Fond funciar. Decizia nr. 261/2015. Tribunalul BUZĂU

Decizia nr. 261/2015 pronunțată de Tribunalul BUZĂU la data de 13-11-2015 în dosarul nr. 261/2015

Dosar nr._

ROMÂNIA

TRIBUNALUL B.

SECȚIA I CIVILĂ

DECIZIE CIVILĂ Nr. 261/2015

Ședința publică de la 13 Noiembrie 2015

Completul compus din:

PREȘEDINTE A. M.

Judecător M. N.

Judecător G. I. R.

Grefier C. C.

Pe rol judecarea recursului civil declarat de intervenientul forțat P. I. D., domiciliat în B., ., ., jud.B., împotriva încheierii de ședință din data de 04.06.2015 pronunțată de Judecătoria Pătârlagele în dosarul nr._ având ca obiect fond funciar - constatare nulitate absolută parțială acte, în contradictoriu cu reclamantul P. ORAȘULUI NEHOIU, județul B., pârâții D. V., domiciliată în Bușteni, ., jud.Prahova, Z. I., domiciliată în orașul Nehoiu, ., jud.B., P. G., domiciliat în orașul Nehoiu, ., jud.B., D. D. C., domiciliat în B., ., ..27, jud.B., C. JUDEȚEANĂ B. PENTRU STABILIREA DREPTULUI DE PROPRIETATE PRIVATĂ ASUPRA TERENURILOR, cu sediul în B., ..48, jud.B., C. ORĂȘENEASCĂ NEHOIU DE APLICARE A LEGILOR FONDULUI FUNCIAR, jud.B. și intervenientul P. I. C. domiciliat în orașul Nehoiu, ..

La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns recurentul asistat de avocat B. C., lipsă celelalte părți, intimatele D. V. și Z. I. fiind reprezentate de avocat D. M., iar intimatul P. orașului Nehoiu – de consilier juridic C. I..

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:

Apărătorul recurentului precizează că menține motivele formulate și după recalificarea căii de atac. Apreciază cauza în stare de judecată.

Avocat D. M. arată că nu are cereri de formulat și depune la dosar chitanța nr.35/17.09.2015 reprezentând onorariu avocat în sumă de 1000 lei.

Consilier juridic C. I. depune la dosar împuternicire de reprezentare juridică și arată că nu are cereri de formulat în cauză.

Nemaifiind alte cereri sau excepții de invocat în temeiul dispoz.art.392-394 Cod proc.civ. instanța constată terminată cercetarea judecătorească și acordă cuvântul în dezbateri.

Avocat B. C., având cuvântul pentru recurent, susține că instanța de fond a apreciat eronat cu privire la neîndeplinirea obligațiilor de către reclamant, respectiv că nu ar fi clarificat temeiul de fapt și de drept al cererii de chemare în judecată. Apreciază că obiectul este precis exprimat, iar motivele de fapt sunt detaliate. Nu este detaliat temeiul de drept, însă indicarea art.III din Lg.169/1997, fără lit.a, nu îndreptățea instanța să dispună suspendarea, putând deduce care este calificarea juridică a cererii. Cu privire la temeiul de fapt, susține că foarte clar. P. a solicitat anularea titlului de proprietate pe două motive, respectiv că prin sentința nr.1236/2013 C. locală a fost obligată să emită un titlu de proprietate și să pună în posesie pe moștenitorii lui P. D. cu două suprafețe de teren a câte 1 ha fiecare și 600 mp. C. locală, încercând să stabilească amplasamentul, a constatat că pentru suprafața din pct.G. nu poate proceda la emiterea titlului de proprietate și punerea în posesie deoarece au fost emise acte subsecvente, respectiv un certificat de moștenitor și un partaj voluntar și anularea parțială a titlului autorilor părților nu mai putea produce efecte prin punerea în posesie și emiterea titlului atâta timp cât se făcuse un partaj al moștenitorilor. Cealaltă suprafață de teren a constatat că se regăsește în același titlu care fusese parțial anulat pentru un ha teren, motiv pentru care primarul a formulat respectiva cerere. Consideră că motivele sunt foarte clare și nu s-a dorit soluționarea cauzei. Fără cheltuieli de judecată.

Consilier juridic C. I., având cuvântul pentru intimatul P. orașului Nehoiu, achiesează la concluziile apărătorului recurentului. Susține că instanța de fond nu a exercitat rol activ, refuzând soluționarea cauzei, întrucât era mai mult decât lămurită cu privire la motivele de fapt și de drept. Este de acord cu admiterea recursului și trimiterea cauzei pentru continuarea judecății.

Avocat D. M., având cuvântul pentru intimatele D. V. și Z. I., apreciază că soluția instanței de fond este legală. Necesitatea indicării temeiului legal rezidă din faptul că art.III din Lg.169/1997 cuprinde trei aliniate, alin.1 are opt litere, iar lit.a cuprinde șase subpuncte și fiecare reglementează o anumită situație de fapt. Trebuia indicat exact temeiul de drept, pentru administrarea probelor și pronunțarea unei soluții legale. Solicită respingerea recursului, cu cheltuieli de judecată. Se putea indica temeiul de fapt și de drept pentru repunerea pe rol a cauzei.

INSTANȚA

Deliberând, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Pătîrlagele sub nr._, reclamantul P. ORAȘULUI NEHOIU a chemat în judecată pe pârâții D. V., Z. I., P. G., D. D. C., C. JUDEȚEANĂ B. PENTRU STABILIREA DREPTULUI DE PROPRIETATE PRIVATĂ ASUPRA TERENURILOR, C. ORĂȘENEASCĂ NEHOIU DE APLICARE A LEGILOR FONDULUI FUNCIAR și intervenienții forțați P. I. D., P. I. C., pentru ca prin sentința ce se va pronunța să se constate nulitatea absolută parțială a următoarelor înscrisuri: titlul de proprietate nr._/56/18.03.2003 emis pe numele defunctului P. Gh. D I., certificatul de moștenitor numărul 92/12.10.2009, contractul de partaj voluntar nr.1852/28.10.2010, contractul de vânzare cumpărare autentificat sub numărul 247/24.02.2011 întocmite de BNP S. E., precum și orice alte acte subsecvente care au fost încheiate pentru terenurile menționate în acestea, cărți funciare, planuri de amplasament și delimitare, etc .

A arătat că, având în vedere dispozițiile obligatorii ale sentinței civile nr. 1236/19.11.2013 pronunțată de Judecătoria Pătîrlagele, cu privire la obligația comisiei de emitere a titlului de proprietate pentru diferența de suprafață de 2,605 ha, C. Locală Nehoiu a invitat părțile reclamante în data de 04.07.2014 pentru identificarea și punerea în posesie a terenurilor solicitate.

În data de 04.07.2014, părțile reclamante, reprezentanți ai Comisiei orășenești Nehoiu și reprezentanți ai Comisiei Locale Siriu, s-au deplasat în punctele indicate de moștenitori și au constatat că suprafața totală de 2,605 ha pășune, care face obiectul sentinței civile nr. 1236/19.11.2013, este situată pe raza administrativ teritorială a comunei Siriu și se compune din următoarele suprafețe:

- 10.000 m.p. – punctul „Groapa lui Ț.” (Gramaticu) înscrisă în titlul de proprietate nr._/56/2003 privind pe defunctul P. D. Gh. I., a cărui nulitate a fost constatată de către instanță, dar nu au fost anulate și nici nu a fost constatată nulitatea certificatului de moștenitor nr. 92/12.10.2009 și contractului de partaj voluntar nr. 1852/28.12.2010 întocmite de B.N.P. S. E., C. Locală fiind în imposibilitatea să facă punerea în posesie fără a fi desființate și aceste acte subsecvente titlului de proprietate sus-menționat;

- Suprafața de 0,605 m.p. pășune din punctul „Groapa lui Ț.” (Gramaticu) face corp comun cu suprafața de 1,00 ha, este liberă în fapt și în drept, și poate fi pusă în posesie deoarece nu este înscrisă în niciun alt înscris pentru părțile aflate în litigiu sau pentru alți proprietari;

- Suprafața de 10.000 m.p. pășune situată în punctul „L. fără nume” compusă din 3.000 m.p. și 7.000 m.p., este înscrisă în titlul de proprietate nr._/56/2003 privind pe def. P. D. Gh. I., a cărui nulitate parțială nu a fost constatată de către instanță prin sentința civilă nr. 1236/19.11.2013, suprafață care se regăsește și în certificatul de moștenitor nr. 92/12.10.2009, contractul de partaj voluntar nr. 1852/28.12.2010 și contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 247/24.02.2011 întocmite de B.N.P. S. E., înscrisuri a căror nulitate se solicită prin prezenta.

Întrucât terenurile au intrat în circuitul civil fiind întocmite actele sus-menționate, comisia locală și comisia județeană nu pot efectua punerea în posesie și eliberarea titlului de proprietate pentru suprafața de 2,605 ha conform sentinței civile nr. 1236/19.11.2013 fără a solicita instanței constatarea nulității absolute parțiale a înscrisurilor menționate.

Conform încheierii de ședința din 4.02.2015 s-a dispus înaintarea unei adrese în atenția reclamantului prin care s-a pus in vedere acestuia sa motiveze in fapt si in drept capătul de cerere prin care se solicita nulitatea absoluta a titlului de proprietate nr._/56/18.03.2003 emis pe numele defunctului P. Gh. D I. pentru suprafața de 10.000 m.p. pășune teren situat in punctul „ L. fără nume “ compusa din 3000 m.p. si 7000 m.p., suprafața ce se regăsește în certificatul de moștenitor numărul 92/12.10.2009, precum si în partajul voluntar nr.1852/28.10.2010 si în contractul de vânzare cumpărare autentificat sub numărul 247/24.02.2011 BNP S. E..

S-a pus în vedere reclamantului sa îndeplinească aceste obligații sub sancțiunea suspendării judecații cauzei.

La termenul din data de 4.06.2015 s-a constatat ca reclamantul nu a răspuns la solicitarea instanței, neîndeplinindu-și obligațiile astfel că a fost pusa în discuția părților suspendarea cauzei in temeiul dispozițiilor art. 242 c.p.c, iar prin încheierea de ședință de la respectivul termen de judecată s-a dispus suspendarea cursului judecății apreciindu-se ca sunt îndeplinite condițiile acestui text de lege, operând suspendarea judecătoreasca facultativa, a cărei funcție este de a sancționa pasivitatea reclamantului în îndeplinirea acelor obligații care împiedica instanța sa finalizeze procesul.

S-a apreciat, de asemenea, ca sunt îndeplinite elementele care duc la suspendarea cauzei, respectiv: aceasta obligație procesuala aparține reclamantului, în aceasta etapa procesuala nu mai exista alta sancțiune, procedura de verificare si regularizare a cererii fiind finalizată, obligația împiedica desfășurarea normala a judecații, în speța așa cum s-a arătat nu s-a indicat temeiul de fapt si de drept al unui cereri împiedicând astfel instanța sa efectueze demersurile procesuale necesare, neputând fi continuată judecata, reclamantul se afla în culpa pentru neîndeplinirea obligației procesuale.

Împotriva încheierii de ședința din data de 04.06.2015 a Judecătoriei Pătîrlagele a declarat apel intervenientul forțat P. I. D., care a susținut că și în situația în care reclamantul nu a răspuns punctual adresei instanțe, sancțiunea suspendării este neîntemeiata, având in vedere următoarele:

In ceea ce privește motivarea in drept, aceasta mențiune obligatorie a cererii de chemare în judecata vizează cauza sa juridica, reprezentata de fundamentul pretenției deduse judecații, adică situația de fapt calificata legal.

Motivele de drept sunt cele care conferă forma juridica motivelor de fapt, explicând din punctul de vedere al dreptului substanțial si procesual, obiectul acțiunii. Nu este necesar ca reclamantul sa indice textele legale pe care si-a întemeiat pretenția, judecătorul fiind în măsura să le determine din lecturarea obiectului cererii si a motivelor acesteia. Nici greșita indicare de către reclamant a textelor legale nu este de natura sa tina instanța, aceasta având posibilitatea sa stabilească corecta încadrare a faptelor, cu respectarea principiului disponibilității pârtilor în procesul civil.

In ceea ce privește arătarea motivelor de fapt pe care se întemeiază cererea, este de reținut ca . nu este suficient prin el însuși pentru ca instanța sa-si formeze o convingere asupra temeiniciei unei cereri de chemare în judecata, fiind necesara motivarea acesteia. Prin motive de fapt se înțeleg toate împrejurările, faptele, circumstanțele ce au condus la formularea cererii de chemare în judecata si pe care se sprijină pretenția dedusa spre soluționare instanței.

Analizând cererea de chemare in judecata se poate observa cu ușurința ca aceasta este foarte clar si explicit motivata in fapt.

Astfel, din motivarea cererii se pot retine următoarele motive de fapt:

Prin sentința civila nr. 1236/2013, definitiva si irevocabila, aflata la dosar, s-a constatat ca o suprafața de 1 ha teren situata in punctul Gramaticu a fost inclusa in mod greșit in titlul nr._/56/2003 emis in nume propriu pe numele moștenitorului lui P. D. Gh. I. si nu pe numele autorului comun P. Gh. D., cum ar fi fost corect, si s-au dispus următoarele: constata nulitatea parțiala a titlului de proprietate nr._/56/2003 cu privire la suprafața de 1 ha teren pășune situat in pctul" Gramaticul"; obliga C. Județeană B. sa emită titlu de proprietate pentru suprafața de 2,605 ha teren in care este inclusa si suprafața de 1 ha teren pășune in "Gramaticul".

Prin urmare C. Județeană trebuia sa emită un nou titlu de proprietate pentru o suprafața de 2,605 ha din care 1 ha in punctul Gramaticu.

Pentru punerea in posesie, C. Locala trebuia sa identifice aceasta suprafața de 2,605 ha.

Pentru aceasta este de observat ca autorul părților deținuse anterior cooperativizării 5, 67 ha teren din care o parte in punctul toponimic Gramaticul si L. fără nume; punctul L. fără nume fiind in realitate un subpunct al punctului Gramaticul, astfel cum se retine in considerentele sentinței civile nr. 1236/2013 (fila 4 din sentința).

Având obligația in baza sentinței mai sus enunțate sa identifice suprafața de 2,605 ha in vederea punerii in posesie, C. Locala a efectuat o deplasare in teren la data de 04.07.2014, in urma căreia a constatat ca terenul ce urma sa fie reconstituit se afla situat pe raza administrativ teritoriala a . fără nume" si "Gramaticu" si sunt înscrise in titlul nr._/56/2003 al autorului P. D Gh. I., de pe urma căruia s-a dezbătut succesiunea conform Certificatului de moștenitor nr.92/2009 si prin Contractul de Partaj Voluntar nr. 1852/2010 (fila 132 dosar)

Prin urmare, din punctul de vedere al Comisiei locale, punerea in posesie nu era posibila pentru întreaga suprafața de 2,605 ha întrucât parte din aceasta, respectiv suprafața de 10.000 mp situata in pctul L. fără nume, este inclusa in Titlul nr._/56/2003, iar pentru restul de teren din punctul Gramaticu, desi titlul nr._/56/2003 fusese anulat, terenul intrase in circuitul civil prin acte subsecvente, respectiv prin certificatul de moștenitor nr. 92/2009 si contractul de partaj voluntar nr. 1852.2010, neanulate de instanța prin sentința nr. 1236/2013.

După cum se poate observa, prin cererea de chemare in judecata reclamantul P. orașului Nehoiu a explicat in detaliu, expunând in mod coerent situația de fapt, motivând punctual fiecare capăt de cerere, astfel:

Prin capătul 1 de cerere reclamantul a solicitat constatarea nulității parțiale a Titlului de Proprietate nr._/56/2003 pentru suprafața de 10.000 mp situată în pctul L. fără nume.

Motivul pentru care reclamantul a solicitat constatarea nulității parțiale a Titlului de proprietate nr._/56/2003 pentru suprafața de 10.000 mp situată in pctul L. fără nume este expus foarte limpede la fila nr. 3 din cerere, aliniatul 3, respectiv " suprafața de 10.000 mp pasune situata in punctul " L. fara nume" compusa din 3000 mp si 7000 mp este înscrisă in Titlul de proprietate nr. /56/2003 privind pe def. P. D Gh. I., a cărui nulitate parțiala nu a fost constatata de instanța prin sentința civila nr. 1236/2013".

Este prin urmare foarte clar ca din punctul de vedere al Comisiei Locale, urmare constatărilor din teren, suprafața de 10.000 mp din pctul L. fara nume nu poate fi pusa in posesie intrucat se regăsește in continuare in titlul nr._/56/2003.

Prin urmare, reclamantul, P. or. Nehoiu nu avea nimic de explicat in plus, decât printr-o repetiție inutila.

Daca instanța ar fi analizat cu atenție actele dosarului si mai ales cererea de chemare ii judecata, in totalitatea sa, ar fi putut constata ca aceasta din urma este mai mult decât suficient si clar exprimata, si nu ar fi dat curs pur si simplu unei cereri formulate de unii dintre parați, prin care aceștia solicitau ca reclamantul " sa-si precizeze cerere".

Arată, în final apelantul, că suspendarea neintemeiata a cererii îi prejudiciază in mod direct si nejustificat pe intervenienti, beneficiari ai efectelor sentinței civile nr.1236/2013, motiv pentru care solicită admiterea apelului ca întemeiat.

În cauză a fost formulată întâmpinare de către intimatele Z. I. si Durna V., care au susținut următoarele:

Respectând disponibilitatea părților, judecătorul nu poate stabili temeiul legal pe care se întemeiază acțiunea.

Instanța a procedat legal in condițiile in care, in cererea de chemare in judecata reclamantul a indicat ca temei legal dispoziții din Codul de procedura civila referitoare la "condițiile cererii"(art.l48) si "chemarea in judecata a altor persoane (art.68) si "prevederile art.III din Nota Legii nr. 18/1991 si legislația fondului funciar in materie".

Necesitatea indicării temeiului legal rezida din faptul ca art.III din Legea 169/1997 (pt. modificarea si completarea Legii 18/1991) cuprinde 3 alineate, alin.l cuprinde 8 litere iar lit.a) cuprinde 6 subpuncte, fiecare reglementează o anumita situație de fapt, iar administrarea probelor si soluția se va da in funcție de motivul concret al nulității, nefiind atributul instanței de a alege temeiul legal pe care se bazează acțiunea.

In ceea ce privește motivarea in fond a cererii, aceasta este obligatorie, cu indicarea expresa a tarlalei, parcelei si a poziției din titlul de proprietate nr._/18.02.2003 pentru ca instanța sa poată verifica, dispune administrarea probelor si pronunța hotărârea pe o cerere clara, motivata in fapt si drept, instanța neputând complini ea însăși aceste lipsuri.

Intimatele consideră că soluția data de către instanța de fond este legală, motiv pentru care solicită respingerea apelului.

La primul termen de judecată la care părțile au fost legal citate în calea de atac s-a pus în discuție calificarea căii de atac, ocazie cu care apelantul a precizat că apreciază drept recurs calea de atac ce poate fi exercitată în cauză în raport de dispozițiile art 414 Cod procedură civilă.

În atare condiții, în temeiul art 457 alin 4 Cod procedură Tribunalul a recalificat drept recurs calea de atac.

Analizând actele și lucrările dosarului și evaluând încheierea recurată prin prisma motivelor de recus invocate, Tribunalul apreciază recursul fondat pentru următoarele considerente:

Potrivit art 194 Cod procedură civilă cererea de chemare în judecată trebuie să cuprindă mai multe elemente printre care și pe cele indicate la lit d, adică „arătarea motivelor de fapt și de drept pe care se întemeiază”.

Potrivit art 196 alin 1 Cod procedură civilă „cererea de chemare în judecată care nu cuprinde numele și prenumele sau, după caz, denumirea oricăreia dintre părți, obiectul cererii, motivele de fapt ale acesteia ori semnătura părții sau a reprezentantului acesteia este nulă. Dispozițiile art. 200 sunt aplicabile”

Mai reține Tribunalul că potrivit art 200 Cod procedură civilă „(1) Completul căruia i s-a repartizat aleatoriu cauza verifică, de îndată, dacă cererea de chemare în judecată este de competența sa și dacă aceasta îndeplinește cerințele prevăzute la art. 194 - 197. (....). (3) Când cererea nu îndeplinește cerințele prevăzute la art. 194 - 197, reclamantului i se vor comunica în scris lipsurile, cu mențiunea că, în termen de cel mult 10 zile de la primirea comunicării, trebuie să facă completările sau modificările dispuse, sub sancțiunea anulării cererii. (...) (4) Dacă obligațiile privind completarea sau modificarea cererii nu sunt îndeplinite în termenul prevăzut la alin. (3), prin încheiere, dată în camera de consiliu, se dispune anularea cererii”.

În speță, atunci când a primit cererea de chemare în judecată, judecătorul primei instanțe nu a pus în vedere reclamantului P. ORAȘULUI NEHOIU să complinească vreo lipsă, ceea ce denotă că a apreciat că cererea este completă și, deci, nu are nevoie să fie precizată sub aspectul motivelor de fapt li de drept pe care se întemeiază.

În atare condiții, după comunicarea acesteia către pârâți și după depunerea întâmpinărilor s-a acordat primul termen de judecată la 17.11.2014, urmat de alte 5 termene de judecată la care s-au purtat discuții și s-a încuviințat inclusiv administrarea de probatorii, împrejurare ce denotă din nou că instanța s-a considerat lămurită sub aspectul motivelor de fapt și de drept ale cererii de vreme ce a fost în măsură să aprecieze cu privire la pertinența și utilitatea probatoriilor ce i se solicitau.

În atare condiții, judecătorul de primă instanță nu putea să dispună suspendarea cursului judecății în temeiul art 242 alin 1 Cod procedură civilă, atât timp cât pentru lipsa motivării în fapt a pretențiilor deduse judecății sancțiunea era cea prevăzută de art 196 alin 1 Cod procedură civilă, adică declararea nulității cererii în procedura de verificare și regularizare reglementată de art 200 și următoarele Cod procedură civilă.

De altfel, Tribunalul constată că cererea este motivată în drept iar orice neclaritate a instanței, dacă ea ar fi mai existat, putea fi înlăturată în condițiile art 22 alin 2 Cod procedură civilă.

Referitor la indicarea temeiului de drept, Tribunalul reține dispozițiile art 22 alin 4 Cod procedură civilă, potrivit cărora „Judecătorul dă sau restabilește calificarea juridică a actelor și faptelor deduse judecății, chiar dacă părțile le-au dat o altă denumire. În acest caz judecătorul este obligat să pună în discuția părților calificarea juridică exactă”

În atare condiții, prima instanță nu avea la îndemână procedura suspendării cursului judecății în temeiul art 242 alin 1 Cod procedură civilă ci posibilitatea să pună în discuția părților temeiul de drept al cererii, iar, în final, să dea acesteia calificarea juridică corectă prin raportare la motivele de fapt indicate și de scopul către care tinde reclamantul.

Așa fiind și constatând că desfășurarea procesului nu este împiedicată de vreme ce cererea de chemare în judecată este motivată în fapt iar stabilirea corectă a temeiului de drept, chiar și în situația indicării lui de către reclamant, revine în sarcina instanței, Tribunalul urmează a constata că, prin suspendarea cursului judecății prima instanță a încălcat prevederile art 242 alin 1 Cod procedură civilă care permit luarea unei asemenea măsuri numai dacă, din vina reclamantului, desfășurarea normală a procesului este împiedicată.

Cum prin întreruperea cursului judecății s-a produs o vătămare ce nu poate fi înlăturată decât prin desființarea actului de procedură dispus în alte condiții decât cele reglementate de lege, Tribunalul apreciază incident motivul de recurs înscris la art 488 pct 5 Cod procedură civilă astfel că, va admite recursul și, în temeiul art 498 alin 2 Cod procedură civilă, va casa încheierea recurată cu trimiterea cauzei aceleiași instanțe pentru continuarea judecății.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul declarat de intervenientul forțat P. I. D., domiciliat în B., ., ., împotriva încheierii de ședință din data de 04.06.2015 pronunțată de Judecătoria Pătârlagele în dosarul nr._ având ca obiect fond funciar - constatare nulitate absolută parțială acte, în contradictoriu cu reclamantul P. ORAȘULUI NEHOIU, județul B., pârâții D. V., domiciliată în Bușteni, ., jud.Prahova, Z. I., domiciliată în orașul Nehoiu, ., jud.B., P. G., domiciliat în orașul Nehoiu, ., jud.B., D. D. C., domiciliat în B., ., ., C. JUDEȚEANĂ B. PENTRU STABILIREA DREPTULUI DE PROPRIETATE PRIVATĂ ASUPRA TERENURILOR, cu sediul în B., ..48, jud.B., C. ORĂȘENEASCĂ NEHOIU DE APLICARE A LEGILOR FONDULUI FUNCIAR, jud.B. și intervenientul P. I. C. domiciliat în orașul Nehoiu, ..

Casează încheierea recurată și trimite cauza aceleiași instanțe pentru continuarea judecății.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică de la 13 Noiembrie 2015.

Președinte,

A. M.

Judecător,

M. N.

Judecător,

G. I. R.

Grefier,

C. C.

Red.AM

Th.red.CC/AM/11 ex.

03.12.2015

Dosar fond nr._ Judecătoria Pătârlagele

Judecător fond G. M. M.

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Fond funciar. Decizia nr. 261/2015. Tribunalul BUZĂU