Ordonanţă preşedinţială. Sentința nr. 592/2014. Tribunalul CĂLĂRAŞI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 592/2014 pronunțată de Tribunalul CĂLĂRAŞI la data de 08-05-2014 în dosarul nr. 845/202/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL CĂLĂRAȘI
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 285/A
Ședința publică de la 08 Mai 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE G. S.
Judecător T. E.
Grefier A. D.
Pe rol judecarea apelului civil -cauzei Minori și familie, formulat de pârâtul Ș. I., împotriva sentinței civile nr. 592/28.02.2014 pronunțată de Judecătoria Călărași în dosarul nr._ în contradictoriu cu intimata Ș. E.- având ca obiect
ordonanță președințială.
La apelul nominal făcut în ședința publică s-au prezentat: reclamantul Ș. I. personal și asistat de av. I. C., intimata reclamantă personal și asistată de av. Ș. D..
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează, că apelantul pârât a depus dovada achitării taxei de timbru stabilită în sarcina sa.
Instanța pune în vedere părților să precizeze dacă mai sunt alte cererii de formulat.
Părțile pe rând având cuvântul arată că nu mai au alte cererii de formulat și apreciază cauza în stare de soluționare.
Nemaifiind alte cererii de formulat, excepții de invocat și probe de administrat, tribunalul constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părților în susținerea și combaterea motivelor de apel.
Apărătorul apelantului pârât, av. I. C. având cuvântul solicită admiterea apelului așa cum a fost formulat și motivat. Arată că sentința pronunțată de instanța de fond este netemeinică și nelegală motivat de faptul că din probele administrate în cursul judecării ordonanței nu s-a făcut dovada nici uneia dintre situațiile prevăzute expres de codul de procedură civilă pentru admiterea în principiu, sau pentru admiterea definitivă a ordonanței, nu a fost probată, ci dimpotrivă această sentință este de natură de a aduce prejudiciu interesului major al minorei prin faptul că i se schimbă un domiciliu unde a fost născută și crescută, camera acesteia, cu un alt domiciliu necunoscut, și nu faptul că minora continuă să locuiască împreună cu apelantul.
La întrebarea instanței apărătorul apelantului pârât arată că minora se află în prezent la casa părintelui patern, în aceleași condicii în care a fost crescută și acest aspect dorește să-l învedereze, faptul că din momentul despărțiri în fapt pe tot parcursul judecării prezentei cauze și a procesului de divorț minora a fost dusă săptămânal de vineri până duminică de către apelant la pârâtă personal, chiar în cursul săptămânii contrar susținerilor intimatei reclamante, și chiar aceasta a fost personal să-și vadă minora, fără să fie amenințată cu moartea așa cum a susținut prin întâmpinarea aflată la dosarul cauzei. Menționează că la ultimele dăți aceasta a fost prezentă în casa intimatei reclamante, minora a venit plângând, iar intimata l-a sunat pe reclamant să vină să ia copilul. Având în vedere faptul că pe rolul instanței a fost înregistrat apelul împotriva sentinței pronunțată de Judecătoria Călărași în dosarul nr._ privind divorțul și încredințarea-custodia și stabilirea locuinței a minorului, consideră că această mutare dispusă prin ordonanță ar fi în detrimentul minorei.
Solicită admiterea apelului, desființarea sentinței pronunțată de instanța de fond și instanța să pronunțe o sentință definitivă și irevocabilă, unde va fi stabilit domiciliul minorei. Cu cheltuieli de judecată.
La întrebarea instanței, apărătorul intimatei reclamante arată că s-a pronunțat fondul cauzei prin sentința civilă nr.870/3.04.2014 în dosarul menționat de apărătorul apelantului, prin care instanța de fond a stabilit domiciliul minorei la mamă, custodie comună.
Apărătorul apelantului face precizarea că împotriva sentinței menționate de apărătorul intimatei reclamante a formulat apel.
Av. Ș. D., apărătorul intimatei reclamante, având cuvântul solicită respingerea apelului pentru motivele arătate prin întâmpinarea depusă la dosarul cauzei. Arată că sentința pronunțată de instanța de fond este legală și temeinică întrucât a solicitat instanței să-i fie încredințată minora până la soluționarea definitivă și irevocabilă a hotărârii de divorț, respectiv de a dispune stabilirea provizorie locuinței a acesteia la domiciliul său. Arată că intimata reclamantă a făcut dovada că este aproape de fiica sa de când s-a născut, dar datorită neînțelegerilor dintre părți, legătura de căsnicie nemaiputând continua aceștia au dispus de comun acord să se încheie această căsnicie.
Arată că într-adevăr minora a crescut în domiciliul patern, pentru că acolo a fost domiciliul părților, nu există nici un motiv pentru care instanța ar da copilul tatălui și nu mamei.
Cu privire la motivul invocat că a fost crescut în casa părintească a părinților paterni, arată că a fost crescut la acel domiciliu, dar nu înseamnă că va fi legat de acel domiciliu. Mai arată că și în același timp, copilul a făcut foarte multe vizite și înainte la bunici materni. Arată că a făcut dovada și a arătat instanței de fond că interesul major al copilului este să crească alături de mama sa, mai ales că aceasta a făcut dovada că este o mamă bună, a fost crescută de mică, și faptul că a mai stat cu bunica paternă pe timpul cât aceasta în vara anului 2013 a lucrat în mod normal, nu înseamnă ca acest copil să locuiască la tată numai pentru acest motiv. Mai arată că având în vedere vârsta frageda minorei, aceasta se poate detașa mai cu ușurință de locuiri, dar nimic și nici o locuință nu poate înlocui relația afectivă mamă-copil, de care nu se poate obișnui. Cu atât mai mult arată că este în interesul copilului să fie alături de mamă, și având în vedere că prin hotărârea de divorț instanța a stabilit locuința minorei la domiciliul mamei.
Pentru considerentele expuse și arătate solicită respingerea apelului și menținerea soluției instanței de fond ca temeinică și legală. Cu cheltuieli de judecată conform chitanței pe care o depune.
Tribunalul declară dezbaterile închise și rămâne în pronunțare.
INSTANȚA
Asupra apelului civil de față;
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei Călărași, la data de 07.02.2014, sub nr._, reclamanta Ș. E. l-a chemat în judecată pe pârâtul Ș. I. solicitând instanței să dispună, prin ordonanță președințială, încredințarea minorei Ș. E. A., născută la data de 07.06.2011, și stabilirea provizorie a minorei la domiciliul reclamantei, până la soluționarea definitivă a cererii de divorț, cu asigurarea unui program de vizită pârâtului.
În motivarea în fapt a cererii, reclamanta a arătat că s-a căsătorit cu pârâtul în anul 2010, din căsătorie rezultând minora E. A., născută la data de 07.06.2011, însă la data de 03.02.2014 reclamanta a formulat acțiune de divorț, înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr._ .
Reclamanta a învederat că relațiile de familie s-au degradat din cauza geloziei excesive a pârâtului, rezultând certuri zilnice din ce în ce mai violente, ce au condus la despărțirea în fapt a soților în data de 20.01.2014. Reclamanta menționează că pârâtul nu i-a permis să plece din domiciliul comun împreună cu minora, fiind astfel nevoită să promoveze prezenta acțiune.
În drept, cererea a fost întemeiată pe art. 996-999 C.civ.
Deși legal citat, pârâtul nu a formulat întâmpinare.
Instanța a administrat, la cererea părților, proba cu înscrisuri și proba testimonială, în cadrul căreia au fost audiați martora … propusă de reclamantă, și martorii A. G. și Ș. G., propuși de pârât.
De asemenea, în cauză s-a dispus efectuarea unor anchete psihosociale la domiciliile părților, referatele fiind atașate la dosarul cauzei (f. 17 și 23).
Analizând actele și lucrările dosarului instanța reține următoarele:
Potrivit art. 996 C.proc.civ., instanța, stabilind că în favoarea reclamantului există o aparență de drept, va putea să ordone măsuri provizorii în cazuri grabnice, pentru păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere, pentru prevenirea unei pagube iminente și care nu s-ar putea repara, precum și pentru înlăturarea piedicilor care s-ar ivi cu prilejul unei executări.
De asemenea, art. 919 cod procedură civilă prevede că instanța poate lua, pe tot timpul procesului de divorț, prin ordonanță președințială, măsuri provizorii cu privire la stabilirea locuinței copiilor minori, legea prezumând astfel condiția urgenței în această materie.
Prin urmare, se impune ca instanța să verifice doar două condiții de admisibilitate, respectiv vremelnicia măsurii și neprejudicierea fondului.
În ceea ce privește vremelnicia, instanța constată că pe rolul Judecătoriei Călărași a fost înregistrat dosarul nr._ având ca obiect desfacerea căsătoriei încheiate de părți precum și capătul accesoriu de cerere privind stabilirea domiciliului minorei Ș. E. A., astfel cum reiese din certificatul de grefă, aflat la fila 7 din dosar.
În consecință, instanța apreciază că s-a făcut dovada vremelniciei măsurii, respectiv până la soluționarea cererii de divorț, cât și a neprejudecării fondului, măsura urmând a fi luată cu caracter provizoriu, fără a tranșa definitiv disputa judiciară în favoarea uneia din părți.
Din referatul de anchetă psihosocială întocmit la domiciliul reclamantei (f.23), instanța reține că aceasta locuiește în apartamentul părinților săi, compus din două camere mobilate corespunzător mobilate, oferind condiții bune de locuit pentru minora E. A..
Totodată, instanța are în vedere și concluziile referatului de anchetă psihosocială întocmit la domiciliul pârâtului (f.17), conform căruia tatăl minorei locuiește împreună cu părinții săi într-un imobil compus din trei dormitoare, bucătărie, baie și două holuri, mobilate modern, cu aspect curat și îngrijit, imobil în care locuiește în prezent minora E. A..
Prin urmare, instanța constată că în favoarea ambilor părinți există o aparență de drept, în sensul că aceștia pot oferi, din punctul de vedere al locuinței, condiții corespunzătoare creșterii și dezvoltării copilului lor și că aceștia își doresc deopotrivă ca locuința minorei să fie stabilită, fie și numai provizoriu, la propriul domiciliu.
Cu toate acestea, instanța trebuie să stabilească vremelnic, până la soluționarea definitivă a divorțului dintre părți, locuința minorei E. A., respectând principiul interesului superior al copilului, interes ce se circumscrie, potrivit Legii 272/2004, dreptului copilului la o dezvoltare fizică și morală normală, la echilibru socioafectiv și la viața de familie.
Deși dezvoltarea fizică a minorei precum și asigurarea unui climat familial propice dezvoltării sale ar fi posibile la domiciliul pârâtului, instanța apreciază că pentru o dezvoltare morală normală și pentru menținerea unui echilibru socioafectiv al unei fetițe de doar 2 ani și 8 luni este absolut necesară, dacă nu indispensabilă, prezența și implicarea mamei în educarea și supravegherea minorei.
Este binevenită contribuția bunicilor paterni la creșterea și îngrijirea minorei E. A., ajutorul acordat de aceștia fiind recunoscut inclusiv de reclamantă, însă responsabilitatea creșterii și educării unui copil aparține în primul rând părinților.
Stabilirea locuinței provizorii la mamă se impune pentru moment, dată fiind perioada de tranziție dificilă pe care minora este nevoită să o parcurgă de la despărțirea în fapt a părinților săi și până la desfacerea căsătoriei acestora. În acest context, lipsa unuia dintre părinți din cadrul familial este o împrejurare pe care un copil, oricât de fragedă ar fi vârsta sa, o percepe și o înțelege și, având în vedere că minora a crescut alături de mama sa de la naștere și până la vârsta aproximativă de 2 ani și jumătate, o perioadă îndelungată de timp, instanța apreciază că această perioadă dificilă ar fi mai puțin traumatizantă pentru dezvoltarea sa psihologică dacă minora E. A. s-ar afla în prezența mamei.
Instanța nu poate reține declarația martorei Ș. G. în sensul că reclamanta îi aplică corecții fizice fiicei sale, întrucât nu se coroborează cu nicio altă probă administrată, iar susținerea pârâtului în acest sens instanța o apreciază ca fiind subiectivă.
Pentru aceste motive, instanța va admite cererea de ordonanță președințială, astfel cum a fost formulată, și va stabili, până la soluționarea definitivă a dosarului nr._, aflat pe rolul Judecătoriei Călărași, locuința minorei E. A. la domiciliul mamei reclamante.
Potrivit art. 453 alin. 1 C.proc.civ., instanța va obliga pârâtul să plătească reclamantei suma de 600 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, conform chitanței depuse la dosar.
Prin sentința ciivlă nr. 592/28.02.2014 Judecătoria Călărași a admis cererea de ordonanță președințială formulată de reclamanta Ș. E., cu domiciliul în com. Modelu, ., jud. Călărași și cu domiciliul procesual ales în Călărași, .. J2, nr. 3, ., jud. Călărași, CNP_, în contradictoriu cu pârâtul Ș. I., cu domiciliul în com. Modelu, ., jud. Călărași, și pe cale de consecință:
A stabilit domiciliul minorei Ș. E. A., născută la data de 07.06.2011, CNP_, la mama reclamantă, până la soluționarea definitivă a dosarului civil nr._ aflat pe rolul Judecătoriei Călărași, având ca obiect divorț.
A obligat pârâtul la plata cheltuielilor de judecată către reclamantă, în cuantum de 600 lei, reprezentând onorariu avocat.
In cauza a declarat apel paratul S. I., care solicita admiterea apelului si pe cale de consecința schimbarea in tot a sentinței si rejudecând, sa se respingă acțiunea reclamantei ca neîntemeiata,cu obligarea la plata cheltuielilor de judecata.
In motivare arata ca așa cum rezulta si din probele administrate in cursul judecării cererii reclamantei, in prezenta cauza nu s-a făcut dovada nici unei situații speciale din cele prevăzute expres de Codul de procedura civila, situații obligatorii pentru admiterea unei astfel de cereri, astfel incit considera ca sentința este nelegala si netemeinica, iar schimbarea domiciliului minorei, chiar si provizoriu, este de natura a duce la producerea de traume minorei care este astfel nevoita sa schimbe după doi ani, domiciliul in care s-a născut, a crescut si mai ales sa întâlnească alte persoane decât cele care au vegheat la creșterea si îngrijirea acesteia, respectiv bunica paterna si tatăl ei.
Consideră că aceasta sincopa in viața minorei este de natura a prejudicia interesul minorei si a satisface interesul reclamantei, ceea ce contravine prevederilor legale.
Din nici una din probele administrate nu rezulta ca minora s-ar afla . pericol care ar justifica luarea unei astfel de masuri ci dimpotrivă, aceasta mutare este de natura a-i prejudicia acesteia interesele majore, mai ales ca din aceleași probe rezulta un comportament neadecvat al reclamantei fata de aceasta.
In drept art.999 Cod Proc.Civ.
Prin întâmpinare reclamanta Ș. E. a solicitat respingerea apelului, considerând ca sentința este legala si temeinica.
In motivare arată că a cerut instanței pe cale de Ordonanța Presidențială, provizoriu sa-i încredințeze pe minora S. E. A., născuta la data de 01.06.2011 pana la soluționarea definitiva si irevocabila a hotărârii de divorț, respectiv sa dispună stabilirea provizorie locuinței a acesteia la domiciliul sau.
In seara zilei de 20.01.2014 când soțul sau i-a spus sa își facă bagajul si sa plece, i-a interzis sa i-a si minora, amenințându-o ca nu o va lua de la el niciodată si mai bine o omoară pe intimata decât sa facă acest lucru,
A reclamat la politie si în aceeași seara 20.01.2014 apelantul S. I. a fost chemat la secția de politie si i s-a adus la cunoștința ca este mai bine ca,copilul in vârsta de 2 ani si 8 luni sa fie alături de mama si ca ar fi bine sa i se dea copilul,dar acesta a refuzat vehement.
In baza probelor administrate, instanța de judecata corect a admis cererea formulata, considera ca este o sentința temeinica si legala, si este in interesul superior al copilului, fetița având doar 2 ani si 8 luni,ca educarea si supravegherea acesteia sa fie făcuta in mod constant si permanent de către mama. Este bine venita contribuția bunicilor paterni la creșterea si îngrijirea minorei,ajutorul acestora l-a recunoscut întotdeauna, însă responsabilitatea majora revine in primul rând părinților,iar in situația de fapt prezenta revine mamei care trebuie sa fie permanent in prezenta acesteia. Stabilirea locuinței provizorii la intimata,la mama,se impune pentru acest moment,data fiind si perioada de tranziție dificila pe care aceasta este nevoita sa o parcurgă de la despărțirea in fapt a părinților si pana la desfacerea căsătoriei. Este adevărat că împrejurarea ca unul dintre părinți, nu mai este prezent in permanenta in jurul copilului,poate afecta creșterea si educarea acestuia,dar având in vedere vârsta frageda a acesteia si faptul ca a fost crescută inca de la naștere de mama sa pana la vârsta aproximativa de 2 ani si jumătate,reclamanta începând serviciul,pentru minora perioada dificila si mai puțin traumatizanta pentru dezvoltarea sa psihologica ar fi daca s-ar afla in prezenta mamei.
Tribunalul, analizând apelul prin prisma motivelor invocate,a actelor si lucrărilor dosarului si a textelor de lege incidente in cauza,constata ca nu este fondat.
Art. 263 Cod Civil,care consacra principiul interesului superior al copilului,prevede:
(1) Orice măsură privitoare la copil, indiferent de autorul ei, trebuie să fie luată cu respectarea interesului superior al copilului.
(2) Pentru rezolvarea cererilor care se referă la copii, autoritățile competente sunt datoare să dea toate îndrumările necesare pentru ca părțile să recurgă la metodele de soluționare a conflictelor pe cale amiabilă.
(3) Procedurile referitoare la relațiile dintre părinți și copii trebuie să garanteze că dorințele și interesele părinților referitoare la copii pot fi aduse la cunoștința autorităților și că acestea țin cont de ele în hotărârile pe care le iau.
(4) Procedurile privitoare la copii trebuie să se desfășoare într-un timp rezonabil, astfel încât interesul superior al copilului și relațiile de familie să nu fie afectate.
(5) În sensul prevederilor legale privind protecția copilului, prin copil se înțelege persoana
Articolul 996 Codul de procedură civilă, dispune ca „ instanța va putea să ordone măsuri vremelnice în cazuri grabnice …” ,si fixează două din condițiile de admisibilitate ale ordonanței, urgența și caracterul vremelnic al măsurii care se cere a se lua pe această cale, din această ultimă condiție rezultând și cea de a treia, respectiv cerința ca prin măsura luată să nu se prejudece fondul. Potrivit art. 996 C.pr.civ există urgență atunci când măsura solicitată este necesară „ pentru păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere, pentru prevenirea unei pagube iminente și care nu s-ar putea repara, precum și pentru înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executări”, urgență ce trebuie să rezulte din fapte concrete și să persiste pe tot parcursul judecății.
Prin urmare, se poate recurge la calea procedurii ordonanței președințiale, când este vorba de "cazuri grabnice" a căror soluționare pe calea dreptului comun nu ar putea asigura o protecție eficace a dreptului pretins încălcat. Totodată, măsura dispusă pe această cale trebuie să aibă un caracter vremelnic, în sensul că prin ea nu se va rezolva fondul pricinii, instanța neavând căderea de a prejudeca fondul dreptului, neputând dispune măsuri definitive.
În atare situație, instanța constată că în cauză sunt îndeplinite cumulativ condițiile soluționării prezentei pricini pe calea procedurii speciale a ordonanței președințiale,data fiind vârsta foarte frageda a minorei.
Reținând că interesul concret al copilului nu poate fi analizat în abstract și că pentru viitor acest interes este determinat de împrejurările concrete în care copilul își desfășoară viața instanța va respinge ca nefiind în interesul copilului cererea de apel,mai ales ca părțile recunosc faptul ca instanța de judecata a soluționat fondul si a încredințat pe minora mamei sale,respectiv intimatei.
Instanța de tutelă determină interesul superior al copilului ținând cont de următoarele criterii:
a) Nevoile fizice, emoționale și psihologice ale copilului, inclusiv nevoia copilului de stabilitate, având în vedere vârsta si etapa de dezvoltare a minorului;
b) Identitatea culturală, lingvistică, religioasă și spirituală a copilului, inclusiv apartenența la o anumită etnie;
c) Opiniile și preferințele copilului în măsura în care acestea pot fi verificate în mod rezonabil;
d) Natura, forța și stabilitatea relației dintre copil și fiecare dintre părințiii săi;
e) Natura, forța și stabilitatea relației dintre copil și fiecare frate/soră, bunic și orice altă persoană semnificativă în viața copilului, fata de care copilul a dezvoltat legături de atașament;
f) Capacitatea fiecărei persoane, pentru care decizia instanței s-ar putea aplica, de a îngriji copilul și de a răspunde nevoilor acestuia;
g) Capacitatea fiecărei persoane, cu privire la care decizia instanței s-ar putea aplica, de a comunica și coopera în chestiunile care privesc copilul;
h) Orice antecedente ale fiecărei persoane, pentru care decizia instanței s-ar putea aplica, relevante pentru siguranța și bunăstarea copilului;
i) Beneficiile pe care dezvoltarea și menținerea de relații semnificative cu ambii părinți le au asupra copilului și voința fiecăruia dintre aceștia de a susține dezvoltarea și menținerea unei relații cu celălalt părinte;
j) Istoricul îngrijirii copilului;
k) Orice plan propus pentru îngrijirea și creșterea copilului
Rezulta ca in mod corect instanța de fond a încredințat in mod provizoriu minora reclamantei dat fiind ca este fata iar vârsta frageda face necesar ca mama sa sa-i fie alături pana la momentul in care se va stabili irevocabil care va fi domiciliul sau.
Urmează a se respinge apelul declarat de pârât.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
În baza art. 480 al.1 Cod pr.civilă.
Respinge apelul declarat de pârâtul Ș. I., împotriva sentinței civile nr. 592/28.02.2014 a Judecătoriei Călărași, în contradictoriu cu reclamanta Ș. E..
Obligă apelantul către intimata Ș. E. la plata sumei de 500 lei, onorariu avocat, cheltuieli de judecată.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 08 Mai 2014.
Președinte, G. S. | Judecător, T. E. | |
Grefier, A. D. |
Red. S.GHE/19.05.2014
j.f.T.C.A.
Dact. A.D. 19 Mai 2014
Ex. 4/19.05.2014
| ← Exequator. Recunoaștere înscrisuri / hotarâri străine.... | Partaj bunuri comune. Lichidare regim matrimonial. Sentința nr.... → |
|---|
