Acţiune posesorie. Decizia nr. 647/2014. Tribunalul CĂLĂRAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 647/2014 pronunțată de Tribunalul CĂLĂRAŞI la data de 01-10-2014 în dosarul nr. 1796/269/2011*
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL CĂLĂRAȘI
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ Nr. 647
Ședința publică de la 01 Octombrie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE M. A. C.
Judecător N. C. C.
Grefier M. S.
Pe rol, judecarea apelurilor declarate de pârâtul T. N. - ADMINISTRATOR AL . BUCUREȘTI-PUNCT DE LUCRU . S.C. "L." SRL CĂLĂRAȘI împotriva sentinței civile nr.445/12.03.2014 pronunțată de Judecătoria Oltenița în dosarul nr.1796/_*, având ca obiect acțiune posesorie.
La apelul nominal au răspuns avocat N. S. pentru apelanta reclamantă . Călărași – în baza împuternicirii avocațiale pe care o depune la dosar și apelantul pârât T. N. asistat de avocat G. A. C., lipsind apelanta reclamantă.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
Avocat S. N. pentru apelanta reclamantă depune la dosar dovada achitării taxei judiciare de timbru de 3.358 lei și timbru judiciar de 5 lei.
Avocat A. C. G. pentru apelantul pârât având cuvântul, solicită recalificarea căii de atac în prezenta cauză, apreciind că recursul este calea de atac ce trebuie declarată în cauză, având în vedere data la care a fost introdusă acțiunea și regulile procedurale aplicabile.
Avocat S. N. pentru apelanta reclamantă având cuvântul, de asemenea apreciază că în cauză calea de atac este recursul, arătând că a invocat și în motivele de apel, în subsidiar, posibilitatea recalificării căii de atac.
Tribunalul califică calea de atac în cauză ca fiind apelul, având în vedere că în faza rejudecării după casare obiectul acțiunii s-a restrâns numai la c/val. despăgubirilor, s-a renunțat la capătul de cerere privind acțiunea posesorie și cum valoarea acestor despăgubiri solicitate depășește valoarea de 1 miliard lei, apreciază calea de atac în cauză ca fiind apelul în raport de dispozițiile art.2821 C..
Pune în discuție cererea de repunere în termenul de apel formulată de apelanta reclamantă și excepția tardivității invocată de apelantul pârât prin întâmpinarea depusă la dosar.
Avocat S. N. pentru apelanta reclamantă având cuvântul, precizează că nu i s-a comunicat întâmpinarea formulată de apelantul pârât.
Solicită comunicarea întâmpinării și lăsarea dosarului la a doua strigare, pentru a lua cunoștință de aceasta.
Tribunalul înmânează apărătorului apelantei reclamante un exemplar întâmpinare depusă la dosar de apelantul pârât, respectiv filele 23-27 din dosar.
Dispune lăsarea dosarului la a doua strigare pentru a se lua cunoștință de întâmpinare.
Reluându-se dosarul la sfârșitul listei de apeluri civile – complet C18, la apelul nominal s-au prezentat avocat S. N. pentru apelanta reclamantă și apelantul pârât T. N. asistat de avocat A. C. G..
Tribunalul acordă cuvântul pe cererea de repunere în termenul de apel și excepția tardivității apelului declarat de reclamantă, excepție invocată de apelantul pârât.
Avocat S. N. pentru apelanta reclamantă având cuvântul, consideră că reclamanta nu poate fi sancționată pentru faptul că nu a formulat apelul în termenul de 15 zile, pentru că hotărârea instanței de fond a fost dată cu termenul de 30 de zile; apreciază că reclamanta a fost indusă în eroare prin aceste dispoziții ale instanței; partea nu avea de unde să știe ce cale de atac și când trebuie s-o formuleze în mod legal; s-a conformat dispozițiilor din hotărâre și a exercitat calea de atac în termenul stipulat în cuprinsul hotărârii judecătorești. Această eroare a instanței nu îi poate fi imputată reclamantei. Într-adevăr, fiind o acțiune pe vechiul cod de procedură civilă altul era termenul de declarare a apelului, însă nu este o vină care îi aparține reclamantei. Nu se poate spune că se poate circumscrie și în dispozițiile art.103 C., pentru că nu poate dovedi o situație de împiedicare peste voința sa; acestea au fost dispozițiile instanței și solicită să nu fie sancționată reclamanta pentru această eroare.
Pe cale de consecință, solicită respingerea excepției tardivității invocată de apelantul pârât și să se aibă în vedere argumentația expusă.
Avocat A. C. G. pentru apelantul pârât având cuvântul, solicită respingerea cererii de repunere în termen formulată de apelanta reclamantă. Arată că termenul în care se putea exercita calea de atac este prevăzut de lege; necunoașterea legii nu poate fi invocată de către nicio parte. Era obligația reclamantei de a face demersurile necesare în acest termen de 15 zile. Nu există motive obiective sau de forță majoră care să fi împiedicat acest lucru. Însuși administratorul societății a semnat de primirea comunicării. Pe cale de consecință, apreciază că termenul de exercitare a apelului este depășit și solicită admiterea excepției tardivității apelului, respingându-l pentru acest considerent.
Solicită să se ia act, dacă se va reține dosarul în pronunțare pe această excepție, că va solicita pe cale separată cheltuielile de judecată suportate.
Avocat S. N. pentru apelanta reclamantă având cuvântul, arată că și pârâtul a formulat cererea de apel peste termenul de 30 de zile, respectiv la 06.06.2014.
Avocat A. C. G. pentru apelantul pârât având cuvântul, consideră că apelul pârâtului este formulat în termen.
Pe fondul apelului declarat de pârât, solicită admiterea acestuia așa cum a fost formulat.
Considerentul pentru care a formulat această cale de atac se referă strict la nemenționarea în cuprinsul sentinței judecătorești a solicitărilor cu privire la cheltuielile de judecată, în sensul că înțelege să solicite aceste cheltuieli de judecată pe cale separată.
Tribunalul invocă din oficiu tardivitatea apelului formulat de apelantul pârât.
Avocat A. C. G. pentru apelantul pârât având cuvântul, lasă la aprecierea instanței excepția invocată.
Avocat S. N. pentru apelanta reclamantă având cuvântul, de asemenea, lasă la aprecierea instanței excepția tardivității invocată din oficiu.
Tribunalul declară închise dezbaterile și reține cauza în pronunțare pe cererea de repunere în termenul de apel formulată de . Călărași, excepția tardivității acestui apel invocată de apelantul pârât și pe excepția tardivității apelului formulat de apelantul pârât T. N. invocată din oficiu de instanță.
INSTANȚA
Asupra cauzei de față, constată următoarele:
Prin acțiunea civilă înregistrată la Judecătoria Oltenița sub nr._, reclamanta . Călărași a chemat în judecată pe pârâtul T. N., pentru ca prin sentința ce se va pronunța să se dispună obligarea acestuia să-i lase liniștită posesia terenului situat în ., teren agricol extravilan în suprafață de 38,525 ha. A solicitat obligarea acestuia la plata sumei de 260.874,486 RON, reprezentând contravaloarea cheltuielilor de înființarea culturilor distruse de pârât prin executarea de lucrări de discuit și arat, precum și obligarea la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că are calitatea de arendaș al terenurilor agricole extravilane situate pe raza ., conform contractelor de arendă încheiate cu deținătorii de terenuri agricole, respectiv proprietarii acestora și exercită asupra acestor terenuri o posesie continuă, publică, pașnică și neprecară.
Pârâtul, fără consimțământul societății reclamante, a intrat pe teren, arând o porțiune în suprafață de 38,525 ha, așa cum rezultă din calculele efectuate în teren, aducându-le prin această tulburare a posesiei și un prejudiciu în sumă de 260.874,486 RON. A încercat negocierea cu pârâtul asupra acestor probleme, însă fără nici un rezultat pozitiv.
Din analiza calculului efectuat în teren de către societatea reclamantă rezultă următoarele distrugeri:
În tarlaua 10 de pe raza .:
12,10 m.l./800 m.l. =_ ha.
13,70 m.l./800 m.l. = 0,2720 ha. s-a distrus sola și nu se mai poate întreține cultura, recolta etc., deoarece distanțele între vecini (3,4 m.l.) sunt foarte mici;
28,80 m.l. /800 m.l. = 2,3040 ha.
3 m.l. /800 m.l. = 0,2400 ha.
În tarlaua 8 de pe raza .:
19 m.l. /300 m.l. = 0,5700 ha.
20,90 m.l. /300 m.l. = 0,6270 ha.
32,40 m.l. /300 m.l. = 0,9720 ha.
În tarlaua 14 de pe raza .:
75,90 m.l. /800 m.l. = 6,0720 ha.
25,30 m.l. /800 m.l. = 2,0240 ha.
În tarlaua 7 de pe raza .:
50 m.l. /400 m.l. = 2,0000 ha.
În tarlaua 22 de pe raza .:
6,40 m.l. /800 m.l. = 0,5120 ha.
6,40 m.l./800 m.l. = 0,5020 ha
12,20 m.l./800 m.l. = 0,9760 ha.
În tarlaua 21 de pe raza .:
34,30 m.l. /800 m.l. = 2,7440 ha.
22,70 m.l. /300 m.l. = 0,6810 ha.
51,00 m.l. /550 m.l. = 2,8050 ha
6,40 m.l. /800 m.l. = 0,5120 ha.
6,40 m.l./800 m.l. = 0,5120 ha.
În tarlaua 6 de pe raza .:
8 m.l./800 m.l. = 0,6400 ha.
69 m.l. /700 m.l. = 4,8300 ha.
109,50 m.l. /280 m.l. = 3,0060 ha.
În tarlaua 5 de pe raza .:
20,20 m.l. /800 m.l. = 1,6160 ha.
7,30 m.l. /800 m.l. = 0,5840 ha.
27,80 m.l. /500 m.l. = 1,3900 ha.
s-au dispus prin manevrele de arat și discuit în total 38,525 ha. înființate cu culturi de grâu = 25,375 ha. x 5500 kg./ha grâu x 139.562,50 kg. grâu x 0,9 lei/kg. = 125.606,25 RON + TVA 24 % = 30.145,50 RON = 155.751,75 RON.
La floarea soarelui = 9,56 ha. x 3800 kg./ha. = 36.328 kg. floarea soarelui x 1,80 lei/kg. = 65.390,40 RON x 24 % TVA = 15.693,69 RON = 81.084,096 RON.
La orz 3,59 ha. x 6000 kg./ha. = 1540 kg. orez x 0,9 lei/kg. = 19.386 RON x 24 % TVA = 4652,64 lei TVA = 24.048,64 RON.
Total pagube grâu = 155.751,75 RON.
F. soarelui = 81.084,96 RON.
O. = 24.038,64 RON
Total pagube = 260.874,486 RON, ce urmează ca pârâtul să fie obligat către reclamantă.
Fapta pârâtului de a pătrunde cu mijloacele sale mecanizate pe terenul societății reclamantei, arându-l și distrugând o parte din recoltă reprezintă o deposedare violentă a reclamantei. Caracterul violent al deposedării rezultă din distrugerea recoltei de către pârât.
În drept, a invocat art. 112 C.pr.civil, art. 674 și urm. C.p.p. și HGR 146/1976 modificată.
La dosarul cauzei reclamanta a depus actul constitutiv al societății în care este descris obiectul de activitate care, în principal, se referă la cultivarea cerealelor, porumbului și a altor plante n.c.a., act adițional la statutul ., certificatul de înregistrare la Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Călărași, schițe cu terenurile despre care pretinde că i-a fost tulburată posesia și copii a două contracte de arendare încheiate în 2008, pentru o perioadă de cinci ani.
Pârâtul T. N. a formulat întâmpinare, solicitând respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
În motivarea întâmpinării, pârâtul arată că acțiunea reclamantei este neîntemeiată, el lucrând doar suprafețele a căror proprietar este și efectuând activități agricole pe acestea de la momentul în care a devenit proprietar.
A efectuat lucrări în virtutea dreptului de proprietate pe care îl dovedește cu documente și în virtutea atributelor pe care i le conferă acest drept, respectiv posesia, folosința și dispoziția.
Mai mult decât atât, cea care a efectuat lucrări agricole pe terenul pârâtului a fost reclamanta care nu a înțeles să-i respecte acestuia dreptul de proprietate, în ciuda numeroaselor demersuri pe care le-a făcut către aceasta.
În acest sens, a făcut numeroase notificări către ., atât direct cât și prin intermediul Primăriei Luica, demersuri ce au rămas fără nici un rezultat.
În dovedirea acțiunii reclamanta a solicitat probele cu înscrisuri, interogatoriul pârâtului, martori și expertiză agricolă, iar pârâtul T. N. a solicitat proba cu înscrisuri, interogatoriu și martori.
Reclamanta a depus la dosar copia contractelor de arendă și a titlurilor de proprietate ale arendatorilor, rezultând că la momentul la care pârâtul a pătruns pe terenurile arendate de reclamantă, aceasta le avea în lucru de cel puțin doi ani. Prin acțiunile sale de a întoarce cultura înființată de reclamantă și de a înființa propriile culturi, pârâtul a deposedat-o pe reclamantă de suprafața de 38,525 ha.
Pârâtul însuși a recunoscut că a pătruns pe terenurile în discuție și le-a cultivat conform propriei dorințe, invocând în sprijinul acțiunilor sale dreptul de proprietate dobândit asupra acestor terenuri, drept de proprietate dovedit prin înscrisurile depuse la dosar, respectiv sentințele civile ale Judecătoriei Oltenița de constatare a vânzării–cumpărării terenurilor, precum și contracte de vânzare–cumpărare încheiate în formă autentică la notariat.
Acțiunea de deposedare s-a petrecut în primăvara anului 2011, astfel după cum rezultă din declarațiile martorilor audiați în cauză.
Potrivit art. 674 C.pr.civilă, cererile privitoare la posesie sunt admisibile dacă nu a trecut un an de la tulburarea sau deposedarea reclamantului a posedat cel puțin un an înainte de deposedare sau tulburare, iar posesia sa îndeplinește condițiile art. 1846 și 1847 C. civil.
Reclamanta a făcut dovada posesiei anterioare de cel puțin un an și a faptului că nu a trecut un an de la deposedare.
Acțiunea a fost casată și s-a trimis cauza spre rejudecare.
La termenul din 20.02.2013, reclamanta a formulat cerere precizatoare prin care a înțeles să renunțe la primul capăt de cerere ce are ca obiect acțiune posesorie.
Cu privire la capătul doi de cerere, a arătat că valoarea despăgubirilor pe care le solicită pârâtului cu titlu de cheltuieli ocazionate de înființarea culturilor distruse de pârât au ca temei dispoz. art. 998 – 999 C. civil, cu privire la răspunderea civilă delictuală pentru fapta proprie.
A solicitat cheltuieli de judecată având în vedere primul ciclu procesual.
În motivare a arătat că în cursul anilor 2008 – 2009 pârâtul a cumpărat mai multe suprafețe de teren pe raza . cumpărării, o parte din aceste terenuri erau folosite de . în baza contractelor de arendă încheiate cu proprietarii din anul 2005, pe o durată de 15 ani, contracte înregistrate în mod legal la Consiliul local al . prevede legea.
În ciuda acestui fapt, neținând cont de dreptul de preemțiune pe care îl avea potrivit contractului, proprietarul înțelege să vândă terenul arendat unui terț, fără să aducă la cunoștință aceste aspecte.
În baza dreptului de folosință pe care-l conferă contractul de arendă și în baza căruia erau obligați să procedeze în acest mod, a însămânțat terenul în toamna anului 2010 cu grâu, orz și floarea soarelui, așa cum a descris în acțiunea principală.
Toate contractele de vânzare–cumpărare încheiate de pârât ce au avut ca obiect terenul arendat au avut un caracter ascuns cu complicitatea autorității locale care nu a înțeles să-i notifice, să le aducă la cunoștință într-un fel sau altul despre existența unui drept de proprietate al pârâtului pe suprafețele de teren pentru care . încheiase contracte de arendă, specificându-le ce contracte de arendă nu își mai produceau efectele ca urmare a vânzării și ce sole erau afectate.
De asemenea, pârâtul trebuia să comunice toate actele de proprietate dobândite pe solele pe care le lucra în baza contractelor de arendă.
La momentul înființării culturilor de către . avea cunoștință de faptul că aceste contracte de arendă erau în vigoare, nu erau scoase din evidența consiliului local, astfel încât a însămânțat terenul.
Culturile pe care societatea le-a înființat au fost distruse în primăvara anului 2011 prin înființarea altor culturi de către pârât.
Atitudinea pârâtului se circumscrie unei fapte ilicite ce a avut ca rezultat producerea unui prejudiciu pe care l-a suferit cu achiziționarea de semințe, cu lucrările de mecanizare, cu prețul muncii și cu îngrășămintele folosite pentru erbicidare, prejudiciu pe care îl estimează la suma de 260.496 lei, astfel cum este menționat în acțiunea principală.
Este adevărat că și arendatorii sunt vinovați de această situație, însă împotriva acestora se va întoarce cu acțiune în răspundere contractuală pentru evicțiune. Având în vedere aceste motive, a solicitat admiterea acțiunii așa cum a fost precizată.
În drept, a invocat art. 998 – 999 C. civil, art. 132 C.pr.civilă.
Soluționând cauza prin sentința civilă nr.445/12.03.2014, Judecătoria Oltenița a respins acțiunea precizată formulată de reclamanta S.C. „L.” S.R.L. Călărași, punct de lucru ., în contradictoriu cu pârâtul T. N., administrator al S.C. „FITO TEHNIC” S.R.L. București, punct de lucru ., ca neîntemeiată.
A luat act că nu se solicită cheltuieli de judecată.
Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut următoarele:
Inițial, reclamanta în acțiunea introductivă la instanță la data de 13.05.2011 și înregistrată sub nr._ a solicitat: obligarea pârâtului T. N. (în calitate de administrator al S.C. „FITO TEHNIC” S.R.L. București-Punct de lucru Luica, jud. Călărași), să-i lase în liniștită posesie terenul în suprafață de 38,525 ha situat în ., teren agricol extravilan precum și obligarea acestuia (pârâtului) la plata sumei de 260.874 RON reprezentând c/val. cheltuielilor de înființare a culturilor distruse de pârât prin executarea de lucrări de discuit și arat precum și obligarea la plata cheltuielilor de judecată. Pârâtul a formulat întâmpinare la acțiunea introductivă, solicitând respingerea acțiunii întrucât aceasta este neîntemeiată deoarece el a lucrat suprafețele de teren al căror proprietar este și a efectuat activități agricole pe aceste terenuri din momentul în care a devenit proprietar.
Instanța a reținut că de-a lungul derulării procesului poziția părților din proces a fost cea precizată mai sus, până la termenul din 20.02.2013 când reclamanta S.C. „L.” S.R.L. a depus „Cerere precizatoare” prin care a arătat: „înțeleg să renunț la primul capăt de cerere ce are ca obiect acțiune posesorie”, iar „cu privire la capătul doi de cerere precizez faptul că valoarea despăgubirilor pe cale le solicit pârâtului cu titlu de cheltuieli ocazionate cu înființarea culturilor distruse de pârât au ca temei disp. art. 998-999 C.civ. cu privire la răspunderea civilă delictuală pentru fapta proprie”.
Instanța, luând act de noua situație de fapt, în cauza dedusă judecății, a constatat că obiectul acestei cauze este: obligarea pârâtului la plata despăgubirilor cerute de reclamantă, în temeiul disp. art. 998-999 C.civ., întrucât la primul capăt de cerere al acțiunii introductive reclamanta a renunțat în mod expres în fața instanței, avându-se și acordul neechivoc al pârâtului.
Instanța a reținut că reclamanta, cu privire la capătul doi ai cererii introductive la instanță, a arătat că valoarea despăgubirilor pe care le solicită pârâtului cu titlu de cheltuieli ocazionate cu înființarea culturilor distruse au ca temei disp. art. 998-999 C.civ., dar nu se specifică cât, ce sumă de bani, obiectul prezentei acțiuni nemaifiind determinat sau determinabil, încălcându-se disp. art. 112 pct. 3 din vechiul Cod de procedură civilă care spune: „3. Obiectul cererii și valoarea lui, după prețuirea reclamantului, atunci când prețuirea este cu putință…”.
Instanța, din înscrisurile aflate la dosar, din raportul de expertiză efectuat în primul ciclu procesual și din declarațiile martorilor audiați: N. G., C. E., R. I. și D. I., a reținut și constatat: Între reclamantă și pârât nu există niciun fel de raport juridic în virtutea căruia reclamanta (în contradictoriu cu pârâtul) să aibă un drept de posesie asupra terenurilor în litigiu. Din probatoriul administrat de reclamantă, aceasta nu face dovada vreunui raport juridic încheiat între reclamantă și pârât, prin care pârâtul avea obligația să-i cedeze posesia terenurilor. S-a reținut că reclamanta S.C. „L.” S.R.L. a avut posesia a parte din terenurile în litigiu înainte ca acestea să fie cumpărate de pârât, reclamanta având încheiate contracte de arendă cu proprietarii acestor terenuri. Ulterior proprietarii terenurilor date în arendă reclamantei și-au vândut terenurile pârâtului T. N., contractele de arendă încheiate între reclamantă și proprietarii terenurilor, reziliindu-se de drept în conformitate cu art. 9 din Legea nr. 223/2006, lege ce a modificat și completat legea arendării nr.16/119 în virtutea căreia s-au încheiat contractele de arendă (aflate la dosar), articol care stipulează: „..în caz de neexecutare culpabilă a obligațiilor de către una dintre părți, contractul se consideră reziliat de drept fără intervenția instanței”. S-a reținut că din momentul în care pârâtul a cumpărat terenurile în litigiu, reclamanta nu mai avea nici un drept de posesie pe acele terenuri întrucât contractele de arendare erau reziliate de drept (conf. art. 9 din Legea 223/2006 și Legea nr. 20/208). Aceeași opinie (în acest sens) este și Decizia civilă nr. 8811/29.10.2009 a Î.C.C.J. - Secția Civilă și de Proprietate Intelectuală. Totodată pârâtul este un terț față de contractele de arendă încheiate de reclamantă cu proprietarii terenurilor în litigiu. Pârâtul, prin înscrisurile depuse la dosar, probează că a depus diligențe (din proprie inițiativă) de a-i aduce la cunoștință reclamantei noua situație juridică a terenurilor în litigiu, solicitându-i acesteia să nu mai facă nicio operațiune pe aceste terenuri care îi aparțin (pârâtului), însă reclamanta nu a dat curs solicitărilor repetate ale pârâtului, continuându-și activitatea nelegală.
Instanța a constatat că reclamanta, în privința tragerii la răspundere civilă delictuală a pârâtului, în temeiul art. 998-999 Cod Civil, nu face în nici un fel dovada existenței unui prejudiciu (cert/direct/personal/moral sau material) provocat de pârâtul T. N., a unei fapte ilicite și a unui raport de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu.
Împotriva acestei sentințe, la data de 06.06.2014, a declarat apel pârâtul T. N., solicitând admiterea apelului și modificarea în parte a sentinței atacate, în sensul menționării faptului că, în ceea ce privește cheltuielile de judecată, le va solicita de la reclamantă pe cale separată.
Împotriva aceleiași sentințe, la data de 04.06.2014, a declarat apel și reclamanta . Călărași, solicitând admiterea apelului, anularea sentinței atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond, iar în ipoteza în care instanța va aprecia că hotărârea este supusă căii de atac cu recurs, a solicitat în primul rând repunerea în termenul de recurs de 15 zile conform art.103 și 301 C. (1865), admiterea recursului, desființarea sentinței recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond.
În motivarea cererii de repunere în termenul de recurs reclamanta a arătat că hotărârea judecătorească atacată a fost comunicată la punctul de lucru din . la sediul societății din mun. Călărași unde este sediul societății, iar factorul poștal, negăsind pe nimeni la punctul de lucru din . comunicarea la sediul Primăriei Luica de unde i-a fost comunicată reclamantei mult mai târziu.
Mai mult decât atât, instanța a menționat termenul de exercitare a căii de atac ca fiind de 30 de zile de la comunicare, fapt ce a determinat inducerea în eroare a reclamantei cu privire la exercitarea căii de atac și calea de atac legală.
La termenul de judecată din data de 01.10.2014 instanța a calificat calea de atac în cauză ca fiind apelul, având în vedere că în faza rejudecării după casare obiectul acțiunii s-a restrâns numai la c/val. despăgubirilor, s-a renunțat la capătul de cerere privind acțiunea posesorie și cum valoarea acestor despăgubiri solicitate depășește valoarea de 1 miliard lei, calea de atac în cauză este apelul în raport de dispozițiile art.2821 C..
Analizând cererea de repunere în termenul de declarare a apelului, formulată de apelanta reclamantă . Călărași, văzând și dispozițiile art.103 alin.1 C.., tribunalul reține că aceasta invocă împrejurarea că hotărârea judecătorească atacată a fost comunicată la punctul de lucru din . la sediul societății din mun. Călărași unde este sediul societății, iar factorul poștal, negăsind pe nimeni la punctul de lucru din . comunicarea la sediul Primăriei Luica de unde i-a fost comunicată reclamantei mult mai târziu.
Totodată apelanta invocă eroarea instanței care a menționat termenul de exercitare a căii de atac ca fiind de 30 de zile de la comunicare, fapt ce a determinat inducerea în eroare cu privire la exercitarea căii de atac și calea de atac legală.
Tribunalul constată nedovedită cererea de repunerea în termenul de apel, în condițiile în care hotărârea atacată i-a fost înmânată la data de 09.05.2014 chiar administratorului societății care a semnat de primire, conform dovezii de comunicare aflată la fila 200 – dosarul nr._ al Judecătoriei Oltenița.
În ce privește apărarea apelantei, în sensul că instanța de fond a menționat în hotărâre termenul de exercitare a căii de atac ca fiind de 30 de zile de la comunicare, fapt ce a determinat inducerea în eroare a reclamantei cu privire la exercitarea căii de atac și calea de atac legală, aceasta nu poate fi primită întrucât nimeni nu poate invoca necunoașterea legii și era obligația reclamantei să facă demersurile legale pentru exercitarea căii de atac în termenul prevăzut de lege.
Cum apelanta nu a dovedit că a fost împiedicată printr-o împrejurare mai presus de voința sa să declare în termen legal calea de atac împotriva sentinței civile nr.445/2014 pronunțată de Judecătoria Oltenița, tribunalul constată că nu sunt îndeplinite condițiile imperative ale art.103 alin.1 Vechiul Cod de procedură civilă.
Pentru considerentele arătate, tribunalul urmează a respinge cererea de repunere în termenul de declarare a apelului, formulată de apelanta reclamantă . Călărași și pe cale de consecință, urmează a respinge ca tardiv apelul declarat de apelantul reclamant . Călărași împotriva sentinței civile nr.445/12.03.2014 a Judecătoriei Oltenița, fiind declarat cu depășirea termenului reglementat de art.284 alin.1 Vechiul Cod de procedură civilă.
Analizând excepția tardivității apelului formulat de apelantul pârât T. N. invocată din oficiu, tribunalul constată următoarele:
Potrivit art. 284 (1) Vechiul Cod de procedură civilă termenul de apel este de 15 zile de la comunicarea hotărârii.
În speță, sentința a fost comunicată apelantului pârât la data de 09 mai 2014, după cum reiese din dovada de primire a hotărârii judecătorești.
Cererea de apel a fost depusă la grefa instanței de fond la data de 06 iunie 2014, cu mult peste termenul legal de formulare a apelului, fapt ce atrage sancțiunea tardivității apelului.
Față de aspectele reținute, urmează a respinge ca tardiv formulat apelul formulat de apelantul pârât T. N. împotriva sentinței civile nr.445/12.03.2014 a Judecătoriei Oltenița.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge cererea de repunere în termenul de apel formulată de apelantul reclamant . Călărași.
Respinge ca tardiv formulat apelul formulat de apelantul reclamant . Călărași împotriva sentinței civile nr.445/12.03.2014 a Judecătoriei Oltenița.
Respinge ca tardiv formulat apelul formulat de apelantul pârât T. N. împotriva sentinței civile nr.445/12.03.2014 a Judecătoriei Oltenița.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică de la 01 Octombrie 2014.
Președinte, M. A. C. | Judecător, N. C. C. | |
Grefier, M. S. |
Red.M.C.
j.f.V.C.
tehnored.M.S./4 expl./27 Octombrie 2014
| ← Încuviinţare executare silită. Decizia nr. 687/2014.... | Anulare act. Sentința nr. 108/2014. Tribunalul CĂLĂRAŞI → |
|---|
