Pretenţii. Sentința nr. 2299/2015. Tribunalul BUZĂU
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2299/2015 pronunțată de Tribunalul BUZĂU la data de 18-09-2015 în dosarul nr. 4604/200/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL B.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ Nr. 2876/2015
Ședința publică de la 18 Septembrie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE M. Ș.
Judecător G. I. R.
Grefier A. P.
Pe rol fiind judecarea apelului civil formulat de pârâtul I. S., domiciliat în . împotriva sentinței civile nr.2299 pronunțată la data de 12.02.2015 de Judecătoria B. în dosarul civil nr._ în contradictoriu cu reclamantul I. G.,cu domiciliul ales pentru comunicarea actelor de procedură la I. M.,domiciliată în municipiul B.,..1, ., având ca obiect obligație de a face .
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns apelantul I. S.,asistat de avocat B. V. și intimatul I. G., asistat de avocat Z. M. M..
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care arată că, apelul a fost motivat, a fost timbrat cu suma de 150 lei conform chitanței nr._ din 2.04.2015, după care:
Avocat B. V. a depus la dosar împuternicire avocațială nr._ din 18.09.2015 și chitanța nr. 1088 din 18.09.2015 reprezentând onorariu avocat.
A arătat că a primit întâmpinarea depusă de intimat la dosar și nu are cereri de formulat solicitând judecarea cauzei .
Avocat Z. M. M. a invocat excepția de ordine publică privind netimbrarea legală a cererii.
La instanța de fond a fost achitată o taxă de timbru în cuantum de 355 lei, iar în apel s-a achitat suma de 150 lei.
Tribunalul constată că taxa de timbru în apel de 150 lei a fost achitată legal conform dispoz.art.3 al.din O.U.G nr. 80/2013 având în vedere că apelul vizează parțial valoarea pretențiilor.
Avocat Z. M. M. a arătat că nu înțelege să mai susțină excepția invocată și nu are cereri de formulat solicitând judecarea cauzei.
Nemaifiind alte cereri sau excepții de invocat în temeiul dispoz.art. 392-394 Cod proc.civ. instanța constată terminată cercetarea judecătorească și acordă cuvântul în dezbateri.
Avocat B. V. având cuvântul a solicitat admiterea apelului și să se modifice în parte sentința apelată conform dispoz.art. 466 Cod proc.civ.
Apelantul critică sentința apelată având în vedere că au fost admise pretențiile intimatului fără ca acestea să fie dovedite cu probe fiind făcute simple afirmații.
La instanța de fond nu au fost făcute probe concludente .S-a reținut contravaloarea unei vaci de 1.800 lei, fără a se avea în vedere faptul că, apelantul și intimatul erau coproprietari asupra animalului, care a murit nu din culpa apelantului.
S-a mai reținut că, contravaloarea cantității de scândură este de 1.100 lei .
Pretențiile intimatului la instanța de fond nu au fost dovedite .În cauză nu își găsesc aplicabilitatea dispoz.art.970 cod civil .
La instanța de fond nu a fost depus nici un contract încheiat între părți.
Apelantul a fost cel care a muncit 7 ha teren fiind coproprietar alături de intimat cu privire la această suprafață de teren .
În ceea ce privește contravaloarea a 70 l îngrășământ urmează a se avea în vedere faptul că acestea se află depozitate în curtea apelantului și se pot restitui.
În ceea ce privește cantitatea de scândură instanța de fond a reținut o valoare a acesteia de 1.100 lei fără a avea în vedere faptul că, pentru aceasta apelantul i-a crescut intimatului un porc.
La instanța de fond apelantul nu a știu să-și facă probe, între părți nu a fost încheiat nici un contract, și nu au fost audiați martori.
A solicitat admiterea apelului, urmând a se face probe în apel cu privire la înțelegerea dintre părți în cauză nefiind vorba despre o convenție.
Părțile în proces sunt unchi și nepot, iar intimatul a fost cel care a încasat bani de la APIA pentru suprafața de teren pentru care părțile sunt coproprietari.
Cu privire la cantitatea de 70 l îngrășăminte urmează a se avea în vedere faptul că acestea se pot restitui.
Referitor la contravaloarea vacii apelantul nu a avut nici o culpă că aceasta a murit, iar cei doi erau coproprietari asupra acesteia.
Nu s-a dovedit că scândura a fost înglobată de către apelant în hambarul pe care l-a construit., urmând a se avea în vedere faptul că este vorba în ceea ce îl privește pe intimat de o îmbogățire fără justă cauză.
A solicitat admiterea apelului, completarea probatoriului sau urmează a fi cenzurată hotărârea pronunțată de instanța de fond, cu obligarea intimatului la plata cheltuielilor de judecată.
Avocat Z. M. M. având cuvântul a solicitat respingerea apelului conform dispoz.art. 480 al.1 Cod proc.civ.
Temeiul juridic al acțiunii îl reprezintă fapta cauzatoare .În cauză este vorba despre o convenție între părți nefiind necesară ca aceasta să fie încheiată în formă scrisă.
Instanța de fond a reținut mărturisirea judiciară ca fundament al convenției .
Sentința pronunțată de prima instanță este legală .
La instanța de fond intimatul a renunțat în parte în sensul că, a renunțat la pretențiile pentru terenul pentru care a luat bani de la APIA.
Au fost avute în vedere răspunsul la interogatoriul luat apelantului și mărturisirea judiciară.
Concluzia la care a ajuns prima instanță a fost că în cauză a existat un prejudiciu .
Apelantul avea obligația să-i restituie intimatului un alt animal .
La instanța de fond a fost omologat raportul de expertiză, și a fost stabilit prejudiciul care este cel corect, fiind administrate suficiente probe.
A solicitat respingerea apelului și obligarea apelantului la cheltuieli de judecată în apel depunând la dosar chitanța nr. 1112 din 20.11.2014.
Intimatul datorită atitudinii necorespunzătoare în ședința de judecată a fost îndepărtat din sală.
Apelantul a arătat că, în ceea ce privește cantitatea de îngrășământ foliat de 130 l aceasta avea o valabilitate de 2 ani .Acesta i-a cerut apelantului îngrășământul însă acesta l-a refuzat.
Din raportul de expertiză rezultă că au mai rămas 56 l diferența fiind utilizată și vândută de apelant.
Împreună cu aceasta au cumpărat vaca care ulterior a murit.
Înțelegerea dintre părți a fost că ceea ce producea acest animal să fie împărțit în două .
Animalul a fătat 2 viței, unul îi revenea apelantului, iar celălalt lui .
Primul vițel a fost vândut de apelant la abator, acesta încasând banii, iar cel de-al doilea vițel îi revenea lui.
Neînțelegerile dintre părți au fost generate de copilul apelantului și din acel moment au apărut discuții cu privire la bunurile ce fac obiectul dosarului.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra apelului civil de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei B. la data de 25.02.2014 sub numărul_, reclamantul I. G. a solicitat ca instanța să dispună, obligarea pârâtului I. S. la plata sumei de 5000 lei, din care 3000 lei, reprezentând contravaloarea a 400 m.l. scândură și patru oi, iar 2000 lei, reprezentând contravaloarea unei vaci și 130 litri îngrășământ foliar, precum și lipsa de folosință a unui teren agricol în suprafață de 7,79 ha din anul 2012 și până în prezent, precum și plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea în fapt a acțiunii, reclamantul a arătat că în anul 2008 a stabilit cu pârâtul ca acesta sa folosească un teren ce aparținea reclamantului în suprafața de peste 7 ha, teren cu care acesta din urma era înscris în Registrul Agricol al comunei Cochirleanca, jud. B., pentru plătea impozite și taxe și pentru care în urma declarațiilor de suprafață de la APIA, a primit și primește subvenții pentru culturile de pe acest teren. Înțelegerea a constat în faptul ca pârâtul sa lucreze terenul, beneficiind și de producția acestuia, în schimbul unor servicii în favoarea reclamantului.
De asemenea, reclamantul și pârâtul au cumpărat împreună o vacă, cu obligația pârâtului de a crește reclamantului un vițel și de a-i da acestuia o cantitate de 2 litri de lapte la fiecare doua săptămâni. Mai mult, reclamantul i-a dat pârâtului 10 oi, pentru a le întreține, cu obligația ca mieii născuți sa îi împartă în mod egal. Reclamantul a menționat ca în ceea ce privește înțelegerea asupra mieilor, pârâtul i-a dat câte un miel de fiecare Paști până în 2011 și doi miei de Paști în 2012, iar în ceea ce privește înțelegerea asupra nașterii vițeilor, aceasta nu s-a concretizat niciodată.
În anul 2010, reclamantul a cumpărat 400 m.l. scândură pentru construcții pe care a depozitat-o la pârât și pe care acesta a folosit-o în interes propriu, cu obligația de a o restitui, obligație pe care nu a respectat-o până la momentul actual.
De asemenea, a menționat referitor la cele 10 oi pe care i le-a dat, ca i-au fost restituite numai 6, fără nici o justificare pentru restul de 4 oi, în condițiile în care la începutul anului 2013, pârâtul a întrerupt orice dialog cu reclamantul, iar încercările acestuia de a i se restitui ceea ce a dat și de a ajunge la o înțelegerea amiabilă au eșuat prin refuzul pârâtului de a-și mai asuma vreo obligație și de a restitui ceea ce i s-a dat de către reclamant. Mai mult, și în prezent pârâtul folosește terenul ce aparține reclamantului de drept, interzicându-i folosința acestuia.
Reclamantul a menționat ca pe parcursul relațiilor amiabile în perioada 2008-2012, reclamantul i-a acordat mai multe împrumuturi bănești pentru achitarea unor datorii, respectiv 350 lei în februarie 2012 și 100 lei în aprilie 2013, sume pe care nu le-a mai restituit, deși a recunoscut ca le-a obținut de la reclamant.
Totodată reclamantul a menționat ca nu înțelege atitudinea pârâtului în condițiile în care, i-a ținut copilul pe toată perioada cursurilor liceale, constând în cazare și masă fără nici un cost.
In drept, reclamantul și-a întemeiat cererea pe dispozițiile Legii respectiv: art.148 și art. 194 N.C.P.C., art.1349, art.1357 și urm. N.C.C.
In dovedirea pretențiilor, reclamantul a depus, în copie conform cu originalul, următoarele înscrisuri: declarație de suprafață-2013-APIA; chitanță . nr._, chitanță . nr._, chitanță . nr._, chitanță . nr._, chitanță ., nr._, chitanță .,nr._, chitanță .,nr._, chitanță ., nr._, chitanță ., nr._, chitanță ., nr._.
Acțiunea a fost legal timbrată cu taxa judiciară de timbru în valoare de 355 de lei, conform dispozițiilor art.3 alin.1 lit. c) din OUG nr.80/2013.
Pârâtul a formulat întâmpinare potrivit dispozițiilor art. 205 C. pr. civ., în cuprinsul căreia a solicitat respingerea acțiunii, susținând că recunoaște parțial pretențiile reclamantului.
Referitor la suprafața de 7,79 ha teren, arată că susținerile reclamantului nu sunt reale, iar în privința vacii, aceasta a fost cumpărată împreună cu reclamantul, din venituri comune, pentru care i-a dat săptămânal lapte și caș. Susține că nu s-au înțeles să-i dea vreun vițel. În continuare arată că în anul 2010 reclamantul i-a adus 10 oi și două capre, să le îngrijească pe timp de iarnă, dar nu a adus și hrana pentru acestea, lucerna folosită pentru aceste animale fiind obținută din munca pârâtului. Precizează că din cele 10 oi, 4 au murit, iar reclamantul a luat în total 11 miei și un berbec în perioada 2011-2013.
Pentru scândura folosită, pârâtul susține că i-a data reclamantului un porc de C. de 100 kg.
La data de 04.12.2014 reclamantul a formulat precizări, în cuprinsul cărora a arătat că restrânge câtimea obiectului cererii, nemaisolicitând obligarea pârâtului la contravaloarea lipsei de folosință pentru terenul în suprafață de 7 ha.
Prin sentința civilă nr. 2299 din data de 12.02.2015, Judecatoria Buzau a admis în parte acțiunea si a obligat pârâtul la plata către reclamant a sumei de 4158 lei, reprezentând contravaloarea unei vaci, a 130 l îngrășământ și a 400 ml scândură si la plata sumei de 655 lei, cheltuieli de, respingand cererea de obligare a pârâtului la plata contravalorii a 4 oi, ca neîntemeiată.
Pentru a hotara astfel prima instanta a retinut următoarele:
Așa cum reiese din susținerile reclamantului și recunoașterea parțială a pârâtului între cele două părți, care sunt rude, respectiv nepot și unchi, a existat o înțelegere în privința creșterii și îngrijirii de către pârât a mai multor animale, acesta urmând să dea reclamantului o parte din produsele obținute și din prăsilă. Ambele părți au susținut că au cumpărat o vacă, din venituri comune, însă în prezent pârâtul a făcut dovada decesului animalului. Conform adeverinței nr.594/04.11.2014 eliberată de medicul veterinar, pârâtul nu mai figurează în registrul de exploatație cu bovină din data de 31.07.2013.
Reclamantul a arătat că vaca a decedat, însă pretențiile sale sunt în legătură cu unul dintre cei doi viței rezultați de la vacă, care ar fi trebuit să-i revină conform înțelegerii cu pârâtul. Din declarația martorei F. M. reiese că după ce reclamantul a cumpărat împreună cu pârâtul vaca, pârâtul a luat primul vițel, iar cel de-al doilea urma să fie luat de reclamant, întrucât așa s-au înțeles cei doi. Aceasta nu s-a mai întâmplat, întrucât pârâtul nu a remis reclamantului niciun vițel.
Referitor la cele 4 oi pe care reclamantul le solicită de la pârât, instanța reține că din 10 oi câte a dus reclamantul în localitatea de domiciliu a pârâtului, în prezent mai există numai 6, celelalte 4 decedând, așa cum rezultă din adeverința nr.599/05.11.2014 prezentată de pârât (fila 39). În cauză nu s-a dovedit vreo culpă a pârâtului din care să rezulte răspunderea acestuia, animalele nefiind în paza acestuia, ci în paza unui cioban la stână. Astfel riscul pentru pieirea animalelor este suportat de proprietar, acesta urmând să ceară răspunderea persoanelor în paza cărora se aflau animalele. Pretenția reclamantului referitoare la cele 4 oi va fi respinsă ca neîntemeiată.
În ceea ce privește contravaloarea a 400 ml scândură și a 130 l îngrășământ foliar, instanța apreciază că, dată fiind recunoașterea parțială a pârâtului, în sensul că acestea se aflau în curtea sa și că au fost folosite, acesta urmează să fie obligat la plata contravalorii lor.
Reclamantul a renunțat la capătul de cerere privind obligarea pârâtului la contravaloarea lipsei de folosință a terenului în suprafață de 7 ha.
Din raportul de expertiză efectuat de expert N. M. reies valorile reținute de expert pentru fiecare dintre bunurile care fac obiectul judecății, respectiv 1800 lei pentru o vacă, 1258 lei pentru îngrășământ și 1100 lei pentru 400 ml scândură.
Înțelegerea părților privind creșterea animalelor a intervenit anterior anului 2011, astfel încât instanța va face aplicarea dispozițiilor Codului civil de la 1865. Potrivit articolului 969 C.civ. alin. 1, convențiile legal făcute au putere de lege între părțile contractante. Articolul 970 C.civ. statuează: „convențiile trebuie executate cu bună credință”, iar articolul 1073 din același cod prevede: „creditorul are dreptul de a dobândi îndeplinirea exactă a obligației, și în caz contrar are dreptul la dezdăunare”. Din aceste texte legale reiese că pârâtul avea obligația, în temeiul înțelegerii cu reclamantul, să-i dea acestuia o vacă, să restituie scândura folosită și îngrășământul.
Odată reținută situația de fapt de mai sus, instanța, observând și prevederile art. 249 C.civ. potrivit cărora cel ce face o propunere înaintea judecății trebuie să o dovedească, consideră că acțiunea reclamantului este întemeiată în parte, fiind dovedite o parte din pretențiile sale.
Ca urmare se impune obligarea pârâtului la plata către reclamant a sumei de 4158 lei (din care 1800 lei o vacă, 1258 lei îngrășământ și 1100 lei 400 ml scândură).
În temeiul art. 453 C.pr.civ, reținând culpa procesuala a pârâtului acesta va fi obligat sumei de 655 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând taxa judiciară de timbru și onorariu de expert.
Impotriva acestei hotarari a declarat apel paratul I. S..
In motivele de apel, acesta arata ca sentinta este nelegala si netemeinica .
Instanta de fond nu a avut in vedere ca nu sunt intrunijte conditiile raspunderii civile delictuale reglementate de art. 970 C.civ. si anume existenta faptei, existenta unui prejuiciu, a vinovatiei si a legaturii de cauzalitate intre fapta si prejudiciu.
Principiul legislativ aplicat de instanța de judecata in sensul prevederilor ori. 970 C.civ. potrivit căruia convențiile trebuie executate cu buna-credinta nu-si găsește aplicația juridica în speța de fata, având in vedere ca intre parti nu a existat o convenție scrisa.
In cauza, ar fi fost necesar, sa se fi stabilit, fara a se lasa loc de interpretări, care a întinderea prejudiciului dar si vinovăția si legătura de cauzalitate intre ele, raportat la convenția pârtilor.
Prejudiciul, asa cum a fost stabilit de instanța de judecata nu este cert dar nici conform pagubei pricinuite. Astfel, obligarea sa la plata contravalorii unei vaci in valoare de 1.800 lei, atât timp cat ambele parti aveau calitatea de coproprietari si prejudiciul suferit de o parte ar fi trebuit sa fie reprezentat de jumătate din valoarea vacii, contravine dispozițiilor legale.
Mai mult, s-a făcut dovada ca animalul a murit fara a se fi constatat vreo culpa, a apelantului.
In ceea ce privește îngrășământul solicitat, expertul a găsit cantitatea de 70 kg care ar fi putut fi restituita in natura si nu era neapărat necesar sa se fi dispus resituirea prin echivalent bănesc. Deasemenea, nu s-a putut stabili cu certitudine ce cantintate a fost folosita la culturile agricole de pe suprafețele de teren ce aparțin intimatului.
Cei 400 ml scândura in valoare de 1100 lei reprezintă o plata nedatorata avană in vedere ca expertul nu a stabilit daca întreaga cantitate de scândura a fost înglobata in porumbar si, mai mult decât atat. martorul audiat in cauza a declarat ca pentru scândura folosita la porumbar s-a dat in schimb un porc de 80-100 kg.
Pretențiile solicitate de intimat suni exagerate, acesta nu numai ca s-a bucurat de recolte si produse agricole obținute de apelant, a. mai încasat subvențiile de la APIA, in condițiile in care toate muncile au fost efectuate de lancu S., care a rămas fara vreun avantaj.
Apreciaza ca sunt necesare adminsitratea de noi probatorii in conformitate cu prevederile ari. 479 NCPC, respectiv interogatoriu, martori si chiar completarea raportului de expertiza.
Intimatul I. G. a formulat intampinare prin care solicita respingerea apelului ca neîntemeiat, cu plata cheltuielilor de judecata.
Arata ca in baza probatoriului administrat - instanța fondului a admis corect pretentiile sale, dearece atat din înscrisurile depuse la dosar, respectiv chitanțele menționate in sentința, din raportul de expertiza efectuat in cauza si martorii audiați, coroborate cu recunoașterea parțiala a apelantului, prin mărturisire, rezulta ca s-a dovedit existenta faptei, a vinovăției apelantului si a prejudiciului, precum si legătura de cauzalitate dintre fapta si prejudiciul produs.
Sub aspectul existentei faptei, aceasta a fost dovedita in ceea ce privește nerestituirea a 400 ml liniari scândura, 130 1 ingrasamant foliar si a unei vaci -fapta rezultând din recunoașterea apelantului, care a menționat - in intampinare - primirea acesteia si intelegerea de a inapoia, cat si din declarațiile martorilor, care aveau cunoștința de aceasta intelegere.
Sub aspectul vinovăției, instanța fondului - in baza aceluiași probatoriu administrat - a constatat ca apelantul este in culpa, motivat de faptul ca - desi i-au fost atribuite, in folosința, in scopul de a-i le restitui (scândura si vaca) sau folosi (îngrășământul foliar), acesta nu a respectat intelegerea verbala recunoscuta, de altfel - si a folosit, in scopuri proprii, aceste bunuri, beneficiind de pe urma lor.
Sub aspectul prejudiciului, constând in cei 400 ml scândura, 130 1 ingrasamant si valoarea unei vaci, acesta a fost - cu prisosința - dovedit,inclusiv sub aspect valoric, exact, prin raportul de expertiza administrat si omologat, in cauza. Mai mult, chiar apelantul a recunoscut toate aceste pretenții, iar simpla nemulțumire a acestuia - ca urmare a obligării sale la restituire in baza sentinței pronunțate de instanța - nu se poate constitui in motiv de apel.
Solicita respingerea de noi probatorii, asa cum acestea au foirmulate de apelant, pentru următoarele considerente:
-in ceea ce privește interogatoriul, acesta nu se impune, in condițiile in care apelantul - prin intampinare - a mărturisit ca afirmațiile mele sunt veridice, instanța facand aplicarea prevederilor art. 348, 349 alin.(l) N.C.P.C. privind mărturisirea judiciara si, mai mult, aceasta proba nu a fost solicitata prin întâmpinare, fiind aplicabile prevederile art. 208 alin.(2) N.C.P.C;
-sub aspectul readministrarii probei cu martori, consider ca nici aceasta nu se impune, intrucat instanța fondului a administrat aceasta proba care, coroborata cu celelalte probe, a condus la formarea convingerii acesteia;
-referitor la proba cu expertiza, solicitata de apelant, apreciez ca este inadmisibila, deoarece - in primul ciclu procesual - apelantul nu a avut obiectiuni la raport si, de asemenea, nici aceasta proba nu a fost solicitata prin întâmpinarea depusa de acesta in fata primei instanțe.
In drept, invoca art. 205 C.P.C.
Apelantul I. S. a formulat ,raspuns la întâmpinare aratand ca sentința pronunțata de către Judecătoria B. nu a avut in vedere recunoașterea parțiala a paratului-apelant st nici probele administrate in cauza, in sensul ca nu au fost coroborate depozițiile martorilor cu înscrisurile depuse la dosar si cu expertiza efectuata in cauza. Deasemenea. nu au fost analizate condițiile de antrenare a răspunderii civile fata de fundamentul juridic al cererii de chemare in judecata.
Presupusa convenție verbala existenta intre parti a fost analizata de instanța de fond numai din punctul de vedere al intimatului, nefiind luat in considerare si punctul de vedere al apelantului fata de pretențiile pârtii adverse.
In concret, in ceea ce privește vinovăția apelantului cu privire la decesul vacii, aceasta nu exista, având in vedere ca din nici una din probele administrate in cauza nu reise vreo culpa a sa, dar si atat timp cat din înscrisurile depuse la dosar s-a făcut dovada ca acest animal ii aparținea apelantului. Astfel, obligarea sa la despăgubirea intimatulul-reclamant cu contravaloarea animalului mort apare ca fiind nelegala, fata de împrejurarea ca nu au fost evidențiate fapte care sa determine vinovăția apelantului.
Instanța nu a analizat si nu a impus expertului sa determine cantintatea de scândura folosita la porumbar, daca sunt . si, mal mult nu s-a determinat daca contravaloarea scadurii folosite la porumbar este echivalentul contravalorii unui porc de 80-100 kg.
Cu privire la îngrășământul solicitat in cererea de chemare in judecata, instanța de fond nu a avut in vedere ca parte din acesta a fost folosit si întrebuințat si pe terenul intimatului-reclamant pentru cultivarea pământului si, in același timp, nu era necesar sa se dispună obligarea apelantului la plata contravaloarii a 70 kg ingrasamant, atat timp cat cantintatea putea fi restituita in natura.
Apreciem ca nu se poate angaja răspunderea civila a apelantului, având in vedere ca presupusa fapta cauzatoare de prejudicii nu are un caracter ilicit si nu poate fi imputabila apelantului.
Examinand actele si lucrarile dosarului, Tribunalul constata ca apelul este intemeiat numai in parte.
Intre reclamantul I. G. si paratul I. S. a existat o conventie potrivit careia acestia sa achizitonez o vaca impreuna .Acesta vaca a murit, astfel ca paratul nu poate fi obligat sa restituie vreo suma de bani, din moment ce reclamantul nu a facut dovada culpei paratului.
In cererea de chemare in judecata, reclamantul solicita c/v unei vaci si nu a unui vitel, asa cum eronat a retinut instanta de fond .Potrivit art. 22 alin . 6 c. proc. civ. judecătorul trebuie să se pronunțe asupra a tot ceea ce s-a cerut, fără însă a depăși limitele învestirii, în afară de cazurile în care legea ar dispune altfel.
Faptul ca reclamantul a solicitat c/ v unei vaci si nu a unui vitel rezulta si din faptul ca aceste a cerut expertului N. V M. sa evalueze numai contravaloarea vacii cumparate impreuna .
Reclamantul a dus in curtea paratului 130 l ingrasaminte foliare din care a folosit 74 l la cultura de lucerna, iar 56 l nefiind utilizati, situatie constata in raportul de expertiza efectuat in cauza .
Ca urmare, atata timp cat paratul nu a folosit aceste ingrasaminte si nu intelege sa si le insuseasca, acesta nu poate fi obligat la plata acestora . Reclamantul poate oricand sa ridice cei 56 l ingrasamant nefolositi.
În anul 2010, reclamantul a cumpărat 400 m.l. scândură pentru construcții pe care a depozitat-o la pârât și pe care acesta a folosit-o în interes propriu, cu obligația de a o restitui, obligație pe care nu a respectat-o până la momentul actual.
Sustinerea paratului –apelant ca pentru acesta scandura a dat un porc reclamantului nu a fost dovedita .
De aceea, justificat prima instanta l-a obligat pe acesta sa platesca c/v acesteia in suma de 1100 lei.
Instanta apreciaza ca nu este necesar prelungirea probatoriilor, atata timp cat situatia de fapt s-a putut retine pe baza declaratiilor martorilor audiati in prima instanta, iar raportul de expertiza nu a fost contestat in termen.
Asa fiind, si vazand si dispozitiile art .480 c. proc. civ, tribunalul va admite în parte si va schimba în parte sentința apelată în sensul că apelantul va fi obligat la plata sumei de 1.100 lei reprezentând contravaloarea scândurei urmând a respinge și cererea de obligare a acestuia la contravaloarea unei vaci și a îngrășământului foliar.
Urmeaza a menține restul dispozițiilor.
In baza art. 453 alin. 1 din noul cod de procedura civila intimatul va fi obligat sa platesca apelantului suma de de 309 lei cu titlul de cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite în parte apelul civil formulat de apelantul –pârât I. S., domiciliat în . împotriva sentinței civile nr.2299 pronunțată la data de 12.02.2015 de Judecătoria B. în dosarul civil nr._ în contradictoriu cu intimatul - reclamant I. G.,cu domiciliul ales pentru comunicarea actelor de procedură la I. M.,domiciliată în municipiul B.,..1, .
Schimbă în parte sentința apelată în sensul că apelantul va fi obligat la plata sumei de 1.100 lei reprezentând contravaloare scândură urmând a respinge și cererea de obligare a acestuia la contravaloarea unei vaci și a îngrășământului foliar.
Menține restul dispozițiilor.
Obligă intimatul la plata sumei de 309 lei cu titlul de cheltuieli de judecată.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 18 Septembrie 2015
Președinte, M. Ș. | Judecător, G. I. R. | |
Grefier, A. P. |
Red.R.G.Idos.fond-_
Teh.red.R.G.I/4ex.jud.fond-M.A.V.
22.09.2015
| ← Rectificare carte funciară. Hotărâre din 11-09-2015,... | Anulare act. Decizia nr. 2842/2015. Tribunalul BUZĂU → |
|---|
