilită prin raportare la scopul luării măsurilor, respectiv păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere, prevenirea unei pagube iminente și care nu s-ar putea repara, înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executări. Cerința nu era îndeplinită, întrucât reclamanta nu a dovedit limitele mandatului acordat intimatei, data încetării colaborării, predarea arhivei și nici că i s-a cerut de către vreo autoritate publică prezentarea documentelor contabile în vederea verificării activității societății sau că activitatea pe care o desfășoară a fost împiedicată.
Tribunalul constată că nici condițiile vremelniciei și neprejudecării fondului nu erau îndeplinite, deoarece, obligând pârâta să restituie actele, instanța ar lua o măsură definitivă, iar nu provizorie, soluționând chiar fondul litigiului.
Față de toate aceste considerente de fapt și de drept, tribunalul va păstra hotărârea primei instanțe, situație în care va respinge apelul, conform art. 480 alin. 1 din Codul de procedură civilă.
Hotărârea este definitivă în baza art. 634 alin. 1 pct. 4 din Codul de procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, apelul promovat de reclamanta „P. B.” S.R.L., cu sediul în mun. B., .. 17, județul B., împotriva sentinței civile nr. 9916/01.10.2015, pronunțată de Judecătoria B., în dosarul nr._, având ca obiect ordonanță președințială, în contradictoriu cu intimata-pârâtă A. M. M., domiciliată în mun. B., . bis, județul B..
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 13 noiembrie 2015.
Președinte, M. A. | Judecător, N. M. | |
Grefier, C. C. |
Red./tehn. N.M.
4 ex./17.11.2015
Dosar prima instanță:
_ – Judecătoria B.
Judecător prima instanță:
C. A. M.
Operator de date cu caracter personal
înregistrat sub nr. 8214
| ← Fond funciar. Decizia nr. 261/2015. Tribunalul BUZĂU | Încuviinţare executare silită. Decizia nr. 3241/2015.... → |
|---|
