Contestaţie la executare. Sentința nr. 3259/2014. Tribunalul CĂLĂRAŞI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 3259/2014 pronunțată de Tribunalul CĂLĂRAŞI la data de 19-03-2014 în dosarul nr. 5235/202/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL CĂLĂRAȘI
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIE Nr. 170/2014
Ședința publică de la 19 Martie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE P. I. A.
Judecător C. I.
Grefier C. V.
Pe rol judecarea apelului civil formulat de apelanta contestatoare . împotriva sentinței civile nr.3259/18.11.2013 pronunțată de Judecătoria Călărași în dos.nr._, în contradictoriu cu intimata . ca obiect contestație la executare.
La apelul nominal făcut în ședința publică s-au prezentat av. A. A. pentru apelanta contestatoare și av. C. F. pentru intimată.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că prin biroul registratură, apelanta contestatoare a depus la dosar notă, delegație și contract de asistență juridică.
Av. A. A. pentru apelanta contestatoare și av. C. F. pentru intimată, având pe rând cuvântul, arată că nu mai au alte cereri de formulat sau probe de administrat, apreciind apelul în stare de soluționare.
Instanța ia act că nu mai sunt alte cereri de formulat sau probe de administrat, apreciind apelul în stare de soluționare și acordă cuvântul pentru susțineri.
Av. A. A., având cuvântul pentru apelanta contestatoare, solicită admiterea apelului și anularea sentinței civile nr.3259/18.11.2013, având în vedere următoarele motive:
Arată că, într-adevăr la termen s-a prezentat reprezentantul contestatoarei care a depus la dosar o chitanță, care a fost calificată în mod greșit în practicaua sentinței civile ca fiind dovada achitării cauțiunii.
În realitate aceasta trebuia calificată ca și fiind taxă judiciară de timbru, pentru că a fost achitată în contul unității administrativ teritoriale în care debitoarea își avea sediul, respectiv a fost achitată la Primăria sect.4 București.
În ceea ce privește calificarea ca și cauțiune a acelei chitanțe, precizează faptul că, determinat de stadiul executării, nu se mai impunea judecarea cererii de suspendare, deja era depășit acel moment.
La solicitarea instanței, precizează că instanța de fond i-a pus în vedere contestatoarei să achite și taxa judiciară de timbru și cauțiune, cum și faptul că, la momentul respectiv, contestatoarea nu mai stăruia în judecarea cererii de suspendare.
Arată că a achitat taxa de timbru, însă nu a înțeles exact cuantumul pentru că reprezentantul societății nu avea studii juridice, în schimb a fost achitat în contul unității administrativ teritoriale în care trebuia achitată taxa judiciară de timbru și nu cauțiunea, nefiind consemnată la CEC, deci, prin urmare trebuia calificată ca și taxă judiciară de timbru, pentru că asta reprezenta.
În ceea ce privește fondul apelului, arată că cererea formulată de contestatoare viza legalitatea actelor de executare.
Astfel, la momentul în care aceste demersuri au fost întocmite, cuantumul era deja achitat, aceste dovezi rezultând din extrasele de cont depuse la dosar.
În ceea ce privește încheierea de încuviințare executare silită trebuie precizat faptul că în cadrul acesteia nu este determinat în mod concret cuantumul penalităților sau suma respectivă. Astfel, în încheierea de încuviințare a executării silite se precizează că suma pentru care este îndreptățită intimata și se solicită executarea este de 2949,90 lei, ori debitul restant era de circa 2300 lei.
Av. C. F., având cuvântul pentru intimată, solicită respingerea apelului, cu cheltuieli de judecată.
O primă apărare ar fi aceea, cum că s-a făcut confuzie de către instanță cu privire la calificarea cu care s-a plătit o sumă de bani. Instanța nu are posibilitatea să califice o taxă de timbru sau o cauțiune, ci ea spune conform normelor în vigoare, adică normelor procedurale privind cauțiunea, respectiv 10% din valoarea contestată și în ceea ce privește taxa de timbru conform OUG 80/2013, ceea ce a și făcut. Arată că nu s-a făcut dovada unei astfel de achitări a taxei de timbru.
Cu privire la o altă critică, respectiv nelegalitatea taxei de timbru, arată că nu se contestă la instanța de apel nelegalitatea taxei de timbru fixată de instanța de fond, arătând că dispozițiile OUG 80/2013 reglementează căile de atac atunci când o instanță în mod greșit face o încadrare a taxei de timbru, aceasta făcându-se pe calea unei cereri de reexaminare a taxei de timbru, astfel că partea nemulțumită de taxa de timbru, de modul de calcul sau de fixarea acesteia în dispozițiile OUG 80/2013 trebuia să conteste, însă nu a făcut-o.
Cu privire la dovada achitării cauțiunii, arată că nu există nici o dovadă că a renunțat la suspendarea executării, astfel că instanța de fond în mod corect a făcut aplicarea OUG 80/2013.
Av. A. A., având cuvântul în replică pentru apelanta contestatoare, arată că indiferent de cuantumul în care a fost plătită taxa de timbru, taxa de timbru la momentul la care i s-a dat cuvântul pe fond sau la momentul la care instanța i-a pus în vedere să achite, era deja achitat, chiar dacă era achitat într-un cuantum diferit sau chiar dacă acesta nu fusese stabilit în mod corect de către instanță.
Cu privire la nelegalitatea taxei de timbru, arată că nu a contestat cuantumul taxei de timbru, ci l-a achitat ca atare.
Referitor la precizarea că trebuia să se menționeze în scris că se renunță la cererea de suspendare, arată că prin netimbrarea capătului de cerere respectiv, urma a fi respins de către instanță, nefiind necesară o cerere scrisă în acest sens.
Tribunalul reține apelul în pronunțare.
INSTANȚA
Asupra apelului civil de față;
Prin cererea introdusă la data de 26.08.203 pe rolul Judecătoriei Călărași și înregistrată sub nr._ contestatoarea . cu sediul în București, .. 10-14, sector 4, . să se dispună anularea formelor de executare silită a sentinței civile nr. 3048/20.09.2012 a Judecătoriei Călărași.
În motivarea acțiunii contestatoarea a arătat că, a încheiat un contract de prestării servicii turistice pe anul 2012 sub nr. 34/9.05.2012 având ca obiect asigurarea de către prestator și utilizarea de către beneficiar a serviciilor de cazare, masă si alte servicii pentru turiștii români și străini.
Mai arată că pentru serviciile prestate reclamantul a emis două facturi respective 9502/20.05.2012 în valoare de 132,00 lei cu termen de scadență la 27.05.2012 și factura fiscală nr._/13.05.2012 în valoare de 1627,90 cu termen de scadență în data de 20.05.2012; că în data de 1.10.2012 prin internet Banking a achitat către . suma de 600 lei, rămâne plata parțial din factura fiscală nr._/13.05.2012 rămânând un rest de plată în valoare de 1027,90 lei iar la data de 13 august a achitat suma de 2350,5 lei rest de plată pentru facturile ce au făcut obiectul dosarului_ aflat pe rolul Judecătoriei Călărași.
Se mai învederează că pentru suma solicitată ca penalități de întârziere, respective de 1% pe zi pentru sumele restante, creditoarea nu a precizat suma solicitată, lăsând instanța de judecată să calculeze suma datorată însă cuantumul penalităților de întârziere este obligatoriu să fie precizat și de asemenea să existe un tabel cu modul în care acestea au fost calculate, ținând cont de data emiterii facturii si data scadenței.
Instanța a admis ca debitoarea să achite către creditoare suma de 2.949,90 lei și nu suma de 2349,90 lei cât datorau în mod corect motiv pentru care au introdus acțiune în anulare împotriva sentinței civile nr. 3048/20.09.2012, întrucât instanța de fond a omis să ridice excepția prematurității introducerii acțiunii în pretenții, deși se aflau într-un litigiu între două societăți comerciale unde sunt aplicabile prevederile art. 1079 indice 1 din Codul civil; instant admis plata penalităților de întârziere fără ca acestea să fire certe lichide si exigibile.
Contestatoarea solicita] să se dispună suspendarea executării silite formulate în dosarul de executare nr. 84/2013a Biroiului Executorului Judecătoresc S. V. până la soluționarea contestației în anulare, precum si suspendarea executării silite până la soluționarea contestației.
În dovedirea cererii sale contestatoarea a înțeles să se folosească de proba cu înscrisuri .
S-a depus la dosarul cauzei în copie: extras de cont de la Internet Baking din data de 1.10.2012 și extras de cont din data de 13.08.2013.
Prin rezoluția din data de 27.08.2013, în baza disp. art. 201 alin. N.C.P.C., instanța constatând că sunt întrunite cerințele prevăzute de lege la art. 194 C.P.C., a dispus comunicarea cererii de chemare în judecată către intimată cu mențiunea de a depune întâmpinare în termen de 25 zile de la comunicarea acțiunii formulată de către reclamantă, în condițiile art. 165 N.C.P.C., sub sancțiunea decăderii din dreptul de a propune probe și de a invoca excepții.
Potrivit dispoz. art. 165 N.C.P.C. în termen legal intimate a depus întimpinare prin care a solicitat respingerea ca contestației la executare ca inadmisibilă, având în vedere că motivele invocate de către contestatoare au făcut obiectul acțiunii în anulare a sentinței civile nr. 3048/2012 a Judecătoriei Călărași, acțiune ce a fost respinsă.
La termenul din data de 11.11.2013 instanța a pus în vedere contestatoarei să achite taxa de timbre în cuantum de 1119,89 lei precum si diferența de cauțiune în cuantum de 1792 lei, sub sancțiunea anulării ca netimbrată.
Soluționând cauza, Judecătoria Călărași, prin sentința civilă nr.3259/18.11.2013, a anulat ca netimbrată contestația la executare formulată de contestatoarea . București, în contradictoriu cu intimata .> Călărași – dosar de executare 701/18.04.2013 al B. S. V. din mun. Călărași.
A respins cererea de suspendare a executării formulate de contestatoare pentru nedepunerea cauțiunii prevăzută de lege.
A obligat contestatoarea la 100 lei cheltuieli de judecată către intimată.
Pentru a statua astfel, instanța a reținut din examinarea dosarului de executare silită că suma pentru care s-a început executarea silită a contestatoarei este de 16.076,78 lei, compusă din 2949,40 lei debit inițial la care s-a adăugat 473,30 lei, cheltuieli judiciare, 5.621,05 lei penalități de întârziere de 1% pe zi, aferente sumei de 1322,60 lei de la data de 27.05.2012 și până la achitare ( 1322,60 x1%x425 zile) și 7.032, 53 lei – penalități aferente sumei de 1.627,90 lei începând cu data de 20.05.2013 si până la achitarea debitului ( 1627,90 x1% x432 zile ).
Având în vedere suma de 16.076,78 lei asupra căreia poartă executarea silită instanța a calculat taxa de timbru datorată de petent la introducerea acțiunii conform a 3 alin 1 lit. c din L. 80/26.06.2013 și i-a pus în vedere în ședința publică din 11 noiembrie 2013 să achite taxa de timbru în val de 1119,89 lei sub sancțiunea anulării.
Cu privire la capătul de cerere privind suspendarea executării cauțiunea stabilită prin art. 718 al 2 N.c.p.c.( eronat în acțiune art. 708 N.c.p.civ este de 10% din valoarea debitului.
S-a luat act că petentul a consemnat la CEC Bank, suma de 300 lei cu titlu de cauțiune și i s-a pus în vedere să consemneze diferența de 1792 lei cu acest titlu.
În ședința publică din 25.11.2013 a prezentat instanței o chitanță de la trezoreria sectorului 4 București prin care face dovada achitării sumei de 1800 lei cu titlu de cauțiune.
Instanța a restituit chitanța originală petentului considerând că suma nefiind consemnată la CEC nu sunt respectate dispozițiile legii.
A mai luat act că petentul nu a achitat diferența de taxă de timbru.
Potrivit dispozițiilor art. 33 din OUG nr. 80/2013 cu modificările ulterioare, acțiunile și cererile introduse la instanțele judecătorești sunt supuse taxelor judiciare de timbru, care se plătesc anticipat. În cazul în care taxele de timbru nu au fost plătite în cuantumul legal, în momentul înregistrării acțiunii sau cererii, instanța a pus în vedere reclamantei să achite suma datorată, aducându-i la cunoștință și prevederile art. 33 al. 2 și art. 39 al. 1 din actul normativ mai sus menționat. Comunicarea în acest sens a fost primită de contestatoare în ședința publică din 11 noiembrie 2013, însă nu și-a îndeplinit obligația, și nici nu a formulat cererea de ajutor public judiciar sau reexaminare a cuantumului taxei de timbru.
Față de cele constatate mai sus, cum excepția netimbrării este o excepție de procedură, absolută, dilatorie ce tinde spre un efect peremptoriu și care împiedică instanța să procedeze la analiza pe fond a cauzei, a analizat cu prioritate și admisă, iar pe fondul cauzei cererea reclamantei a fost anulată ca netimbrată.
A respins cererea de suspendare a executării silite formulate de contestatoare pentru nedepunerea cauțiunii prevăzută de lege.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel PARADISE T. S.R.L. prin care a solicitat admiterea apelului ; anularea sentinței civile atacate iar pe fond anularea actelor de executare efectuate de B. S. V. în dosarul de executare 84/2013 .
În motivarea apelului s-a arătat în esență că au fost nesocotite dispozițiile art. 40 al. (1) din O.U.G. nr. 80/2013 .
În condițiile art. 40 alin . 1 din O.U.G. nr. 80/2013, „Taxele judiciare de timbru se platesc de debitorul taxei în numerar, prin virament sau în sistem on- line, . de venituri al bugetului local al unității administrativ teritoriale in care persoana fizica are domiciliul sau reședința ori, dupa caz in care persoana juridică își are sediul social .
Este consemnat în practicaua sentinței că „reprezentantul contestatoarei depune la dosar o chitanță în valoare de 1800 lei reprezentând cauțiune" (prima pagină, alineatul 7 - sentință).
Calificarea sumei ca reprezentând „cauțiune"" aparține instanței. In realitate, astfel cum a arătat și în finalul notelor scrise formulate pentru termenul în care pricina s-a judecat, suma a fost achitată cu titlu de taxă judiciară de timbru, astfel cum se pusese în vedere la termenul din 11 noiembrie 2013.
Recipisa de consemnare a sumei indică în mod expres plata sumei în contul Primăriei Sectorului 4 București - unitatea administrativ teritorială în care contestatoarea își are sediul social.
În plus, motivarea soluției - în sensul admiterii excepției netimbrării cererii - este greșită pentru că derivă din eroarea provocată de chiar instanța:„Instanța a restituit chitanța originală petentului considerând că suma neflind consemnată la CEC nu sunt respectate condițiile legii.
În dovedirea apelului s-a solicitat admnistrarea probei cu înscrisuri .
Intimata a formualt întâmpinare prin care a solicitat respingerea apelului cu obligarea apelantei la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea soicitării s-a arătat că criticile formulate sunte neîntemeiate pentru ca, i s-a pus in vedere contestatoarei sa achite suma de 1119,89lei, cu titlu de taxa judiciara de timbru.
Contestatorul prezintă in ședința publica o chitanta achitata la Trezoreria Sectorului 4 București, in cuantum de 1800 lei, cu titlu de cauțiune.
Instanta a rezolvat cauza, in baza dispozițiilor O.G. nr.80/2013, intrucat contestatia la executare nu a fost timbrata in mod legal.
Apelanta face discuție cu privire la calificarea sumei achitate, insa taxa de timbru nu putea fi in valoare de 1800 lei,avand inn vedere disp.art.10, alin.2, O.G. Nr. 80/2013, pe de-o parte, iar pe de alta parte, instanta i-a pus in vedere ca fata de suma de 300 lei, achitata cu titlu de cauțiune sa consemneze diferența de 1792 lei, cu titlu de cauțiune.
Este clar ca, apelantul nu s-a supus obligație de a achita taxa judiciara de timbru, asa cum i s-a solicitat, astfel ca, neintelegerea apelantului nu creaza o culpa a instantei, in legătură cu posibilitatea de înțelegere a apelantului la ceea ce s-a dispus.
In legătură cu masura restiuirii chitantei contestatoare, instanta de fond a procedat in mod legal, intrucat aceasta chitanta nu îndeplinea condițiile O.G. nr. 80/2013.
Apelantul critica soluția data si asupra aspectului ca, nevalorificand calea de atac dintr-o cerere de atac a unei cereri de reexaminare a taxei judiciare de timbru, pretinde ca aceasta cale poate fi folosita in apel pentru restabilirea sumei cu titlu de taxa judiciara de timbru.
Analizând actele și lucrările dosarului instanța în baza art. 480 alin 3 c. pr. civ. urmează a admite apelul și a anula sentința civilă nr.3259/18.11.2013 pronunțată de Judecătoria Călărași în dosarul nr._ urmând a reține cauza pentru evocarea fondului;
Pentru a pronunța această suluție instanța a avut în vedere faptul că potrivit dispozițiilor art. 40 alin . 1 din O.U.G. nr. 80/2013, „Taxele judiciare de timbru se platesc de debitorul taxei în numerar, prin virament sau în sistem on- line, . de venituri al bugetului local al unității administrativ teritoriale in care persoana fizica are domiciliul sau reședința ori, dupa caz in care persoana juridică își are sediul social .
Din practicaua sentinței apelate rezultă că „reprezentantul contestatoarei depune la dosar o chitanță în valoare de 1800 lei reprezentând cauțiune" .
Calificarea sumei ca reprezentând „cauțiune"" aparține instanței.
In realitate, astfel cum s-a arătat și în finalul notelor scrise formulate pentru termenul în care pricina s-a judecat, suma a fost achitată cu titlu de taxă judiciară de timbru, astfel cum se pusese în vedere la termenul din 11 noiembrie 2013.
Recipisa de consemnare a sumei indică în mod expres plata sumei în contul Primăriei Sectorului 4 București - unitatea administrativ teritorială în care contestatoarea își are sediul social.
În plus în mod greșit instanța a anulat cererea ca netimbrată în condițiile în care anterior prin rezoluția din data de 27.08.2013 a apreciat că în baza art 201 c. pr. civ. sunt întrunite condițiile cerute de lege cu privire la exercitarea acțiunii dispunând comunicarea acesteia .
Analiza achitării taxei de timbru se face în procedura prealabilă ; în aceste condiții în cazul în care se apreciază că nu s-a plătit taxa de timbru în baza art 200 c. pr. civ. Cererea se regularizează comunicându-se în scris lipsurile ei ; dacă lipsurile nu sunt îndeplinite cererea se anlează prin încheiere dată în camera de consiliu, fără citarea părților . Împotriva acestei încheieri se poate formula numai cerere de reexaminare .
Din moment ce instanța a dispus prin rezoluție comunicarea acțiunii rezultă că ea s-a pronunțat implicit și asupra achitării taxei de timbru considerând astfel cererea ca fiind legal timbrată .
În aceste condiții instanța nu mai poate reveni asupra propriei soluții, anulând ulterior cererea prin hotărâre .
Așadar și din punct de vedere procedural sentința apelată este nelegală astfel încât se impune anularea ei după cum s-a arătat mai sus .
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite apelul declarat de apelanta S.C. P. T. S.R.L. în contradictoriu cu intimata S.C. B. S.A.
Anulează sentința civilă nr.3259/18.11.2013 pronunțată de Judecătoria Călărași în dosarul nr._ și reține cauza pentru evocarea fondului;
Fixează termen pentru judecarea cauzei la data de 23 aprilie 2014, pentru când se vor cita părțile.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 19 Martie 2014.
Președinte, P. I. A. | Judecător, C. I. | |
Grefier, C. V. |
Red. Jud. A.P. 17.04.2014
2 ex .
| ← Încuviinţare executare silită. Decizia nr. 171/2014.... | Încuviinţare executare silită. Decizia nr. 489/2014.... → |
|---|
