Anulare act. Sentința nr. 108/2014. Tribunalul CĂLĂRAŞI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 108/2014 pronunțată de Tribunalul CĂLĂRAŞI la data de 04-02-2014 în dosarul nr. 6425/202/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL CĂLĂRAȘI
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ Nr.108/2014
Ședința publică de la 04 Februarie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE G. C.
Grefier M. S.
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe reclamantul P. de pe lângă Judecătoria Călărași în contradictoriu cu pârâții M. L. C., I. C., T. N., M. București - Consiliul Local Sector 1- Direcția Generală de Impozite și Taxe Locale, având ca obiect anulare acte.
La apelul nominal făcut în ședința publică s-a prezentat reclamantul și pârâtul T. N. care se legitimează cu CI . nr._, lipsă fiind celelalte părți.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care;
Pârâtul solicită judecarea cauzei la acest termen, precizand ca nu mai dorește sa vină la alt termen și să-și întocmească acte pentru mașină. Pârâtul T. N., precizează că pentru același autoturism s-a judecat la Judecătoria Oltenița, și l-a cererea tribunalului, prezentă, în original, Sentința Civilă nr.6 din 09.01.2012 și Decizia Civilă nr.159/07.03.2013 a Tribunalului Călărași dosar nr._ . Prin aceste hotărâri i s-a respins acțiunea în constatarea vânzării și recursul.
Instanța după consultarea actelor le restituie pârâtului T. N., nefiind solicitate ca probe, și apreciindu-le neconcludente în soluționarea cauzei. Tribunalul lămurește pârâtul cu privire la soluțiile din hotărârile depuse, îndrumându-l să consulte și un avocat și cu privire la obiectul cauzei.
Având pe rând cuvântul, atât reprezentantul reclamantului cât și pârâtul T. N. învederează că nu mai au cereri de formulat sau probe de administrat solicitând judecarea cauzei.
Instanța, acordă cuvântul pentru susțineri.
Reprezentantul reclamantului, având cuvântul solicită admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată.
În temeiul art.245 alin.1 lit.c1 C.proc.penală, solicită anularea actelor întocmite în fals respectiv certificatul de atestare fiscală, cele două contracte de vânzare cumpărare depuse la dosar și fișele de înmatriculare depuse la dosarul cauzei.
Pârâtul T. N., având cuvântul lasă la aprecierea instanței, arătând că a prezentat situația de fapt și la organele de cercetare penală.
Instanța, declară dezbaterile închise și reține dosarul în pronunțare.
TRIBUNALUL
Asupra cauzei de față constată următoarele:
Prin cererea înregistrată sub nr._ pe rolul Judecătoriei Călărași, reclamantul P. de pe lângă Judecătoria Călărași a chemat în judecată pârâții M. L. C.- ., sector 4 București, I. C. - ., T. N. -., M. București -Consiliul Local Sector 1-Direcția Generală de Impozite și Taxe Locale- .. 21-23, sector 1, București și a solicitat ca în temeiul art. 245 alin. 1 lit. c ind. 1 Cpp , să se dispună desființarea următoarelor acte întocmite în fals:
certificatul de atestare fiscală nr._/11.08.2011 emis pentru contribuabilul .S. C. COMNORD S.A. (f 28) contractul de vânzare cumpărare încheiat la data de 01.09.2011 între M. L. C. și T. N. (f 42-43), contractul de vânzare cumpărare încheiat la data de 01.09.2011 între M. L. C. și I. C. (f 48), fișele de înmatriculare (filele 29-30)
În motivarea cererii, reclamantul a arătat în esență că prin Ordonanța din 08.10.2013 s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală a numitului T. N. cercetat pentru comiterea faptei de fals în înscrisuri sub semnătură privată prev. de art. 290 alin. 1 Cp, întrucât fapta nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni aplicându-i-se o sancțiune cu caracter administrativ și neînceperea urmăririi penale față de acesta cercetat sub aspectul săvârșirii infracțiunii de uz de fals prev. de art. 291 Cp, întrucât nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii sub aspectul laturii subiective.
Totodată, s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de AN cercetați sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de fals material în înscrisuri oficiale prev. de art. 288 Cp și fals în înscrisuri sub semnătură privată prev. de art. 290 alin. 1 Cp, întrucât faptele nu prezintă gradul de pericol social al unor infracțiuni.
Din materialul probator administrat în cauză, au rezultat următoarele:
La data de 03.10.2011 Inspectoratul de Poliție Județean Călărași a fost sesizat de către SPCRPCÎV Călărași cu privire la faptul că T. N. a depus la acest serviciu o . documente în vederea înmatriculării autoturismului marca DAEWOO MATIZ cu nr. de identificare UU6MF48413D038705, printre care și certificatul fiscal nr._ din 11.08.2011 care pare a fi fals și două contracte de vânzare cumpărare încheiate la data de 01.09.2011 având ca vânzător pe M. LI V. C. și cumpărători diferiți.
Urmare a cercetărilor efectuate în cauză, s-au constatat următoarele:
La data de 18.09.2011, învinuitul T. N. s-a deplasat la târgul AUTOVIT din București de unde a achiziționat un autoturism Daewoo Matiz cu nr. de identificare precizat mai sus. S-a deplasat cu vânzătorul la un birou de întocmit acte auto unde au încheiat un contract de vânzare cumpărare între M. L. C. în calitate de vânzător și T. N. în calitate de cumpărător, fără să verifice identitatea vânzătorului, deși s-a aflat în posesia cărții de identitate a acestuia. În contract a fost menționată o altă dată ca fiind data semnării contractului și o altă sumă decât cea plătită.
De la vânzător, învinuitul a primit cartea de identitate a autoturismului, certificatul de înmatriculare, certificatul de atestare fiscală nr._/11.08.2011, emise de ultima pârâtă, două fișe de înmatriculare, emise de aceeași pârâtă și un contract de vânzare cumpărare încheiat între M. L. C. și I. C., documente pe care le-a depus ulterior la SPCRPCÎV Călărași în vederea înmatriculării autoturismului.
In urma verificărilor, s-a constatat că Certificatul de atestare fiscală_/11.08.2011 emis pe numele contribuabilului S.C. COMNORD S.A. este fals. Astfel, din adresa nr._/20.10.2011 a Direcției generale de Impozite și Taxe Locale a sectorului 1 București, rezultă că certificatul fiscal în cauză nu a fost emis de această instituție.
Fiind audiat, M. L. C., a declarat că a cumpărat autoturismul de la S.C. COMNORD S.A., ocazie cu care a primit documentele autoturismului (factură fiscală, carte de identitate și certificat de înmatriculare), urmând să primească ulterior certificatul de atestare fiscală și fișa de înmatriculare . La scurt timp, a vândut autoturismul numitului I. C. fără a încheia cu acesta un contract de vânzare cumpărare. După aproximativ o săptămână, M. L. C. a fost contactat de o persoană care i-a comunicat că vine din partea lui I. C. și care i-a prezentat contractul de vânzare cumpărare în care numele său apărea la rubrica „vânzător", iar numele lui I. C. apărea la rubrica „cumpărător", contract pe care 1-a semnat după ce a luat legătura telefonic cu I. C. care i-a confirmat faptul că 1-a trimis pe acel tânăr cu contractul pentru a fi semnat. Persoana necunoscută avea asupra sa și certificatul de atestare fiscală emis pentru S.C. COMNORD S.A. despre care i-a spus că 1-a obținut personal. Martorul a mai declarat că nu a vândut autoturismul lui T. N. și nici nu a încheiat vreun contract de vânzare cumpărare cu acesta.
Martorul I. C. a confirmat faptul că a cumpărat autoturismul de la M. L. C. urmând să încheie ulterior contractul de vânzare cumpărare. După aproximativ două săptămâni, a înstrăinat autoturismul unui tânăr pe nume „M." pe care 1-a întâlnit în târgul Autovit, arătând că 1-a trimis pe acesta la M. L. C. pentru a semna contractul de vânzare cumpărare la rubrica „vânzător", pe care urma să-1 semneze la rândul său, la rubrica „cumpărător", lucru care nu s-a mai întâmplat deoarece nu a mai reușit să ia legătura cu „M." . Martorul a mai declarat că nu i-a dat lui „M. " nici un certificat de atestare fiscală.
Ulterior, M. L. C. și I. C. au întocmit contractul de vânzare cumpărare al autoturismului în cauză, ultimul depunând, în original, contractul la dosarul cauzei (exemplarul albastru și exemplarul roșu f 45-46). Învinuitul T. N. a declarat că a semnat contractul de vânzare cumpărare în care la rubrica „vânzător" era înscris numele M. L. C. fară să verifice identitatea persoanei de la care a cumpărat efectiv autoturismul, deși s-a aflat în posesia cărții de identitate a acestuia și vânzătorul îi dăduse și un contract de vânzare cumpărare încheiat între M. L. C. în calitate de vânzător și I. C. în calitate de cumpărător. Acesta a mai relatat că i-a cunoscut pe M. L. C. și I. C. cu ocazia audierii sale de către organele de poliție, afirmând că nu de la aceștia a cumpărat autoturismul. Tot cu acea ocazie, a aflat că certificatul fiscal pe care 1-a depus la SPCRPCÎV Călărași este fals.
Având în vedere că acțiunea penală s-a stins printr-o soluție de netrimitere în judecată, se impune desființarea actului fals.
În dovedirea acțiunii, au fost depuse la dosarul cauzei: o copie a soluției adoptate în cauză, copia adresei nr._/20.10.2011 a Direcției generale de Impozite și Taxe Locale a sectorului 1 București (f 25) precum și certificatul de atestare fiscală nr._/11.08.2011 emis pentru contribuabilul S. C. COMNORD S.A.( £28), contractul de vânzare cumpărare încheiat la data de 01.09.2011 între M. L. C. și T. N. (f 42-43), contractul de vânzare cumpărare încheiat la data de 01.09.2011 între M. L. C. și I. C. (f 48), fișele de înmatriculare (filele 29-30), în original.
În drept, nu a fost invocat niciun temei legal. Temeiul a fost invocat, la Tribunal, după declinare.
Soluționând cauza prin sentința civilă nr.3639/2013, Judecătoria Călărași a admis excepția necompetenței materiale a Judecătoriei Călărași, invocată din oficiu de instanță.
A declinat în favoarea Tribunalului Călărași, competența materială de soluționare a cererii de chemare în judecată formulată de P. de pe lângă Judecătoria Călărași în contradictoriu cu M. L. C., T. N., M. București.
Pentru a pronunța astfel instanța a reținut următoarele:
Potrivit art.130 alin.2 C.p.c. necompetența materială trebuie invocată de părți ori de către judecător la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate în fața primei instanțe.
Conform art.129 alin.2 pct.2, necompetența este de ordine publică în cazul încălcării competenței materiale, când procesul este de competența unei instanțe de alt grad.
În concepția noului Cod de procedură civilă, tribunalul are plenitudine de competență pentru judecata în primă instanță, fiind instanță de drept comun.
Rezultă aceasta din faptul că potrivit art.95 pct.1 C.p.c. tribunalul judecă în primă instanță, toate cererile care nu sunt date prin lege în competența altor instanțe.
D. urmare, ori de câte ori prin lege nu se prevede competența de primă instanță a unei anumite instanțe judecătorești sau a unui organ cu activitate jurisdicțională, cererea trebuie adresată tribunalului.
În speță, obiectul cererii este anularea unor înscrisuri care nu corespund realității.
Art. 14 din Codul de procedură penală, referitor la obiectul și exercitarea acțiunii civile în procesul penal, prevede la alin. 3 lit. a) că repararea pagubei se face potrivit legii civile în natură, prin restituirea lucrului, prin restabilirea situației anterioare săvârșirii infracțiunii, prin desființarea totală ori parțială a unui înscris și prin orice alt mijloc de reparare.
În cauzele în care acțiunea penală s-a stins în faza de urmărire penală, prin încetarea urmăririi penale sau scoaterea de sub urmărire penală, în temeiul art. 245 alin. 1 lit. b) și c) și al art. 249 alin. 2 din Codul de procedură penală, prin ordonanța de încetare a urmăririi penale sau prin cea de scoatere de sub urmărire penală procurorul dispune asupra restituirii lucrurilor care potrivit art. 118 din Codul penal nu sunt supuse confiscării speciale și asupra restabilirii situației anterioare săvârșirii infracțiunii. Din prevederile acestor texte de lege, precum și din prevederile art. 169 și 170 din Codul de procedură penală rezultă că procurorul are competența de a dispune cu privire la repararea pagubei în natură numai prin restituirea lucrurilor și restabilirea situației anterioare săvârșirii infracțiunii.
Prin urmare, ori de câte ori repararea pagubei se face prin desființarea totală ori parțială a unui înscris sau prin orice alt mijloc de reparare, competența de a dispune repararea pagubei în natură aparține instanței de judecată.
Dar, instanța penală are competența de a dispune cu privire la repararea pagubei în natură, inclusiv prin desființarea totală sau parțială a unui înscris falsificat, dacă acțiunea civilă este alăturată acțiunii penale în cadrul procesului penal.
Pentru cauzele în care acțiunea penală s-a stins în faza de urmărire penală, instanța penală nefiind deci sesizată cu soluționarea acțiunii penale, nici o formă de procedură penală nu prevede competența acestei instanțe de a se pronunța cu privire la acțiunea civilă și de a dispune repararea pagubei în natură prin desființarea totală ori parțială a unui înscris sau prin orice alt mijloc de reparare.
Ca atare, în lipsa unei norme de procedură care să prevadă competența instanței penale de a soluționa acțiunea civilă în cauzele în care procurorul a adoptat o soluție de netrimitere în judecată și în raport cu prevederile art. 184 din Codul de procedură civilă, potrivit cărora când nu este caz de judecată penală sau dacă acțiunea publică s-a stins sau s-a prescris, falsul se va cerceta de instanța civilă, prin orice mijloace de dovadă, competența de a dispune desființarea totală sau parțială a unui înscris falsificat, în cauzele în care acțiunea penală s-a stins în faza de urmărire penală, aparține instanței civile.
Așadar, conform Codului de procedură civilă de la 1865, judecătoria era competentă să soluționeze acțiunile procurorului cu privire la desființarea totală sau parțial a unui înscris având plenitudine de competență pentru judecata în primă instanță, fiind instanță de drept comun. Astfel chiar în situațiile în care se solicita anularea unui înscris care avea natura juridică a unui act administrativ, competența nu aparținea instanței de contencios administrativ ci judecătoriei.
De altfel, în acest sens sunt și considerentele Deciziei nr. II din 17.01.2011 S.U. Î.C.C.J, conform cărora disp. art.245 alin.1 lit.c C.p.p. statuează cu valoare de principiu cu privire la desființarea totală sau parțial a unui înscris fără a face vreo distincție cu privire la motivele pentru care se solicită desființarea unui înscris.
Așadar, pentru stabilirea competenței materiale în acțiunea de desființare a unui înscris nu trebuie avută în vedere natura juridică a actului a cărui desființare se solicită.
În viziunea noul cod de procedură, din interpretarea coroborată a art.94 C.p.c. și art.95 pct.1 C.p.c. se desprinde concluzia că judecătoria este instanță de excepție pentru judecată în primă instanță, de vreme ce soluționează numai litigiile date în mod expres în competența sa, enumerarea din art.94 pct.1 C.p.c. fiind limitativă.
Or, art.94 pct.1 C.p.c. nu prevede competența pentru soluționarea cererilor formulate de procuror pentru desființarea totală sau parțială a unui înscris falsificat.
La tribunal cauza s-a înregistrat sub același nr. în data de 16.01.2014.
Tribunalul s-a declarat competent în soluționarea cauzei în baza art. 95 ncpc.
În această fază nu s-au mai administrat alte probe cu excepția actelor depuse de către reclamant la judecătorie. Reclamanta nu a precizat și nu dovedit dacă a dispus în vreun fel cu privire la bunul, autoturismul, ce a făcut obiectul cercetării penale.
În raport de proba cu acte depuse de către reclamant la dosar și poziția pârâtului prezent la acest termen de judecată tribunalul reține situația de fapt prezentată de către reclamant, pe care nu o mai reia, apreciind ca, false, cele două acte pretinse a fi emise de către ultima pârâtă, respectiv, certificatul de atestare fiscală nr._/11.08.2011 emis pentru contribuabilul . de înmatriculare fiscală întocmite pentru . N. și M. L. C.. Fiind false ele urmează a fi anulate.
Anularea acestor două acte conduce implicit și la anularea celor două contracte de vânzare deoarece, nu se face dovada proprietății pentru prima vânzătoare respectiv, . ca atare apare ca vândut un bun a cărui proprietate nu se dovedește, și ca proprietar o persoană care nu dovedește calitatea de proprietar.
În drept pentru dispunerea acestei soluții tribunalul reține dispozițiile art. 245,alin.1, lit. c, indice 1, cppen.
Pentru aceste considerente, urmează a admite acțiunea formulată de către reclamantul P. DE PE L. JUDECĂTORIA CĂLĂRAȘI, cu sediul in municipiul Călărași, ., jud. Călărași, împotriva pârâților M. L. C., domiciliat in București, sector 4, ., I. C., domiciliat în ., T. N., domiciliat în . și M. BUCUREȘTI – CONSILIUL LOCAL SECTOR 1 – DIRECȚIA GENERALĂ DE IMPOZITE ȘI TAXE LOCALE, cu sediul în București, .. 212-23, sector 1.
În baza art. 245,alin.1, lit. c, indice 1, cppen. urmează a dispune anularea următoarele acte: certificatul de atestare fiscală nr._/11.08.2011 emis de către ultima pârâtă pentru contribuabilul . de înmatriculare fiscală întocmite de ultima pârâtă pentru . N. și M. L. C.; precum și cele 2 contracte de vânzare cumpărare încheiate în data de 01.09.201, primul între M. L. C. și T. N. și al doilea intre, M. L. C. și I. C. în calitate de vânzători respectivi cumpărători ai autoturismului din cauză.
Împotriva acestei sentințe se poate declara apel în 30 de zile de la comunicare. Apelul se depune la Tribunalul Călărași.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite acțiunea formulată de către reclamantul P. DE PE L. JUDECĂTORIA CĂLĂRAȘI, cu sediul in municipiul Călărași, ., jud. Călărași, împotriva pârâților M. L. C., domiciliat in București, sector 4, ., I. C., domiciliat în ., T. N., domiciliat în . și M. BUCUREȘTI – CONSILIUL LOCAL SECTOR 1 – DIRECȚIA GENERALĂ DE IMPOZITE ȘI TAXE LOCALE, cu sediul în București, .. 212-23, sector 1.
În baza art. 245,alin.1, lit. c, indice 1, cppen.
Anulează următoarele acte întocmite în fals: certificatul de atestare fiscală nr._/11.08.2011 emis de către ultima pârâtă pentru contribuabilul . de înmatriculare fiscală întocmite de ultima pârâtă pentru . N. și M. L. C.; precum și cele 2 contracte de vânzare cumpărare încheiate în data de 01.09.201, primul între M. L. C. și T. N. și al doilea intre, M. L. C. și I. C. în calitate de vânzători respectivi cumpărători ai autoturismului din cauză.
Cu apel în 30 de zile de la comunicare. Apelul se depune la Tribunalul Călărași.
Pronunțată în ședința publică de la 04 Februarie 2014
Președinte, G. C. | ||
Grefier, M. S. |
Red.Ghe.C.
Tehnored.M.S.+G.C.
Exp.7/05.02.2014
| ← Acţiune posesorie. Decizia nr. 647/2014. Tribunalul CĂLĂRAŞI | Contestaţie la executare. Decizia nr. 528/2014. Tribunalul... → |
|---|
