Ordonanţă preşedinţială. Sentința nr. 387/2014. Tribunalul CĂLĂRAŞI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 387/2014 pronunțată de Tribunalul CĂLĂRAŞI la data de 08-04-2014 în dosarul nr. 476/269/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL CĂLĂRAȘI
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIE CIVILĂ Nr. 219
Ședința publică de la 08 Aprilie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE N. C. C.
Judecător Sevastița S.
Grefier G. O.
Pe rol judecarea apelului formulat de apelantul reclamant V. M. împotriva sentinței civile nr. 387/06.03.2014 pronunțată de Judecătoria Oltenița în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata pârâtă V. A.-M. E., având ca obiect ordonanță președințială stabilire domiciliu minor.
La apelul nominal făcut în ședința publică s-au prezentat apelantul reclamant personal și asistat de av. D. D. E. conform împuternicirii avocațiale din dosar și pentru intimata pârâtă av. I. S. A. conform împuternicirii avocațiale din dosar, lipsind celelalte părți.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
Apărătorul apelantului reclamant, având cuvântul, precizează că a luat la cunoștință de întâmpinarea depusă de intimata pârâtă. Totodată depune la dosar o informare emisă de . nr. 702/04.02.2014, precum și o declarație a numitei G. A. L..
Tribunalul ia act că apelantul prin apărător a luat la cunoștință de întâmpinare și procedează la comunicarea unui exemplar din întâmpinarea depusă de intimata pârâtă. Totodată din oficiu, dispune atașarea soluției dosarului_ al Judecătoriei Oltenița și a fișei acestuia din sistemul informatic ECRIS.
Apărătorul intimatei pârâte, având cuvântul, solicită proba cu înscrisuri respectiv convenție, contract de donație imobiliară și sentința civilă nr. 548/2014 pronunțată în dosarul nr._ și precizează că este de acord cu proba cu înscrisuri depusă de apelantă prin apărător.
Apărătorul apelantului reclamant, având cuvântul, precizează că nu mai există contractul de donație imobiliară. Această donație apare doar în apel, acest apartament nu a fost niciodată folosit. Solicită să fie înlăturată această probă întrucât nu s-a putut verifica existența acestui apartament. Cu privire la celelalte înscrisuri nu se opune.
Apărătorul intimatei pârâte, având cuvântul, precizează că apartamentul nu a fost introdus în cadrul dosarului de partaj întrucât era cumpărat anterior căsătoriei, l-a introdus întrucât apelantul încearcă să-și creioneze o situație materială mai bună. Dorește să dovedească că pe lângă imobilul în care locuiește cu mama și bunicii, există și alt imobil. Nu a vrut să depună și contractul de locațiune.
Apărătorul apelantului reclamant, având cuvântul, în replică, arată că dacă mama are un domiciliu propriu atunci când a solicitat în dosarul nr.883 stabilirea domiciliului copilului la domiciliul ei de ce nu a indicat apartamentul susmenționat, de ce a indicat apartamentul bunicilor spunând că este singurul bun imobil pe care îl are?.
Apărătorul intimatei pârâte, având cuvântul, arată că acest apartament este grevat de locațiune.
Tribunalul, deliberând asupra probelor solicitate de părți, încuviințează atât pentru apelant cât și pentru intimată proba cu înscrisuri, urmând a aprecia asupra forței probante a fiecăreia dintre acestea în contextul deliberării.
Apărătorul apelantului reclamant, având cuvântul, precizează că nu mai are probe de solicitat și apreciază cauza în stare de judecată.
Apărătorul intimatei pârâte, având cuvântul, precizează că nu mai are probe de solicitat și apreciază cauza în stare de judecată.
Tribunalul ia act că nu mai sunt probe de administrat, apreciază cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părților pentru susțineri.
Apărătorul apelantului reclamant, având cuvântul, solicită să se dispună admiterea apelului și în rejudecare să se dispună stabilirea domiciliului minorului la reședința tatălui în locuința în care a crescut de când s-a născut. Cu privire la faptul că sentința_.03.2014 din dosarul_ al Judecătoriei Oltenița are o autoritate de lucru judecat nu se poate reține acest fapt întrucât deși instanța de fond din dosarul respectiv știa de existența acestui dosar, deși am adus la cunoștință că devreme ce există un dosar instanța a considerat că poate să se pronunțe abuziv, instanța nu se poate pronunța mai ales că suntem într-o ordonanță președințială, această hotărâre nu poate fi o autoritate de lucru judecat.
Clientul său după ce a făcut o carieră în medicină s-a căsătorit și și-a dorit un copil, din momentul acesta toată viața s-a schimbat, și-a schimbat gărzile, și-a amenajat casa ca un fel de mini Disneyland pentru minor. În toată această perioadă de timp a susținut-o pe mamă, profesional și moral, iar atunci când soția a vrut să facă o specializare în Belgia a fost de acord să plece și cu minorul, astfel să poată învăța limba franceză etc. A susținut-o financiar mergând împreună în Belgia pentru a găsi o locuință. Hotărâseră împreună să se mute în Belgia dacă își găseau un loc de muncă la nivelul său profesional de specializare. Mutarea fiului lor din casa în care locuia împreună la Fumușani, cu mama sa în Belgia, într-un mediu diferit s-a dovedit a fi o traumă foarte puternică pentru copil Acesta a fost bolnav în toată această perioadă, un sindrom de neadaptare, mama nespunând nimic despre acest lucru. Când tatăl copilului a aflat de starea acestuia pentru a putea să-l îngrijească personal a solicitat de urgență instituției unde lucra un concediu fără plată pentru a se deplasa în Belgia. Astfel a rămas acolo timp de 3 luni pentru a-și îngriji fiul. Pe toată durata șederii soției clientului meu în Belgia, copilul a revenit cu tatăl în țară de trei ori fără mama sa, ultima dată în luna decembrie 2013 pentru a petrece Anul Nou împreună cu tatăl său, mama rămânând și de această dată în Belgia. Astfel tatăl copilului a petrecut Crăciunul cu fiul său în Belgia, iar Anul Nou în România, mama rămânând în Belgia. La insistențele soției, tatăl a lăsat minorul la bunici materni la Focșani pentru câteva zile. Dar socrii nu au mai răspuns la telefon și mergând acolo nu i s-a permis să-și vadă fiul. Dar după specializare mama nu și-a mai dorit să revină la țară. Astfel tatăl a solicitat Judecătoriei Oltenița stabilirea temporară a domiciliului minorului la reședința sa. În dosarul s-au audiate două doamne un jurist și un avocat, prietenele mamei copilului care l-au denigrat acuzându-l de violență pentru că nu găseau un motiv mai plauzibil. Mai arată că întrucât tatăl era stresat că nu mai poate face față la servici din cauza faptului că nu mai putea avea legături cu minorul l-a sfătuit să facă acțiune în justiție, respectiv ordonanță președințială. Dar cererea de divorț a fost depusă de mama copilului ulterior ordonanței președințiale făcute de ei. Tatăl copilului l-a dus la bunici temporar nu să rămână acolo definitiv. Solicită să se observe posibilitățile materiale ale tatălui și comportamentul exemplar al tatălui față de minor. Timp de 3 luni de zile tatăl nu și-a văzut copilul. În contextul acesta să se observe că tatăl a dus copilul la bunici doar pentru câteva zile. Prin expertiza făcută la psiholog mama a încercat să arate că nu există legătură între tată și minor, dar când a fost pus efectiv să deseneze l-a desenat pe tată primul după care a șters și a desenat-o pe mamă. Fără cheltuieli de judecată.
Apărătorul intimatei pârâte, având cuvântul, solicită respingerea apelului și menținerea hotărârii instanței de fond întrucât de la naștere și până în prezent a stat numai la mamă, care a avut un an de concediu postnatal, a urmat-o pe mamă în Belgia, singur cu mama, fără tată și bunici. Nu se poate omite că tatăl a fost nevoit să-l ducă la bunici materni. Bineînțeles că ulterior intentării acțiunii de divorț orgoliile au scăpat de sub control. Dar nimeni nu poate tăgădui existența unei legături foarte puternice între minor și mamă. Nu văd cum tatăl ar putea să se ocupe de un minor de doar 4 ani. Mai susține partea adversă că au avut doar recomandări de scutiri de gardă, să aducă un înscris prin care la momentul actul și anterior acestuia nu a efectuat gărzi. În cauză e vorba de o violență verbală și fizică atât asupra mamei care a determinat-o să plece din domiciliu nu dorul de Belgia sau de străinătate, pur și simplu la întoarcerea din străinătate nu a mai avut acces la domiciliu comun. Violența verbală și fizică se manifestă asupra minorului. Nu trebuie să înlăturăm declarațiile martorilor, nu contează ce meserie au, e o ipoteză că a început cu imaginea tatălui desenul. Se tot face referire că proprietatea din F. ar fi un Disneyland, nu are importanță atâta timp cât mediul din înăuntru nu este propice unei dezvoltări armonioase a unui minor. Anul de profesorat ca medic în Belgia a permis mamei să aibă un venit decent pentru îngrijirea minorului, chiar dacă acum se pregătește pentru rezidențiat. Tatăl nu se poate controla, are așteptări exagerate de la copil, ca de la un copil supradotat. Tatăl mai are o fată de 25 de ani, de ce oare nu locuiește cu tatăl?. Fără cheltuieli de judecată.
Apărătorul apelantului reclamant, având cuvântul, în replică, arată că soția are o remunerație de 3000 de euro dar această sumă este fără taxe, impozite ce trebuiau plătite. Dacă se pleacă de la teoria tatălui că un bărbat nu poate avea grijă de copil este o discriminare, tatăl are menajeră, poate cumpăra mâncare și poate avea grijă de copil. Dacă ar fi fost soția clientului său echilibrată și corectă putea să lase să vadă tatăl copilul.
INSTANȚA
Asupra cauzei de față:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Oltenița sub nr._, reclamantul V. M. (cu domiciliul ales în vederea comunicării actelor de procedură la Cabinetul de Avocat „D.-E. D." din București, .. 9, corp A, ., sector 1) a solicitat, în contradictoriu cu pârâta V. A.-M.-E. (cu domiciliul în Sat P., ., jud. Călărași), în temeiul art. 996 alin. 1 din Noul Cod de Procedura Civilă, să se dispună stabilirea temporară a domiciliului minorului V. A. C., născut la data de 24 noiembrie 2009, la reședința sa din satul P., ., județul Călărași până la soluționarea, fie pe cale administrativă, fie prin intermediul instanței de judecata, a cererii de desfacere a căsătoriei încheiate cu pârâta V. A.-M.-E. și stabilirea, în mod definitiv și irevocabil, a aspectelor legate de exercițiul drepturilor părintești, domiciliul minorului și contribuția părinților la întreținerea minorului.
Soluționând cauza, prin sentința civilă nr. 387/06 martie 2014, Judecătoria Oltenița a respins cererea de ordonanță președințială formulată de reclamantul V. M. împotriva pârâtei V. A.-M. E..
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că din căsătoria reclamantului cu pârâta a rezultat minorul V. A. C., născut la data de 24.11.2009. La momentul acela, cei doi soți locuiau împreună în casa reclamantului din ., jud. Călărași. Reclamantul este medic primar neurolog, doctor în medicină, la Institutul de Neurologie și Boli Neurovasculare București. Pârâta este medic, aflată acum în perioada de pregătire, pentru susținerea examenului de specialitate.
În urmă cu un an de zile, prin acordul soților, pârâta a mers să lucreze în Belgia. Aici a fost însoțită de fiul minor al părților, care a fost înscris la o grădiniță cu predare în limba franceză. Reclamantul a vizitat-o pe soția sa destul de des, cam la două săptămâni, în anumite perioade rămânând împreună cu pârâta și cu fiul lor timp de mai multe zile.
În luna decembrie 2013, reclamantul s-a întors din Belgia împreună cu fiul minor al părților, pârâta rămânând în această țară până la sfârșitul lunii ianuarie 2014. Sărbătorile de C. au fost petrecute de părți, împreună, în Belgia, reclamantul venind cu minorul în țară pentru a sărbători Anul Nou. După momentul sărbătorilor de Anul Nou, când a trebuit să se întoarcă la serviciu, având de făcut și gărzi, reclamantul l-a dus pe copilul în vârstă de 4 ani la socrii săi, în mun. Focșani, lăsându-l acolo până la întoarcerea soției sale din Belgia. Din cauza problemelor care s-au ivit în relațiile dintre soți, la întoarcerea în țară, pârâta V. A. M. E. nu a venit să locuiască cu reclamantul, cum era firesc, mergând la domiciliul părinților săi, unde se afla și copilul minor al părților.
Instanța de fond arată că acțiunea introdusă de reclamantul V. M., pe cale de ordonanță președințială, urmează a fi respinsă, având în vedere următoarele considerente:
Potrivit art. 996 alin. 1 C.pr.civilă, „instanța de judecată stabilind că în favoarea reclamantului există aparența de drept, va putea să ordone măsuri provizorii în cazuri grabnice pentru păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere, pentru prevenirea unei pagube iminente și care nu s-ar putea repara, precum și pentru executări.”
Așadar, situația premisă, adică aparența de drept în favoarea reclamantului există în aceeași măsură în care aceasta există în favoarea pârâtei, ambele părți având calitatea de părinți ai minorului V. A. C..
Exercitarea drepturilor și îndeplinirea obligațiilor părintești are drept scop realizarea intereselor copiilor și nu satisfacerea, în primul rând, a dorințelor și nevoilor părintești. Acțiunile și preocupările părintești trebuie să conducă la realizarea unui mediu ambiental și social în care să se poată manifesta copilul și în care acesta să se formeze. Este cunoscut că într-o familie normală, în care toți cei implicați acționează concertat, personalitatea copilului se conturează plenar.
Există însă și situații în care, astfel cum este și cazul în speță, părinții copilului locuiesc separat. De altfel, părțile din prezenta cauză au locuit separat timp de un an, deși relațiile dintre acestea nu se manifestau ca fiind deteriorate, anterior, câtă vreme pârâta a lucrat în străinătate. În tot acest timp, copilul minor al părților a locuit cu mama sa în Belgia, loc în care, este adevărat, reclamantul mergea în vizită foarte des.
La aducerea copilului în țară de către reclamant, după ce au trecut sărbătorile de iarnă, acesta a găsit oportun să-l ducă pe fiul său la părinții pârâtei, unde copilul să locuiască până la întoarcerea în țară a mamei sale, el, reclamantul trebuind să meargă la serviciu (este medic neurolog, doctor în medicină). La acel moment, reclamantul nu a apreciat că mediul oferit fiului său în casa socrilor nu este potrivit, ci, dimpotrivă.
La sfârșitul lunii ianuarie 2014 s-a întors în țară și pârâta, aceasta mergând să locuiască, la rândul său, la părinți, în municipiul Focșani, unde se afla deja fiul minor al părților.
Reclamantul a realizat că în relațiile de familie a apărut o problemă și că este posibil să se ajungă la divorț, cu atât mai mult cu cât a fost invitat la ședința privind avantajele medierii într-o astfel de situație, divorț ce antrenează și stabilirea unor reguli în derularea relațiilor dintre părinți și copilul minor.
Prin introducerea cererii de ordonanță președințială, având ca obiect stabilirea vremelnică a domiciliului minorului, reclamantul a încercat să-și reconstituie o situație favorabilă în procesul de divorț, întrucât nu rezultă că în speță este vorba de un caz grabnic ce ar necesita măsura urgenței, copilul aflându-se în siguranță în casa bunicilor materni, unde însuși reclamantul l-a dus, unde locuiește împreună cu mama sa, cu care a locuit în mod constant în ultimul an și unde a fost înscris la o grădiniță foarte bună, aleasă de părinți, de comun acord.
Din probele administrate rezultă, fără putință de tăgadă, că reclamantul își iubește copilul, că este interesat de evoluția acestuia și că este dispus la renunțări și sacrificii pentru fiul său.
Din această perspectivă este firesc să-și dorească să se afle în preajma copilului, să se ocupe de creșterea sa, dar nu cu prețul schimbării mediului în care mama și familia acesteia au fost factorii de stabilitate din viața copilului din anul anterior introducerii prezentei cereri.
În aceste condiții, se constată că nu se pune problema de păstrare a unui drept ce s-ar păgubi prin întârziere, reclamantul având posibilitatea, dacă pârâta și părinții săi nu-i permit să ia copilul, să formuleze acțiune prin care să solicite să aibă legături personale cu minorul.
În acest sens, a fost pusă în discuție precizarea obiectului cererii, instanța sesizând că, în mare parte, reclamantul imputa părinților pârâtei că nu i-au permis să aibă legături cu fiul său.
În ce privește cea de-a treia ipoteză, anume aceea de înlăturare a piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executări, nu va fi luată în discuție, întrucât nu a fost dedusă judecății o astfel de situație.
Împotriva acestei sentințe, a formulat apel reclamantul M. V., solicitând admiterea acestuia și, în rejudecare, să se dispună stabilirea temporară a domiciliului minorului V. A. C., născut la data de 24 noiembrie 2009, la reședința sa din satul P., ., până la soluționarea cererii de desfacere a căsătoriei încheiată cu pârâta V. A.-M. E. și stabilirea, în mod definitiv și irevocabil, a aspectelor legate de exercițiul drepturilor părintești, domiciliul minorului și contribuția părinților la întreținerea minorului.
În motivare, apelantul arată că hotărârea instanței de fond este netemeinică și nelegală, invocând faptul că din reglementarea art. 996 din Noul cod civil rezultă că, pentru admiterea cererii de ordonanță președințială, se cer a fi îndeplinite, cumulativ, următoarele condiții: existența unei „aparențe de drept" în favoarea reclamantului, urgența, vremelnicia și neprejudicierea fondului.
Apreciază apelantul că în prezenta cauză toate aceste condiții prevăzute de lege sunt îndeplinite:
Existența unei „aparențe de drept" în favoarea reclamantului: acesta este tatăl minorului V.-A. C., minor care în prezent este practic sechestrat în locuința bunicilor materni, lăsat în grija unui bunic violent, care îl ține închis în casă pe fiul său, izolat de orice legătură cu tatăl său.
Urgența luării măsurii solicitate: se impune, de urgența, stabilirea domiciliului minorului la domiciliul tatălui, întrucât pârâta a schimbat domiciliul minorului, pe care îl ține închis în locuința părinților acesteia, lăsat în grija unei persoane în vârstă de 75 ani, tatăl pârâtei, o persoană deosebit de violentă și a unei alte persoane în vârstă, mama bunicii, bolnavă de Alzheimer.
Copilul este practic ABANDONAT de mama sa, care locuiește în București, unde urmează să susțină, începând cu luna martie 2014, o . examene pentru a deveni medic specialist. Ocazional, copilul este lăsat de mama sa în grija unor prieteni ai acesteia din București, fiind „plimbat din casa în casa" de către mama sa
Mai arată apelantul că fiul său este izolat de tatăl său, pârâta, în complicitate cu părinții săi, urmărind întreruperea definitivă a legăturilor părintești dintre el și fiul meu.
În plus, condiția urgenței rezultă din nevoia de stabilitate a minorului, în vederea asigurării unui trai decent și a unei educații și supravegheri corespunzătoare or, prin lipsa acestei stabilități, s-ar putea cauza minorului un prejudiciu ce nu ar mai putea fi reparat, fiindu-i pusă în pericol sănătatea, educația și mai ales dezvoltarea psihică armonioasă.
Caracterul provizoriu (vremelnic) al măsurii: Măsura solicitată, de a se stabili temporar domiciliul minorului V. A. C. la reședința tatălui său, singurul care are o locuință, din satul P., ., are un caracter vremelnic, urmând a fi dispusă până la soluționarea, definitivă și irevocabilă a cererii de desfacere a căsătoriei formulată de pârâta V. A.-M. E., care formează obiectul dosarului nr._, înregistrat pe rolul Judecătoriei Oltenița și stabilirea, în mod definitiv și irevocabil, a aspectelor legate de exercițiul drepturilor părintești, domiciliul minorului și contribuția părințiilor la întreținerea minorului.
Condiția de a nu prejudicia fondul: măsura solicitată pe calea ordonanței președințiale, aceea de stabilire temporară a domiciliului minorului V. A.-C., la reședința tatălui, nu prejudiciază, sub nici un aspect, fondul dosarului_ . Dimpotrivă, neluarea măsurii solicitate va prejudicia iremediabil interesul minorului, traumatizat și sechestrat la bunicii materni, sau „plimbat" pe la prieteni, în funcție de nevoile de moment și de interesele mamei.
Nu poate fi vorba de rezolvarea în fond a acestui litigiu dintre părți, domiciliul definitiv al minorului urmând a fi stabilit, fie, de comun acord de părinți, fie prin intermediul instanței de judecată, în prezenta procedură în mod clar neputând fi luată o măsură definitivă, ci provizorie, temporară.
Mai arată apelantul că în tot cuprinsul motivării Sentinței civilă nr. 387, instanța de fond folosește numai expresii precum „mama și familia acesteia", „pârâta și părinții săi", ceea ce arată că instanța de fond pornește chiar de la început de la premisa că toate drepturile autorității părintești sunt doar în favoarea „mamei și familia ei", în contra tatălui minorului, care, dacă dorește să facă parte din viața fiului său ori dacă dorește să își vadă fiul, va trebui să ceară acordul „pârâtei și părinților săi".
În atare condiții, nu este deloc surprinzătoare soluția pronunțată de instanța de fond, care încurajează comportamentul abuziv și instabil al mamei și legalizează practic domiciliul fiului său la domiciliul bunicilor materni, care, în opinia instanței de judecată „au fost factorii de stabilitate în viața copilului din anul anterior introducerii prezentei cereri".
Motivarea instanței de fond, precum că bunicii ar fi fost factorul de stabilitate în viața copilului în anul anterior, este însă vădit incorectă și nefondată.
În anul 2013, bunicii materni și-au văzut nepotul o SINGURĂ DATĂ, în perioada vacanței de vară. Astfel, bunicii materni, care locuiesc în Focșani și care și-au văzut nepotul o singură dată în decursul ultimului an, NU POT FI CONSIDERATI FACTORII DE STABILITATE DIN VIATA COPILULUI IN ANUL IN CARE COPILUL A LOCUIT IN BELGIA.
Ansamblul probator aflat la dosarul cauzei a arătat că singurul element de stabilitate din viața fiului său, din ultimul an, a fost apelantul, fiind o prezență permanentă în viața lui A., asigurându-i sprijin și îngrijire constantă, chiar dacă acesta a locuit în Belgia.
Astfel, apelantul a fost cel care a stat 3 luni în Belgia cu fiul său, atunci când acesta s-a simțit rău, neputându-se adapta într-un mediu nou și diferit: era într-o țară străină, în care se vorbea o limbă străină, nu se mai afla în casa lui cu care era obișnuit, mama ocupată cu noul serviciu petrecea foarte puțin timp cu el, care stătea de dimineața până seara cu copii pe care nu îi înțelegea, etc.
Apelantul arată că a stat în Belgia cu fiul său aproape 3 luni (1 lună concediu de odihnă și 2 luni concediu fără plată) pentru a-și putea îngriji personal fiul, având în vedere că mama nu se putea îngriji de copil, întrucât lucra de dimineața până seara, într-un spital în care tocmai se angajase.
Deși risca să își piardă serviciul, nu a plecat din Belgia decât atunci când s-a asigurat că fiul său s-a făcut bine și a păstrat apoi, pe toata perioadă care a urmat, o legătură foarte strânsă cu fiul său, mergând uneori chiar la intervale de 2 săptămâni în Belgia, pentru a-l vedea și a fi alături de familie. În rest, vorbea în fiecare seară pe skype, astfel cum au declarat și martorii audiați, soții G., care îi permiteau să folosească conexiunea acestora la internet.
De altfel, arată apelantul că el a fost cel care a asigurat tot suportul financiar și moral pe care l-a implicat această mutare temporară în Belgia, inclusiv cheltuielile pentru închirierea unei locuințe, mobilarea și utilarea acesteia, întreținerea soției și fiului în Belgia, cheltuielile cu grădinița fiului lor în Belgia etc.
În plus, pe durata șederii soției sale în Belgia, fiul lor a revenit cu apelantul în țară de 3 ori, ultima dată în luna decembrie 2013, pentru a petrece zilele de Anul nou împreună cu tatăl său, în timp ce mama sa a rămas în Belgia.
În atare condiții, este limpede că tatăl a fost singurul element de stabilitate, de liniște, confort și siguranță din viața fiului său, în ultimul an și nu bunicii materni, care și-au văzut nepotul o singură dată, în perioada vacanței de vară din anul 2013, sau mama, care lucra de dimineața până seara și care, atunci când apelantul nu stătea cu fiul lui în Belgia, îl lăsa pe acesta la grădiniță până la ora 20.
Aprecierea instanței de fond că „prin introducerea cererii de ordonanță președințială, reclamantul a încercat să își reconstituie o situație favorabilă în procesul de divorț" este absolut incalificabilă și nepermisa pentru o instanță de judecată, mai ales că această cerere a fost introdusă la data de 11 februarie 2014, când pe rolul Judecătoriei Oltenița nu se afla înregistrat nici un dosar de divorț.
Apelantul precizează că a introdus această acțiune doar pentru că se impunea, de urgență, a se stabili temporar un domiciliu legal pentru fiul său, întrucât, pârâta a decis, în mod abuziv și arbitrar, să schimbe domiciliul fiului lor, pe care „l-a rupt" de casa sa din F., de tatăl său, de prietenii săi. L-a lăsat practic pe fiul lor în Focșani, lăsându-l pe socrul său în vârstă de 75 de ani să se ocupe de fiul lor, pârâta locuind în București.
Pe de altă parte, procesul de divorț a fost intentat de pârâta V. A. M. E. și nu de apelant, astfel că nu putea să urmărească să își creeze o situație favorabilă într-un divorț pe care nu l-a intentat. Instanța de judecată, „ oarbă" în ceea ce privește comportamentul mamei, nu a observat că pârâta V. A. M. E. a fost cea care a premeditat toate acțiunile pentru a se asigura că fiul lor rămâne la bunicii din Focșani, folosindu-l drept șantaj în dosarul de divorț. Este de asemenea vădit nefondată și aprecierea instanței de fond că mediul oferit fiului meu în casa socrilor este potrivit pentru un copil de 4 ani.
În casa socrilor din Focșani, fiul său locuiește într-un apartament de . 6 persoane, majoritatea persoanelor fiind în vârstă, una dintre ele fiind și bolnavă de Alzheimer. Astfel, în apartamentul din Focșani locuiesc 6 persoane: M. C., tatăl pârâtei, care este pensionar, în prezent în vârstă de 65 de ani; M. L., mama pârâtei, care este angajată; străbunica minorului, bolnavă de Alzheimer; M. C., sora tatălui pârâtei, M. C.; fiul său, minorul V. A. C. și, uneori, locuiește și soția, V. A. M. E..
Menționează apelantul că fiul său este ținut în apartamentul părinților pârâtei, închis în casă și lăsat în grija tatălui pârâtei care este pensionar, mama pârâtei fiind nevoită să se ducă cel puțin 8 ore/zi la serviciu. M. C., tatăl pârâtei, este cunoscut ca fiind o persoană extrem de violentă, aspect pe care l-a constatat personal, ultima dată la data de 6 februarie 2014, atunci când a fost la Focșani și a încercat să își vadă fiul, fiind oprit de către M. C., care, extrem de violent, l-a jignit, amenințat și a încercat să îl lovească cu pumnii, fiind nevoit astfel apelantul să solicite ajutorul la numărul de urgență 112 pentru a aplana scandalul făcut de socrul său.
Cum poate fi astfel corectă, legală și morală hotărârea instanței de fond, care a considerat că este în interesul superior al minorului să locuiască într-un apartament de . violent și o persoană bolnavă de Alzheimer și NU cu tatăl său, o persoană echilibrată și împlinită din toate punctele de vedere, care și-a dorit enorm acest copil, pe care l-a avut la vârsta de 51 de ani și care a devenit, de când s-a născut, prioritatea sa. C. căruia tatăl i-a construit o casă la curte, în care i-a amenajat o cameră de poveste, cu o curte imensă, cu leagăne, locuri de joacă și animăluțe.
Cum poate să fie în interesul superior al copilului ca acesta să rămână închis în casa bunicilor, lăsat în grija bunicului în vârstă de 75 de ani? Cum nu este în interesul superior al copilului să locuiască cu acel părinte care este deschis, echilibrat și a cărui prioritate este creșterea și educarea copilului și nu construirea unei cariere și a unei vieți personale, impusă de ritmul biologic al unei persoane de 31 de ani.
Întrebată de instanța de judecata, mama a recunoscut că cei care se vor ocupa de minor, în cazul stabilirii domiciliului temporar la casa bunicilor, sunt părinții ei. Lucru absolut adevărat, în condițiile în care mama nu are o reședință proprie; mama nu lucrează, nu obține nici un venit, locuiește temporar cu părinții ei și cu persoana bolnavă de Alzheimer; mama are de dat multe examene profesionale, are de clădit o carieră, de găsit un loc de muncă, o locuință și nu în ultimul rând, dat fiind că mama are doar 31 de ani, un partener de viață.
Mama, care în acest moment, declară că suferă de o frică patologică, că se simte amenințată și încearcă să-l șteargă din imaginea copilului pe tată; Mama, un părinte cu multe probleme de rezolvat, până să devină o persoană care să îi poată oferi copilului stabilitate și echilibru.
Instanța de fond nu a ținut cont de toate aceste aspecte atunci când a pronunțat Sentința Civilă nr. 387, cum nu a ținut cont nici de faptul că tatăl deține o locuință proprie, casă în care minorul a crescut și în care beneficiază de toate condițiile pentru o bună creștere, educare și dezvoltare armonioasă, într-un mediu propice, având liniște și stabilitate.
Locuind în casa cu curte pe care o știe de când s-a născut, în camera sa, cu jucăriile și animăluțele sale, copilul va redescoperi bucuria și siguranța de fi alături de tatăl său, de a merge din nou la grădinița la care a fost înainte de a pleca în Belgia, de a se juca cu alți copii, prieteni și colegi de vârsta lui, de a putea fi vizitat oricând de mama și bunicii săi.
Precizează apelantul că este o persoană echilibrată și împlinită din toate punctele de vedere, atât profesional cât și material, care și-a dorit enorm acest copil, pe care l-a avut la vârsta de 51 de ani, căruia i-a dat numele bunicului său și care a devenit, de când s-a născut, prioritatea sa numărul 1. Programul de lucru și poziția pe care o are tatăl la spitalul unde este angajat, Institutul Național de Neurologie și Boli Neurovasculare București, îi permite să aibă un orar flexibil, putând astfel să se ocupe îndeaproape de îngrijirea și educația fiului său.
Mai mult decât atât, tatăl arată că a făcut demersuri inclusiv ca minorul să fie înscris la o grădiniță în apropiere de spitalul unde lucrează, grădiniță la care copilul a mai fost înscris, astfel încât să fie aproape de copil, să îl poate duce dimineața la grădiniță și să îl poată lua acasă, după program.
În atare condiții, este absolut nefondată aprecierea instanței de fond potrivit căreia, în prezent, copilul se află în siguranță în casa bunicilor, nefiind vorba în speță de un caz grabnic ce ar necesita măsura urgenței.
CONDIȚIA URGENȚEI este pe deplin DOVEDITĂ de ansamblul probatoriu aflat la dosarul cauzei și JUSTIFICATĂ de mediul în care este ținut în prezent fiul său, persoanele cu care acesta locuiește și condițiile în care este ținut în prezent.
Instanța de fond apreciază că este firesc ca tatăl să își dorească să facă parte din viața fiului său și să se ocupe de creșterea sa, însă „nu cu prețul schimbării mediului" în care se află acum.
Practic, instanța de fond nu îi dă posibilitatea, temporar, să asigure condițiile optime pentru educația și supravegherea corespunzătoare a fiului său, să îi asigure o dezvoltare armonioasă, liniște și stabilitate, doar pentru că asta ar însemna ca fiul său să fie luat din apartamentul aglomerat al bunicilor, în care locuiește de 2 luni, înconjurat de persoane în vârstă, abandonat de mama sa, toți trăind din pensia socrului și salariul soacrei.
„Prețul" stabilirii domiciliului la casa tatălui este prea mare, în comparație cu faptul că, în prezent, fiul lui este fie lăsat în grija unui bunic în vârstă de 75 de ani, fie în grija prietenilor mamei, din București - chiar și martora I. Elia L. a declarat în fața instanței de fond că pârâta V. A. M. E. l-a lăsat pe fiul său în grija acesteia atunci când pârâta este ocupată. Nu a formulat prezenta acțiune pentru „păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere", cum greșit apreciază instanța de fond, ci pentru a proteja, cu prioritate, interesul fiului său, care are nevoie de liniște, iubire, armonie, dezvoltare adecvată vârstei și stabilitate, iar acțiunile mamei, susținute de bunicii materni îl privează de toate acestea, îl tulbură pe copil și afectează iremediabil dezvoltarea acestuia.
Pentru toate considerentele menționate mai sus, având în vedere principiul interesului superior al copilului și constatând că sunt întrunite condițiile impuse de prevederile art. 996 alin. 1 din Codul de procedură civilă, apelantul solicită să se admită apelul și, în rejudecare, să se dispună stabilirea temporară a domiciliului minorului V. A. C., născut la data de 24 noiembrie 2009, CNP_, la reședința tatălui, din satul P., ., până la soluționarea cererii de desfacere a căsătoriei încheiată cu pârâta V. A.-M.-E. și stabilirea, în mod definitiv și irevocabil, a aspectelor legate de exercițiul drepturilor părintești, domiciliul minorului și contribuția părinților la întreținerea minorului.
Prin întâmpinarea formulată în cauză, intimata V. A.-M.-E. solicită respingerea apelului ca nefondat și menținerea hotărârii pronunțate de Judecătoria Oltenița, ca fiind legală și temeinică.
Învederează intimata faptul că prin sentința civilă nr. 548 a Judecătoriei Oltenița (pronunțată în dosarul cu nr._ ) s-a dispus stabilirea locuinței minorului la mama sa, în Municipiul Focșani, .. lA, ., . și apreciază că hotărârea invocată se bucură de o autoritate de lucru judecat provizorie, chiar dacă a fost atacată cu apel de către ambele părți (V. E. și V. M.).
Consideră intimata că în mod corect, instanța de fond a considerat că în prezenta cauză nu sunt îndeplinite cumulativ condițiile de admisibilitate a cererii așa cum sunt prevăzute de art. 996 Cod Proc. Civ, întrucât nu s-a făcut dovada că se impune ordonarea unei măsuri într-un caz grabnic, pentru păstrarea unui drept ce s-ar păgubi prin întârziere, pentru prevenirea unei pagube iminente și care nu s-ar putea repara (condiția urgenței).
Minorul a fost dus de către tatăl apelant la domiciliul bunicilor materni, urmare a faptului că acesta nu se putea ocupa de creșterea și educarea sa zilnică, deoarece se gospodărește singur și profesează ca medic (fiind nevoit să efectueze gărzi de cel puțin 24 de ore). De comun acord cu soția, apelantul a decis ca minorul să frecventeze cursurile grădiniței „M. Ajutorul Copiilor" Focșani, grădiniță pe care copilul a frecventat-o și anterior plecării, alături de mama sa, în Belgia.
Vârsta frageda a minorului, nevoia de afecțiune și îngrijire permanentă a mamei, alături de care a locuit statornic de la naștere și până în prezent, au fost argumente care au format convingerea instanței că nu se impune o schimbare de domiciliu.
Ansamblul probatoriu administrat în prezenta cauză (declarații de martori, referat de anchetă socială) a arătat o natura violentă (verbală și fizică) a apelantului îndreptată atât împotriva copilului cât și a mamei.
Din perspectiva principiilor care trebuie să guverneze în materia drepturilor copilului (principiul interesului superior al copilului și principiul respectării demnității copilului), singura soluție judicioasă este aceea că cererea apelantului trebuie respinsă, atât în fond cât și în apel.
Mai arată intimata că apelantul încearcă să creioneze o situație superioară material față de ea, aptă să atragă măsura provizorie dorită. Astfel, se insistă pe argumentul că deține o proprietate imobiliară față de intimată, care dorește să-și crească copilul, la acest moment, în domiciliul părinților săi. Precizează că și ea deține o proprietate, dar consideră că în prezent copilul se dezvolta armonios (fizic și intelectual) în domiciliul bunicilor materni, alături de mama sa, de bunici, împreună încercând să-i ofere ideea de familie, de stabilitate pe care din păcate tatăl nu o poate oferi.
Bătaia cu cureaua, violența verbală, îndesatul mâncării cu forța în gură, așteptările neconforme vârstei de 4 ani a minorului, sunt aspecte peste care nici o instanță nu poate trece.
Mai arată intimata că apelantul sugerează că în imobilul din Focșani ar locui 6 persoane, lucru neadevărat însă, în imobil locuind bunicii materni, mama și minorul. M. C. nu este sora tatălui intimatei, ci ea este sora ei (în prezent C. C.) locuiește și muncește în localitatea Nereju, Județul V.. De asemenea, aspectele financiare nu sunt reale. În cursul anului 2013, a profesat ca medic în Belgia, pe o retribuție lunară de 3000 de euro. Rezervele financiare îi permit să asigure un trai decent minorului pe parcursul câtorva luni, până la luarea examenului de specialitate și angajării ulterioare acestuia.
În drept, invocă dispozițiile art. 205 - 208 Cod procedura civilă.
Analizând actele și lucrările dosarului, în raport de probele administrate și în limita motivelor de apel invocate, conform art. 479 Cod procedură civilă, tribunalul constată următoarele:
Potrivit art. 996 alin. 1 Cod procedură civilă, „Instanța de judecată, stabilind că în favoarea reclamantului există aparența de drept, va putea să ordone măsuri provizorii în cazuri grabnice, pentru păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere, pentru prevenirea unei pagube iminente și care nu s-ar putea repara, precum și pentru înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executări.”
În conformitate cu dispozițiile art. 2 alin. (1) din Legea nr. 272/2004, prezenta lege, orice alte reglementări adoptate în domeniul respectării și promovării drepturilor copilului, precum și orice act juridic emis sau, după caz, încheiat în acest domeniu se subordonează cu prioritate principiului interesului superior al copilului", iar alineatul al patrulea al aceluiași articol prevede că principiul interesului superior al copilului va prevala în toate demersurile și deciziile care privesc copiii, întreprinse de autoritățile publice și de organismele private autorizate, precum și în cauzele soluționate de instanțele judecătorești".
În speță, se reține că în prezent părțile se află în proces de divorț, fiind înregistrat la data de 21.02.2014, pe rolul Judecătoriei Oltenița, dosarul nr._, având ca obiect desfacerea căsătoriei și stabilirea autorității părintești cu privire la minorul A. C., născut la data de 24 noiembrie 2009.
Prin cererea pendinte, apelantul – reclamant V. M. a solicitat să se dispună stabilirea temporară a domiciliului minorului V. A. C., născut la data de 24 noiembrie 2009, la reședința sa din satul P., ., până la soluționarea cererii de desfacere a căsătoriei încheiată cu pârâta V. A.-M. E..
Apelantul invocă netemeinicia hotărârii pronunțate de Judecătoria Oltenița, susținând că sunt îndeplinite condițiile de admisibilitate a ordonanței președințiale.
Având în vedere că prezenta cerere pe cale de ordonanță președințială a fost formulată anterior înregistrării pe rolul instanței a unei acțiuni de divorț, reclamantul avea obligația de a dovedi condițiile cumulative prevăzute de art. 996 alin. 1 Cod procedură civilă, lucru pe care nu a reușit să îl facă, după cum a reținut, în mod corect, și instanța de fond.
Mai mult, atunci când decide asupra stabilirii domiciliului unui minor, chiar și cu caracter provizoriu ca în prezenta speță, instanța trebuie întotdeauna să aibă în vedere interesul superior al acestuia. Acest principiu a fost definit în practică, în general, prin mai multe criterii: vârsta copilului, condițiile materiale pe care i le poate asigura părintele pentru o mai bună dezvoltare morală, fizică, intelectuală, atașamentul părintelui față de copil și reciproc, profilul social și moral al părinților, interesul și grija manifestată de aceștia în timpul căsătoriei și după separarea în fapt, posibilitatea fiecărui părinte de a acorda supraveghere și de a se îngriji de copil.
În mod corect, instanța de fond a aplicat principiul interesului superior al copilului și a respectat dispozițiile Codul civil și art. 2 și urm. din Legea nr. 272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copilului, apreciind că nu este în interesul minorului V. A. C. ca mediul său familial să fie din nou schimbat, mai ales că apelantul nu a reușit să dovedească faptul că minorul s-ar afla într-o stare iminentă de pericol ori că mama ar avea un comportament necorespunzător sau ar manifesta dezinteres față de copil.
D. urmare, tribunalul constată că nu se justifică modificarea soluției primei instanțe.
Neconstatându-se din oficiu nici motive de ordine publică, de natură să atragă anularea ori modificarea sentinței în temeiul dispozițiilor art. 480 Cod procedură civilă, Tribunalul va respinge ca nefondat acest apel, menținând în vigoare hotărârea atacată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge apelul declarat de apelantul V. M. împotriva sentinței civile nr.387/06.03.2014 pronunțată de Judecătoria Oltenița.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 08.04.2014.
Președinte, N. C. C. | Judecător, Sevastița S. | |
Grefier, G. O. |
Red. SS
Dact.OG
Ex.4/17.04.2014
Jud. fond.M. Ț.
| ← Pensie întreţinere. Sentința nr. 433/2014. Tribunalul CĂLĂRAŞI | Pensie întreţinere. Sentința nr. 753/2014. Tribunalul CĂLĂRAŞI → |
|---|
