Exercitarea autorităţii părinteşti. Sentința nr. 3156/2014. Tribunalul CĂLĂRAŞI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 3156/2014 pronunțată de Tribunalul CĂLĂRAŞI la data de 25-02-2014 în dosarul nr. 3521/202/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL CĂLĂRAȘI
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIE CIVILĂ Nr. 114
Ședința publică de la 25 Februarie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE N. C. C.
Judecător Sevastița S.
Grefier G. O.
Pe rol judecarea apelului civil formulat de apelantul pârât R. F. M. împotriva sentinței civile nr.3156/07.11.2013 pronunțată de Judecătoria Călărași în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații C. C. S., P. . . obiect exercitarea autorității părintești MODIFICARE.
La apelul nominal făcut în ședința publică s-au prezentat av. D. M. L. conform împuternicirii avocațiale existente la dosar, precum și curatorul special av. A. M. pentru apelantul pârât și intimata reclamantă C. C. S. personal și asistată de av. B. M., conform împuterniciri avocațiale din dosar..
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
Tribunalul ia act că s-a depus împuternicire avocațială pentru apelantul pârât și dispune scoaterea din citativ a curatorului special desemnat de prima instanță.
Curatorul special, av. A. M., având cuvântul, precizează că nu solicită onorariu pentru prezența la acest termen de judecată.
Întrebat fiind av. D. M. L. pentru apelantul pârât, precizează că nu i s-a pus în vedere obligația de a achita taxă de timbru, dar va proceda la achitarea acesteia până la sfârșitul ședinței. Totodată precizează că apreciază cauza în stare de judecată.
Av. B. M., pentru intimata reclamantă, având cuvântul, precizează că nu mai are cereri de formulat sau probe de administrat.Este de acord cu achitarea taxei de timbru până la finalul ședinței de judecată.
Tribunalul ia act că nu mai sunt cereri de formulat, apreciază cauza în stare de soluționare sub sancțiunea anulării apelului ca netimbrat în cazul în care nu se face dovada achitării taxei de timbru de 10 lei până la sfârșitul ședinței, și acordă cuvântul părților pentru susțineri.
Av. D. M. L. pentru apelantul pârât, având cuvântul, solicită admiterea apelului formulat, modificarea sentinței civile atacate în sensul de a menține exercitarea autorității părintești în comun de către cei doi părinți. Nu sunt îndeplinite nici una din condițiile prevăzute de art.507 din Codul civil în sensul că apelantul chiar dacă se află în stare de arest poate hotărî asupra viitorului celor două copile. Fără cheltuieli de judecată.
Av. B. M., pentru intimata reclamantă, având cuvântul, solicită să fie respins apelul formulat de R. F. M. împotriva sentinței civile nr.3156/07.11.2013. Solicită să se mențină această sentință ca legală și temeinică și să se dispună obligarea apelantului la plata cheltuielilor de judecată ocazionate cu acest proces. Apărătorul apelantului nu citește art.507 cod civil nu e citit până la capăt. R. F. M. se află în închisoare acuzat de viol, ori recluziunea ce e mai importantă decât felul că nu poate să se ocupe de acești copii. Bunicii paterni vor acest lucru pentru a ne șicana. Cu cheltuieli de judecată.
Av. D. M. L. pentru apelantul pârât, având cuvântul, în replică, arată că această exercitare a autorității părintești așa cum este stabilită de art.507 Cod civil nu implică prezența fizică în a lua o decizie asupra copiilor. Este apelantul la Penitenciarul Slobozia, dar asta nu înseamnă cu nu poate lua o decizie pentru viitorul copiilor. Mai arată că poate fi exercitată autoritatea părintească în comun așa cum s-a mai dispus în alte spețe.
Av. B. M., pentru intimata reclamantă, având cuvântul, în replică, arată că minorele se tem de tată, deci ce autoritate poate avea acest părinte?
Tribunalul declară dezbaterile închise și reține cauza în pronunțare.
INSTANȚA
Asupra cauzei de față
Prin cererea introdusă la Judecătoria Călărași instanța la data de 14.06.2013 și înregistrată sub nr._, reclamanta C. C. S., domiciliată în ., CNP_ a chemat în judecată pe pârâtul R. F. M., domiciliat în ., CNP_, solicitând ca prin hotărârea judecătorească ce se va pronunța să se dispună modificarea exercitării autorității părintești, cu privire la minorele E.-G., născută la data de 22.06.2008 și I.-A., născută la data de 17.06.2006, în sensul ca aceasta să fie exercitată în exclusivitate de ea, să se majoreze pensia de întreținere la care acesta a fost obligat în favoarea lor și să fie obligat la plata cheltuielilor de judecată ocazionate cu acest proces.
În motivarea cererii sale reclamanta a arătat că a fost căsătorită cu pârâtul iar din relația de familie au rezultat minorele E.-G.,născută la data de 22.06.2008 și I.-A., născută la data de 17.06.2006.
A mai arătat că prin . 18.10.2012 a Judecătoriei Călărași, rămasă irevocabilă,s-a dispus desfacerea căsătoriei lor, ca exercitarea autorității părintești față de cele două minore să se facă în comun, locuința lor urmând a fi la ea, corelativ cu obligarea pârâtului la plata unor pensii de întreținere în favoarea lor în sumă de 80 de lei ,pentru fiecare.
A mai menționat că din luna martie 2012 ,de când pârâtul a alungat-o din domiciliul comun, acesta nu a mai dat nici un semn de viață ,nu a venit să-și viziteze fiicele,nu a continuat cu nimic la întreținerea lor și nu a menținut legătura cu acestea, nici măcar telefonic. A mai adăugat că lucrează în străinătate și dorește să-și ia uneori fiicele cu ea, fiind condiționată însă de acordul pârâtului, care nu se implică însă deloc în viața lor.
A solicitat ținând cont de comportamentul indiferent al pârâtului față de fiicele sale,modificarea exercitării autorității părintești,care există doar ipotetic în prezent,în sensul de a i se atribui în exclusivitate ei,având condiții morale dar și materiale pentru a se ocupa de ele,ajutată fiind și de familia sa,dar și majorarea pensiei de întreținere la care acesta a fost obligat în favoare lor.
În dovedirea acțiunii a înțeles să se folosească de proba cu interogatoriul pârâtului, martori și înscrisuri, depunând în acest sens la dosarul cauzei sentința civilă nr.3534/18.10.2012pronunțată e Judecătoria Călărași,copiile certificatelor de naștere ale minorelor, copie CI a sa.
În drept a invocat prev. art.402 C. civ.
Cererea a fost legal timbrată.
S-a procedat la regularizarea cererii de chemare în judecată și constatându-se că aceasta îndeplinește condițiile prevăzute de lege s-a dispus comunicarea ei către pârât cu adresa emisă la data de 17.06.2013 și primită la data de 19.06.2013, conform dovezii aflată la fila 15.
Pârâtul nu a depus întâmpinare, în termenul legal, iar la data de 22.07.2013, instanța a fixat termenul de judecată, cu citarea părților, dispunând efectuarea referatelor de anchetă socială la domiciliile lor.
Din referatul de anchetă socială efectuat la domiciliul reclamantei a reieșit faptul că aceasta locuiește împreună cu părinții și cele două minore ,într-un imobil proprietatea acestora,compus din 3 camere curate,mobilate corespunzător. A mai rezultat că bunicii materni sunt gospodari, cresc porci si păsări și o ajută pe reclamantă la creșterea și educarea celor două minore.
Din referatul de anchetă socială efectuat la domiciliul pârâtului a reieșit că acesta și părinții săi sunt plecați în străinătate .
În ședința publică din data de 26.09.2013, instanța,având în vedere susținerile reclamantei că nu cunoaște domiciliul din străinătate al pârâtului, în conformitate cu disp.art. 58 si art. 167 alin.3 C.proc.civilă a desemnat pentru acesta un curator special,în persoana d-nei. avocat A. M.,stabilind onorariul acestuia în sumă de 250 lei, în sarcina reclamantei și a dispus ca citarea pârâtului să se facă conform disp.art. 167 C.proc.civilă, prin publicitate lărgită.
Reclamanta a achitat onorariul curatorului special, conform înscrisului depus la fila 42.
În ședința publică din data de 24.10.2013 s-a prezentat în instanță mama pârâtului, R. Tudorița, care a învederat că pârâtul este arestat pentru o faptă de furt, în Anglia de aprox. 1 an și că în țară are un mandat de arestare neexecutat pentru o pedeapsă de 7 ani, pentru infracțiunea de viol.
Curatorul pârâtului a depus întâmpinare,prin care a solicitat respingerea acțiunii reclamantei motivat de faptul că art. 483 al.3 NCC,stipulează că părinții ar trebui să aibă în mod egal dreptul și obligația de a exercita autoritatea părintească și de câte ori este posibil ,să facă acest lucru împreună,iar conform art. 507 NCC sunt stipulate limitativ situațiile în care exercitarea autorității părintești se face de către un singur părinte, respectiv când unul dintre părinți este decedat, declarat mort prin hotărâre judecătorească, pus sub interdicție,decăzut din exercițiul drepturilor părintești sau dacă din orice motiv se află în neputință de a-și exprima voința,ori în speță nu este cazul.
A mai adăugat că nu există nici un impediment ca autoritatea părintească asupra minorelor să fie exercitată în comun, în temeiul art. 397 C.Civil, pentru a părinții să decidă împreună cu privire la problemele esențiale legate de persoana si patrimoniul minorelor, în condiții legale și să răspundă de îndeplinirea acestor îndatoriri, conform dispozițiilor sentinței civile nr. 3534/2012.
Cu privire la capătul de cerere privind majorarea pensiei de întreținere stabilită prin mai sus-menționata hotărâre de divorț, a apreciat că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 531 NCPC, la data pronunțării divorțului, instanța având în vedere venitul minim pe economie,în cuantum de 700 lei brut,iar în prezent acesta este de 800 lei brut,venit în raport de care se poate majora cuantumul pensiilor de întreținere.
În drept au fost invocate disp. art. 205 NCPC, art. 397 NCC, art. 507 -509 NCC si art. 531 NCC .
În dovedirea celor expuse în întâmpinare pârâtul a solicitat proba cu martori.
Din referatul de anchetă socială efectuat la domiciliul pârâtului a reieșit faptul că acesta este plecat în străinătate că părinții săi au contribuit cu bani și alimente la întreținerea minorelor,el fiind arestat în Anglia din decembrie 2012.
Martorii audiați la propunerea reclamantei, respectiv I. D. și C. V., au arătat că minorele sunt în prezent întreținute și îngrijite de reclamantă, care se preocupă de educația lor, de pregătirea profesională,ajutată fiind și de părinții ei cu care locuiesc . Au mai arătat că reclamanta lucrează în Germania câte 3 luni pe an,că anterior divorțului pârâtul a lovit-o pe reclamantă în prezența uneia dintre fete, că acesta nu a vizitat minorele după pronunțarea divorțului și nici nu a contribuit la creșterea și întreținerea lor.Au mai adăugat că minorele sunt foarte atașate de mamă,care are deține condiții optime pentru acestea și că pârâtul a sunat o singură dată de ziua uneia dintre fete.
Martora C. a mai precizat că știe de la fete că pârâtul vorbea urât cu mama lor.
Martorii C. V. și T. M. ,audiați la cererea pârâtului, au învederat că acesta este arestat în Anglia de 1 an și că a fost judecat și în România pentru săvârșirea infracțiunii de viol ,pedeapsă pe care nu a executat-o. Au mai adăugat că anterior divorțului părțile se înțelegeau bine, pârâtul fiind un tată bun, iar după divorț cele două fetițe mergeau în casa bunicilor paterni, care le-au cumpărat haine și le-au dat și bani.
Soluționând cauza prin sentința civilă nr.3156/07.11.2013, Judecătoria Călărași a admis acțiunea formulată de reclamanta C. C. S.,domiciliată în ., CNP_3 împotriva pârâtului R. F. M., domiciliat în ., CNP_2, în parte.
A stabilit ca pe viitor autoritatea părintească cu privire la minorele E.-G.,născută la data de 22.06.2008 și I.-A., născută la data de 17.06.2006 să fie exercitată exclusiv de reclamantă.
A respins cererea reclamantei de majorare a pensiei de întreținere stabilită în sarcina pârâtului prin sentința civilă nr. 3534/18.10.2012 a Judecătoriei Călărași, în favoarea celor două minore.
A obligat pârâtul către reclamantă la plata sumei de 370 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această soluție, Judecătoria Călărași a avut în vedere următoarele motive: prin sentința civilă nr. 3534/18.10.2012 pronunțată de Judecătoria Călărași și rămasă definitivă, s-a dispus desfacerea căsătoriei dintre părți din vina exclusivă a pârâtului, s-a stabilit ca autoritatea părintească cu privire la minorele E.-G., născută la data de 22.06.2008 si I.-A., născută la data de 17.06.2006 să fie exercitată de ambii părinți ,iar locuința lor să fie la mamă, iar pârâtul a fost obligat la plata, în favoarea lor, a unor pensii de întreținere în sumă de câte 80 lei lunar pentru fiecare dintre ele.
Prin prezenta acțiune, reclamanta a solicitat să se modifice exercitarea autorității părintești,stabilită prin sentința civilă mai sus menționată,în sensul exercitării ei în exclusivitate doar de ea, dar și să se majoreze pensia de întreținere la care pârâtul a fost obligat.
Pârâtul, prin curator special s-a opus modificării măsurii de exercitare a autorității părintești, arătând că nu s-au schimbat condițiile avute în vedere de instanță la pronunțarea hotărârii inițiale.
Instanța a avut în vedere dispozițiile art. 403 C. civ. care stipulează că instanța de tutelă poate modifica măsurile cu privire la drepturile și îndatoririle părinților divorțați față de copiii lor, în cazul schimbării împrejurărilor avute în vedere inițial de aceasta.
În speță, la modificarea exercitării autorității părintești, ce urmează să revină doar reclamantei, instanța a avut în vedere faptul că pârâtul este condamnat în România pentru săvârșirea unei infracțiuni de viol la o pedeapsă de 7 ani închisoare, iar în prezent este arestat, în Anglia, pentru săvârșirea unei infracțiuni de furt, conform declarațiilor mamei sale din data de 14.10.2013.
Conform dispozițiilor art. 31 al.2 indice 5 din leg. 272/2004 se consideră motiv întemeiat pentru ca instanța să decidă exercitarea autorității părintești doar de un singur părinte, săvârșirea de către celălalt părinte a unei infracțiuni cu privire la viața sexuală.
În cazul de față, pârâtul a fost condamnat pentru săvârșirea unei infracțiuni de viol, urmând să execute o pedeapsă de 7 ani închisoare, aspect necunoscut instanței la momentul pronunțării . .În plus, de aprox. 1 an el execută în Anglia o pedeapsă privativă de libertate pentru furt, fiind oricum în imposibilitate de a-și exercita drepturile și îndatoririle părintești, împreună cu reclamanta, care în lipsa acestuia oricum trebuie să ia singură toate deciziile referitoare la cele două minore. Mai mult decât atât exercitarea în comun a autorității părintești este de natură să o împiedice pe reclamantă să ia anumite hotărâri referitoare la minore, care ar fi în folosul acestora, dar care ar implica pe de altă parte și acordul celuilalt părinte, care în cauză nu și-l poate exprima.
Pe de altă parte, așa cum a reieșit din referatul de anchetă socială, dar și din declarațiile martorilor audiați la cererea reclamantei, aceasta locuiește cu fetele și cu părinții săi, într-un imobil proprietatea acestora, compus din 3 camere, mobilate corespunzător ,cu mobilier nou, în care deține suficient spațiu locativ, realizează venituri decente, lucrând în Germania pentru o perioadă de trei luni pe an, iar lipsa acesteia este suplinită de bunicii materni ,care o susțin și o ajută la creșterea și educarea lor.
Cererea reclamantei privind majorarea pensiei de întreținere stabilită în sarcina pârâtului prin sentința civilă nr. 3534/18.10.2012 a Judecătoriei Călărași, în favoarea celor două minore, a fost respinsă, față de faptul că acesta execută o pedeapsă privativă de libertate, fiind evident că nu realizează nici un fel de venituri, astfel că nu se poate ține cont de majorarea venitului minim pe economie ce a avut loc de la data pronunțării sentinței de divorț.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel pârâtul R. F. M., solicitând modificarea sentinței atacate în sensul de a se menține exercitarea autorității părintești în comun, cu cheltuieli de judecată.
În motivare a arătat că sentința apelată este netemeinică prin simpla raportare la dispozițiile art.507 C.civ. care stipulează în mod clar, fără dubiu de interpretare, în ce condiții se poate dispune exercitarea autorității părintești exclusiv de către unul dintre părinți, apelantul neaflându-se în vreuna din aceste ipoteze.
Articolul menționat nu precizează și situația în care unul dintre părinți se află în situația de a ispăși o pedeapsă cu închisoarea, ci doar printr-o deducere judiciară, așa cum a procedat instanța de fond.
Apreciază că situația reală, ce trebuia reținută în sentința apelată este aceea că el are de ispășit o pedeapsă cu executare care nu îl împiedică decât fizic să exercite autoritatea părintească, iar hotărârile privitor la starea de sănătate a minorelor, școlile pe care să le urmeze, etc. nu necesită prezența lui fizică.
În drept a invocat art.480 C.pr.civ.
În dovedire a solicitat proba cu înscrisuri.
Intimata C. C. STANICA a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea apelului, cu cheltuieli de judecată.
În motivare a arătat că s-a adresat instantei de judecata solicitând ca exercitarea autoritatii părintești sa fie in sarcina sa exclusiva considerând ca aceasta masura este doar in interesul minorilor. Pentru acestea a dovedit ca dispune de condiții materiale, psihosociale pentru o creștere îngrijire si formare profesionala corespunzătoare pentru cei doi copii.
In momentul in care declara apel, prin avocat, fara procura speciala doarece el este arestat condamnat si detinut in Anglia, dupa care mai are de executat o pedeapsa in Romania, citeaza dispozițiile art 507 din C pr civ dar pregeta sa faca analiza textului pana la capat si anume:" sau daca din orice motiv se afla neputinta de a-si exprima vointa" celalalt părinte exercita singur autoritatea parinteasca.
Ori cea mai mare imposibilitate de a se ocupa de un copil in afara dispariției din viata pamanteana care poate face imposibila exprimarea voinței este rechiziunea, privarea de libertate, situatie in care se afla astazi paratul pentru o perioada destul de mare.
Realitatea este alta insa. Nu paratul pretinde sa-si execite personal autoritatea parinteasca fata de minore ci părinții lui. Este adevarat ca nu s-a opus niciodata ca minorele sa fie vizitate de părinții paratului, bunici lor paterni, sau sa le ia in domiciliul lor. Aceștia insa de rea credința se poarta foarte urat cu ele, le instiga la neascultare, o porigonesc in fata fetelor iar acestora le este din ce in ce mai greu sa suporte influenta manifesta a bunicilor paterni.
Analizând actele dosarului, în raport de motivele de apel invocate și în limita acestora, tribunalul reține următoarele:
Art.507 C.civ., în raport de care apelantul critică sentința apelată, nu cuprinde o enumerare limitativă a cazurilor în care exercitarea autorității părintești revine în mod exclusiv unuia dintre părinți, ci din contră, prin teza finală a textului de lege se statuează că acest lucru este posibil și în alte ipoteze în care, din orice motiv, celălalt părinte se află în neputință de a-și exprima voința.
Exercitarea autorității părintești exclusiv de unul dintre părinți constituie excepția pe care Codul civil o prevede pentru protejarea interesului superior al copilului și poate fi dispusă ori de câte ori există motive întemeiate care să justifice o astfel de măsură. Este vorba, în mod evident, de motivele care ar putea împiedica pe unul dintre părinți să participe la luarea deciziilor importante care îl privesc pe copil.
Mai mult decât atât, art.31 al. 2 indice 5 (actual 36 al.7) din Legea 2727/2004 prevede expres condamnarea pentru infracțiuni cu privire la viața sexuală drept motiv întemeiat pentru ca instanța să decidă ca autoritatea părintească să se exercite de către un singur părinte. În raport de situația de fapt reținută pe baza probei testimoniale, instanța de fond a făcut aplicarea dispoziției anterior citate, iar sub acest aspect nu pot fi reținute motive de nelegalitate sau netemeinicie.
Condamnarea unuia dintre părinți la o pedeapsă privativă de libertate nu constituie, prin sine însăși, un motiv pentru exercitarea autorității părintești în mod exclusiv de către celălalt părinte, dar, în raport de situația concretă a copilului și regimul de executare a pedepsei, interesul copilului ar putea fi interpretat și în acest sens. Simplul fapt că părintele este încarcerat în momentul soluționării cererii nu conduce automat la privarea acestuia de exercițiul autorității părintești.
Se constată că în prezenta cauză, atribuirea exercițiului exclusiv al autorității părintești nu s-a bazat doar pe natura infracțiunii care a atras condamnarea, în sensul Legii 272/2004. După cum a reținut și instanța de fond, apelantul nu a suferit doar condamnarea pentru viol, ci și o condamnare pentru furt, martorii atestând faptul că acesta a fost arestat în Anglia circa un an.
Pornind de la conținutul autorității părintești, astfel cum este reglementat la art.487 C.civ., se impune a observa că aceasta vizează deciziile importante cu privire la copil, decizii care în unele situații pot reclama urgență, iar eventualele neînțelegeri dintre părinți sunt susceptibile să afecteze interesul superior al copilului. Or, în condițiile în care apelantul s-a aflat în stare de detenție în străinătate și, potrivit declarațiilor martorilor, urmează să execute o pedeapsă aplicată și de instanțele române, în condițiile în care de la divorț s-a dezinteresat de minore, nu a păstrat legătura cu ele și nu a contribuit la creșterea și educarea lor, urmează a aprecia că exercitarea autorității părintești în comun ar fi nu numai lipsită de conținut în privința apelantului, dar ar putea constitui chiar o piedică în luarea deciziilor importante și care reclamă urgență în ceea ce privește cele două minore.
Față de aceste considerente, tribunalul concluzionează că prima instanță a pronunțat o sentință legală și temeinică, în baza art.480 C.pr.civ. urmând a respinge apelul declarat de apelantul R. F. M. împotriva sentinței civile nr.3156 din 07.11.2013 pronunțată de Judecătoria Călărași.
În baza art.453 C.pr.civ. se va dispune obligarea apelantului la plata către intimata C. C. S. a sumei de 500 de lei cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând onorariu apărător, cheltuieli dovedite cu înscrisuri.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge apelul declarat de apelantul R. F. M. împotriva sentinței civile nr.3156 din 07.11.2013 pronunțată de Judecătoria Călărași.
Obligă apelantul R. F. M. la plata către intimata C. C. S. a sumei de 500 de lei cu titlu de cheltuieli de judecată în apel
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 25.02.2014.
Președinte, N. C. C. | Judecător, Sevastița S. | |
Grefier, G. O. |
Red. CNC
Dact.OG
Ex.7/21.03.2014
Jud. fond.E. D.E.
| ← Exercitarea autorităţii părinteşti. Sentința nr. 3308/2014.... | Exequator. Recunoaștere înscrisuri / hotarâri străine.... → |
|---|
